Mihai Merticaru – Triolete

Prin regrete, pluguri ară,
Prin câmpia cu blesteme
Și prin cenușia vară.
Prin regrete, pluguri ară,

Prin cea pierdută comoară,
Prin zăvoi de anateme.
Prin regrete, pluguri ară,
Prin câmpia cu blesteme. (mai mult…)

Comitetul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România a premiat-o pe scriitoarea ANGELA FURTUNĂ cu PREMIUL PENTRU CALITATEA OPEREI ȘI ACTIVITATEA SCRIITORICEASCĂ pentru anul 2017

/

45973499_352327495533357_5412353194682482688_n

Scriitoarea ANGELA FURTUNĂ, membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași, a primit PREMIUL PENTRU CALITATEA OPEREI ȘI ACTIVITATEA SCRIITORICEASCĂ pe anul 2017. Premiul a fost anunțat în cadrul reuniunii din data de 9 noiembrie de la sediul USR, la Casa cu Absidă din Iași, fiind decernat din partea Comitetul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România, format din scriitorii Casian Maria Spiridon, Adi Cristi, Marius Chelaru, Ioan Holban, Gellu Dorian.
Angela FURTUNĂ a publicat în anul 2017 volume care s-au bucurat, atât în România cât și în alte țări, de o excelentă primire și critică: Elegiile de la Stalingrad (coperta și grafica Maestrul Devis Grebu, Editura Vinea, București, lansare Bookfest București și Livre Salon Paris), Pursânge astral (coperta și grafica Raluca Arhire, Editura Vinea, București, lansare Gaudeamus București și Livre Salon Paris) și La Ville Blanche – POÈMES ET CHANTS-POÈMES INCANTATOIRES – ANTHOLOGIE – Traduite du roumain par Constantin FROSIN (Ed.Vinea, București, lansare Gaudeamus București și Livre Salon Paris). (mai mult…)

Mirela-Ioana Dorcescu: Cartea ca un pod

(Cronică a lansării de carte „Realismul simbolic. Eseistica și proza Mirelei-Ioana Dorcescu”, UVT, 9 noiembrie 2018)

Ani s-a aciuat, pisicește, pe lângă mine și a devenit o prezență cotidiană, inevitabilă și indestructibilă, începând de la debutul meu cu „Punctul interior”… și până la debutul ei recent, cu o carte despre romanele și eseurile mele, intitulată „Realismul simbolic”. Între cele două momente s-au scurs opt ani. Ani a participat nemijlocit la aproape toate evenimentele devenite subiecte literare și analizate de dânsa hermeneutic, cu metodele mele, în stilul meu. Ca în arta postmodernă, ce generează biografii… Simona Constantinovici și Bogdan Țâra, fără să se fi vorbit în prealabil, au apreciat cartea Anișoarei drept „un exercițiu de admirație”… Oare acesta e cuvântul?… Admirație sau țintă? Ani și-a dorit mereu să fie cu mine, să știe cât mine, să scrie ca mine, să facă parte din lumea mea… Am așteptat să văd până când o ține această râvnă. Și am văzut!… Nu știu cât am învățat-o eu pe Ani în acești ani, cât a învățat de la colegii mei, cât din vrafurile de cărți citite, dar un lucru e sigur: ea a făcut pași mulți în direcția mea. Nici nu mă gândeam că e atât de dificil să te convertești din inginer în filolog. Și totuși, câți ingineri s-au reorientat spre filologie…? În cei 30 de ani de carieră didactică, eu nu am cunoscut decât două persoane: pe Voichița Năchescu și pe Anișoara Violeta Cîra. Dar numai Ani „și-a așezat numele pe-o carte”… (mai mult…)

Galina MARTEA: Dorința de a fi independent. Evoluția acestui concept în existența unui stat

 

Independența este un lucru sfânt, un lucru care îți oferă libertate în modul de a exista, de a întreprinde și a soluționa acțiuni după propria rațiune. Independența este de a trăi în libertate, fără a fi constrâns de-a admite fapte ce nu plac propriei personalități, dar mai ales, de a nu fi un sclav al clasei dominante care deseori îți poate neglija sau fura drepturile civile și nu numai. Conform acestor ipoteze, orice persoană fizică, orice comunitate socială își dorește independență și libertate în toate – în domeniul național, politic, economic, cultural. Potrivit acestora, nespus de mult și-a dorit independența și poporul român din Basarabia, care în anul 1991 și-a declarat suveranitatea națională față de uniunea statelor socialiste. A fost un eveniment crucial în viața poporului basarabean, dar și a altor state din lagărul comunist, care ulterior s-au bucurat de libertate în drepturi teritoriale, politice, juridice, civile etc. La rândul lor, toate s-au bucurat de faptul că suveranitatea statală a fiecăruia a fost recunoscută de aproape majoritatea țărilor de pe mapamond. Evenimente istorice onorabile care au permis mai multor popoare, inclusiv și poporului basarabean să-și instaureze un sistem politic (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

