Emanuela-Carmen Biru: Homo europäus şi Cultura europeană în viziunea lui Noica

Noica este unul dintre puţinii cugetători contemporani care a pus, cu temei ontologic, problema omului în hăţişul contradicţiilor generate de pluralitatea culturilor Europei (şi ale lumii) şi globalitatea civilizatorie a erei tehnicii planetare. Încă din anul 1938, în eseul Omul contemporan şi viitorul, viitorul filosof conferenţia că „Omul de azi” este: „unul care nu se sinchiseşte de viitor; unul care nu crede în viitor (…) Viitor – nu-i aşa – are omul care visează, care năzuieşte, care vrea. Viitor are viitorul. Omul contemporan e obosit”(1) .
Critic acerb al întregii „literaturi a sfârşitului”, care excelase prin Oswald Spengler şi alţi falşi profeţi ai „sfârşitului de lume”, Noica ne reaminteşte că: „Nu trebuie să credem însă că singur omul contemporan e încercat de un asemenea sentiment al sfârşitului – sfârşit de civilizaţie, sfârşit de epocă sau sfârşit de lume. La contemporani, lucrul ia o formă mai gravă fiindcă e mai rafinată ceva (…) Omul de azi nu are atât sentimentul sfârşitului absolut, cât greutatea începutului, indiferenţă faţă de viitor. Iar dacă are şi sentimentul sfârşitului, adică dacă spune: cu noi se sfârşeşte o anumită civilizaţie sau o anumită perioadă a istoriei, e pentru că nu vrea să aibă răspunderea zilei de mâine, nu iubeşte ziua de mâine. E atât de comod să aştepţi împlinirea vremurilor, ca şi cum n-ai avea nici o răspundere la ceea ce se <<împlineşte>>”(2) .
Filosoful nostru imputa omului contemporan faptul de a fi uitat de sine, de a se ocupa de orice din exterioritatea sa, numai de a nu se ocupa cu adevărat de sine, de a nu iubi viitorul. În preajma celui mai devastator război care se pregătea demonic în lume, tânărul cugetător dădea schiţa unei contradicţii esenţiale ce măcina proiecţia către viitor şi posibil a individului uman: „Viitorul înseamnă creştere tăcută. Omului de azi îi place zgomotul, infernul, oraşul – poate, adică sigur, pentru că are anumite goluri lăuntrice de umplut. Viitorul mai înseamnă iniţiativă, răspundere. Omului de azi nu-i place răspunderea; ci, cufundat în mijlocul maselor, al colectivităţilor, înţelege să nu răspundă de nimic, să treacă vina asupra tuturor. În sfârşit, viitorul mai înseamnă singurătate. Eşti singur înaintea propriului tău viitor. Iar omului de azi nu-i place singurătatea”(3) . (mai mult…)

Dorel Schor – Ziceri

  • Eşti destul de bogat ca să-ţi permiţi să spui numai adevărul?
  • Fiecare e expert în ceva pentru ceilalţi.
  • Toate frumuseţile sunt trecătoare, dar nu toate trecătoarele sunt frumuseţi…
  • Munţi de cuvinte, pleşuvi de idei.
  • Omul modern nu se poate întoarce la mama Natură. Nu sunt destule locuri de parcare.
  • Nu v-o luăm în nume de rău… Nici nu ştim cum vă cheamă.
  • Cele mai nobile cuvinte pot ieşi din gura cea mai nespălată.
  • In spatele fiecărei feministe se află o femeie care face treburile ei.
  • Problema asta mă depăşeşte: e prea mică pentru mine!
  • Dacă te bagi în tărăţe te mănâncă porcii. Şi dacă nu te bagi, nu te mănâncă porcii?
  • El şi-a scos frunzele de laur, ea şi-a scos frunza de viţă… (roman). (mai mult…)

Tiberiu Tudor – Tremurul plopilor

tudor

Fără de veste-ntr-o seară
Liniştea mi se pierduse,
Dragostea mea de o vară
Tremurul plopilor fuse.

Astăzi zadarnic luceşte
Febra privirilor tale,
Tremurul plopilor mi-este
Albă cămaşă de zale.

Lia Ruse – Ia noastră

IA
Aveam -ie- din vise înalte,
Cu râuri înflorite și,..ce halo,
Când amintirile încep să salte!…
Atâta a rămas într-un tablou.
……………………………….
Cusută-i cu limpezite fire,
Tălmăcind modele fine și rare.
Bunica mi-a povestit cu iubire
Cum încântă cu-atâtea odoare!…
Culoarea-i prinsă-n dorința ideii, (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

JAGUAR

Într-o zi, plimbându-mă aiurea, fără treabă prin oraş, m-am oprit împreună cu o mulţime de gură cască, în faţa unui „Jaguar”, parcat jumătate pe trotoar. Maşina părea grozavă şi toţi îşi dădeau cu părerea ce performanţe bate, cât costă şi cine ar putea fi proprietarul. Când deodată, ce credeţi că bag eu de seamă?! Numărul de pe tăbliţă era… data mea de naştere! 28091951… Păi, eu m-am născut pe 28 septembrie 1951.
Se înţelege că în prima clipă m-am gândit, ca tot omul, că mai bine era limuzina mea şi numărul era cu data de naştere a proprietarului actual, dar după aia m-am zis că nu-i în firea mea să fiu invidios, mai ales când am auzit cât consumă şi cât costă numai asigurarea.
Dar o ideie tot mi-a venit, că mie îmi trec prin cap o mulţime de idei mai ales când am timp liber: precis că aşa cum data mea de (mai mult…)

Domniţa Neaga: Mihai Merticaru, între vis şi Paris

Autor a peste douăzeci de volume de versuri, Mihai Merticaru îşi continuă peregrinările pe cărările luminoase ale Parnasului literar, editând o nouă carte dedicată sonetului, specia literară care l-a consacrat și l-a impus atenției publice.Titlul volumului „Vis şi abis”, apărut la Editura Muşatinia din Roman, în anul 2018, constituie o frumoasă metaforă, visul reprezentând speranța, calea de acces spre lumi mirifice, aurorale, iar abisul (prăpastia, genunea) sugerând prăbușirea acestor speranțe și iluzii..
Fascinat de frumuseţea „oraşului luminilor”, autorul dedică Parisului un grupaj de paisprezece sonete, unul mai frumos decât altul, pe care le aşază în partea de început a opusului liric, atribuind, în versurile sale, mai multe caracteristici celebrei capitale europene; „… Parisu-i feerie,/ Un ocean de culori şi de lumină,/ Izvor de încântare deplină,/ Cu o mie de ispite te îmbie...”( „Parisul” I); este „ Cuib de nebunie şi tinereţe”( „Parisul” II ); „Magnet e a metropolei lumină…”(„Parisul” XII).
Jurnalul de călătorie”, în inima Franţei, punctează principalele obiective de care se simte atras oricare turist, odată ajuns în Paris: Turnul Eiffel („Întreaga omenire şi-a dat întâlnire/ La Turnul Eiffel…” („Parisul” I ), vestitele muzee pariziene, străzile purtând numele unor celebre personalităţi istorice sau al unor renumiţi oameni de cultură (pictori, scriitori, maeştri ai diverselor arte), parcurile şi grădinile, ori râul Sena care străbate metropola şi pe care „curg istorii colorate”. E atâta frumuseţe în acest colţ de lume, încât ai dori ca timpul să stea în loc, iar sufletul să se încarce de armonia cosmică, plutitoare în aer, alături de sunetele clopotelor din Catedrala Notre-Dame, sau ale Basilicei Sacre-Coeur. L’Ile de la Cite, Pont-des-Artes, La Place de la Concorde, Le Palais Garnier, Le Moulin Rouge…( „Parisul” VI ) sunt tot atâtea locuri de neuitat, surprinse cu meşteşug artistic de poetul Mihai Merticaru. (mai mult…)

Mirela-Ioana Dorcescu: Eminescu-i departe…

Anul acesta, la o oră de pregătire pentru bacalaureat, o elevă m-a întrebat: „De ce generației mele nu-i place Eminescu?” M-am abținut să-i răspund imediat. Mi-am amintit subit de recomandările șefilor mei: „Să ne bucurăm că-i mai avem!” „Ar trebui să-mi spui tu de ce nu îți place”. „Nu știu…” Nu e cazul să dăm vina pe nimeni. Căci s-ar putea să fim toți vinovați. În afară de Mihai Eminescu.

Azi, la 130 de ani de la moartea sa, îmi amintesc însă întrebarea. Și tonul ușor obraznic cu care mi-a fost adresată. Oare cum m-am deprins eu să-l prețuiesc pe Eminescu? În biblioteca noastră de la Carani era o carte mai mare decât mine, pusă într-o vitrină. Scria cu litere aurii, de-o șchioapă: EMINESCU – POEZII. Și-acum o văd înaintea ochilor. Din ea am învățat prima poezie: „Somnoroase păsărele”. Am aflat mai întâi ce este lebăda, apoi ce înseamnă feerie și, mai târziu, că, de fapt, Mihai Eminescu îi spune iubitei sale, și nu lebedei: „Fie-ți îngerii aproape!”, „Somnul dulce!”, „Noapte bună!”. Bunicul îmi recita cu patos „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” încă de pe vremea când eu credeam că România e o femeie, probabil iubita lui Mihai Eminescu, căreia poetul îi face numai urări frumoase. Învățătoarea mea ne-a pus, prin clasa a III-a, să memorăm fragmente din „Scrisoarea III”, iar eu le reproduceam (mai mult…)

Lia Ruse – Mirajele verii

Mi te aștept, din clipă în clipă, cu dorul aprins
Miraculos de tandră în peisajul verde,
La ora de taină, cu tine,-am cel mai frumos vis!
Fermecătoare vară, din ochi, timpul te pierde…
Mă tot îmbăt, cu tine, din cupe de iubire
În repetate clipe spre amintirea vieții,
Candoare e în mine și printr-o presumțire
Te-am prins venind ușor, în zorii dimineții.
Și ai venit! Te simt un joc de umbre și lumini, (mai mult…)

Vavila Popovici: Filozofia, Știința, Religia și Politica (III)

Un sistem politic ce nu ține cont de ascensiunea morală a cetățenilor și de practicarea virtuților de către guvernanți este destinat pieirii și scufundă Statul în corupție și înstrăinarea de Dumnezeu.” – Aristotel

