Vavila Popovici: ÎNGÂMFARE vs. MODESTIE

Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea” – Esop

ÎNGÂMFAREA este, conform dicționarului, o atitudine de încredere exagerată în propriile însușiri; trufie, orgoliu, fală; infatuare. Este o trăsătură a inimii care constituie „o gravă ameninţare pentru noi toţi”. Omul îngâmfat beneficiază cu obrăznicie de anumite libertăți, fără să aibă dreptul de a face așa ceva. Deseori acest lucru duce la dezastru. Îngâmfarea a distrus regi, regate, conducători, țări și a fost cauza prăbușirii unor imperii.
Biblia afirmă pe bună dreptate: „A venit îngâmfarea? Atunci va veni dezonoarea; dar înţelepciunea este cu cei modeşti“. Fiecare om are locul său în această lume, pe care trebuie să-l păstreze cu modestie și să-l dezvolte tot cu modestie, cu bun simț, respectând anumite limite, chiar și atunci când se urcă niște trepte ale realizării, ale succesului. O persoană îngâmfată nu ține seamă de ceilalți, crezând orbește că deține calități pe care nu le mai au ceilalți și în consecință adoptă o atitudine de superioritate. (mai mult…)

Renata Alexe – Vibrații lirice

Anul 2019 înscrie un dublu eveniment în existența Liei Ruse , cunoscută autoare a unui număr considerabil de volume în versuri. În primul rând este vorba de un moment emoționant -sărbătorirea celor șaptezeci de ani de conviețuire pe care soții Lia Filoteia si Ion Ruse i-au înregistrat în memoria afectivă. Ceremonia s-a desfășurat pe 21 iulie într-o biserică a Facultății de TEOLOGIE din orașul Pitești ROMÂNIA.
Într-o asistență intimă, sub ocrotirea sfântă a icoanelor, în murmur de rugăciuni rostite sub tremur de lumânări s-au dat binecuvântările și inelele care au marcat întărirea unei iubiri bazate, decenii întregi, pe respect și afectivitate. A fost un moment înălțător pentru toți care își găsesc corespondența în versurile din: „Cât de drag”, „Mirajele verii” și „Vara de basm”, poezii ale cărții „Povestea Continuă”, talisman brodat de Lia Ruse. (mai mult…)

Alexandru Dospinescu – versuri

Alexandru Dospinescu

Au secat fântânile

Au secat fântânile şi zilele pun jar
În piua bolnavă acum de pojar.
De vipie cruntă totu-i pălit
Iar ziua desfată un soare cumplit.

E secetă, cum n-a fost vreodată,
Cămaşa-i lipită de trup, sfâşiată,
Aerul încins ne frige, pustiu,
Paharul secă de-atâta târziu. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Daruri și datorii

  • Ăştia nu sunt prietenii mei… Sunt ai dracului.
  • Mi s-a recomandat să nu mănânc înainte de culcare…Şi atunci, am mâncat după!
  • Să nu-i crezi pe greci când fac daruri, dar mai ales când fac datorii.
  • Poţi fi bătut la figurat şi cu banii luaţi la propriu…
  • Cine nu ştie nimic vorbeşte despre toate (Liviu Antonesei).
  • Nu mai da cu parfum peste rahat că pute şi mai rău.
  • La Hamburg nici nu au auzit de hamburgheri, la Paris am întrebat de parizer şi n-au ştiut ce-i aia…
  • S-au bucurat nespus, adică nu au spus la nimeni că s-au bucurat.
  • Ca să faci carieră, trebuie să fii erudit sau înrudit.
  • Adevărul poate fi mai necesar decât dreptatea? (Emilia Cristea).
  • Necazurile lucrează în trei schimburi… (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – versuri

Culorile curcubeului

Pradă stărilor, emoțiilor, trăirilor țâșnesc
stoluri, stoluri de cuvinte,
ca într-o călătorie în necunoscut,
pulsează în noi continente,
purtate în buzunarul gândurilor,
se eliberează, apoi,
rostite sau scrise,
tălmăcite sau neînțelese,
pure sau încărcate, (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Cu degetul pe rană

 

  • Calitatea ecoului depinde şi de cea a sunetului original.
  • Oh, de câte ori cumpărăm tabloul numai pentru că ne place rama.
  • Aş vrea ca necrologul meu să-l scrie strănepoţii…
  • Prea multă minte strică, dar şi prea puţină.
  • Nu prea sunt bărbaţi fără antecedente şi femei fără anecedenţi.
  • Uneori mă întreb cum de reuşesc fotbaliştii să alerge cu viteza cu care vorbeşte crainicul.
  • Vrei să pui degetul pe rană? Spală-ţi, mai întâi mâinile!
  • Cine nu te aprobă nu este neapărat contra ta.
  • Prostia e internaţională dar are elemente de specific local. (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (7) PLOTIN (Neoplatonism)

„Lumea trebuie să fie marcată de legi și de ordine, pentru a fi scena vieții morale a omului, altfel ar fi haos, iar legea nu are o altă putere în afara celei de a duce la împlinire destinul; ea a fost dată indivizilor, iar ei o poartă cu sine și o folosesc…” – Plotin

Sunt la a 7-a expunere despre legătura între Filozofie și ideile, sentimentele împărtășite de oameni care transcend cunoscutul sau naturalul, precum și legătura cu alt tip de cunoaștere – sigură și rațională – , cu privire la natura lucrurilor și a condițiilor lor de existență. Este legătura care poate asigura progresul.
Pentru a face filozofie se cere a avea o mare sensibilitate, atât de mare încât să încerci să intri în tine însuți, să cauți un punct de sprijin în gândirea ta care să te echilibreze și să ai puterea de a-i echilibra și pe ceilalți prin devoalarea contextului în care ai găsit acest punct de echilibru, să-l poți explica celorlalți. Aceasta au făcut o serie de filozofi, pentru a ajuta cu gândirea lor la bunul mers al acestei lumi. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

  • Să ne împăcăm cu Dumnezeu chiar dacă nu ne-am certat cu El niciodată.
  • A afirma că gândeşti e un act de curaj…
  • Anunţ: „Lapte proaspăt direct de la producător”.
  • S-a spus despre el că ştie să vorbească, dar că nu ştie să tacă.
  • Uneori e mai bine să nu ştii ceva, decât să ştii (Liviu Antonesei).
  • „În cadrul concursului de poezie, reprezentantul nostru a primit marele premiu pentru proză”.
  • Ideile tocite nu pot pătrunde nicăieri.
  • Orice regulă e făcută pentru a fi încălcată…
  • Excursiile prea organizate seamănă cu un program de lucru. (mai mult…)

Elisabeta Bogățan – Mihai Merticaru cântă în cor cu stelele

Fascinat de arhitectura desăvârşită a sonetului, de muzicalitatea şi frumuseţea sa aparte, Mihai Merticaru se supune cu succes „probei de foc” a rigorilor lui, așa cum dovedește în volumul „Vis și abis”, publicat de Editura Mușatinia, Roman, 2018.
Volumul are drept prefață eseul „Sonetul – regele poeziei”, în care autorul face o doctă prezentare a sonetului, declarându-și deplina adeziune la această poezie cu formă fixă.
Volumul se deschide cu suita de sonete „Parisul (în 14 sonete)”, grupare care amintește de „«coroana», culme a rigorii sonetului”, despre care autorul vorbește în eseul cu care începe volumul, dar Mihai Merticaru nu are ambiția de a scrie o coroană, ci doar sugerează o apropiere, prin suita sa de 14 sonete. care e dedicată, așa cum spune titlul, Parisului, „orașul lumină”: „Zi și noapte, Parisu-i feerie, / Un ocean de culori și de lumină”. Poetul reînvie momente importante din istoria orașului, din viața sa culturală: literatură, pictură, muzică, pictează în cuvinte minunățiile orașului. Atmosfera de înaltă elevație a Parisului are capacitatea de puternică transfigurare lăuntrică: „Începi subit să-ndrăgești tot ce urai, / Risipă de frumusețe-i prea multă.”. Finalul suitei, după etalarea splendorilor Parisului, este neașteptat, o afirmare a atașamentului față de locurile natale: „Rob nu vreau să-ți fiu, rămân ce-am fost, pietrean !” (mai mult…)

Ben Todică: La mulți ani Art-emis!