Tiberiu Tudor

Lângă prispa apei ─ sălcii şoptitoare,

Dinspre sat adie miros de tutun,

Seara e la vama clipei de uitare

Unde se preface sufletul în fum. (mai mult…)

Vasile Filip: Autoportret în cuvinte

Vavila Popovici

Cu sau fără voia lor şi indiferent de maniera în care îşi construiesc opera, scriitorii îşi dezvăluie şi propriul portret spiritual. Reuşita depinzând de dimensiunile şi de profunzimea implicării, sinceritatea şi onestitatea dăruirii sporind în chip hotărâtor şi valoarea demersului literar. Opera este autorul, autorul este opera lui – cum s-a mai spus şi s-a mai scris în nenumărate rânduri, cu aceleaşi sau cu alte cuvinte.
Doar interviul face… opinie separată, el devenind un… caz particular în care intervievatul este „silit” să-şi dezvăluie, uneori până în detaliu, identitatea. În bună măsură, totul stă în calităţile de… investigator pe care le posedă cel ce pune întrebările. În situaţiile normale, indiscreţia nu este un păcat, ci un stimulator, mărturisirile directe şi sincere constituindu-se în tuşe esenţiale în alcătuirea unui autoportret nu doar credibil, ci şi demn de admiraţie. Iar mărturisitorul îşi asumă ipostaza unei… odăi cu interiorul în afară…. (mai mult…)

Eugen Dorcescu – Poemele bătrânului

 

 

Poemele Bătrânului
(Selecţie)

1.

Bătrânul
şi-a simplificat,
şi-a geometrizat
afectele. Spune
că ierarhia iubirilor sale
începe cu Yah Elohim, continuă
cu soţia, nepoţii, fiicele, cu
părinţii şi fraţii – cei după trup,
cei întru credinţă – ,
se opreşte la semeni,
diluându-se enorm, pentru a-i
cuprinde pe toţi, pentru a
se distribui egal fiecăruia,
se întoarce apoi, revine la
el însuşi, încrezătoare,
dar Bătrânul nu vrea
s-o primească, el ştie
că a iubi pe cineva dintre oameni
înseamnă
a dori să trăieşti tu în locul lui
– spre a-l feri de ororile vieţii –,
el ştie
că a urî pe cineva înseamnă
a dori să îl faci pe acela să
trăiască în locul tău,
şi Bătrânul nici nu se iubeşte,
nici nu se urăşte,
el nu mai trăieşte de mult în
locul său,
el nu mai trăieşte
în niciun loc
şi n-a murit încă.

Eugen_Dorcescu

(mai mult…)

Dorel Schor – Psihoterapie

De o vreme Eliahu Iliescu umbla posomorât, încruntat, ocolea oamenii şi lăsa impresia că i s-au înecat toate corăbiile. Azi aşa, mâine la fel, până când, într-o zi l-a oprit dentistul Kleinergrois şi l-a întrebat ce are pe suflet, ce necazuri îl copleşesc, ce probleme îl preocupă. Şi l-a asigurat că prietenii şi vecinii sunt gata să-l ajute dacă stă în puterea lor.
Eliahu a oftat adânc şi i-a mărturisit că nu doarme noaptea şi nu se odihneşte ziua, de asta nu-şi face cum trebuie treburile la serviciu, a rămas în urmă cu lucrările, e stresat şi nervos, s-a certat până şi cu Iuliana, nevastă-sa, nu are răbdare de copii şi-i trec prin cap tot felul de gânduri închise la culoare…
Kleinergrois l-a ascultat foarte atent şi i-a spus să fie liniştit, fiecare trece măcar o dată în viaţă printr-o asemenea situaţie. Poate să (mai mult…)

Ciobanu Alexandru Eusebiu: Nopți nedormite

ciobanu.alexandru

În minte totul se aprinde,
se stinge, se topește,
nimic nu mai rămâne integru,
în jur este numai scrum şi cenușă. (mai mult…)

Șerban Foarță – MIRELA, în trei ipostaze

I. Ca să încep în cheie muzicală, uşor burlescă, jucăuşă, dar, totodată, afectuoasă: Mirela e un nume prin excelenţă muzical.