S-a spus despre filozofie că este încercarea de a găsi o formă de echilibru a omului cu lumea. Deși bazele filozofiei au fost puse de Platon, așa cum am spus în eseul anterior, Aristotel, și el unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, a fost cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putându-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. Spirit enciclopedic fiind, a întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea s-a ocupat de științele naturale, studiul naturii constituind o tradiție a familiei sale. Despre filozofie spunea că toate celelalte științe sunt mai necesare decât ea, dar nici una nu o întrece în excelență.
S-a născut în anul 384 î. Cr. în orașul Stagira din nordul Greciei, ca fiu al medicului curții macedonene. Rămas orfan, la optsprezece ani pleacă la Atena, unde se alătură ilustrului grup al celor care lucrau și studiau la Academie sub conducerea lui Platon. Devine elevul acestuia, având o natură spirituală realistă, diferită de cea a profesorului său. Acesta avea obiceiul să-l numească „Mânzul”, știindu-se că mânjii își lovesc mamele când ele nu au destul lapte. Rămâne la Atena timp de 20 ani. În anul morții lui Platon a părăsit Atena. Avea 37 ani, era un savant și un cercetător consacrat. A fost profesorul acelui băiat din Macedonia care mai târziu a întemeiat un imperiu și a fost cunoscut în istorie drept Alexandru cel Mare. A murit în anul 322 î. Cr. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

PĂRERI SELECTATE

  • Dumnezeu a umplut lumea cu ce a putut…
  • Tot felul de zvonuri şi bârfe circulă despre noi. Din păcate sunt adevărate.
  • Simpatiile şi antipatiile au geometria variabilă.
  • Destul de puţin? Păi, ori e destul, ori e puţin.
  • Opera mea o datorez femeilor, fără ele nu aş fi cunoscut infernul (Dante Alighieri).
  • De regulă, respectăm la alţii cea ce ne este comun şi nouă.
  • Importanţa oamenilor de stat depinde şi de şezut.
  • Nimeni nu dă mită din plăcere… (mai mult…)

Dorel Schor – schiță

Apropo

În perioada dintre întâi şi cincisprezece ale lunii trecute, în blocul nostru nu s-a întâmplat nimic deosebit, în afară de ce a păţit vecinul Marcu pe data de unsprezece când a alunecat pe trepte şi a rămas lat.
Nu era nimeni acolo cu excepţia lui Leopold Gurnişt care s-a cam zăpăcit, neştiind ce să facă şi cum să procedeze. Noroc că Marcu şi-a revenit repede, s-a ridicat şi a declarat că poate să mişte capul în toate direcţiile, dar îl cam doare.
Domnul Leopold l-a sfătuit să se ducă imediat la un doctor, dar Marcu nu a vrut să-l asculte, a spus că e un fleac şi o să ia, după nevoie, una sau două tablete. Cu asta s-au încheiat evenimentele din ziua respectivă şi nimeni nu a bănuit ce va urma. Dar chiar a doua zi, în loc să se trezească devreme, să-şi facă la repezeală o cafea cu lapte şi s-o întindă rapid la slujbă, Marcu a zăbovit în pat până după ora nouă, apoi a intrat la pubul Central unde a comandat trei mici şi o bere. A rămas acolo peste o oră, citind ziarul, fără să se grăbească. Noi am crezut că e în concediu medical, dar nu era… (mai mult…)

Vasile Filip: JURNALUL – probă a sincerităţii

În viziunea particulară a oamenilor de litere, Jurnalul este o specie literară prin intermediul căreia autorul se destăinuie fără nici o reținere, auto-portretizându-se în tușele cele mai intime, dezvăluindu-se pe sine prin consemnări şi comentarii neobturate de tentaţia firească a autoprotecţiei. Toate acestea au în vederea evaluarea de ansamblu a chestiunii, care, considerată individual, oferă judecăţilor de valoare şi posibilitatea disocierii, în funcţie de fiecare subiect în parte.
Într-o accepţie mai amplă, dicţionarele reţin o sumedenie de variante ale înţelesului cuvântului jurnal. „Scriere memorialistică în care un autor notează, sub forma unor impresii zilnice, evenimente semnificative legate de biografia sa; jurnal de călătorie; jurnal de bord; jurnal de front; jurnal de actualităţi, transmis prin radio-televiziune sau cinematograf; jurnal – gazetă; jurnal – registru, folosit în mod special în finanţe şi contabilitate” Nu toate dicţionarele, însă, fac trimitere şi către jurnalul ca literatură, şi nu doar de factură istorică. Acestea fiind, în fond, cele mai importante. (mai mult…)

Anatol Covali – versuri

Stea

Eram maturi, dar sufletele noastre

aveau un aer blând, copilăresc,

căci le plăcea, spre zările albastre,

să se avânte într-un zbor firesc.

Şi te iubeam cu-atâta pasiune !

Râdeam când flori din tine culegeam.

Şi de vedeam în ochi tăi, minune, (mai mult…)

Olguța Luncașu Trifan – Rondel împlinirii

Mult îți doriseși să bei euforic
Absintul iubirii, să-l simți lecuind…
Tabloul privit să-ți pară feeric…
Roze pe vârfuri să privești înflorind,

Noi orizonturi, înalte valoric,
Sub gene-n rouă străluciri cucerind.
Mult îți doriseși să bei euforic
Absintul iubirii, să-l simți lecuind… (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

COMPARAŢII

  • Nu se moare direct din prostie, dar riscul există…
  • Toţi vor schimbare, mai puţin cei de la putere.
  • În lipsa vişinelor se poate face vişinată de mere.
  • După un schimb de idei am simţit un mare gol în minte.
  • Nimeni nu e de neînlocuit, dar uneori e nevoie de mai mulţi pentru a înlocui unul singur (Claire Martin).
  • Trebuie să fii rău ca să fii bun.
  • Principala calitate a măgarului este consecvenţa.
  • Ne putem face bine singuri dacă ştim ce ne face rău (int).
  • Femeile uşoare sunt atrase de bărbaţii cu greutate.
  • Cel mai greu lucru de păstrat e echilibrul (Jean Grenier). (mai mult…)

Vavila Popovici – Vizita Papei Francisc în România

Să construiți o patrie mai dreaptă și mai fraternă“ – Papa Francisc

La două decenii distanță de vizita istorică a Papei Ioan Paul II, iată alte trei zile din viața noastră – vineri, sâmbătă și duminică, respectiv 31 mai, 1 și 2 iunie 2019 – în care poporul român a primit vizita unui alt lider mondial care conduce peste un miliard de catolici din lume, răspândiți pe toate continentele – Papa Francisc – un personaj carismatic datorită expresiei sale umane, modest, sincer până a fi considerat rebel de către unii, activ, avid de cunoștințe și stăpânit veșnic de grija acestei lumi, de problemele noi și grele cu care se confruntă planeta. Devotat Bisericii și lui Hristos, prin modul de manifestare dovedește a fi, cu prisosință, un misionar al păcii și al iubirii.
Este primul papă de origine latino-americană, și datorită caracterului său, a adus la Vatican un suflu proaspăt, mai puțin rigid și formal, mai cald și mai apropiat de oamenii de rând. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

URMA ALEGE

  • Tot ce intră trebuie să iasă. Nu prin acelaş loc neapărat…
  • De ce te temi nu scapi… Eu mă tem că o să câştig la loto.
  • „Dacă unul e bou la tinereţe, ce va fi la bătrâneţe? Un bou bătrân!?”
  • Fără zgomote nu ştim să preţuim cum se cuvine liniştea.
  • Fiecare fumează ţigara ce-i convine (Mircea Radu Iacoban).
  • Nu-i ruşine să recunoşti greşeala altora…
  • Cutare e un băiat de aur, un lingou.
  • Una e să ai drepturi egale cu altul, dar alta e să fi la fel de inteligent. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

Literatura bună

Cu toate că Leopold Gurnişt e un om foate simpatic, discuţiile noastre sunt destul de banale şi nu deosebit de cuprinzătoare. Leopold este, de felul lui, o persoană modestă şi taciturnă. De data asta însă ne-a vizitat puţină vreme după ce doamna Gurnişt abia plecase de la noi. Doamna, ca să respectăm adevărul, ne acordase cu largheţe câteva ore bune din timpul ei şi mă întrebam, amuzat dar şi plictisit, dacă va trebui să-mi petrec întreaga zi în compania cuplului, pe… fragmente.
– Tocmai a plecat doamna dumitale! i-am spus politicos, dar rezervat.
– Ştiu, ştiu…, a făcut el discret. De aia am venit.
Mi-am exprimat, mai mult prin gesturi, nedumerirea.
– S-a întâmplat ceva?
– Depinde, a oftat Leopold. O să-ţi explic… (mai mult…)

Nicolae Georgescu: „Omul nou” și interculturalitatea

De la prolifica eseistă basarabeană Galina Martea mai rețin (după cartea În dialog cu creația umană, despre care am scris) volumul „Universul umanității – evoluție și involuție” (publicistică, eseuri, Editura Anamarol, București, 2017), o culegere de studii și articole, majoritatea publicate în reviste literare din stânga dar și din dreapta Prutului, cu toatele răspândite mult pe Internet unde „fanii” autoarei le consultă și comentează de regulă silabic-imagistic („Da”, urmat de un număr oarecare de stele), dar uneori și mai consistent. Autoarea este foarte atentă la fenomenele sociale, culturale și politice din Republica Moldova, dar și din România, analizându-le din două puncte de vedere oarecum fixe: acela al educației și al pedagogiei de grup. Galina Martea este convinsă că lumea se va schimba prin educație – și insistă ca aceasta să se desfășoare în siajul umanismului european.
Delimitările sunt, desigur, importante. În fond, perioadele istorice de dinaintea noastră au avut, mai toate, modele proprii de edificare a omului social. Să ne amintim doar de obsesia omului nou, din perioada interbelică, când opunea lui homo sovieticus construit cu vorba și pistolul de lumea lui Stalin – omul italian de sub semnul fasciilor, ori cel german al lui Hitler; a fost o dispută europeană la (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri

Pantofii maestrului

  • Are un bun simţ de observaţie, dar nu se uită unde trebuie.
  • Ei ne invită ca să nu ne supărăm noi şi noi venim ca să nu se supere ei.
  • Nu poţi să-i înţelegi pe cei din stânga dacă nu i-ai înţeles puţin şi pe cei din dreapta.
  • Aud uneori nişte idei de rămân tâmpită. Din fericire, temporar şi reversibil (Beatrice Vaisman).
  • Mulţi ar ucide adevărul, dacă adevărul le omoară interesele…
  • Zeii mor singuri.
  • Nu e greu de intrat în pantofii Maestrului, sunt doar cu câteva numere mai mari.
  • „Nu v-am spus, dar vă repet!”.
  • Banii nu aduc fericirea… Şi ce, lipsa lor o aduce? (Nae Cernăianu). (mai mult…)