Stimate domnule ION MĂLDĂRESCU,
Stimată doamnă MARIA DIANA POPESCU,
Stimată redacţie,
Stimaţi colaboratori,
Sincere şi calde FELICITĂRI!
2019 este un an cu o semnificaţie aparte pentru dumneavoastră. Aniversarea unui deceniu de activitate a Revistei ART-EMIS în serviciul informării românilor din ţară şi din străinătate este o sărbătoare a noastră, a tuturor.
Oamenii CA DUMNEAVOASTRĂ ŞI COLABORATORII REVISTEI ART-EMIS sunt și vor fi întotdeauna pentru românii de pretutindeni exemplu de dăruire şi talent, capabili de abordări variate ca temă şi stil, curaj şi sinceritate în apărarea justiţiei, adevărului şi libertăţii românilor. Dreptul la liberă exprimare şi promovarea articolelor şi eseurilor de orice calibru al pregătirii profesionale şi vârstă în paginile revistei, sunt şi vor fi o parte importantă a succesului nostru continuu, al românilor oriunde s-ar afla.
Apreciind rigoarea şi profesionalismul de care daţi dovadă în conţinutul revistei, cu mare mândrie vă admirăm şi vă stimăm. Sperăm ca şi în continuare să fiţi fereastra noastră deschisă spre acasă şi vă promitem că vom continua să vă citim cu aplecare şi deosebit interes. (mai mult…)

Iurie Braşoveanu: Cristina Maria Niţă – Cerul din adâncuri

Edenul fluturilor

După manifestarea admirabilă a primului volum, ,,Dincolo de aripi„, cu plus de noblețe poetică şi profuză sensibilitate, Cristina Maria Niță revine în compania succesivei colecții de versuri, expuse între odoarele cerului său imponderabil.
Izvodire de gând modelat pe murmur de suflet şi convertit amplu în cuvânt despre avatarurile propriei naturi, despre semeni sau magnificența împărăției pământene, ,,Cerul din adâncuri“ este rodul înaripat al tăcerii înrădăcinate abscons, transfigurată de simțuri voltaice. Prin recentul volum, oarecum aşteptat ca idee de continuitate creatoare dar şi ca cerință indirectă, expresie a imboldului lăuntric, poeta se desprinde din metamorfoza aporiilor, ieşind să înveşmânte cu aura expansivității lumii sale, sanctuarul unei luxuriante destăinuiri de sine. Poezia sa, călită în iureşul labirintic al cotidianității ciclice, unde se învață creşterea în spiritul maturizării universale, deține forța magiei plutirii pe unda cuvântului măiestrit. Echilibrate ca valoare literară prin aspecte prozodice de ansamblu, emoțional dar şi ca mesaj, poeziile alcătuiesc trei capitole cu titluri ce justifica temele cel mai des abordate în creația sa. Fiecare poezie, din mărturisirile autoarei este ,,o porțiune de cale parcursă“, este vocea unui simțământ, erupția tumultului negrăit, trecut prin conştiința trăirii şi prelucrat cu originală piotimie. (mai mult…)

Vavila Popovici: Caut un om cinstit, un om cu bun simț!

Cuprinsă de furie/ mi-am izbit tâmpla-n perete./ Am văzut sticleții gândului/ sărind și lovind pereții odăii./ Am auzit glasul ceasornicului,/ despre timpu-n care trăim/ în limba lor clipele vorbind./ Cu o lanternă în mână am ieșit afară./ Nici țipenie de om!/ Atmosferă bizară./ Doar frunzele copacilor atârnau pe crengi,/ de lumina rece a lunii luminate,/ tremurând ca niște mici ființe/ mute și nevinovate./ M-am oprit și am vrut să strig: „Caut un om!”/ Da!, un om aș fi căutat,/ deși bănuiam că în acest timp,/ „omul” nu putea fi aflat./ Am luat pietre în mâini
și-am lovit în ziduri cu mânie./ Un șobolan în noapte fugea,/ între drumuri mai cumpănea;/ trupu-mi de teamă și scârbă/ ca un ocean se zbuciuma./ Și-atunci am strigat: „Caut un om!”/ Indivizi obosiți, unii de muncă, alții de dragoste,/ din case au ieșit,/ în jurul meu s-au adunat./ Crezându-mă nebună,/ bineînțeles că nimeni nu a căutat.
Unde să-l fi aflat?
(Din volumul meu de versuri „O mie și una de…poeme”) (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: apariții editoriale la Editura Mușatinia, Gheorghe A.M Ciobanu – scrieri

ciobanui

Un adevărat cavaler al Ordinului Condei, Gheorghe A.M Ciobanu este o emblemă a urbei romașcane, pe portativul muzicii cuvântului și a creațiilor literare, fie că sunt eseuri, proze sau încondeieri de moment, emanând prin toată ființa vitalitatea gândirii și creației minții umane.
De sărbătoarea creştină a Bunei Vestiri, pe 25 Martie 1925, se bunăvestea naşterea la Roman a celui ce avea să încununeze laurii socratici ai culturii urbei muşatine, viitorul profesor, eseist, prozator, poet, critic de artă, muzicolog, exeget al culturii romaşcane, Gh.
A.M. Ciobanu. După cursurile Şcolii primare nr. 4 şi a Liceului Roman-Vodă, în oraşul natal, este admis la mai multe facultăţi: Medicină, Agronomie, Filozofie, Drept. Din motive materiale urmează cariera didactică în învăţământ unde a profesat timp de 50 de ani, predând discipline diverse ca matematica, filosofia, istoria muzicii, istoria artelor plastice, logica, în diferite instituţii de învăţământ din oraşul Roman precum Liceul Roman-Vodă şi Institutul Teologic Franciscan. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

ANECDOTE ADEVĂRATE

Când a apărut volumul meu umoristic „Înger cu coarne”, mi-am amintit de câteva întâmplări mai mult sau mai puţin hazlii, legate de lansarea unor cărţi ale mele.
„Şarpele şi cupa” a fost publicată de editura Junimea în 1972. Cartea a avut o presă bună, era inspirată din viaţa şi munca unui tânăr medic şi de acea titlul ei amintea cunoscutul simbol al medicinii. Intr-o zi, un tovarăş cu muncă de răspundere m-a luat de-o parte şi mi-a spus:
– E foarte clar că titlul cărţi e cu cheie, adică cu schepsis. Se înţelege că şarpele e duşmanul de clasă… Dar cupa? Ce ai vrut să spui cu cupa?
– Cunoaşteţi desigur lozinca patriotica CU PA-rtidul nostru în frunte, vom avea victorii multe? am răspuns cu voce mică…
– Sigur că da!
– Ei, bine, primele patru litere sunt CUPA… (mai mult…)

Vasile Filip: Cugetarea – Omul în fața sinelui

Omul se înfățișează și se mărturisește prin faptele sale. Prin cărțile sale – scriitorul; prin tablourile și sculpturile sale – artistul plastic; prin muzica sa – compozitorul și interpretul. Pentru a nu induce sentimentul discriminării, îmi îngădui să afirm că orice om este, într-un fel sau altul, un mic/mare creator. În top, fără îndoială, se situează oamenii de știință, care, la rândul lor, și ei sunt totodată niște artiști.
Marii gânditori ai lumii au portretizat pe om în fel și chip. Pitagora, de exemplu, a zis că ,,Omul este măsura tuturor lucrurilor”, iar Democrit că ,,Omul este un mic univers”; dar și ,,o ființă sociabilă”, după Aristotel. În timp ce Pindar cugeta că ,,Oamenii sunt visul unei umbre”, Homer cobora mai adânc în realitatea concretă, și crudă, înlăturând fardul metaforic: ,,Nu există ceva mai jalnic decât omul, dintre toate ființele câte respiră și umblă pe pământ”. Apropo: când a trăit Homer? ,,Probabil între sec. 12 și 18 î.e.n.” ‒ ,,precizează” ,,mic dicționar enciclopedic”, care… trăiește din anul 1972 încoace. Cutez a spune că marele gânditor și poet grec este contemporanul nostru. Și încă unul care știe pe-de-rost ce și cum e cu lumea de astăzi, îndeosebi cu cea românească. În care omul-politic și din structurile statului, stâlpii, cum ar veni – se arată marelui public precum ar fi creația satanei, nu a lui Dumnezeu. ,,Homo homini lupus” – ca s-o dăm olecuță și pre lătinie. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

DARURI ŞI DATORII

  • Ăştia nu sunt prietenii mei… Sunt ai dracului.
  • Mi s-a recomandat să nu mănânc înainte de culcare…Şi atunci, am mâncat după!
  • Să nu-i crezi pe greci când fac daruri, dar mai ales când fac datorii.
  • Poţi fi bătut la figurat şi cu banii luaţi la propriu…
  • Cine nu ştie nimic vorbeşte despre toate (Liviu Antonesei).
  • Nu mai da cu parfum peste rahat că pute şi mai rău.
  • La Hamburg nici nu au auzit de hamburgheri, la Paris am întrebat de parizer şi n-au ştiut ce-i aia…
  • S-au bucurat nespus, adică nu au spus la nimeni că s-au bucurat.
  • Ca să faci carieră, trebuie să fii erudit sau înrudit.
  • Adevărul poate fi mai necesar decât dreptatea? (Emilia Cristea).
  • Necazurile lucrează în trei schimburi…
  • Nu ştiam absolut nimic, dar acum nu mai ştiu nici atât.
  • El întreabă, el răspunde şi tot el nu-i de acord cu răspunsul…
  • Măgăriile nu pot fi justificate, dar uneori sunt explicate.
  • Dacă avem noroc, şi noi vom fi odată bătrâni (Beatrice Vaisman).
  • O femeie se poate îmbrăca în roz, în verde, în indigo. Şi un bărbat?
  • Cu cât maşina e mai scumpă, dăm mai mult respect: o parte propietarului, o parte automobilului.
  • Lucrurile nefăcute se răzbună.
  • Uneori e mai greu să scrii o felicitare decât un roman (Mihai Batog Bujeniţă).
  • Dacă eşti colţos, nu te da rotund.
  • Atunci afli câtă apă intră într-un pahar, când ţi se varsă în pat!
  • Feriţi-vă de vocea mulţimilor tăcute.
  • Orice volum de memorii ar trebui prefaţat de medicul autorului.

Tiberiu Tudor – poesis

tudor

Spre amurgul de jar

La vama de fum
a-nserării ascult
cum oile vin
prin pelinul mărunt,

Cum oile vin
prin pelinul amar
şi curg liniştit
în amurgul de jar

Şi curg liniştit
în amurgul de fum,
ca viaţa-mi curgând
liniştită de-acum,

Ca viaţa-mi curgând,
liniştit şi amar,
în seara de fum,
spre amurgul de jar.