Un triolet: MI-RE-LA. Graficul ce rezultă dintr-un asemenea fragment melodic aduce cu o scară cu trei trepte: „trei trepte de măgean” (vorba poetului Ion Barbu).

Mi-ului, ca treaptă incipientă, îi urmează una inferioară, anume adiacentul Re, contiguu, însă mai jos (spaţial vorbind, nu altfel).

Acesta e urmat subit de un salt ce numără cinci trepte, până la treapta ascendentă La.

O scurtă analiză de ordin onomantic (şi nu fără un dram de sare, cum grano salis, aşadar) ne dezvăluie această evoluţie pozitivă: o stare neutră, incipientă; o cădere relativă, după; urmată afectiv (ca şi, nu mai puţin, profesional) de o ascensiune.

Aşadar, o viaţă cuprinsă într-o cvintă. (mai mult…)

Dimitrie Grama: Poeme – Poems

dimi

ȚARA LUI SORON

A trecut războiul, dar cerul este încă o gură
fierbinte, dragon ce macină câmpuri de luptă
deznădejdi, suflete, speranțe.
Pe strada noastră lumea nu mai este aceeași:
doar un bătrânel culcat pe o carte deschisă, o
funcționară părăsită și doi-trei tineri care-și
privesc mâinile cu degetele albe, răsfirate.
Pantalonii, cămașa, pașii îmi sunt așezați frumos,
lângă cârciumă, îmi sunt mici acum și de aceea
i-am și promis cuiva venit de departe. Dar nu fi
trist, mi-au fost și mie doar împrumutați.

A trecut războiul, dar zilnic mă gândesc ce s-ar fi
întâmplat dacă nu m-aș fi reîntors și nu ți-aș fi
povestit despre țara lui Soron și desprea evadarea
din foc. (mai mult…)

Galina MARTEA: Cum e de stopat procesul migrator? Factorii esențiali în evoluția acestui proces

O societate dominată de sărăcie și inechitate socială este predispusă, în cel mai activ mod, de a crea procesul real al migrațiunii, proces determinat de factori economici, sociali, politici etc. Evoluția acestui proces capătă amploare de la o zi la alta (dacă să ne referim la țările din Estul Europei, cu caracter pronunțat se prezintă Moldova, Letonia-27%, Lituania-23%, Bosnia-Herțegovina-22%, Bulgaria-19%, România-15%, Croația-12%: https://ortodoxinfo.ro/2018/06/25/studiu-migratia-goleste-tarile-mai-sarace-adancind-prapastia-demografica-intre-estul-si-vestul-europei/), iar factorii existenți afectează în cel mai grav mod îmbătrânirea demografică a populaţiei, depopularea teritoriului, reducerea forței de muncă productivă. Astfel, societatea moldavă, un caz cât se poate de real, se regăsește între schimbări demografice radicale, cu probleme sociale enorme ce influențează negativ creșterea și stabilitatea economică, dezvoltarea sistemului instructiv-educativ (prin reducerea drastică a școlilor și claselor din lipsă de elevi) și multe alte aspecte ce țin de evoluția omului și a comunității. Un mediu social neprielnic pentru concetățeni, excepție fiind doar pentru clasa dominantă. O țară ce este abandonată zilnic de sute de persoane, conform statisticilor migrațiunea în afara țării reprezentând în jurul a cinci mii persoane în an, motivul cel mai evident fiind lipsa locurilor de muncă, injustiția socială, sărăcia, salarii lunare ale (mai mult…)