Constantin Enianu – Știință și credință (compozit dramatic în versuri)

Personaje

Sommer (poet aventurier, secretar de cancelarie la Curtea lui Despot Vodă şi profesor de latină şi greacă)
Despot (Domnitor al Ţării Moldovei, poet, medic, aventurier din Apusul Europei)
Ioachim (căpitan de mercenari în armata lui Despot şi comandant al Cetăţii Neamţului)
Lusinius (episcop protestant al saxonilor şi ungurilor din Moldova de sub Despot)
Ferencz (socrul lui Sommer, unul din conducătorii unitarienilor din Cluj)
Demetrius (secretar la curtea lui Despot)
Soţia lui Sommer
Doamna Ruxandra (soţia domnitorului moldovean Alexandru Lăpuşneanu)
Ana (fiică de boier moldovean)
Meşterul, Calfa, Feciorul, Fecioara, Drumeţul, Elevul, Păstorul, Hangiţa, Primul seimen, Al doilea seimen

Acţiunea se petrece în Epoca Renaşterii pe teritoriul României, între anii 1562-1574 (mai mult…)

Coriolano González Montañez – poeme

Traducere și prezentare: Mirela-Ioana Dorcescu

Coriolano González Montañez. Poet spaniol contemporan (n. 1965, în Santa Cruz de Tenerife, Spania). Trăiește în Tenerife. Scrie o poezie de factură existențială, tratând, cu subtilitate, condiția omului modern, în perspectiva eternității. A dobândit premiile de poezie „Felix Francisco Casanova”, în 1984, și „Ciudad de La Laguna”, în 1987, opera sa din acea perioadă fiind antologată în El viaje (poemas 1984-2000). Au urmat volumele: Las montañas del frio (2005), El tiempo detenido (2006), Otra orilla (Cuadernos de Guillermo Fontes) (2008), Retorno (The dream is over) (2009), Călătoria (El viaje) (Editura Mirton, Timișoara, România, 2010; traducere în limba română: Eugen Dorcescu), La luz (2010), Cuadernos y notas de viajes (1988-2009) (2011), Mapa del exilio (2016), Premiul „Pedro García Cabrera”, 2014, și Mapa de la nieve (2019), Premiul „Julio Tovar”, 2018.
*
Poezia lui CORIOLANO GONZÁLEZ MONTAÑEZ este simplă, bogată și profundă. Are naturalețe, candoare și tristețe; frumusețe, (mai mult…)

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI… POLITICA (II)

Cunoaște-te pe tine însuți și Fii înțelept, e totuna.” – Platon

Dacă Pitagora – despre care am vorbit în eseul trecut – își îndemna învățăceii să-i asculte vorbele într-o tăcere pioasă, Socrate (470 î. H.-399 î. H.) era un vorbitor pătimaș, glasul lui răsuna în conversațiile pe care le utiliza, ajutându-l la exprimarea clară a adevărurilor. Astfel, dialogul se potrivea de minune cu firea lui exuberantă. N-a lăsat nimic scris, dar ideile lui filozofice au fost astfel reconstituite în scrierile elevului său Platon și în cele ale continuatorului – Aristotel.
Se spune că Socrate a văzut în vis, pe genunchii săi, un pui de lebădă căruia îi crescuseră deodată aripile, și care zburase după ce scosese un sunet puternic și dulce. Ziua următoare, Platon i se prezenta ca discipol, iar Socrate a recunoscut în el lebăda din vis. Aceasta „lebădă” spunea mai târziu despre Socrate că „a fost un om loial, sincer și amabil, stăpânit de puternice sentimente morale și religioase, plin de spirit și umor, totdeauna cu răspunsul gata atunci când era nevoie, plin de curaj civic și gata să înfrunte pentru (mai mult…)

Albumul 100 de portrete de Cristina Nichituș Roncea – 100 de ani cu Părintele Justin

100-de-ani-cu-Parintele-Justin-Parvu-de-Cristina-Nichitus-Roncea-la-Brasov-840x420

Mărturisire: “Nu sunt o credincioasă practicantă, dar prin portretele dăruite nouă de Cristina Nichituș Roncea, Duhovnicul Justin Pârvu – dacă nu te-ai învrednicit tu să ajungi la el – vine el către tine, prin ființa lui”

Cristina Nichituș Roșca, prin arta și dăruirea ei, ni-l aduce pe Părintele Duhovnic Justin aproape, spre neuitare

Lansarea Albumului (publicat la Editura Doxologia) a fost găzduită sărbătorește de Galeria KronArt, din Brașov, în ziua cinstirii memoriei martirilor din temnițele comuniste, 14 mai 2019. Albumul se va lansa și la Salonul de carte BOOKFEST, Sâmbătă, 1 Iunie, de Sfântul Justin Martirul și Filosoful, ora 13.00, la Standul Editurii SOPHIA – Supergraph – F06 , Pavilionul B2, ROMEXPO. Prezintă: Regizorul Nicolae Mărgineanu, Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu, Prof. Dr. Radu Ciuceanu. Intrare liberă.

Se cuvine să încep cu o mărturisire cam incomodă: nu sunt o credincioasă practicantă, nu l-am cunoscut pe Părintele Justin Pârvu decât prin ce am citit din când în când, nu am pregătire de specialitate în domeniul fotografiei artistice. Dar, deîndată ce am deschis Albumul dedicat Părintelui Justin de către Cristina Nichituș Roncea, am avut acea stare de înălțătoare bucurie pe care numai frumusețea tălmăcită de har o poate trezi, ca într-o liturghie mai presus de rostire. (mai mult…)

Mihaela Malea Stroe – A făcut-o și L. Orban… de oaie!

Să fie vreo cincisprezece ani de când am asistat în cancelarie la o tiradă antimioritică susținută de o proaspătă (pe-atunci) absolventă de filologie. Argumentul ei suprem era o întâmplare căreia i-a fost martoră în gimnaziu când – o citez – „prostul clasei” a întrebat-o pe profesoara lor: „Da’ doamnă, ăla, dacă știe că vor să-l omoare, de ce nu cheamă poliția?” Că „prostul clasei” (abia într-a opta, bietul copil!) întreabă așa ceva, e firesc. Vârsta îl exonerează, nu înseamnă că era cu adevărat prost: balada este prea complexă pentru a fi înțeleasă în gimnaziu, se cere studiată în clasele mari de liceu. Apocaliptic este însă faptul că acest episod a devenit argument în perorația tinerei absolvente de filologie: „Da, domnule, așa trebuia să reacționeze ciobanul, să se apere, să cheme poliția, nu să stea ca boul să-l omoare ăia!”
Cum s-o mai fi predând acum la facultățile de litere Miorița? Peste umăr, în răspăr, din vârful limbii și al pixurilor corect ascuțite politic? Domnișoara nici n-a tresărit când i-am atras atenția că l-a citat, ca argument, pe „prostul clasei” și că s-ar fi cuvenit ca ea, la altă vârstă și cu studii de profil, să fi înțeles mai mult. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

Ceai chinezesc adevărat

De când a revenit din China, domnul Oiţerman povesteşte mereu întâmplări chinezeşti. Ieri, de pildă, ne-a întrebat fără nici o legătură:
– Ceai chinezesc aţi băut vreodată?
– Auzi vorbă, am protestat noi, păi ceai chinezesc bem zilnic, nu!?
– Nu, ne-a contrazis Oiţerman care probabil atât aştepta. Voi beţi ceaiul pe care chinezii îl vând în Europa. Ceaiul chinezesc adevărat trebuie băut în China !
S-a dovedit că omul participase la o întâlnire de afaceri împreună cu câţiva industriaşi care îl însoţeau pe ambasadorul nostru. El fiind un industriaş mai mic, nu se afla chiar în centrul discuţiilor… Încă de la început, un chelner cu tunică albă, zâmbind profesional, l-a servit cu o ceşcuţă cu ceai chinezesc. O ceşcuţă mică, în care lichidul verde nu ajungea nici la jumătate… (mai mult…)

Mihaela Malea Stroe – A fi sau a nu fi… mioritic!

Nu știu cine o fi fost insul (aș zice „persoana”, dar nu pot, pentru că a fi o persoană presupune virtuți și responsabilități), deci insul care a lansat în premieră virusul resemantizării voit negative, prejudicioase, a termenului „mioritic”. În prezent, care cum se autosuspectează că e deștept de-i crapă țeasta sub presiunea deșteptăciunii și simte nevoia – imperioasă ca o zvârcolire de gaze în abdomen – de a jigni pe cineva, aplică eticheta-stigmat: „ești mioritic!” În traducere updatată și politizată: „ești resemnat, fatalist, pămpălău, retrograd, reacționar, laș, inert, fricos, plângăcios, necivilizat, abulic și de-aia, din cauza ta, merge țara prost!” Un fel de nihilism cioranian, deposedat de eleganța și tragismul cugetării filosofice, învestit, în schimb, cu vulgaritatea, exhibiționismul și stupizenia răfuielilor de maidan.
De mirare nu mi-e că s-a găsit un „șoim al patriei” sau poate chiar un stol de șoimișori care, postdecembrist, să-și ascută clonțul de tinichea pervertind și deturnând sensul inițial al cuvântului, ci faptul că acela, oricine va fi fost, a contaminat rapid o cohortă de „dăștepți” care a preluat fără discernământ „noua” semnificație și o flutură ca pe o flamură stacojie a victoriei… asupra nu se știe limpede cui, bănuim că asupra propriei ființe, cândva poate oneste. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

Sincere feilcitări

S-a intimplat mai demult sa primim invitatii la doua nunti. Era vorba de niste rude, nu chiar de gradul unu sau doi. Fapt este ca o nunta era din partea familiei mele si cealalta din partea rudelor sotiei. Era cazul sa ne ducem ca sa nu fie discutii si chiar asa am decis. Mai ales ca nuntile erau la interval de citeva zile.

M-am interesat, bineinteles, cam care e cursul zilei in materie, altfel spus cam cit de mare sau de potrivit sa fie cecul si, in clipa in care am introdus cadoul in plic, m-am gindit ca e firesc sa adaug si citeva cuvinte de felicitare, nu de alta, dar sa nu se creeze confuzii in legatura cu titularul donatiei. Am facut rost de hirtie velina si am scris caligrafic:

„Dorim multa fericire tinerei perechi…” (mai mult…)

Nina Gonța – Comedie duminicală

(Adunarea generală anuală a membrilor LSR, filiala Iași, din 19 mai, 2019.)