Veronica Balaj – Interviu cu editor Emilia Ţuţuianu

Veronica-Balaj-foto-2016

În contextul actual, când se intersectează atâtea informaţii în domeniul cultural şi când totul se află cu repeziciune, ar fi o pierdere dacă accentele culturale dintr-o zonă sau alta a ţării nu ar intra în atenţie, nu ar fi parte din imaginea întreagă a efervescentei culturale naţionale. Orice act cultural este un adaos, un câştig adus spiritualității unei regiuni. O emblemă care se diversifică mereu prin valorile create de persoanele interesate de acest palier al existenţei. O individualizare spirituală, cu marca fiecărei culturi regionale este absolut necesară tocmai acum, mai mult ca oricând, când se poate vorbi de un amalgam cultural. Cum să ne individualizam? Cum să marcam ceea ce ne caracterizează şi ne preocupă, decât prin intervenții diferite, prin acţiuni variate, susţinute cu şi din dăruire?

Acest lucru îl exersează de ani buni şi dna. Emilia Țuțuianu din Roman care conduce Editura Muşatinia. În discuţia care urmează vom înțelege că mai există oameni pasionaţi, care nu-şi precupețesc forţele întru propagarea unor idei sau în interconectarea de valori culturale.

emilia-tutuianu

(mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

FEMEI GRASE

  • Am uitat să-ţi amintesc. De ce nu mi-ai adus aminte?
  • Dacă vorbeşti mai puţin, auzi mai multe…
  • Nu există femei grase, ci numai confecţii cu măsură mică.
  • Sunt mai multe posibilităţi de a lupta cu birocraţia, dar nici una nu funcţionează.
  • Mai multe muşte se îneacă în miere decât în oţet (La Fontaine).
  • Uneori, vârsta îţi schimbă personalitatea, alteori o funcţie nouă.
  • Cuţit-aş… as- cuţit…
  • De multe ori, tratamentul e mai greu de suportat decît boala.
  • Fulgerul nu e vestitorul tunetului, ci cauza lui. (mai mult…)

Vavila Popovici: Întâlnirea Trump – Iohannis, 20 august 2019

Ai încredere și acționează ca și cum ar fi imposibil să eșuezi.” — C.F. Kettering

Se produc schimbări în politica internațională, ceea ce nu trebuie să ne mire, fiindcă pământul se mișcă, oamenii se mișcă, marii actori ai scenei pe care se desfășoară viața se mișcă și ei… Dar nimic nu este întâmplător, ci se profilează căi noi care să ducă spre alte orizonturi, se produc schimbări ale priorităților care să ducă la înnoiri, evoluții și nicidecum la eșuări sau distrugeri. Viața ne-a dovedit că totul se supune, în final, unei ordini, rareori intervine hazardul care poate duce la distrugeri și acelea se reechilibrează, se recuperează în timp. Și toate acestea în favoarea omului, dar și cu voința lui și a Domnului. De multe ori, pierderi temporare au dus la câștiguri imense. Viața are sinusoida ei.
Trăim într-un univers emoțional. În unele țări populația este predominată de sentimentul afectiv, în altele acesta este compensat de rațiune; cred însă că istoria a avut de câștigat când cele două comportamente s-au salvat de la eșec, una pe alta, prin compensație, de cele mai multe ori învingând rațiunea. Și aceasta fiindcă omul este dotat cu o sferă largă a rațiunii, ceea ce lipsește sau există în cantitate prea mică în lumea animală și vegetală din jurul nostru. (mai mult…)

Emilia Amariei: Poesis

Arena cu fluturi

Strig în pustie
poate că voi dezlâna seceta, stârnind norii…
ploi răzlețe udă nisipurile muțeniei mele
rătăcit în propria minte
caut niște vânzători de zâmbete
să facă tumbe prin sufletul meu
ca printr-o arenă cu fluturi

în aula singurătății se așază niște raze
ele așteaptă apa vie a cunoștinței binelui și răului
profesorul nu-și mai împarte cuvintele
razele se ridică și pleacă
scaunele plâng în întuneric
liniștea ruginește pereții inimii
universitatea aceasta are un mare coeficient de risc (mai mult…)

Virgil Răjeşu: Scrisoare deschisă către Uniunea Scriitorilor de Limbă Română

Când am fost invitat să mă înscriu în societatea Dvs., nu am ezitat nici o clipă, ba am aderat cu bucurie deosebită, considerând că avem nevoie de asemenea organisme care cultivă și se îngrijesc de limba română, în această perioadă de nesiguranță de toate genurile, de tendințe de desfigurare a ființei naționale și de asalt fără precedent al neologismelor de import.
Din nefericire, nu după multă vreme după ce am devenit membru cu drepturi depline al Uniunii și înainte de a trimite către revista acesteia ceva din scrierile mele, primeam – via E-mail – câteva recomandări, prin care eram atenționat să țin cont de așa-zisul ÎNDRUMAR STILISTIC întocmit de o doamnă cu numeroase funcții în USLR și coordonator al revistei.
N-am înțeles și continui să nu înțeleg cum puteți pune în circulație, cu o ușurință condamnabilă, un îndrumar inept și monstruos, care nu are nici în clin, nici în mânecă cu literatura. Nu știu conform cărui drept își arogă doamna respectivă (după cât se pare și autoare a Îndreptarului) sarcina de a da membrilor USRL indicații despre modul în care trebuie să gândească, să simtă și să se exprime, ba și să folosească limba română.
Ca să nu fiu acuzat de subiectivism, supun atenției cititorilor și celor intertesați, câteva mo(n)stre de recomandări, cu unele comentarii pe care nu lmi le pot reprima.
Ce poate însemna stupiditatea unor formulări de genul acesta
: ”am constatat … o tendință pronunțată spre un limbaj stilistic … vetust și osificat, cu expresii previzibile, excesiv de formale, rigide, inclusiv la textele în proză sau în cele de analiză critică” ?
Cum adică ?Nu sunt admise spre publicare textele care conțin diminutive” ? Cine vă dreptul să instituiți cenzura textelor ? Aproape că nu există revistă care să nu menționeze că orice exprimare aparține autorului și el răspunde de textele publicate. Nu doar atât. Există limbă fără diminutive ? Sau ele trebuie păstrate numai pentru grădiniță ?! (mai mult…)

Mihai Merticaru – sonete

SONETUL CONVIETUIRII FERICITE

Împărțim un vis și-o împărăție,
O inimă cu două luminișuri,
Un munte cu abisuri și suișuri
Și-un fermecat izvor cu apă vie.

Ne cățărăm pe-aceleași povârnișuri,
Cât mai departe de viața pustie,
Dragostea ne e marea bogăție,
Cântăm pe-o vioară cu două arcușuri.

Adesea ne-ntâlnim în același gând,
Vrăjiți, rătăcim printr-o melodie,
Ne troienim în iluzii surâzând (mai mult…)

Galina MARTEA: Creația artistică în „AREOPAGUS”, de Veronica Balaj și Cristina Mihai (Editura Mușatinia, 2019)

Recent la Editura Mușatinia, editor Emilia Țuțuianu, a fost publicat volumul Areopagus, autorii acestuia fiind consacrații scriitori și jurnaliști Veronica Balaj și Cristina Mihai. Într-o tinută editorială admirabilă, lucrarea în cauză este captivantă prin conținutul său plin până la limită de subiecte nespus de interesante ce datează acțiunile firești ale omului creator din acest univers. La fel și coperta cărții este demnă de atenție și foarte frumos ilustrată, realizator Dorin Dospinescu (și redactor șef al editurii), imaginea în cauză reprezentând organul suprem de judecată și control din orașul stat Atena din regiunea Attica, dar și sculptura cu zeița-patroană a orașului Atena. În această ambianță estetică se înscrie, cu mult prestigiu, și prefața cărții realizată de Paul Eugen Banciu (distins scriitor, în mod aparte romancier și eseist, editor de reviste literare, scenarist de film, ziarist român), întitulată „Judecata literatorilor”.
Construită pe elementul fundamental al muncii creatoare, Areopagus este o lucrare de interviuri sau, mai bine zis, este o creație jurnalistică prin intermediul căreia se regăsesc scriitorii români contemporani din întreaga lume. Cu un conținut de 202 pagini, cartea Areopagus a Veronicăi Balaj (poetă, prozatoare, romancieră, publicistă, jurnalistă) și a Cristinei Mihai (jurnalistă, poetă, publicistă) este opera literară scrisă sub formă de dialog prin care se înregistrează convorbirea dintre personaje, comunicarea dintre generații, dar mai ales convorbirea între reprezentanții culturii românești de ieri și de astăzi, personalități care știu cum să proiecteze lucruri pline de valori spirituale necesare societății românești. Anume prin acțiunea trăirilor spirituale această lucrare reprezintă forma unui

Veronica Balaj_coperta selectiv-Areopagus

(mai mult…)

George PETROVAI: Cine-i vinovat că românul își taie craca de sub picioare?