Vavila Popovici: Despre slugărnicie

Citat-Dale-Carnegie.fw_
O parte din raportul realizat de actualul ministru al justiției Tudorel Toader, în care sunt prezentate pe larg motivele de revocare ale lui Augustin Lazăr, a fost un raport „tendențios” după spusele Președintelui țării. Aș adăuga și calificativul – ranchiunos. Reproșurile aduse de ministrul justiției procurorului general au legătură cu modul în care cel din urmă a reacționat în anumite momente, cum ar fi acel al modificării Legilor Justiției sau a Codurilor Penale, în cazul unor decizii ale Curții Constituționale sau al protocoalelor SRI – Parchet, aici fiind menționat reproșul că „a ascuns adevărul”. Alte acuzații ale ministrului, susțin unii comentatori, par inspirate din raportul în baza căruia a cerut revocarea fostei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi. Procurorului general chiar i se reproșează că a îngreunat/împiedicat evaluarea fostului procuror șef DNA, asta pentru că Augustin Lazăr s-ar fi temut că urmează propria sa evaluare. Interpretarea este absurdă dacă nu schizofrenică. Concluzia raportului fiind: „Motivele care au determinat revocarea doamnei procuror-șef DNA îi sunt deopotrivă imputabile”. (mai mult…)

Dimitrie Grama: POEME / POEMS

dimitrie-grama

PREDICATORUL

M-am dus să-l ascult
în fiecare duminică m-am dus
era o iarnă grea și biserica
Era mai caldă decât camera
mea de la subsol.
După predică beam vin cald
și câteodată îmi era rușine
Căci beam până se încălzea inima.
Dar nu de asta m-am dus
Era bătrân predicatorul
Unii spuneau: fără vlagă
Eu însă nu-i ascultam
El îmi vorbea mie direct
Și despre ceva ce nu înțelegeam
despre suflet.
Era o iarnă grea
Ca un păcat neiertat. (mai mult…)

Sorin Grumuș: Scriitori în uniformă militară: Constantin Ciopraga, combatant în cel de-Al Doilea Război Mondial

Constantin Ciopraga

născut la data de 12 mai 1916, Pașcani a fost un critic și istoric literar român, memorialist, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române. A urmat Gimnaziul la Pașcani (1927-1932), Liceul ,,Nicu Gane” din Fălticeni (1933-1937) și Facultatea de Litere si Filosofie a Universității din Iași (1937-1942). În paralel cu studiile universitare, a urmat pentru un an, între anii 1939-1940, cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Rezervă de Infanterie din Bacău. Școala Militară de Ofițeri de Rezervă de Infanterie a fost înființată în anul 1920 în garnizoana Roman și dislocată în anul 1923 în garnizoana Bacău. Primul comandant al școlii a fost generalul Ștefan Ionescu, tatăl scriitorului Marcel Ionescu (pseudonim literar Silviu Roda). În urma absolvirii școlii militare, Constantin Ciopraga, obține gradul de sublocotenent și participă la campania militară a celui de-Al Doilea Război Mondial. (mai mult…)

Remus Lucian Ştefan: Poesis

Remus Lucian Ştefan

Au îngheţat arborii de mătase

(dacă închid ochii rana va dispărea sub copcile lungi ale genelor)

păstrează grele visurile dinspre departe
o iluzie-mi eşti faţa în faţa cu mine
baionetă flămândă cu gust de metal
şi de sânge adăpostită spre inimă
în mormântul tău cald şi întunecat rămâi neclintită
pentru o clipă amintirile se vor prinde în copcile lungi
vei lua cu mâna durerea?
în căuşul palmelor vei adăposti roşul acela mijit?
clătim împăienjenita tristeţe-a privirii
în umoarea apoasă a minciunilor proaspete
armele rămân neclintite
şi dacă închid ochi-o clipită rana va dispărea sub copcile lungi (mai mult…)

Eleonora Schipor: Conferința ASCIOR-Buzău ne-a unit pe toți

44465545_728468327517435_6567485855827492864_n (1)

Iată că am ajuns la Buzău. Înainte de asta fusesem la Conferința de la Suceava dedicată celor 80 de ani ai Societății Scriitorilor bucovineni, ce s-a desfășurat în sala mare a bibliotecii județene „I. Gh. Sbiera”. Am venit la invitația directorului acestei prestigioase instituții culturale d. Gabriel Cărăbuș. De fapt au venit mulți reprezentanți ai Societăților românești din regiunea Cernăuți.
În după amiaza acelei zile împreună cu doamna Maria Ștefureac, bibliotecară-șefă a bibliotecii din satul Pătrăuții de Jos am plecat cu trenul spre Buzău. Deși a avut întârziere din cauza unei neprevăzute defecțiuni, la gara feroiviară ne așteptau domnul Nicolae Mușat cu șoferul unei mașini și cu încă un domn care sosise la Conferință de la Covasna.
Am fost conduse la hotelul „Pietroasa” cel mai bun hotel al orașuluiu, având condiții foarte bune pentru cazare.
Conferința a început a doua zi în piața centrală a orașului, în fața primăriei. S-au adunat cei care veniseră primii. O scurtă alocuțiune a (mai mult…)