Mi-aduc aminte de un domn în vârstă, respectabil, și-l sun să văd cum mai stă cu sănătatea, știind că în ultima vreme se confruntă cu niște probleme…
– Ah, ce bine că m-ați sunat, tocmai voiam eu să vă sun, îmi zice. Poimâine, adică duminică, va fi Adunarea Generală a Ligii…În sfârșit… Cred că știți…
– Nu știu nimic. Ați primit înștiințare?
– Nu, dar am întâlnit-o pe doamna…Și mi-a zis. Am înțeles că este un anunț-comunicat, pe undeva…pe FB.
– Eu n-am primit pe email niciun mesaj, nici n-am văzut în rețeaua de socializare sau pe site-ul Ligii să fie postat vreun anunț oficial. Să-mi trimiteți comunicatul. Sau lăsați, îl găsesc eu… Să nu vă obosesc…
După ce termin conversația, intru să caut. Nimic, nicăieri… Contactez pe cineva. Îmi spune că a fost un comunicat, mai demult, pe pagina personală a doamnei președintă, dar nu știe cine poate să-l vadă acolo, căci ea are în lista de prieteni puțină lume…
– Anunțurile de acest fel se fac pe site, și, totodată, se trimit pe email tuturor membrilor, zic… (mai mult…)

Constantin Enianu – Puterea Spiritului

Norii plumburii ai nazismului au trecut și peste bazilica Sf Petru de la Roma, când Hitler a ordonat invadarea Vaticanului, dorind eliminarea Sfântului Pontif, Papa Pius XII, care complota împotriva lui. Acest capitol uitat de mult timp, a fost o înfruntare tainică între trimisul Mântuitorului și antihrist.
În septembrie 1939, cu naziștii invadați în Polonia, un grup de agenți secreți germani au pus la cale asasinarea lui Hitler, însă le trebuia un aliat credibil care să negocieze cu britanicii protejarea ulterioară a suveranității Germaniei. Astfel, s-au hotărât să se adreseze papei în eficientizarea demersului lor, considerând că acesta dorește binele Germaniei. Problema era delicată. Grupul de inițiativă fiind de confesie protestantă, le trebuia un mobil de a intra în legătură cu papa. Acesta a fost Josef Müller, alias Taurul.
Josef Müller, era un spion cu bună expertiză în domeniu, fiind omul ideal pentru a lua legătura cu papa. El purta asupra sa mereu o servietă cu documente care dovedeau nelegiuirile la adresa bisericii de către naziști. Acestea erau predate printr-un agent Vaticanului.
În octombrie 1939, Müller vine cu o propunere secretă pentru papă, prin intermediari, tactica lui specifică de acțiune, fiindcă el nu vorbea direct cu Pius XII. Se întrevedea o acțiune de anihilare a lui Hitler. Dacă dictatorul putea să fie înlăturat fără a fi ucis, papa ar fi fost de acord, dar aveau în față un tiran veros. Singura soluție era asasinatul. Papa față de aceste acțiuni laice, a găsit justificare în (mai mult…)

S-a lansat monografia părintelui Gheorghe Nemeș

Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, în data de 19 și 23 mai 2019 s-a lansat monografia „Cincizeci de ani în slujba Bisericii Ortodoxe Române și a Neamului meu românesc” la Biserica Albastră, de la Parohia Oradea-Vii și la Sala „Florica Ungur” a Primăriei orașului Oradea.
În urma invitațiilor lansate, Biserica Albastră și sala primăriei au fost pline până la refuz de tineri și vârstnici.
În întâmpinarea oaspeților, Corul studenților teologi conduși de Pr. prof. univ. dr. Mihai Brie, au oferit spre delectare momente corale religioase, clasice și patriotice.
O surpriză plăcută a făcut-o Corul „Traian Moșoiu” condus de Prof. Ioan Fluieraș, la care s-au atașat tinere eleve de la Școala Oltea Doamna din Oradea, cântând, dansând și fluturând stegulețe tricolor pentru bucuria împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire și de la vizita Regelui Ferdinand și a Reginei Maria în orașul Oradea. (mai mult…)

Tiberiu Tudor – poesis

tudor

Ca printre crengi lumina lunii

Se poate ─ să fi vrut să mintă,
Sau nu dă nici o importanţă,
Dar îndoiala mea alintă
Această fină discrepanţă.

Ce gest ─ mic animal de casă ─
Şi mâinile ─ priviri deci, oare? ─
În sfiiciunea lor retrasă
Şi, totuşi, ce încrezătoare.

O, chiar dacă de-acum nebunii
Mi-ar cere versuri încifrate,
Ca printre crengi lumina lunii
Printre cuvinte-mi va străbate.

Ioan Miclău-Gepianu: versuri

Zeițele mele- gândurile…!

Zeițele mele
De-ndată ce aripile-și întind spre lumină,
Spre Euterpe* zbor- zeița divină,
Căci gânduri fiind vor curate apoi să-mi revină,
Și astfel prin mine să plece ca raza senină!

Zeițele mele
Gânduri fiind, doar eu pot în zbor să le-ndrept,
Ele-s copile ce nasc în propriu-mi piept,
Le curăț de ure, de tot cei nedrept,
Ca ele-n grădini să-nflorească, atât doar aștept! (mai mult…)

Dorel Schor – Testul de sinceritate

Zilele trecute am primit vizita inopinată a doamnei Gurnişt.
– Am venit la dumneata, mi-a spus ea, în legătură cu bărbatul meu!
Aici e cazul să deschid o paranteză şi să mă refer în două cuvinte, pentru cei care încă nu-l cunosc, la domnul Gurnişt. E un bărbat liniştit, cred că a fost pe vremuri blond, acum are o chelie aproape perfectă, e tăcut şi politicos.
– Ce părere ai, m-a întrebat ea direct, despre bărbatul meu?
– Foarte bună, vai de mine, ce părere aş putea să am?!
– Atunci ascultă aicea, vreau să-ţi relatez câteva cazuri. Leopold are un set de cămăşi albe de poplin, o nebunie. Plus şase cravate de mătase cum matale nu că n-ai, dar nici măcar n-ai visat să ai… Acuma, nu ştiu ce l-a apucat, şi-a cumpărat o cămaşă fistichie, cu nişte culori americane şi cu un guler care abia se vede. Săptămâna trecută am avut o nuntă. Ei bine, te rog să-mi spui cu ce cămaşă crezi că s-a prezentat Leopold la eveniment? (mai mult…)

Titlul de Poet Al Capitalei Istorice A României din partea Primăriei Iași pentru Angela Furtună

Invitat oficial la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a (12-19 mai), important festival românesc și, deja, european, având anul acesta 72 de invitați din 22 de țări – FIPI fiind organizat de Primăria Iași, Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iași, Uniunea Scriitorilor din România, în parteneriat cu Consiliul Județean Iași, Institutul Cultural Român, Târgul de Carte LIBREX -, scriitoarea Angela FURTUNĂ a primit distincția de POET AL CAPITALEI ISTORICE A ROMÂNIEI din partea PRIMĂRIEI IAȘI, Primar Mihai Chirica. În trecut, scriitoarea a mai fost recompensată pentru activitatea sa prin titlul de POETĂ A IAȘULUI, la ediția din 2014 a FIPI, sau de CAVALER AL POEZIEI CAPITALEI MARII UNIRI (1918-2018), la ediția din 2018 a FIPI.

Galina Martea – „Constelaţii Diamantine” – calitate şi valoare în cultura naţională română

Revista de cultură universală „Constelaţii Diamantine”, editată sub egida Ligii Scriitorilor Români, este iarăşi prezentă în spaţiul cultural românesc, fondatorul şi redactorul şef al acesteia fiind neobosita scriitoare Doina Drăguţ. De această dată revista îşi face apariţia în luna mai a anului curent, cu numărul nr. 5 (105), anul X, evident având în palmares 10 ani de activitate editorială în promovarea creaţiei literare, creaţiei culturale româneşti.
Publicaţia lunară „Constelaţii Diamantine”, mereu într-o inovaţie evolutivă, îşi însumează cuprinsul cu eseuri de analiză literară, studii din domeniul creaţiei artistice, cicluri de poezii, articole şi recenzii despre diverse genuri literare etc., toate acestea fiind realizate de către scriitori români de notorietate din întreaga lume, printre aceştia regăsindu-se Al. Florin Ţene, Livia Ciupercă, Doina Drăguţ, Nicolae Georgescu, Florian Copcea, Dragoş Niculescu, Florentin Smarandache, Nicolae Busuioc, Vavila Popovici, Luca Cipolla, Radu Ivan, George Teodor Dincă, Teodor Gherasim Nistor, Ionel Popa, Daniel Marian, Nicolae Rotaru, Vasilica Grigoraş, Ştefania Oproescu, George Baciu, George Petrovai, Galina Martea, Gavril Glodeanu, Varga Istvan Attila, Constantin Miu şi alţii. (mai mult…)

Seminar de pian la patru mâini pentru pianiștii din Germania coordonat de prof. dr. Corina Ungureanu-Kiss

Pe 11. Mai. 2019 a avut loc la Centrul de Formare Muzicală din NRW – Nordvestul Germaniei seminarul pentru pian la patru mâini; forma cea mai “intimă” a muzicii de cameră, care deschide o poartă supremă spre o lume magică a pianului.
Pianiștii au avut posibilitatea de a cânta pentru prima dată împreună atât între ei, cât şi cu doamna profesoară Corina Ungureanu-Kiss descoperind plăcerea muzicii camerale pianistice la un înalt nivel. Un pian și patru mâini: legătura dintre aceste două părţi pare să fascineze tot mai mult lumea muzicală!
Redarea la pian a unei partituri la patru mâini deschide dimensiuni complet noi de sunet şi interpretare. Un accent deosebit s-a pus pe tehnica pianistică, cea care vine la îndeplinirea partiturii, dar care în același timp, duce la interpretare autentică. Prof. dr. Corina Ungureanu – Kiss specialistă în stilistica interpretării spune: “Ceea ce nu este scris în partitura muzicală este mult mai important!” Într-o atmosferă frumoasă şi armonioasă, legile muzicii cu caracterul și dinamicile ei au fost abordate cu mult respect de catre toti pianisti.

Articol de Carmen Doenn
Köln, 2019

Varga Istvan Attila – versuri

Adio în netrăiri

Adio…
Un cuvânt…
O încheiere,
zeci de ori…
Repetat!