Anul acesta (mai exact în decembrie) se vor împlini 30 de ani de aflare în treabă, perioadă de timp în care cârmuitorii de toate culorile politice au făcut tot ce le-a stat în putință ca România și cetățenii ei rămași acasă să-și taie de zor craca de sub picioare. Păi cum altfel să-ți explici că o țară înzestrată de Creator cu de toate (fabuloase bogății ale solului și subsolului, climă blândă, relief prietenos, rețea hidrografică generoasă, binecuvântată așezare geografică pe cursul inferior al Dunării și taman la intersecția drumurilor/intereselor occidentale cu cele orientale, popor de-o providențială răbdare) a ajuns la coada țărilor din Uniunea Europeană la toți parametrii care ilustrează nivelul real de trai, cu o datorie externă de circa 100 miliarde euro, un gol populațional de peste patru milioane suflete (am în vedere doar românii expatriați în antinaționala perioadă postdecembristă, nu și milioanele de vieți intrauterine curmate legal de medici), cu o mentalitate complet dată peste cap, un învățământ ce nu precupețește niciun efort politico-financiar pentru ca numărul analfabeților funcționali să sporească an de an, o tot mai precară sănătate a nației (vezi jalnica stare a atâtor spitale și înfricoșătorul număr de farmacii), cu un stat în necontenită disoluție și un viitor tot mai nesigur pentru urmași, nu doar de mântuială pregătiți să preia ștafeta național-europeană, ci și înstrăinați aproape cu totul de autenticele fundamente ale românismului?! (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (V) STOICISMUL ROMAN

Trebuie să alegem un loc sănătos, nu numai pentru corp, dar și pentru moravurile noastre. ” – Seneca

În eseul anterior am vorbit despre Stoicism, ca fiind o școală a filozofiei elenistice fondată de Zeno din Citium, la Atena, la începutul secolului al III-lea î.Hr. O filozofie a eticii personale, inspirată de sistemul de logică a lumii naturale. Conform învățăturilor sale, calea către fericire a omului începe din momentul în care acceptă să nu fie controlat de dorința de plăcere sau teamă de durere, folosind mintea pentru a înțelege lumea, când oamenii lucrând împreună se comportă corect unul față de celălalt.
Filozofia stoică ne vorbește despre libertate, fericire și virtute. Scopul stoicilor era, în primul rând libertatea interioară, sufletească – scut împotriva nedreptății și tiraniei. Ei considerau că „Virtutea este singurul bine” pentru ființele umane, iar lucrurile exterioare – cum ar fi sănătatea, bogăția și plăcerea – nu sunt bune sau rele în sine, dar ele trebuie străbătute de virtuți. (mai mult…)

Victor Ravini – Prea mulți își bat joc de ciobani

Guvernul francez își bate joc de ciobanii francezi. Administrația franceză le interzice transhumanța chiar și de pe un munte pe alt munte vecin, sub diferite pretexte și le impune tot felul de norme absurde și restricții, numai ca să îi bage în faliment. Oile franceze sunt duse la ecarisaj, ca să le transforme în conserve pentru pisici și se importă cu avionul oi congelate din Australia și Noua Zeelandă. Probabil că cineva profită din asta. Și cine profită din faptul că sute de ciobani și agricultori francezi ajunși la disperare se sinucid în fiecare an, iar familiile lor sunt expropriate și rămân pe drumuri, cu datorii financiare rămase pe seama urmașilor? Dar numai în Franța se duce o politică dușmănoasă împotriva țăranilor? O fi ura orășenilor față de țărani un fenomen european? De unde vine ura orășenilor noștri față de ciobanul din Miorița? De ce a devenit politic corect să își bată joc toți nătărăii de Miorița, de Eminescu și de toate valorile noastre culturale? Știu birocrații mai bine decât știe ciobanul, de câți câini are el nevoie să se apere de lupi, de urși (mai mult…)

Vavila Popovici – IEȘIREA DIN PEȘTERĂ

Lăsați fecioarele să viseze sub cerul albastru, curat, luminat,/ ca visul vieții, în tihnă, să poată fi devoalat…/ Și numai apoi, trezindu-se,/ cu ochii mari, plini de vise și speranțe,/ vă vor crede zei păzitori,
și vă vor dărui dragostea lor./ Numai atunci!/ Lăsați fecioarele să-și termine visele!

Conform Dicționarului limbii române libertatea este „posibilitatea de a acționa după propria voință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.” Libertinajul reprezintă viață în libertate cu un comportament desfrânat, destrăbălat, în afara bunului simț și a legilor morale.
Mulți confundă cele două noțiuni, ne înțelegând că omului, într-adevăr, poate face orice, dar că foarte puțin din tot ceea ce poate face îi este folositor. Părintele Nicolae Steinhardt spunea că „Libertatea nu se confundă cu libertinajul și nebunia”.
Conștiința și voința sunt cele care aleg și îmbrățișează făcutul de bine sau de rău, iar alegerea trebuie să nu stânjenească pe cei din jur și totodată să fie conformă cu legea morală. Libertatea, precum și moralitatea sunt daruri date de Dumnezeu. Sunt tineri, adolescenți și mulți dintre oamenii maturi care confundă libertatea cu libertinajul, unii din necunoaștere, alții din naivitate cad în plasa (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

BACŞIŞ

  • Dacă îl contrazici pe prost, rişti să fii multă vreme cu prostul în discuţie.
  • ANAlistul şi ANAlfabetul au, totuşi, ceva ANAlog.
  • Nu ştim prea multe şi unii nici măcar nu ştiu cât de mult nu ştiu.
  • Opoziţia este întotdeauna în minoritate, altfel ar fi la putere.
  • Când puterea are dreptate, dreptatea n-are putere (zicere japoneză).
  • „Aşa cum e artrita şi artroza, avem celulita şi celuluza”…
  • Totdeauna există soluţii pe termen lung, numai proştii nu le văd…Şi nici noi!
  • Succesul şi invidia sunt fraţi siamezi.
  • Omul e om oriunde şi mârlanul la fel…
  • Cine nu urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului (zicere chineză).
  • Unele idei strălucesc prin absenţă. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

AVOCADO

  • Of, îmi spune o vecină, ştii la cât a ajuns un kilogram de avocado?
  • La cât? întreb eu politicos.
  • Nu mai întreba, îmi răspunde. O avere! Atâta costă, mai bine să nu ştii…
    Mă întâlnesc puţin mai târziu cu dentistul Kleinergrois.
  • S-a scumpit grozav avocado, îi spun ca să intru în vorbă.
  • Dar ce? se miră el, ţie îţi place avocado?
  • Îmi place, mărturisesc. Îl amestec cu un ou tare, il frec cu puţină sare şi cînd îl ung pe pâine adaug câteva feliuţe de castavete.
    -Asta ar trebui să te îngrijoreze, constată dentistul. Vin acum de la cursul de psihanaliză clinică. O simplă interpretare ar trebui să te pună în gardă. Fără îndoială, castravetele denotă preocupări sexuale, feliuţele o dominantă sadică, iar oul tare înseamnă o (mai mult…)

Daniel Marian – Cronică Literară: Neodihna cea de toate zilele – cu vedere la toate zările

Oriunde şi oricând se află poetul, ştiu că e bine: şi poetul, şi locul şi timpul. Şi trebuie să se afle întru consfinţirea trecerii poetului prin acel loc şi timp care astfel pot deveni minunate.
Asta simt eu ca pe ceva axiomatic de mai dinaintea expresiei ’de când lumea’.
A scrie despre Nicolae Vălăreanu Sârbu este precum a omologa petrecerea împreună
cu nepetrecerea timpului, locului şi amănuntelor interaxiale. „Insomnii de lumină” ar fi aşteptat
de mult, nu ştiu de ce abia acum se-ntâmplă, la câte insomnii şi la câtă lumină. Poezia e cea pe
care o ştim fără a trebui căutată, doar ce a mai înflorit universul poetic la timp de înflorire.
„era o miză şi singuri/ doi invalizi/ ne validam reciproc ideile// la masă sub viţa de vie/
visez cum plouă/ şi desenez o umbrelă// timpul alunecă pe(ste) pietre/ vocea ta sparge tăcerea/ (mai mult…)

Tiberiu Tudor – Nisipul Căilor Lactee

Când umbrele acestea stranii
Mă vor chema în lumea lor
Punându-mă să-ţi număr anii
În vântul înfricoşător

Vei fi numai un chip de piatră,
Fără priviri şi fără glas,
Lângă clepsidra răsturnată
A timpului ce-a mai rămas

tudor

(mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

CAPRA VECINULUI

  • Un condiment in exces poate face de nemancat cel mai grozav aliment.
  • Umorul indeamna la reflectie, dar nu toti sesizeaza indemnul.
  • Daca furtul era fara riscuri, ce-ai fi vrut sa-ti aduc?
  • Nu conteaza ce stii, ci pe cine stii…
  • Exista prieteni de nevoie, prieteni pentru nevoie si prieteni in afara de orice nevoie (Pam Brown).
  • Banii nu aduc fericirea, daca sunt putini..!
  • I-am spus ca nu-i frumos sa doreasca moartea caprei vecinului. Mi-a raspuns ca n-are nimic cu capra, poate sa moara vecinul.
  • Primim prea multe informatii… De acea nu mai inteleg nimic.
  • Multi amici, putini prieteni…
  • Oamenii se schimba, dar uita sa spuna asta celorlalti (Lilian Hellman). (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