George Petrovai – Trebuința și anevoința înțelepțirii omului

COP_Trebuinta si_2

Cuvânt lămuritor
Partea a doua din seria Trebuința și anevoința înțelepțirii omului abordează procesul vital al înțelepțirii noastre dintr-o perspectivă eminamente filosofică, fapt ilustrat cu ajutorul titlului Diferențe și permanențe în gândirea filosofică. Sigur, o abordare rezonabilă, iar prin aceasta selectivă, căci – așa cum just afirmă gânditorul român Petre P. Panaitescu – filosofia nu poate fi studiată aidoma științelor pozitive, adică în mod dogmatic, ci numai în mod istoric.
Ceea ce înseamnă, ne informează Negulescu în tratatul Problema ontologică (Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972) că „suntem siliți să ne adresăm fiecărui filozof în parte și să-i ascultăm părerile, rămânând, firește, liberi să credem pe unii sau pe alții sau pe nici unul dintr-înșii, după structura și afinitățile noastre sufletești”. (mai mult…)

Mihai Păstrăguș: Centrul Cultural Spiritual Văratic – lăcaș al culturii eminesciene

 

Mihai Păstrăguș

Fusesem înștiințat de președinta LSR, filiala Iași, poeta Corina Matei Gherman, cu câteva zile înainte că voi fi și eu inclus în delegația filialei Iași care se va deplasa în 28 iulie la Văratec, mai precis la Centrul Cultural Spiritual, inaugurat cu un an în urmă, pentru a asista activ la un program spiritual dedicat memoriei lui Mihai Eminescu. Tematica eminesciană m-a fascinat în totdeauna prin bogăția de semnificații și mă întrebam oare ce noutăți vor mai fi? Ajunși la acest centru și intrând în programul propriu-zis, am realizat imediat că Fenomenul Eminescu proliferează ca răspândire spațială, și nu întâmplător, pentru că Eminescu a parcurs cam tot spațiul românesc, lăsând urme inedite pe oriunde a trecut în scurta-i viață.
Vedeam justificate centre de interes eminescian la Ipotești – locul său naștere unde a copilărit, vedeam cu o importanță egală Cernăuții și relația cu Aron Pumnul, vedeam Iașiul cu activitatea sa la junimea, care e foarte bogată, vedeam o altă legătură cu Viena (mai mult…)

Corina Matei Gherman: O zi cu prietenii dragi la Mănăstirea Văratec

Corina Matei Gherman

Iulie. Soarele aruncă spre pământ stropi de foc, am învăţat cândva că se cheamă raze. Ce fel de raze mai sunt şi astea, nu-mi pot da seama, dar ştiu că mă ascundeam sub umbra mea de frică să nu mă găsească. Singură, am revenit pe acelaşi culoar al necunoscutului, în paralelipipedul revoltător de alb şi tăcut al camerei. Plec. Am început să-mi fac planuri de plecare. Încet, încet, întreaga mea fiinţă s-a schimbat. O stare de euforie inexplicabilă a pus stăpânire pe sufletul meu.
Şi, împreună cu prietenii, iată-mă, numărând şirurile putrezite ale stâlpilor de telegraf. În botul maşinii şi-a aruncat ochii, după ce înghiţise ceva kilometri, un alandala de case, cu nume improprii de vile. Părea frumos urâtul acela cenuşiu, cu ochi de vitrină, străzi pavate cu maşini, c-o movilă din ziduri de piatră aruncate simetric pe-o coastă de munte. Localnicii îi spuneau cu-n fel de mândrie reţinută,Cetatea Neamţului. Şi multe erau întrebările care ieşeau din legăturile neurale ale creierelor noastre. Ce o fi? Cum va fi la Centrul Spiritual? Cine sunt invitaţii? (mai mult…)

Valeriu Dulgheru: Valetul Dodon slugă la doi stăpâni

Kremlinezul Dodon avea un singur stăpân – pe țarul Putin, pe care-l vizita în fiecare lună, uneori și de două ori pe lună. Acum mai are un stăpân – pe sultanul Recep Erdogan. Și așa nu-l prea vedeam acasă veșnic plecat la Moscova sau aflat în concedii (a avut omul anul trecut vreo șapte!). Acum va trebui să se împartă între Moscova și Ancara. Doar peste două săptămâni va pleca la Istanbul (așa cum plecau altădată domnii fanarioți) să „deschidă cel mai mare aeroport din lume”. Fără el rămâne aeroportul nedeschis! Cu acceptul lui Putin Dodon a deschis în calendarul său o nouă destinație preferențială – Ancara (Istambul).