Repede,
mult prea…
reped…
Rostit! (mai mult…)

Lia Ruse – versuri

13 Mai la Cenaclul lui Mihai

Cu penelu-n culoare, luna mai se joacă-n vis,
În culori alb si roz, pictând grădini de trandafir,
Cu spumă din soare zvântată ușor de zefir
Și cu atâta armonie drapată în scris!…

Pe mese îmbrăcate în roze museline
Imaginația a cizelat coșuri cu flori.
Privesc amuțită și străbătută de fiori…
Cum bucuria cântă prin vorbele lor, line!! (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

CINE PE CINE INVIDIAZĂ

Domnul Oiţerman, fabricantul, mi-l arată pe Jenică, fiul vecinului Biton, sprijinit de gardul blocului şi mâcând seminţe de floarea soarelui:
– E nemaipomenit… A terminat stagiul militar, e sănătos ca un cal şi taie frunze la câini. Şi, ca toată lumea, are ochii mari. Dacă-l întrebi, o să-ţi răspundă fără fasoane că-l invidiază pe cutare sau pe cutare, care şi-au făcut o situaţie…
– Pe cine invidiază Jenică, întreb eu candid.
– Pe cine? De pildă pe Şimon Şeinerovici. Că are o slujbă, că şi-a cumpărat o rablă de maşină, de asta… În schimb, dacă o să-l întrebi pe Şimon Şeinerovici, nici el nu e mulţumit. Şi el invidiază pe unul sau pe altul. Nu mai departe decât ieri, câte el de mincinos, a avut un moment de sinceritate şi mi-a povestit cât de mult îl invidiază pe Alberto Oberlicht.
– Dar ce-a văzut la el? (mai mult…)

Emanuela-Carmen Biru: Homo europäus şi Cultura europeană în viziunea lui NoicaDorel Schor – ZiceriTiberiu Tudor – Tremurul plopilorLia Ruse – Ia noastrăDorel Schor – schițeDomniţa Neaga: Mihai Merticaru, între vis şi ParisMirela-Ioana Dorcescu: Eminescu-i departe…Lia Ruse – Mirajele veriiVavila Popovici: Filozofia, Știința, Religia și Politica (III)Dorel Schor – ziceriDorel Schor – schițăVasile Filip: JURNALUL – probă a sincerităţiiAnatol Covali – versuriOlguța Luncașu Trifan – Rondel împliniriiDorel Schor – ziceriVavila Popovici – Vizita Papei Francisc în RomâniaDorel Schor – ziceriDorel Schor – schițeNicolae Georgescu: „Omul nou” și interculturalitateaDorel Schor – ziceriConstantin Enianu – Știință și credință (compozit dramatic în versuri)Coriolano González Montañez – poemeVavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI… POLITICA (II)Albumul 100 de portrete de Cristina Nichituș Roncea – 100 de ani cu Părintele JustinMihaela Malea Stroe – A făcut-o și L. Orban… de oaie!Dorel Schor – schițeMihaela Malea Stroe – A fi sau a nu fi… mioritic!Dorel Schor – schițeNina Gonța – Comedie duminicalăConstantin Enianu – Puterea SpirituluiS-a lansat monografia părintelui Gheorghe NemeșTiberiu Tudor – poesisIoan Miclău-Gepianu: versuriDorel Schor – Testul de sinceritateTitlul de Poet Al Capitalei Istorice A României din partea Primăriei Iași pentru Angela FurtunăGalina Martea – „Constelaţii Diamantine” – calitate şi valoare în cultura naţională românăSeminar de pian la patru mâini pentru pianiștii din Germania coordonat de prof. dr. Corina Ungureanu-KissVarga Istvan Attila – versuriLia Ruse – versuriDorel Schor – schițe

Misterele Culturii Cucuteni – Cea mai importantă Cultură Preistorică Europeană

cucuteni

Considerată prima civilizație protourbană a lumii, cu importante rădăcini în culturile Turdaș-Vinca, Gumelnița, Hamangia, Petrești, coexistând de altfel împreună, fapt dovedit de importurile/exporturile materiale și spirituale, Cucuteni-Tripolie este o civilizație a superlativelor.
Construcții cu 1 sau 2 etaje pe masivi piloni din lemn, 3000 de așezări descoperite doar pe teritoriul României dintre care unele cu câte 462 de case construite concentric ( Petreni în Rep. Moldova ) în jurul unei clădiri uriașe aflate în centru – o cladire cu mai multe întrebuințări ( la Baia în Suceava, România s-a descoperit o astfel de clădire de 93 m pătrați ), o societate împărțită în bresle bine organizate ce dețineau uneori ateliere impresionante ca dotare și dimensiuni, o ceramică unicat ca pictură și neegalată ca design, pe un teritoriu de 350.000 de km pătrați (acoperea porțiuni din România, Rep. Moldova și Ucraina ), și o existență de cca. 3 milenii, sunt primele informații care descriu civilizația preistorică Cucuteni. Read the rest of this entry »

Mariana Gurza: Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou  între magic şi spirit

la-granita-de-vise-de-anna-nora-rotaru

Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou (prin volumul La granița-ntre vise), reprezintă ca poetă, parafrazându-l pe Aristotel în Poetica, ,,arta care imită slujindu-se numai de cuvinte, simple ori versificate” .

Poeta, își  pune în mișcare sufletul, răspândind un ton și un spirit de unitate, printr-o forță magică și unificatoare – imaginația, printr-un limbaj prin care își explorează propria sa uimire. Drum lung prin viaţa mea am făcut/ Şi pe pământ, în genuni şi printre stele…/ Ielele de m-au-mbiat cu voci, eu, am tăcut,/ Să nu mă prind în dans înşelător cu ele!… Am colindat ani şi ani, ce-mi par un veac,/ Căutând prin neant, pe cineva… ceva…/ Voiam să strig, dar nu puteam decât să tac,/ În vis, himere să nu mă bântuie cumva! (La granița-ntre vise) Read the rest of this entry »

Locotenentul aviator Radu Beller înrolat în ,,Legiunea străină” în Primul Război Mondial

Radu Beller.

Locotenentul aviator Radu Beller, născut la data de 12 noiembrie 1898 la Roman a fost ginerele omului politic Vasile Cantacuzino, fost prefect de Roman. După intrarea României în Războiul de Întregire, Radu Beller s-a înrolat ca soldat voluntar și a urmat cursurile Școlii militare de pilotaj de la Botoșani.
Datorită abilităților dovedite, a fost trimis la un curs de pregătire și perfecționare în Franța, în urma absolvirii căruia obține brevetul de pilot de vânătoare. Read the rest of this entry »

Volumul de poezii ,,Apostol fără nume” de Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou și nevoia de a descifra teluricul

Apostol fara nume

Poezia din grecescul ,,ποίησις”, poiesis, și nevoia fundamentală a sufletului uman de a prinde sensul lumii, le regăsim din nou la Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou. Volumul de poeme Apostol fără nume, vine să confirme dorința poetei de a ne cuceri prin puterea cuvântului.

Se spune că, ,,poezia este însăși viața, e umbra și lumina care catifelează natura și dă omului senzația că trăiește cu planeta lui în cer”. Așa putem explica denumirea incitantă a acestui volum, și caracterul său religios. Apostol este denumirea dată fiecăruia dintre cei doisprezece discipoli ai lui Hristos, în gr. ἀπόστολος „trimis”; în acest context, autoarea dorește să fie ea însăși o misionară necunoscută, umilă și evlavioasă în căutarea sinelui: ,,De-mi ceri, Tu Doamne, sufletul am să-l predau,/ Cuvioasă, c-aicea pe Pământ am învăţat destule…/ Din viaţa ce mi-ai dăruit, am luat şi pot să dau/ Şi la alţii, că braţele-mi sunt pline şi sătule!… M-ai învăţat cum să sădesc şi roade am cules,/ Din pântecele Pământului dar şi din mine…/ Ca ofrandă, din toate, fructu-ţi dau cel mai ales/ Şi Tu, să-mi laşi zborul spre sferele-ţi divine.” (Apostol fără nume) Read the rest of this entry »

Alexandru Spătaru – versuri

La bal

Visez
un scaun cu rotile
echipat
cu paşi de dans.

Te-aş invita la bal.

Nu e aşa
că noaptea-ntreag-ai să dansezi
numai cu mine?
În ritm ameţitor
de un,doi,trei,…un,doi, trei… Read the rest of this entry »

Valeriu Bistriceanu – versuri

Versuri despre suflet

Sunt emoționat. Unul dintre marii doctori buzoieni, prof. Valeriu Bistriceanu, scrie versuri cu o dezinvoltură care mă pune pe gânduri. La inteligența sa, poezia pare pusă în ramă. Are stil sufletesc. Chiar sunt emoționat. Rar am văzut icoane din cuvinte. Aceste versuri sunt scrise cu lacrimi și se citesc pe de-a întregul numai prin lentilele lacrimilor. Sunt unice !
Marin Ifrim

Valeriu Bistriceanu – poeme

Saltul în veşnicie

M-am trezit dimineaţă
Că vreau să zbor,
Să mă înalţ în albastrul cerului,
În seninul infinit.
Mi-am pus aripile lui Icar
Şi fără să mă uit înapoi
Am păşit grăbit în veşnicie
Să-l întâlnesc pe Iisus. Read the rest of this entry »

,,Momente de răgaz” cu „Poduri lirice –Poetical Bridges”

Coperta-Poetical-Bridges-Final.page1_

Am făcut cunoştinţă cu acest concept literar de Antologie în mediul on-line, mai precis pe facebook, acum câţiva ani când o editură din Bucureşti mi-a propus să particip la un astfel de proiect cu texte de proză şi poezie. După ce am primit primele două astfel de cărţi şi am văzut că sunt publicată alături de autori din ţară dar şi din diasporă, unii dintre ei nume consacrate, am înţeles cât de important este să aduni într-o carte 10, 20 autori cu stiluri diferite, în stadii diferite ale creaţiei şi din locaţii diferite. Prin intermediul acelor cărţi am aflat mai multe lucruri despre autorii incluşi în antologie, le-am citit textele, apoi le-am căutat cărţile şi cu cei mai mulţi am devenit cu timpul prieteni în mediul virtual. Pe parcursul a doi ani am tot contribuit cu texte la alcăturirea altor antologii, cu alţi autori din ţară şi diasporă. Am participat şi la câteva lansări ale acestora chiar şi la târgul de carte Bookfest. Dacă până atunci ne cunoşteam doar din mediul on-line, cu ocazia lansărilor ne-am cunoscut personal, am făcut schimb de cărţi şi în prezent ne citim creaţiile. Antologiile sunt cu adevărat „poduri lirice” întru cunoaşterea fenomenului literar contemporan. Read the rest of this entry »

“Le Cellier de Ioana” – Honfleur, Normandia: de Ileana Costea

Ileana si Ioana in  fundal  tarancuta

Cuvântul francez “cellier” e greu de tradus în română sau engleză, în special în contextual la care mă refer aici. În română dicţionarul te îndreaptă spre “pivniţă”, “beci”, iar în engleză îţi spune “store room”, care ar fi “cameră magazin”. Dar “Le cellier de Ioana” este un nume care implică un frumos joc de cuvinte. Este galleria-atelier a pictoriţei Ioana Tomescu Mayet din Honfleur, amenajată într-o casă veche cu mult charm din minunatul orăşel de pescari Honfleur. O casă care pe vremuri era atelier şi magazin de cidru de mere şi care poartă cu ea misterul unor tunele subterane cu construcţie stil Eiffel pe care, prin 1830, măicuţele dela fosta mănaătire din apropiere le foloseau pentru a merge la Spitalul Farului spre a evita străzile oraşului.