SIMPTOMELE NEVROZEI

  • Ştii la ce concluzie am ajuns? mă întreabă Oiţerman.
  • Ai ajuns la o concluzie? mă mir eu candid.
    Domnul Oiţerman despădureşte ziarul cu gesturi leneşe şi-mi arată un articolaş: „A escrocat un milion”.
  • Tipul ăsta care a escrocat un milion o să scape destul de ieftin, mă informează el. Avocatul lui a reuşit să demonstreze în instanţă că n-a făcut-o cu intenţie. Clientul lui suferea încă din copilărie de nişte complexe şi obsesii, întotdeauna a visat să aibe un milion pe care nu i l-a dat nimeni…
  • Ce legătură are?
  • Are. Acum priveşte aici: „Trei accidentaţi grav pe trecere pietoni”. Pot să-ţi relatez conţinutul, pentru că am citit. Un şofer a intrat cu o (mai mult…)

Veronica Balaj: Cosmisian, un autor inedit

Comisian - Mouelle Roucher

Mouelle Roucher,  ,„Dezliterarea”  vol I

Înnoirile în creația literară, continuă. Sunt necesare. Fac parte din însăși ființa scrierii.Nu mă refer în mod special la cunoscutul val nou din literatura franceză a deceniilor trecute .Desigur, ecourile sale s-au diversificat și , firește s-au ampretat cu nota personală a scriitorilor care i-au urmat. Scriitorii tineri , cu talent, au cale liberă de-a se afirma într-o formulă novatoare .Este și cazul tânărului autor Cosmisian , care a semnat acest volum,Mouelle Roucher cu subtitlul Dezliterarea , incitant încă de la prima vedere. Ce va să zică acest termen oarecum inventat ? Este sublinierea conceptului , validat de vremuri și timp că,odată plecată în lume , o carte, își are propriul destin. Independent de creatorul său. La acest fapt se mai adaugă și o concepție proprie autorului Cosmisian, urmare a unei meditații profunde apropos de raportul și influența cuvântului scris asupra lumii. Intenția novatoare este explicitată în capitolul al 14-lea al volumului în atenție, unde autorul precizează: ,,Dezliterarea”este momentul în care cuvintele se desprind de structura lor firească, este un timp, aș zice, când cuvintele desprinse…au libera circulație să creeze o nouă poveste . Așa am putea parafraza concepția autorului. (mai mult…)

Vavila Popovici: Mahalagismul zilelor noastre

Uneori ajungem să plătim noroiul mai scump decât aurul. Asta pentru că nu mai distingem valorile de nonvalori” – Rita Drumeș

Termenul de mahalagism provine din limba turcă, în trecut el desemnând orice fel de cartier, fără să se fi făcut vreo distincție a nivelului de trai. Întreaga familie lexicală a cuvântului – mahalagiu, mahalagesc, mahalagism – a căpătat treptat o aură defavorabilă, făcând trimitere către vulgaritate, grosolănie.
Mahalagismul este definit de dicționare drept vorbă sau expresie vulgară, bârfă, clevetire, defăimare, calomnie, bădărănie, având sinonimele dintre cele mai cunoscute: impolitețe, mârlănie, mitocănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, necioplire.
Într-un eseu scris cu câțiva ani în urmă detaliam acest comportament și totodată îl atribuiam lipsei de educație din familie sau anturajului avut. Devenit obicei, individul care îl practică nu ține seamă că poate stânjeni pe cei care nu sunt obișnuiți cu comportamentul abject – mahalagismul – manifestat prin gesturi, cuvinte și fapte. (mai mult…)

Dorel Schor – O dată pe an

De atâta slujbă şi ore suplimentare, nu-l mai vizitasem pe Menaşe cam de mult, aşa că duminică seara, la o oră onorabilă, i-am sunat la uşă. Mi-a deschis Rozica, niţel ciufulită, cu un zâmbet obosit şi m-a poftit în bucătărie. Fără protocol… Menaşe curăţa nişte usturoi. Dar nu o măciulie sau două, sau trei, să zicem. În faţa lui se adunase o grămadă cât să ajungă unui regiment!
– E pentru vineri seara, mă lămuri Rozica. Punem murături. O să avem musafiri…
Luni spre seară, citeam ziarul pe banca din faţa blocului când Menaşe tocmai venea încărcat ca un măgar: sacoşe pline cu pungi de făină, zahăr, carne, ulei, mezeluri şi câte şi mai câte…
– S-a anunţat vreo scumpire? m-am interesat.
– Păi, nu avem sindrofie vineri seara? Scuză-mă, dar trebuie să alerg după vin şi răcoritoare… Pa! (mai mult…)

Emilia Amariei – poesis

Nu așa se moare…

Nimeni să nu plângă! Am plecat, de-o vreme,
Dar n-am fost prezentă nici la moartea mea!
Dispărând răpită de furtuni extreme,
În prohodul lumii care pătimea…

Mi se sparge gândul sub cazmaua rece,
Lovituri de brațe îi prind zbaterea,
Eu ascunsă-n taina care mă petrece,
Dincolo de moarte-mi caut nașterea…

Emilia Amariei

(mai mult…)

Adrian Alui Gheorghe: Un secret păstrat cîteva mii de ani: DE CE S-A SCUFUNDAT ATLANTIDA?

––-
La ”prăvălia cu poezie”, astăzi avem marfă din Banat, din viitoarea capitală culturală europeană, acolo unde (și de unde) un vînt de Vest adie (cînd nu suflă de-a binelea!) dînd oarece speranță românilor din celelalte provincii românești, de la Madrid la Roma, de la Chișinău la Bruxelles, de la București la Cernăuți, de la Viena la Piatra Neamț, pe principiul deja clasicizat: ”Azi în Timișoara, mîine în toată țara!”. Că România de azi nu mai e între granițe fizice, ci între granițele limbii, cum bine a zis poetul, așa că țara este mare după cît de împrăștiați prin lume sunt românii. Vă dați seama că am devenit peste noapte imperiu? Din neatenție. Să-l gestionăm? De ce nu? Cu blîndețe, dînd autonomie nu statală, ci individuală…! Brrr, mi-e frică de urmări.
Bine, gata introducția, să ne întoarcem la poezie, că numai asta contează. În afara poeziei omul este, dar nu are identitate sufletească.
Cum arată un ”Exil de zi și de noapte” (cu varinta și în limba franceză!) numai Veronica Balaj (din Timișoara) poate să ne spună, pentru că volumul ei apărut recentuț la Editura ”Anthropos”, cu titlul enunțat mai înainte, este o mărturie din această recluziune voită sau nu, dar trăită. De fapt, cine nu este în exil pe pămînt? (mai mult…)

Veronica Balaj: Poeme întomnate, autor Rodica Pop

O carte ca o mărturie
Un al doilea volum în ierarhia unui om al scrierii literare nu este nicidecum pe locul doi decât cronologic vorbind. El face parte dintr-o trăire permanentă, ca un flux interior pe care, orice poet și-a asumă ca pe o stare de viață, de existență. Aceste POEME ÎNTOMNATE, Edit. Eurostampa, Timișoara, 2016, sunt de fapt, rodul unor gânduri îndelung cizelate, trăiri transferate în cuvinte, în simboluri care susțin unitatea cărții. Ne-am putea opri la câteva dintre acestea cum ar fi, trecerea timpului și adăugăm ca argument, denumirea primului volum, Timp personal. Timpul se constituie frecvent ca leit-motiv din care se ivesc imagini poematice cu valabilitate general-umană. Autoarea nu este copleșită de teamă, n-o încearcă o angoasă, visele și tăcerile timpului sunt acceptate ca ceva firesc: ,,bucuria visării/stau pe-o câmpie/întinsă/sub un cer/în amiază/meditez/cât de scurtă/e viața /numai/cuvântul durează” (pg. 32)De fapt și titlul duce spre această priveliște dulce-amăruie a vremii în derularea sa implacabilă,ajungând pentru autoare la tărâmul toamnei care în subtext înseamnă rodul . Acumularea. Înțelepciunea, raționala percepție a raportului cu viața care-și are normele sale dincolo de voința personală. Nu ai ca om, ca ființă singulară în felul tău, nu ai altă cale decât să aduni cele care te pot îmbogăți într-o toamnă a vieții ajuns. (mai mult…)

Vavila Popovici: ÎNGÂMFARE vs. MODESTIERenata Alexe – Vibrații liriceAlexandru Dospinescu – versuriDorel Schor – ziceriIrina Lucia Mihalca – versuriDorel Schor – ziceriVavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (7) PLOTIN (Neoplatonism)Dorel Schor – ziceriElisabeta Bogățan – Mihai Merticaru cântă în cor cu steleleBen Todică: La mulți ani Art-emis!Iurie Braşoveanu: Cristina Maria Niţă – Cerul din adâncuriVavila Popovici: Caut un om cinstit, un om cu bun simț!Emilia Ţuţuianu: apariții editoriale la Editura Mușatinia, Gheorghe A.M Ciobanu – scrieriDorel Schor – schițeVasile Filip: Cugetarea – Omul în fața sineluiDorel Schor – ziceriTiberiu Tudor – poesisVeronica Balaj – Interviu cu editor Emilia ŢuţuianuDorel Schor – ziceriVavila Popovici: Întâlnirea Trump – Iohannis, 20 august 2019Emilia Amariei: PoesisVirgil Răjeşu: Scrisoare deschisă către Uniunea Scriitorilor de Limbă RomânăMihai Merticaru – soneteGalina MARTEA: Creația artistică în „AREOPAGUS”, de Veronica Balaj și Cristina Mihai (Editura Mușatinia, 2019)George PETROVAI: Cine-i vinovat că românul își taie craca de sub picioare?Vavila Popovici: FILOZOFIA, religia și știința (V) STOICISMUL ROMANVictor Ravini – Prea mulți își bat joc de ciobaniVavila Popovici – IEȘIREA DIN PEȘTERĂDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeDaniel Marian – Cronică Literară: Neodihna cea de toate zilele – cu vedere la toate zărileTiberiu Tudor – Nisipul Căilor LacteeDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeVeronica Balaj: Cosmisian, un autor ineditVavila Popovici: Mahalagismul zilelor noastreDorel Schor – O dată pe anEmilia Amariei – poesisAdrian Alui Gheorghe: Un secret păstrat cîteva mii de ani: DE CE S-A SCUFUNDAT ATLANTIDA?Veronica Balaj: Poeme întomnate, autor Rodica Pop