După modul cum a fost primit la Chișinău și Comrat se pare că Erdogan este satisfăcut de slugă. De menționat că în perioada când Republica Moldova era o poveste de succes Chișinăul a fost vizitat de granzii Europei: cancelarul Germaniei Angela Merkel, preşedintele Consiliului European Donald Tusk, președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, de alte mari personalități ale lumii. Vizita președintelui turc R. Erdogan le-a întrecut pe toate la capitolul de protocol. A fost primit ca un rege, primblat prin orașul Chișinău aproape pustiu. Polițiștii au fost puși să stea cu spatele la stradă pe tot traseul. În cortegiul prezidențial erau două mașini (mai mult…)

Primirea icoanei Prodromiţa de la schitul românesc Prodromu, de la Sf Munte Athos, în dar pentru Mănăstirea Varatic

Sfânta Icoană a fost adusă de părinţii de la Mănăstirea Sihăstria. Procesiunea a fost urmată de privegherea in cinstea Sfintei Icoane la care au cântat maicile şi părinţii de la Sihăstria și corul măicuțelor de la mănăstirea Varatic. Icoana a fost întâmpinată de Maica stareță Iosefina, de măicuțele Consiliului mănăstirii, de celelalte măicuțe, de credincioșii aflați la ceremonie.

Icoana Maicii Domnului numita Prodromiţa este una dintre icoanele făcătoare de minuni, păstrate in Schitul românesc Prodromu, in Sfântul Munte Athos. Prăznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iulie, cu întreaga noapte de priveghere. Schitul Prodromu mai păstrează si alte icoane făcătoare de minuni, printre care: icoana Sfântului Ioan Botezătorul si icoana Maicii Domnului Apărătoarea de Foc. (mai mult…)

Gh. A.M. Ciobanu: Borzeşti, prilej de prăznuire picturală

Gheorghe A M Ciobanu

Parcurgând Istoria Creştinismului, constatăm că puţini dintre cei ce au purtat coroană de domnie, au fost, sau au devenit, peste ani şi Sfinţi. Ca un blazon ce ne-a fost dăruit pentru zbuciumata noastră fiinţare, poporul nostru are un astfel de har, având un Domnitor ce este considerat şi „Mare” şi „Sfânt”: pe Ştefan al Moldovei. Un Ştefan, cu spadă şi cruce, coroană pământească şi aureolă de cer.
Ca om, a văzut lumina soarelui la Borzeşti, un şes moldav, pe care au dăinuit, de la un timp la altul, „stejari după stejari“, un crengăniş în care a fost ucis, de către năvălitori răi, un suflet de copil, un lăcaş de rugăciune înălţat pe rădăcinile acelui „strămoş vegetal“, iar acum o prăznuire picturală, durată doar de câţiva ani, cu penelul nemuritor şi sacru al unei fresce interioare.
O zăbovire, de suflet şi religioasă, istorică şi artistică
Cu binecuvântarea PS Ioachim Băcăuanul, Arhiereul Vicar al Episcopiei Romanului, avându-l drept consultant pe academicianului Răzvan Theodorescu, Primăria Municipiului Oneşti şi Sfânta Episcopie muşatină au editat, cu prilejul omagierii sexacentenare a acestei episcopii, un album deosebit, dedicat acestui lăcaş de rugă, aparţinând Borzeştiului ştefanian. Albumul „Borzeşti – Frescă şi Istorie“ este o zăbovire, de suflet şi religioasă, istorică şi artistică. (mai mult…)

Galina MARTEA: „Educația – sinteză a credinței, culturii și științei”