Pentru mine o altă foarte plăcută descoperire de prezenţă românească surpriză în străinătate. Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – versuri

Tu în luminişul palmelor ascunde-mi
Ţipătul de spaimă-al bulgărilor mici,
Fără îndoială nu suntem niciunde,
Chiar dacă o vreme ne-am iubit aici.

Pierde-mă-n ninsoarea asta spulberată,
Dincolo de zare nu e nici un semn,
Numai, risipindu-mi minţile-n zăpadă,
Râsul tău şi dunga săniilor de lemn.

Galina Martea: Apariție editorială, revista UZP, numărul 5 – iarna 2017

Galina Martea

Cu o prezență tot mai evoluată, recent a apărut de sub tipar numărul 5 al revistei Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, publicație-proiect ce stimulează activitatea jurnalismului național și nu numai. Este o performanță deosebit de plăcută pentru mass-media și cultura națională română. Fiind în al doilea an de activitate creativă, revista UZP, redactor șef Benone Neagoe, este un conţinut literar plin de valori ce corespunde necesităților sociale și, nu în ultimul rând, cerințelor ce stau la baza jurnalismului modern. Conţinutul revistei este centrat cu precădere: pe fenomene sociale ce se intersectează respectuos cu profesiunea de ziarist; pe dezbateri, disciții și analize fundamentate pe probleme de interes public atât de nivel naţional, cât şi regional; pe aspecte concrete din viaţa românilor de pretutindeni, care sunt parte componentă a naţiunii române; pe activităţi ce completează în mod onorabil cultura naţională; pe informații privind acțiunile și performanțele clasei intelectuale (scriitori, savanţi, pictori, etc.) din cadrul ţării și din afara ei; pe știri privind apariţiile editoriale din ţară și nu numai; şi, nu în ultimul rând, pe aspecte ce se intersectează cu creația literară a celui mai renumit scriitor și ziarist român al timpurilor, Mihai Eminescu, care a constituit/construit o sinteză autentică a limbajului artistic și a tuturor posibilităților de exprimare în cadrul literaturii române. Read the rest of this entry »

Constantin Enianu – Ani şi artă II

1603

Continuăm periplul analitic prin lumea artei şi culturii, oprindu-ne la anul 1603. În acest an a murit regina Angliei Elisabetei I şi Mehmed al III-lea, sultanul Imperiului Otoman. Vom relata despre Europa, în pragul dintre epoca medievală şi cea modernă, dintre Renaştere şi Iluminism. Vom povesti despre artişti şi protectorii lor, despre prinţi, regine şi împăraţi, în această epocă, în care arhitecţii, pictorii şi muzicienii îşi slujesc stăpânii. Însă în acest an 1603 o parte dintre aceştia vor să caute altceva. Ei se gândesc mai puţin la prinţi, şi mai mult la publicul larg.

● În anul 1603 două mari naţiuni îşi schimbă conducătorul: în Japonia începe epoca shogunatului Tokugawa, iar la Londra Iacob I Stuart, vărul Elisabetei I, devine regele Angliei. Se continuă ca arta acestor culturi să fie dominată de putere şi autoritate, artiştii neavând nicio influenţă. Monteverdi şi Caravaggio lucrează pentru oricine îi plăteşte sau, în mod frecvent, pentru cine nu îi plăteşte. Dar există totuşi şi artişti care găsesc soluţii alternative: în Spania, Miguel Cervantes popularizează romanul, la Londra William Shakespeare se bucură atât de sprijinul protectorilor, cât şi al publicului. El are nevoie de aceasta, fiindcă nu a fost niciodată în relaţii bune cu regina Elisabeta I. În 1603, Shakespeare are 39 de ani. E un dramaturg prolific şi cu succes. „Hamlet“ i s-a jucat şi tocmai a scris „Totul e bine când se termină cu bine“. În 1603, protectorul lui este lordul Hunsdon, al cărui tată deţinea funcţia de lord şambelan. Shakespeare a scris pentru trupa acestuia şi a jucat în ea din 1595, 1603 fiind anul ultimei sale apariţii datate pe scenă, în „Sejanus“, scrisă de rivalul său, Ben Jonson.
În ultimii patru ani, trupa Lordului Şambelan a jucat la unul din cele trei teatre principale din Londra, The Globe, la care Shakespeare este coproprietar. Trupa Lordului Şambelan joacă în mod regulat şi la Curte, dar n-a reuşit să ajungă la o relaţie strânsă cu regina. Aceasta nu-l favorizează deloc pe Shakespeare, iar noul monarh care i-a urmat este criticat de Shakespeare, în piesa „Măsură pentru măsură“, că nu-i place să-şi arate prezenţa supuşilor, drama fiind menită să-i trezească interesul noului rege asupra atitudinii sale. Read the rest of this entry »

Despre SNOBISM și AROGANȚĂ

Diferenta-dintre-genialitate-si-prostie-este-ca-genialitatea-are-limit-citat-Albert-Einstein[1]

La unii, aroganța ține locul grandorii, inumanitatea pe cel al fermității, și șiretlicul pe cel al spiritului.” – Jean de la Bruyère

În 2012 scriam un eseu, inspirată de realitatea unei întâmplări a momentului, cu titlul UȚA-UȚA CU BĂRCUȚA.
Îl transcriu acum, deoarece nu l-am mai găsit în volumele mele publicate și este bine să ne reamintim:
„Celebrul vals „Valurile Dunării” care s-a bucurat de un enorm succes la sfârșitul anilor 1800, a fost inspirat de o frumoasă poveste de dragoste petrecută în orașul Lugoj, din România. Autorul celebrei melodii care s-a cântat la deschiderea Expoziției Universale de la Paris, în anul 1899, în aranjamentul pianistului francez Emile Waldteufel, era Iosif Ivanovici, un bănățean hărăzit cu mare talent muzical, instrumentist, dirijor de coruri, fanfare și compozitor. Creația sa a însumat valsuri, cadriluri, polci, mazurci, piese de inspirație populară, marșuri militare, dar și piese pentru pian, sau pentru voce cu acompaniament de pian. Iosif Ivanovici și-a făcut un nume în lumea muzicală mai ales prin strălucitoarea compoziție „Valurile Dunării”. Datorită popularității, în epoca în care a fost creat, la sfârșitul secolului XIX, celebrul vals a fost adesea atribuit greșit lui Johann Strauss – fiul, care compusese o altă piesă celebră – „Dunărea albastră”, lăsând în urma lui un vals nemuritor, cunoscut în toata lumea. Read the rest of this entry »

Gh. A.M. Ciobanu – ,,N-opriți, mai am de mers”

,,Anotimpul călătoriilor,, - Larisa Schuster

prefața la volumul semnat Laria Schuster ,,Anotimpul călătoriilor,,

Pasionata de drumuri și iubitoarea de ,,scripta”, din nou ,,transfrontierică, luându-și cu ea, nelipsitul caiet-ciornă și mereu atentul ,,blitz-foto”; celelalte, ,,in repetitio”: Larisa Schuster. ,,Călătoarei îi stă bine cu… continentele”. Un Marco Polo, poetă.
O nouă apariție. O apariție ,,aperta. Un volum la ,,Mușatinia”, volum cu repere de clasificare multiple. Stai cu el în mână și nu te poți hotărî pe care ,,raft” să-l așezi. Domină ,,notele de călătorie”, acestea creând o documentare de ,,Larousse”, fără a se îndepărta de rezonanțele personale. Portretizări cu duiumul. Doar ,,se bate” lumea, de la un capăt la celălalt. Și oameni ,,de toate culorile”. Și cum ochiului feminin nu-i ,,scapă” nimic… Și unde mai pui că fiecare colț de lume e luat ,,la el acasă”. Scriind despre ce vezi, te crezi că ești, chiar pentru tine, pentru cine te va citi, un ghid. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu – Argument, contemplare, artă, frumos… şi un nume: Minodora Ursachi

Fenomenul artistic romascan

Minodora Ursachi, muzeograf, publicist, s-a născut la 22 decembrie 1934, în localitatea Negrea, comuna Lascăr Catargi, Galaţi. Urmează cursurile primare în satul natal (1942-1946), Liceul de Fete Mihail Kogălniceanu în Galaţi (1946-1953) şi Facultatea de Istorie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi (1953-1957). După terminarea facultăţii este repartizată ca profesor-muzeograf la Muzeul de Istorie din Roman, unde a activat între anii 1957-1968.
Fire sensibilă, autodidactă, inovatoare, fondează Muzeul de Artă din Roman în anul 1970, unde îşi va dărui 30 de ani de viaţă profesiei de muzeograf (1970-2000).
În anul 2002, la Sărbătoarea culturii romaşcane, primeşte Premiul pentru Cultură şi Diploma de Recunoştinţă pentru susţinerea cercetării arheologice şi contribuţia adusă la dezvoltarea şi valorificarea patrimoniului muzeal, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la fondarea Muzeului de Istorie Roman (2007). Read the rest of this entry »

Minodora Ursachi – Fenomenul artistic romașcan

minodora-ursachi

Deşi oraşul Roman nu a dus lipsă de-a lungul anilor de manifestări expoziţionale, de existenţa artiştilor plastici, el nu a beneficiat însă, de un studiu privind evoluţia fenomenului artistic (cu excepţia artei religioase), din perioada modernă şi din zilele noastre.
Câteva informaţii, dar relevante, privind fenomenul plastic, se referă la interesul intelectualilor locali, de la începutul secolului XX, de a crea un climat favorabil preocupărilor pentru artă. Fie că este vorba de o manifestare a unui artist consacrat sau aflat la început de drum, fie de conferinţe susţinute de mari personalităţi ale culturii româneşti, ele sunt mărturii asupra deschiderii artistice a oraşului.
Abia în anul 1957, odată cu înfiinţarea Muzeului de Istorie, concomitent cu cercetările arheologice au fost întreprinse şi primele cercetări privind dezvoltarea mişcării artistice şi, ca o necesitate culturală, înfiinţarea unui muzeu de artă.
Accentul a fost pus pe cunoaşterea creaţiei artiştilor legaţi afectiv de aceste locuri şi împrejurimi, fie prin naştere, fie prin petrecerea unei părţi a existenţei lor în această parte a ţării – ca elevi, profesori, expozanţi, vizitatori la rude şi prieteni, unii dintre ei stabiliţi în alte oraşe ale ţării sau pe alte meridiane.