Vavila Popovici – Despre LIBERTATE

Vavila_Popovici

Robește-mă Doamne ca să fiu liber.” – Petre Țuțea

Să gândești și să acționezi după propria-ți voință, înseamnă să fii om liber, să fii întrucâtva fericit. Există, în acest sens, libertatea de a gândi și simți în conformitate cu propria noastră construcție și funcționalitate interioară, libertate de opinie deschisă, adică de a exprima public ceea ce simți și gândești, și libertate de acțiune – limitată în orice sistem socio-uman. Totalitarismul limitează drastic aceste ultime două libertăți. Pentru realizarea unui echilibru social, omul are nevoie de libertate, dar trebuie să accepte și non-libertatea. Echilibrul fiind greu de realizat, este necesară mereu analiza libertății și determinată în funcție de condițiile concrete interne și externe dintr-o țară sau alta. Read the rest of this entry »

Primarii orașului Roman

Cecilia Bănică-Pal: poesis

 

Vrăjitele valuri cu coame argintii
ce vor să mă-nghită
’mi-nneacă tăcerea.
Admir jocul lor aspru
mă uit cum se ceartă
sărind cu solzi de balaur
spre cerul timid.
se scaldă-n nisip

sorbindu-i căldura,

Cecilia Banica Pal

Read the rest of this entry »

Jaime Siles – Poeme

Jaime Siles (Valencia, 1951). Personalitate uriaşă, de factură renascentistă, profesor, om de ştiinţă, poet, eseist, traducător, foarte bine cunoscut şi recunoscut în lumea literar-artistică şi academică din Europa şi dincolo de graniţele ei. Poezia sa, de un extraodinar rafinament al expresiei, explorează acele adâncimi ale Fiinţei unde impermanenţa şi dihotomiile se sting şi unde eului i se revelează esenţa, altfel spus: grandoarea indicibilă şi neclintită a Vacuităţii (sp. Nada) .

Jaime_Siles

Doctor în Filologie Clasică la Universitatea din Salamanca. Bursier al Fundaţiei Juan March, cu studii aprofundate la Universitatea din Tübingen, sub conducerea lui Antonio Tovar. Ulterior, cercetător cu contract în Departamentul de Lingvistică al Universităţii din Colonia, unde a colaborat cu Jürgen Untermann la Monumenta Linguarum Hispanicarum. Între 1976 şi 1980, profesor de Filologie Latină la Universitatea din Salamanca; între 1980 şi 1982, prin concurs, la cea din Alcalá de Henares. În 1983 a obţinut catedra de Filologie Latină a Universităţii din La Laguna (Tenerife). În acelaşi an a fost numit Director al Institutului Spaniol al Culturii din Viena şi Ataşat Cultural la Ambasada Spaniei în Austria.,funcţie ce s-a încheiat – la propria cerere – în noiembrie 1990. Profesor Onorific al Read the rest of this entry »

Teodor Pâcă – Scurtă despărţire

Vă las în valea acestei stinse plângeri,
Orice sfârşit vesteşte-un început,-
Mă duc eu primul, sunt mai priceput,
Să pun din vreme şeile pe îngeri.

Zvântaţi cu zâmbet aripile plânse,
V-aştept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiţi, încă-i amiaz şi cald,
Şi eu v-aştept şi chingile sunt strânse. Read the rest of this entry »

Maria Calinescu: Gânduri incendiate de noua simfonie a naturii

un colț de lumină se răsfrânge
în goliciunea drumului rătăcit
pe lutul pătat de mii de umbre mișcătoare

ca un naufragiat verific perimetrul închis în gratii de lumini
întrevăd un desen proiectat greșit
pe orbitele sângerande dintr-un apus transparent
mușchi de granit tatuează strigătul tentației
din pântecul vălurit de umbre

Calinescu Maria

Read the rest of this entry »

Ileana Vulpescu – ,,Eu consider că omenirea e condusă de o ipocrizie fără margini şi fără leac”

Ileana Vulpescu

Dialogul a existat, pentru că-n „Arta conversaţiei” e nevoie de doi interlocutori. Dar întrebările-s uşor de ghicit, atîta vreme cît doamna Ileana Vulpescu vorbeşte tot atît de bine şI de uşor pe cît scrie…

„Chestia cu postul public de televiziune care ne recomandă să „trecem din modul full în modul squeeze sau size” mi se pare o bătaie de joc, absolut. Soţul meu, care e cinefil, mi-a explicat despre anamorfoză-dezanamorfozare – un procedeu tehnic optic, în care imaginie din filmele făcute pe ecran lat, semilat sau panoramic apar alungite, ca nişte picturi de El Greco. Pictor care, se pare, avea un defect de vedere. Dar asta nu-nseamnă că dacă unii, cu posibilităţI, au aparate performante cu tastă de nu-ştiu-care, trebuie să-l avem şI noi… Asta se-ntîmplă pentru că HD-ul poate avea loc doar pe televizoarele cu cristale lichide, de obicei cu ecrane imense, pe Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – versuri

*

Aburul cafelei mai ascunde
Voile destinului în ceşti
Însă, prin oglinzile rotunde,
Simt cum pe furiş mă iscodeşti.

Genele umbrite sunt pricina
Dacă în văzduh au tremurat
Fluturi albi ce caută lumina
Sufletului meu întunecat.

Sergiu Găbureac: Din Lumea colecționarilor

Galina Martea: Poeme de dragoste

Lumina zăpezii
Drumul nins lumină face
Ca sărutul tău de ieri,
Vino iar, să fim în pace,
Cu amurgul peste seri.

Vino iar în a mea lume,
Vânturile când se-ntrec
Şi alină-a mele glume
Prin ninsorile ce trec.

Galina Martea

Read the rest of this entry »

Generalul Gheorghe Băgulescu, colecționar de artă, diplomat și scriitor militar

Generalul de brigadă Gheorghe Băgulescu

Gheorghe Băgulescu, născut la data de 11 noiembrie 1890 în comuna Dedulești, plasa Ianca, județul Brăila a fost diplomat militar, scriitor și colecționar de artă. După absolvirea Liceului ,,Nicolae Bălcescu” din Brăila, urmează Școala Militară de Ofițeri de Infanterie, fiind avansat în anul 1912, la gradul de sublocotenent.
Participă în calitate de combatant la cel de-Al Doilea Război Balcanic și la Războiul pentru Întregirea României. Datorită pregătirii militare dovedite pe câmpul de luptă, în luna decembrie 1916 este mutat în garnizoana Târgu Neamț, cu misiunea de a contribui la formarea și instruirea primului batalion de vânători de munte din Armata României.
După reorganizare și înzestrare cu armament modern, Batalionul Vânătorilor de Munte din Târgu Neamț, a intrat în iulie 1917, în subordinea Diviziei 7 Infanterie ,,Roman”. Read the rest of this entry »

Petru Vasile Tomoiagă: „Ochiul neadormit al bufniței”, un nou volum semnat de Ion Marin Almăjan

Almajan

Scriitor în adevăratul sens al cuvântului, Ion Marin Almăjan a simțit că proza îi este menirea în care poate să-și arate cu adevărat valoarea, altfel spus valoarea lui a strălucit prin aportul pe care l-a adus în proza contemporană, prin întregul prinos dat scrisului românesc. Emblematic nu doar prin romanele sau volumele de proză scurtă, scriitorul a fost tot timpul și un om al cetății, apărând cu demnitate și îndârjire, în același timp, moștenirea culturală a Banatului, implicit a țării, fiind înainte de toate un bun român. Ion Marin Almăjan este etalonul care arată că se poate face cultură și să trăiești demn în același timp indiferent de timp – adică de ești tânăr, ori la maturitate și indiferent de orânduieli – mai ales când acestea au fost la fel de nedrepte și în socialism-comunism și în capitalismul sălbatic de azi. Read the rest of this entry »

Sergiu Găbureac – Repornirea motoarelor

Seniorii liberali au repus pe șine, la începutul anilor 90, Partidul Național Liberal, partid cu uriașe contribuții la evoluția poporului român și a României moderne. Mulți din cei veniți între timp în acest partid trec cu mare ușurință peste acei ani, în care calitatea de membru PNL atrăgea, din partea puterii feseniste cu toate excrescențele sale, multe necazuri. De la atacuri mizerabile în media locală, la îngreunarea promovării pe latura profesională. Nu de puține ori la atacuri fizice. Nu pot fi uitate spargerea repetată a sediilor de partid la nivel local, județean și național, la furtul de bunuri materiale și a bazelor de date, la intimidarea și agresarea fizică a celor care și-au asumat în acei ani funcții în cadrul partidului. Aceia de atunci sunt „hodorogii” de astăzi.
Se vede de la o poștă că liberali ai timpurilor noi privesc cu condescendență spre seniori, trimițându-i în zona „legumelor politice”. Se amintește de ei doar la unele momente festive.
Este o vorbă „cine n-are bătrâni, să-și cumpere” ! Partidul Național Liberal, luându-se după modelul partidelor fesenist-comuniste, care aveau motive reale să-și îndepărteze bătrânii dalmațieni, a făcut greșeala eliminării multor oameni de valoare doar pe simplul criteriu al vârstei. În PNL, sunt seniori care ar fi putut și pot contribui la bunul mers al vieții de partid. Oameni cu mare priză și influență. Oameni respectați în comunitățile locale pentru comportamentul civilizat și realizările lor profesionale. Și nu trăind doar din funcții politice sau administrative, cum se întâmplă pe alocuri ! Ceea ce este jenant pentru un liberal ! Read the rest of this entry »

Emilia Țuțuianu – Interviu cu dna. Rodica Anca

Rodica Anca

Emilia Ţuţuianu: Intervievata mea este distinsa doamnă Rodica Anca, ,,mama” studenţilor Universităţii din Delhi. Acest apelativ, mărturisesc, mi-a plăcut foarte mult! Cum s-a ajuns la el? Face parte din ,,Peregrinările Prinţului cel Trist”?

Rodica Anca: Vă închipuiți cât am fost de fericită spunându-mi-se „mamă”, în românește, tocmai în „mata” India, mama mamelor. Foarte simplu, mă priveau și mă respectau ca pe o mamă. Peregrinările Prințului se terminaseră, literar, cu mult înainte de India. Dar, cine știe? Read the rest of this entry »

Mugurel Pușcaș – vino

Iubito, vino iar înspre-nceputuri,
Să retrăim ai netrăirii zori –
Imaculate orizonturi albe
Să-mprăştie ai neputinţei nori.

Iubito, să-ncolţim candizi în iarnă,
Doi ghiocei albi, firavi, exilaţi
Pe-o insulă a nemuririi noastre,
Îndrăgostiţi, pereni, necugetaţi.

dragobete

Read the rest of this entry »

Alexandru Spătaru – Antiapocalipsa

Doar când se vor găsi mijloacele
de ştergere a semnăturii grele
din pactul cu satana
înscris chiar pe cortina
de împărţire fatidică a lumilor,
când revoluţiile vor decapita
accesele de gravitaţie născute în infern,
perdele milenare care ne separă
de sute de milenii se vor ridica
după un scenariu de antiapocalipsă;
în fine, o să ne cunoaştem
şi faţă către faţă ne-om vedea,
şi-abia atunci ne vor
cuprinde fără marginile…

Ștefan Dumitrescu – Poeme de slăvit iubirea și Dragobetele !

 

ÎŢI MULŢUMESC, FEMEIA SFÂNTĂ

 

  Cum să-ţi mulţumesc, femeia sfântă şi bună

Ieşind cu turmele de valuri pe coline

Îmi va fi un dor ca un munte încărcat de tine

Tu vei răsări veşnic peste câmpia din sufletul meu ca o lună

 

În sufletele văduvelor se lasă seara

O lampă arde stins în fundul lumii

În lumea ailaltă se-aud cântând melancolic lăstunii

Chipul tău arde în mine ca para Read the rest of this entry »

Univers românesc

Titi Nechita – Făurar

Trece Făurar pe dealuri
Scuturându-și pletele
Și punându-și voaluri, voaluri
Schimbă toate zilele.

Ba îngheață, ba dezgheață
Amăgind cântările
Ori de nu ascunde-n ceață
Toate depărtările! Read the rest of this entry »

Apariție editorială: Antologia „La taifas cu iubirea”

Coperta La taifas finala curbe

Într-o ținută editorială de calitate și cu un conținut de valoare ce corespunde rigorilor literare, recent a apărut de sub tipar Antologia „La taifas cu iubirea” (Starpress, Editura Olimpias, România, 2017), antologist Ligya Diaconescu (poet, scriitor, publicist, jurnalist, economist). Lucrarea de față, fiind o creație artistică în poezie și proză, este însoțită de o prefață destul de expresivă, consemnată de scriitoarea Mary Smith, Los Angeles, USA. În respectiva prefață Mary Smith ne vorbește cu multă delicatețe despre importanța literaturii în procesul civilizației umane și, totodată, Domnia Sa face o descriere minuțioasă cu accent pe sufletul uman, substanța spirituală ce dă omului viață și care, nemijlocit, are mereu nevoie de sentimentul de afecțiune/de dragoste. Aici prefațatoarea cărții ne Read the rest of this entry »

Constantin Enianu: Ani şi artă (III)

1776

Suntem în anul 1776, când vechile idei se ciocnesc de noi concepţii, într-o lume în pragul schimbării. Să continuăm povestirea noastră despre artişti din toată lumea, despre felul cum culturile în care trăiesc aceşti artişti sunt prinse între vechi şi nou, despre tensiunile crescânde care sunt surprinse în muzică, literatură şi pictură.
„Proclamăm ca să se ştie că toţi oamenii sunt născuţi egali“. Iată cum sună o frază din Declaraţia de Independenţă din America, marcând o nouă ordine a lumii. Dar în Lumea Veche, oamenii ţin încă la rang şi la vechile obiceiuri. În Europa, suntem în plină epocă iluministă. Jean-Jacques Rousseau şi Johann Wolfgang Goethe luptă împotriva convenţionalismului tradiţional. În Rusia, sculptorul Falconet se inspiră din trecut, ca să creeze o statuie pentru nou-înfiinţatul Sankt Petersburg, iar în Austria, Haydn deschide o nouă eră în muzică. În China, împăratul uneşte trecutul şi viitorul, cerând un inventator complet al literaturii ţării sale. Iar în Coreea, pictorul Kim Hong-do ilustrează o naţiune în ascensiune.

● Începem călătoria în Lumea Nouă, unde au loc schimbări revoluţionare. În 1776, când coloniile americane îşi revendică Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…. ma trezesc pe un drum pustiu
nu stiu cum am ajuns aici
nu stiu daca sunt singur
nu vad si nu aud nimic
timpul si spatiul
sunt reduse la o senzatie
stranie si nedefinita
imi aprind camasa,
o torta ,
sa vad mai bine imprejurul Read the rest of this entry »

Doctorul Iura Jivago, unul dintre eroii de referinţă ai literaturii de rezistenţă

Literatura de rezistenţă reprezintă un capitol distinct, încărcat de tragic umanism, din literatura universală. Ea se constituie într-o formă specifică nu doar de protest, ci chiar de luptă (uneori cu garda jos) a unora dintre cele mai sensibile şi curajoase conştiinţe, i-am numit pe scriitori, împotriva dictatorilor şi a politicilor lor de intimidare, care cu toatele vizau acele focare de rezistenţă ce nu admiteau acţiunea neîncetată a mijloacelor de înrobire umană (procesul de mankurtizare de care vorbeşte Cinghiz Aitmatov în romanul O zi mai lungă decât veacul), atât prin restrângerea sau chiar privarea totală de libertăţile fireşti într-o societate normală, cât şi prin atrocele mecanism de nivelare şi sterilizare intelectuală.
Fireşte, dacă nu ţinem cont de anumite nuanţe caracteristice locului şi timpului, atunci în literatura de rezistenţă pot fi incluse şi opere reprezentative pentru cultura latino-americană, precum: Recursul la metodă, Eu, Supremul şi Toamna patriarhului, romane în care autorii lor (Alejo Carpentier, Augusto Roa Bastos, Gabriel Garcia Marquez) denunţă cu vehemenţă dictaturile şi pe dictatorii care le-au făurit. Atâta doar că romanele în cauză au fost scrise la câteva zeci de ani de la prăbuşirea dictaturilor pe care le vizează, când – poate cu excepţia Cubei şi a Paraguayului – ţările latino-americane înregistrau vizibile progrese în consolidarea democraţiilor. Read the rest of this entry »

Constantin Mănuță – Iubirea de pe facebook

Constantin MĂNUȚĂ poet, membru USR, filiala Iaşi

Nina Gonța este născută în satul Pănășești, raionul Strășeni din Republica Moldova, iar din anul 2000 locuiește la Iași, în România.
Scriitoarea desfășoară o activitate literară bogată, complexă și nuanțată scriind proză, poezie, traduce din limba rusă în limba română și invers, este prezentă în diverse antologii literare, colaborând în același timp la diferite reviste și este premiată la festivalurile naționale și internaționale de literatură.
În anul 2012, publică prima sa carte la Editura SITECH din Craiova, În căutarea bărbatului ideal (Pagini basarabene), o amplă proză despre viața autoarei și despre problemele Basarabiei pe când se afla în componența URSS.
În 2013, apare le Editura SITECH din Craiova romanul Ioana(Pagini basarabene) și o culegere de eseuri, Întâmplări și gânduri. Ediția a II-a a romanului Ioana este publicată în cadrul Editurii Rafet, Râmnicu Sărat. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Despre EMPATIE

Sper să las copiilor mei un simț al empatiei și al milei și dorința de a îndrepta relele sociale.” – Anita Roddick