Fenomenul artistic romașcan, autor Minodora Ursachi

Read the rest of this entry »

Lenuţa Neacşu: Tinereţe fără bătrâneţe

 

Lenuat Neacsu

,,A învăţa,
înseamnă a afla
ceea ce deja ştii.
A face înseamnă a demonstra că ştii...,,

Mă gândesc din ce în ce mai mult la vârstă! La ,,ideea de vârstă”!… Şi asta pentru că am implinit o cifră pe care nu mi-o recunosc; care nu corespunde interiorului meu…40 si ceva de ani! Mă obsedează neconcordanța dintre ceea ce este în sufletul omului şi vârsta sa. Este clar că vârsta nu aduce înţelepciune… şi totuşi aduce cu ea ceva ce încă nu am reuşit să înţeleg dar care seamănă a impăcare?, seninătate?, un fel de acceptare a ceea ce se întâmplă?! Read the rest of this entry »

Galina Martea – Dincolo de limite. Basarabia la capătul disperării

Fără a da careva nume concrete, Basarabia după douăzeci și cinci de ani de independență este în pragul unor schimbări radicale, în pragul unor schimbări care ar putea stopa și care ar putea distruge până în talpă aspirațiile de reîntregire a neamului românesc. Este o situație cât se poate de critică care ar putea provoca mari neînțelegeri între păturile sociale, acestea fiind deja dispersate în diverse orientări politice și nu numai. Totodată, conform realității existente, este o stare a lucrurilor favorabilă pentru o bună parte a clasei dominante, însă nefavorabilă pentru poporul român din Basarabia. Discordia creată s-a realizat în urma alegerilor prezidențiale din 13 noiembrie 2016, iar debutul schimbărilor a început să devină real din momentul inaugurării noului președinte de țară. Astfel, situația existentă a luat o întorsătură radicală prin care evenimentele social-politice decurg sub o notă deosebit de tristă, iar poporul, în mod special poporul român din Basarabia, este nedumerit de tot ceea ce se întamplă. În același timp, aproape întreaga clasă politică, indiferent de orientare, s-a abatut de la convingerile prestabilite, astfel creând impesia de indiferență totală față de tot ceea ce se întâmplă, față de interesele și valorile naționale, față de necesitățile poporului băștinaș. Cu atât mai mult, partidele de dreapta, centru-dreapta, extrem de divizate și mărunțite fără rost, nu mai formează o unitate indisolubilă care ar promova în modul cel mai hotărât problema de reîntregire a neamului românesc și, în același timp, de menținere a unei poziții ferme către valorile occidentale. În modul Read the rest of this entry »

De ce Biblia este o carte nepereche?

Mai înainte de evidențierea argumentelor care conferă Bibliei unicitate desăvârșită, cuvine-se să arăt de unde și-a luat numele, adică să examinez originea și semnificația termenului Biblie. Părerea bibliștilor cu autoritate este că acest termen provine din grecescul biblía, care are înțelesul de „cărți mici”. La rândul lui, biblía derivă din biblos, cuvânt ce desemnează partea interioară a papirusului, planta din care în antichitate se fabrica „hârtie” de scris. De altminteri, fapt ilustrat în Iosua 13/5, grecii numeau Biblos portul fenician Ghebal prin care era importat/tranzitat papirusul din Egipt. Întrucât diversele mesaje scrise pe acest material erau cunoscute ca biblía, iată motivul pentru care, cu timpul, termenul a ajuns să exprime toate tipurile de scrieri (suluri, cărți, scripturi, documente), ba chiar o colecție de cărți mici dintr-o bibliotecă. Mult mai târziu, termenul Biblía a fost întrebuințat în latină ca substantiv la singular, de unde a pătruns în limba română sub forma Biblie.
Vasăzică, ceea ce înțelegem astăzi prin Biblie, în fond este colecția celor 66 de cărți antice, redactate și succesiv compilate în peste 1600 de ani, colecție pe care Ieronim, autorul Vulgatei (Biblia tradusă în latină), a numit-o Bibliotheca Divina. Da, căci respectiva bibliotecă are un catalog sau o listă de cărți acceptate ca Scripturi inspirate și autentice (așa numitul canon al Bibliei), toate cărțile Read the rest of this entry »

Debutul şi destinul unei poete – Irina Lucia Mihalca

Irina Lucia Mihalca

Citesc versurile Irinei Lucia Mihalca de circa zece ani.
În urmă cu ceva ani am promovat pe site-ul “Negru pe Alb” numele ei ca Poet al anului și nu am greşit. Debutul ei a întârziat în urma unor nepotriviri de gusturi cu un editor care nu ştie să respecte un cuvânt dat. Nu merită să-i pomenesc numele.
Poeta a fost remarcată şi premiată la mai multe concursuri în ţară.

Înainte de a mă exprima asupra volumului de debut „ Dincolo de luntrea visului”, apărut în 2016 la Editura Muşatinia, Roman, voi cita câteva opinii ale unor confrați sau simpli lectori.
Editor este un om de cultură – Emilia Țuţuianu, prefața semnată de Adina Dumitrescu.
Prefaţatoarea pare„molipsită” de stilul poetei și începe cu un text poematic din care cităm – „Vorbesc porţile cerului de o copilă” … Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Unirea Principatelor Române

hora-unirii[1]

În fiecare an, în ziua de 24 ianuarie, sărbătorim Unirea, „Mica Unire” cum i se mai spune, dar fără de care nu s-ar fi putut săvârși faptele mari de mai târziu. Ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 – 1856), o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât și pe plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei și hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât împăratul Napoleon al III-lea, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească. Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (1856) prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”. La 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei – Read the rest of this entry »

Lia Ruse – versuri

24 IANUARIE 1859
Cuvintele, azi,-mpletesc peste ianuarie
Ecouri răsturnate în sunet repetat,
Iar înfloresc Unirea pe a ţării arie
Sărbătorind măreţul vis, de-atunci, realizat…
…………………………………………………………………..
Paşii, în omăt, au lăsat o scriitură
Moldoveni şi munteni Milcovul l-au sorbit
O lumină sonoră a trecut prin natură
Şi brusc din inimile lor o simţire-a ţâşnit. Read the rest of this entry »

Vasilica Grigoraș – Ninge pe-oglinda lunii: haiku

coperta-publicata-Ninge-pe-oglinda-lunii-pdf.page1_

Argument

La începutul anului 2012 am găsit pe internet mai multe concursuri de haiku. Am început să citesc şi mi-au plăcut foarte mult. Unele dintre ele extrem de profunde, cu o forţă extraordinară de esenţializare. Pentru a decripta înţelesuri, am început să citesc şi comentarii scrise de poeţi şi haijini renumiţi. Astfel am început să descopăr că în trupul „firav” al acestor poeme, adesea încape o lume întreagă. Am stat o perioadă în expectativă analizând şi bucurându-mă de acest univers liric atât de minuscul ca structură, dar atât de adânc în puterea de sugestie, în conturarea unor imagini, simple în aparenţă, dar adevărate lecţii de viaţă. Apoi s-a întâmplat ca-ntr-o poveste persană cu un rege care şi-a supus curtenii la un test, pentru o dregătorie aleasă. A adunat pe cei mai puternici şi înţelepţi oameni Read the rest of this entry »

Adam şi Eva de TI.IT TIHON

(Volumul “Ultima civilizaţie”)

După ce mi-am împăcat spiritul închinându-mă vreo două ore în compania sfinţilor, mirosului de tămâie şi a icoanelor plângătoare încă pe timpul lui Ştefan cel Mare şi Sânt, eram fericit că primisem anafura sfântă şi sticla de agheasmă. Plecasem de la Sfânta Liturghie de Duminecă, cu spiritul încărcat de energia divină, privind fericit la teii care înfloriseră. Cu gândul la Sfântul Andrei care a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, sfinţind cu lacrimile lui nisipul Mării Negre, dar şi la majorarea pensiei cu ceva …% care îmi putea oferi câteva ore binefăcătoare a căldurii soarelui, mă aud salutat de pe cealaltă parte a aleii.
─ TI.IT, salut… ai fost la rugăciunile sfinte şi în săptămâna asta? Vino tu la mine, să ne aşezăm pe banca asta proaspăt făcută cadou de noul primar. Pe partea străzii unde eşti tu nu au mai avut bani să pună bănci, dar în schimb au plante sute de panseluţe. Nu este aşa că este frumos?
─ Salut! Noroc că strada are sens unic şi nu este prea largă să deranjăm cu dialogul nostru pe toţi enoriaşii, care uite, acum au început să iasă de la slujbă. Read the rest of this entry »

Vom fi din nou ce-am fost odată?

Nu e sigur că înfăptuirea „la virgulă” a generoaselor promisiuni pesediste din campania electorală va orienta țara pe calea progresului real. Nici nu-i cu putință acest lucru, atâta timp cât sporul producției interne (dacă există cu adevărat, de ce el nu este perceput în coșul zilnic al cetățeanului de rând?) arată strașnic de bine numai în statisticile oficiale, iar investițiile sunt mai mult decât penibile.
Așa că actualului guvern Grindragnea, îi rămâne la îndemână calea bătătorită, sigur-nesigură și extrem de perfid-oneroasă a împrumuturilor externe. Cu atât mai al dracului acuma când, prin străduința tuturor cârmuirilor postdecembriste, pe umerii slăbiți ai României deja apasă povara celor aproape 100 de miliarde dolari și când este bine știut că a împrumuta bani doar pentru a putea cumpăra grosul alimentelor și a face față celorlate nevoi (furtișaguri subtile sau fățișe, lefuri și pensii), se cheamă a submina viitorul nației și al țării prin apocaliptica forță rezultată din înfrățirea imposturii cu necinstea politizată și trădarea programată. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Despre ELEGANȚĂ

Eleganța este o pace interioară strălucitoare.” – C. JoyBell C.

Eleganța este un cuvânt dificil de definit, deoarece poate fi ușor confundat cu stilul, moda sau luxul. În realitate reprezintă
un set de calități, un STIL DE VIAȚĂ.
Trăsăturile caracteristice eleganței sunt: gust, grație, rafinament, frumusețe, naturalețe. Eleganța nu vine numai din exterior, ci, de asemenea, este un sentiment interior care ne face încrezători în noi, liberi în contact cu ceilalți, cărora le acordăm stimă și încredere.
Scriitorul francez Honoré Balzac spunea că „Eleganța nu constă așa mult în îmbrăcăminte, ci în modul de a o purta”. Ca atare, Eleganța este mai degrabă o problemă de personalitate, dar și de ceea ce porți pe tine și cu tine, este modul în care te miști, modul în care vorbești, cuvintele care le folosești, lectura pe care o preferi.
Nu de puține ori Eleganța poate fi văzută ca simplitatea unui suflet în fața căruia te simți cucerit, dezarmat, ne mai luând în seamă celelalte amănunte exterioare. Ești cucerit de sobrietatea, discreția, șarmul persoanei, ceea ce întărește convingerea ca Eleganța nu Read the rest of this entry »

George Petrovai – Balada demonocrației

Democrația, cum vedem,
fiind mijlocul răspândit
prin care statul șapte piei
ia de pe bietul oropsit,

ca să-l condamne pe bogat
la sufocare-n rătăcire,
iluzie-i și amăgire
pentru-nțeleptul cumpătat…

Conduși de demonul strânsurii,
atâția luptă ani și ani
să iasă-n față zor-nevoie
cu sacii lor de gologani. Read the rest of this entry »

Alexandru Spătaru – versuri

Contemporan cu moartea

Moartea oricărui om este
mai mult treaba supravieţuitorilor
decât a lui.
Thomas MANN
Avem tentaţia să simplificăm.
Este un episod din fiecare viaţă,
cel mai banal, mai sigur,
mai de necontestat,
pe cât e de complex, pe-atât de simplu. Read the rest of this entry »

Scriitorul și publicistul ardelean Octavian C. Tăslăuanu

[flickr_set id="72157679343550976"]

Combatant în Divizia 7 Infanterie ,,Roman”,  în Războiul pentru Întregirea României

Octavian Codru Tăslăuanu, născut la 1 februarie 1876 în localitatea Bilbor, județul Harghita, a fost un scriitor, publicist și om politic român. Între anii 1884-1889 urmează cursurile şcolii primare din Sânmiclăuş. În 1889 urmează cursurile liceului românesc din Năsăud, pentru ca în anul 1890 să treacă la liceul din Braşov. Între 1898-1902 a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti.
Alături de alți patrioți și intelectuali ardeleni s-a implicat activ în manifestaţiile de susţinere a memorandiştilor, care erau judecaţi de autorităţile ungare.
În anul 1897 fost încorporat în armata austro-ungară, făcând stagiul militar în Regimentul 87 din Triest, obţinând gradul de sublocotenent în rezervă. Read the rest of this entry »

Tit Tihon – Din „Şocuri didactice” – volumul II

Accidentul
─ Salut… ce faci măi Ţâcă?! Nu te-am văzut de la examenul de grad! Ce cauţi acum prin Bucureşti? Te văd destul de îndurerat!
─ Salut! Ai dreptate, nu ne-am mai văzut de mulţi ani. Am avut un mare necaz cu un copil, care a murit în toaleta şcolii. A fost un scandal mare la şcoală şi cercetările au cerut o investigaţie a medicinii legale din Bucureşti.
─ …
─ Aşa că copilaşul meu drag a fost adus la Bucureşti pentru cercetări. Astăzi am venit să iau certificatul de deces de la Medicina Legală. Sunt tare obosit, necăjit şi de durere nici nu ştiu pe unde merg.
─ Să nu-mi spui… mai mult. E o tragedie… îmi pare rău! Îmi pare rău!
Ţâcă era trist şi lacrimile începuseră să i se prelingă pe obraji. Am încercat să-l compătimesc, să-l liniştesc sufleteşte şi să-i fiu aproape. Să intrăm la cafeneaua asta şi un ceai fierbinte îţi va face bine.
─ Dar ce este un accident? Am încercat să sparg tăcerea care se aşternuse.
Tâcă ţinea cana fierbinte între palme şi o răsucea când la dreapta, când la stânga. Oare a fost doar o întâmplare nefericită care adusese suferinţă familiei prietenului? Gândisem cândva că un accident aduce suferinţă nu numai unui pământean, dar şi unui grup Read the rest of this entry »

Poetical Bridges – Poduri lirice, editor şi traducător Valentina Teclici; edited and translated by Valentina Teclici

Coperta-Poetical-Bridges-Final.page1_

Cuvânt înainte

Ideea acestei cărţi care adună în paginile ei poeţi din două culturi, a răsărit dintr-o convorbire avută pe skype cu una dintre prietenele mele scriitoare din România la începutul acestui an. Discutând despre poezie, noi apariţii şi evenimente literare, am întrebat-o dacă ştie măcar un nume de poet din Noua Zeelandă. Prietena mea s-a gândit puţin, a zâmbit încurcată şi a răspuns „Pe nimeni în afară de tine”. Am repetat experimentul cu alţi patru sau cinci prieteni scriitori din România şi toţi au ridicat din umeri. Apoi, cu colegii mei de la grupul Poeţi în viaţă din Hawke’sBay, grup căruia îi aparţin de trei ani. Când am pus întrebarea, dacă pot să spună numele unui poet român, mulţi din ei au indicat cu degetul arătător către mine. Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…ce vad oare
cand stau cu ochii
larg deschisi
in soare?
lumina vad?
ingeri inaripati?
sau vad
umbre cenusii
vad umbre colorate?
unele din ele, lente

altele rapide, in goana!
…vad umbre care cad
si umbre care se ridica.

… ce vad oare
cu ochii larg deschisi?
vad o padure?
un lac?
o vulpe verde?
un curcubeu
in patratele?
din toate astea
nimic nu vad! Read the rest of this entry »

“Atât de imperfectă că doare” – Oana Mihaela Pop

Oana Pop

Iubesc cărțile. Caut energia celui care a scris-o și picătura de sacru. Între file stă ascuns un suflet. Părăsești lumea ta, te strecori în intimitatea celui care a scris, întârzii pentru un timp acolo, încerci să fii altcineva. E ca și cum o persoană necunoscută ți-ar fi lăsat în grijă un copil pentru un timp.
Zilele trecute am primit de la Oana Mihaela Pop, cunoscută destul de vag în mediul virtual, pe Cenaclul qPOEM, o carte de poezie ce poartă numele” Vinerea cireșelor amare”, apărută la Editura “Școala Ardeleană”, Cluj Napoca 2016. Cartea a obținut premiul literar “Petru Poantă” la Festivalul Național Literar “Vox Napocensis” ediția a XV-a și face parte din colecția cu același nume, coordonată de poetul clujean Victor Constantin Mărunțoiu. Aflată la cel de-al doilea volum (debutează în 2015 cu “Jumătate eu, jumătate demon”, Editura Macedoneanul- Craiova, 2015), Oana este deținătoarea mai multor premii la concursuri naționale de poezie. Read the rest of this entry »

Invitaţie la lectura volumului: Poetical Bridges – Poduri lirice, editor şi traducător Valentina Teclici

Coperta-Poetical-Bridges-Final.page1_

Mă simt privilegiată, fiind prima persoană care a văzut şi a strâns la piept volumul intitulat Poetical Bridges – Poduri lirice, ediţie bilingvă (engleză-română), a antologiei de poezie română-neozeelandeză.

Cartea a apărut la sfârşitul anului 2016, publicată de Editura Scripta manent din Napier, Noua Zeelandă şi tipărită la PIM, Iaşi, România. Un proiect cultural realizat prin contribuţia a 24 de poeţi din două ţări, România şi Noua Zeelandă, aflate la antipozi, la mii de kilometri distanţă, cu istorii, culturi şi civilizaţii extrem de diferite. Acest lucru a fost posibil prin iniţiativa poetei Valentina Teclici, care, în anul 2002 a ales să trăiască în Aotearoa, „Ţara Norului Lung şi Alb”. În cadrul acestei „construcţii” lirice, Valentina Teclici îşi asumă resposabilităţile de antologator, editor şi traducător. Read the rest of this entry »

Constantin Enianu – Ani şi artă

1517

În anul 1517 la creştini ( la islamişti 895, iar la azteci, a 12-a casă), religia şi puterea guvernau arta şi cultura, în Europa şi în lume. După unii istorici şi critici de artă, chipurile divinităţii diferă, însă voinţa creatorului artistic se arată a fi constantă. Aşadar, ne propunem aici să explorăm legătura dintre artist şi divinitate la câteva culturi, esenţiale din perspectiva noastră, de pe mapamond.
De ce am fixat „startul“ la anul 1517 ? Pentru că e anul în care Luther a protestat împotriva corupţiei Bisericii Catolice, declanşând scânteia Reformei şi schimbând soarta Europei. Apoi, e anul de apogeu a Renaşterii, în care aventurierii europeni cuceresc globul. Dar aceasta e istoria din optică europeană. Există însă şi alte moduri de a privi lucrurile.

● Să începem din Europa, cu un om al Renaşterii, Baldassare Castiglione, care vine cu o idee clară despre puterea seculară. Un altul, Leonardo da Vinci, considerat cel mai mare artist al lumii, se eliberează de dominaţia Papei Leon al X-lea. Leonardo da Vinci, Michelangelo şi Rafael formează Sfânta Treime a Renaşterii. Arta lor intră în conflict direct cu ideile Reformei, după puternicul limbaj Read the rest of this entry »

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Gramate aduc acum
unii pe care nu-i cunosc
te aduc
si te parasesc aici
langa mine.
imi spui:
mi-au fost odata parinti
acum nu mai stiu ce sunt
au plecat fara sa-mi spuna.

bine, inteleg,
dar rana asta din piept
de unde si
decand o ai?

o am demult
e prima mea amintire!
nu s-a vindecat
si nimeni nu mi-a ingrijit-o Read the rest of this entry »