Conform dicționarului, Empatia este „forma de intuire a realității prin identificare afectivă; tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică (care provoacă stări, mișcări sufletești tainice) viața eroilor din opere literare, filme etc.”
Empatia mai este definită drept capacitatea cuiva de a se pune în locul altei persoane. Prin urmare, empatia presupune, în primul rând, a înțelege situația cuiva și, în al doilea rând, a încerca aceleași sentimente ca persoana respectivă, adică a simți durerea sau bucuria cuiva în inima noastră. Este considerată a fi darul prin care intrăm în armonie cu universul exterior al ființei noastre, un semn al inteligenței emoționale pe care o are fiecare dintre noi. Bazată pe înțelegere între oameni, ea poate să scadă conflictele și să îmbunătățească rezultatele.
Empatia implică deci, emoții și sentimente; acționează ca un flux pornit din interiorul sufletului nostru spre în afară, pe un drum al iubirii – de la mine spre celălalt. Este, aș spune, o parte a iubirii sădită de divinitate în sufletele oamenilor; la unii mai mică, la alții mai mare, dovadă că nu toți ne putem manifesta acest dar cu aceeași intensitate, deși, prin auto-educație îi putem mări forța. Dar, toți Read the rest of this entry »

Literatura din ,,Literadura,,

A apărut numărul 3/2017 al revistei trimestriale buzoiene „Literadura”, o publicație care poartă amprenta inconfundabilă a poetului, publicistului și comentatorului literar Teo Cabel. E greu de spus ce e mai atractiv în acest număr foarte pedant, echilibrat ca spațiu și conținut. Efectul de lumină lină este dat încă de la prima copertă, iar interiorul revistei e făcut din texte care par a fi puse pe solfegii literare bine acordate, începând cu editorialul prof. dr. Mihaela Burlacu, cu ale sale formidabile ”Zece motive să citești”.

Literadura-nr.-3-660x957

De tot interesul posibil e și interviul luat de Teo Cabel cunoscutului poet Claudiu Komartin. Versuri de top, cu mult peste media celor publicate de alte reviste cu pretenții semnează Teodor Dume, Maria Cernegura, Mariana Gurza, Andreea Maftei-Konku, Camelia Iuliana Radu, Ioana Burghel și Sorin Călin. Revista conține și traduceri profesionist făcute din literatura spaniolă și din cea macedoneană. Pagini de mare forță lirică sunt semnate de Vasile Baghiu din Iași, un intelectual de un rafinament deja recunoscut de breaslă, și de mereu surprinzătorul poet buzoian Cornel Suditu. Proza este reprezentată de Titi Damian (unul dintre marii prozatori actuali, buzoian get-beget), de Florentina Loredana Damian și Maria Rotărescu (o mare speranță a literaturii buzoiene). Read the rest of this entry »

Mihai Dascălu – versuri

Vraja visului

Sarutul iubitei
M-arunca in vis –
Peste Calea Lactee,
In gradina de paradis.

Buzele mele
De dor flamande
Pe-ale ei le cauta,
Buze plapande. Read the rest of this entry »

Magdalena Hărăbor – versuri

DRAGOSTE ÎN FALDURI

,,Câte secunde mai curg în clepsidră
Ce stea înec în mare
Ce şoim înalţ în soare
În ce basm mai sunt
Nici nu mai ştiu
Nici nu mai ştiu
În ce culoare mă vei desena
Iubirea mea?”

Magdalena Harabor

Read the rest of this entry »

Scriitorul Constantin Virgil Gheorghiu, corespondent de război în Garnizoana Roman

[flickr_set id="72157678222524492"]

Constantin Virgil Gheorghiu, născut la data de 15 septembrie 1916 în localitatea Războieni din județul Neamț a fost un important scriitor și teolog român. Urmează clasele primare în satul Petricani, și ulterior cursurile Liceului Militar Ferdinand I din Chișinău.
În anul 1936, se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din București. În perioada studenţiei, publică în mai multe reviste, printre care și în „Bilete de Papagal”, condusă de Tudor Arghezi. Debutează în februarie 1937, cu volumul de poezii: ,,Viaţa de toate zilele a poetului,” iar în luna martie 1940, câştigă premiul de poezie al Fundaţiei Regale, cu volumul ,,Caligrafie pe zăpadă”.
La intrarea României în cel de-Al Doilea Război Mondial este mobilizat într-o unitate de vânători de munte, și ulterior este repartizat la Marele Stat Major, în cadrul Studioului Central de Radio. Read the rest of this entry »

Balada românismului în corzi

Suntem de mii de ani aici,
pe-acest pământ gură de rai,
și-atâți neprieteni țin morțiș
stăpâni să fie pe-al nost plai.

În lunga noastră existență
– statornică, mustind de dor –
din omenie ne-am făcut
un mod de-a fi pilduitor:

Orice străin este primit
– în vrednic spirit creștinesc –
cu bucuria-mpărtășirii
din vrerea Tatălui ceresc. Read the rest of this entry »

Luca Cipolla – versi

Back home

Roteando,
le mie cellule ho sperso
e donato al vento,
intrecciate a fili di
arabesco..
note indecifrabili
che raccolgo
nel meccanismo simile
ad orologio squassato e

Luca Cipolla

sei tu, sono io,
riportati a casa
feriti;
ci ridestiamo colore,
iridi, papaveri
e spighe che
lavano il dolore
nell’aura d’ambra che avvolge il sangue speso
e lo perde dentro
un semplice ricordo.. Read the rest of this entry »

EU ȘI CELĂLALT

Levinas

Nu ești bun de nimic, dacă ești bun doar pentru tine.” – Voltaire

Principalele trăsături ale societății de astăzi – nu am greși dacă am spune că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă să-ți întorci ființa pe o parte și alta până la durere, pentru a înțelege lumea în care trăiești. Și faci acest lucru având curaj. Te frământă problemele acestei lumi și uneori, culmea, realizezi că ai pierdut timp în zadar, nereușind să găsești o formă de echilibru a omului în această lume. Și totuși conștiința ta nu te lasă să ieși din această sferă a frământărilor, continui să judeci, să adâncești situațiile ivite și încerci, în continuare să înțelegi, să găsești justificări, uneori poate și remedii. Frumos spunea Noica: „Dacă iubiți poezia sau muzica, pierderile, creșterile, curgerile, dacă va plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima și mintea, dacă sunteți în stare de un dram de nebunie și un munte de măsură, veți întâlni cândva filosofia”.
Gândul mi-a fugit în aceste zile la filozoful francez Emmanuel Lévinas (1906-1995) născut într-o familie evreiască tradițională din Lituania, crescut într-un mediu evreiesc cultivat, cu studii de filozofie la Strasbourg și Freiburg unde a asistat la cursurile lui Husserl și ale lui Heidegger. A fost unul dintre promotorii studiilor de fenomenologie în Franța – studiul experienței și a modului în care trăim – Read the rest of this entry »

Ion Ionescu de la Brad, comemorare

articol de prof.dr. Ion Măzăreanu

Templul de la Parța – CULTUL MARII ZEIȚE MAMĂ

Parța, o mica localitate pe malul râului Timiș, a exercitat de-a lungul anilor o atracție uriașă pentru generații de arheologi. Determinate de legende, cercetările sistematice încep în anul 1931 și ajung de-a lungul timpului să cuprindă o suprafață de aproape 50 km pătrați unde sunt descoperie peste 42 de situri din neoliticul timpuriu până în Evul Mediu mijlociu. Cea mai recentă etapă de cercetare scoate la lumină după milenii de tăcere, construcții impunătoare pentru acele vremuri, coloane, statui, altare împodobite cu simboluri complexe, blocuri de locuințe cu 4-5 camere, cu etaj și mansardă, cartiere de locuințe. Chiar în mijlocul acestui complex social din care s-au păstrat 40 de locuințe, Gheorghe Lazarovici arheologul de numele căruia se leagă mari descoperiri ale preistoriei balcanilor, descoperă într-o zonă sacră, cel mai vechi templu neolitic de cult din Europa, templul de la Parța.
Și nu este o descoperire întâmplătoare – cu o multitudine de artefacte datate înainte de 6200 î.e.n. sunt situații în siturile civilizației Turdaș la care nimeni din Europa nu s-a așteptat, remarcă Sabin Luca, arheologul inițiat, care continuă și astăzi cercetările dar mai ales interpretarea simbolurilor sacre ale neoliticului românesc. Read the rest of this entry »

Tăblițele scrise din Tezaurul de la Sinaia – cât de mult adevăr ?

– Tăblițele de Plumb, artefacte uimitoare ce conțin o scriere antică alături de numeroase simboluri sacre, portrete, armate, luptători călare ori pedeștri, ritualuri religioase, planuri de clădiri realizate în stilul basorelif, reprezintă singurele piese rămase dintr-un posibil tezaur păstrat, poate și descoperit, în zona muntoasă a așezării Sinaia, denumit Tezaurul de la Sinaia.
– Există o întreagă literatură de specialitate despre prima apariție publică a tăblițelor scrise, primele fotografii sau primele înscrieri certe dar, în afara polemicilor dintre cercetători profesioniști ori pasionati amatori, rămân multe subiecte neelucidate și întrebări care încă nu au răspunsuri sau nu se dorește a se formula răspunsuri.
– În momentul descoperirii sale se presupune că Tezaurul de la Sinaia conținea multe artefacte posibil din aur, nu doar tăblițele și ele presupuse din aur, dar până acum nu există asocieri exacte ale unor alte obiecte antice cu plăcuțele scrise, cu excepția celor de la Mânăstirea Sinaia ( cetatea veche ce conține biserica Adormirea Maicii Domnului și care a fost ridicată pe un antic altar sarcedotal dacic, probabil primul depozitar al tăblițelor scrise ) piese care însă nu au fost cercetate și datate oficial. Read the rest of this entry »