VMandacanu_coperta_Educatia-sinteza a credintei

proiect consacrat Centenarului Unirii

Un proiect literar consacrat marelui eveniment – Centenarul Unirii. Un proiect literar de o importanță aparte pentru poporul român din Basarabia, acesta însumând în sine aspecte despre educația omului prin credință, cultură, știință. Apărută recent la Editura Pontos din Chișinău, coordonatorii fiind Virgil Mândacanu (dr. hab., prof. univ., savant, scriitor, ziarist, membru al Sfatului Ţării-2) și Daniela Vacarciuc (dr., profesor de istorie, directorul liceului Vasile Alecsandri din Chișinău), antologia științifică-literară „Educația – sinteză a credinței, culturii și științei” este o continuare a lucrării „Unirea în destinul româ¬nilor basarabeni”, publicată în anul 2017 la aceeași editură, obiectivul fiind același – Centenarul Unirii. Cu un cuprins de 724 pagini, monografia în cauză este completată din texte alese a mai multor autori (studii, articole, interviuri), iar subiectele sunt orientate către un singur scop și anume: în a deștepta poporul din Basarabia, poporul român din Basarabia, pentru ca acesta să înțeleagă mai bine care este realitatea existentă din cadrul țării și, (mai mult…)

Ben Todică: Cine suntem, unde mergem şi de ce?

ben-todica

Cultura comercială orchestrează alienarea maselor, singurătatea, nefericirea, un sens de nepotrivire, că nu mai aparţinem acestei lumi şi ne promite că dacă investim în această cultură atât financiar cât şi personal, o cultură care are la baza cultul personalităţii “eu” şi dacă ne dăruim ei, atunci ea ne promite că vom fi impliniţi şi fericiţi. Odată intrat în acest cult şi investeşti, descoperi că intri într-un lanţ al dorinţelor care nu se mai termină, un lanţ intenţionat construit, să te înrobească. În termini biblici este clasificată ca un cult al ideilor ascunse, al dumnezeilor de lemn. Întemeietorii biblici au înţeles că idolii creaţi de oameni cer sacrificii la început, să-ţi sacrifici aproapele, familia pentru a-ţi demonstra loialitatea, sfârşind prin sacrificarea ta personală. Acest cult al individualismului a creat şi a dus la multă dezamăgire, nefericire şi depresie, alimentată de acest ciclu continuu al consumerismului. Ce e Facebook? Sau orice platformă socială din internet? Ne oferă tuturor cele 15 minute de celebritate şi posibilitatea de a deveni eroul povestirii tale şi ce-i (mai mult…)

Vavila Popovici: Voința De Putere

Cum este posibil ca unii oameni să fie atât de atrași de putere, încât atunci când rămân fără ea, li se prăbușește tot universul? ” – Vaclav Havel

S-au împlinit 174 de ani de la nașterea filozofului german Friederich Nietzsche (15 oct.1844 – 25 august 1900). Despre viața și despre filozofia sa oarecum controversată se poate vorbi mult. A făcut studii strălucite de filologie la universitățile din Bonn și Leipzig, a profesat timp de 10 ani – profesor de filologie greacă în orașul Basel, timp în care a lecturat cartea lui Arthur Schopenhauer „Lumea ca voință și reprezentare”, carte care a constituit premisa ideatică a vocației sale filosofice. În respectiva lucrare Schopenhauer susținea că Voința stă la baza reprezentării lumii – voința de a trăi care nu cunoaște altă țintă decât propria sa existență și conservare.
Șubrezindu-i-se sănătatea, căutând o climă prielnică, Nietzsche a pășit în viața de scriitor rătăcitor. Publică culegeri de aforisme, în ediții restrânse și pe cont propriu. Bolnav, cu dureri de cap îngrozitoare, cu teama pierderii vederii, el gândește și scrie continuu. De menționat este momentul apariției dezechilibrului psihic, manifestat în piața Carlo Alberto din Torino, când asistă la biciuirea sălbatică și agonia unui cal pe una din străzile orașului și are prima criză de nebunie cu manifestări delirante, considerându-se Dionysos sau Iisus. A fost îngrijit până la sfârșitul vieții de sora sa. (mai mult…)

Viorica Șerban: Misterioasa mea prietenă

viorica

Este o zi specială, când m-a cuprins un somn adânc, liniștitor. Este ziua când misterioasa Doamnă m-a cuprins duios în brațe și m-a ridicat în neant învelindu-mă cu mantia-i neagră, răcoroasă. Pentru că este ziua când poezia a încetat să mai curgă pe albia vieții mele. Este ziua când, din sânul morții, am simțit fiorul rece al iubirii … am simțit că nisipul vieții se scurge în clepsidra timpului firav. Am zburat cu misterioasa Doamnă adânc, în neantul eternității, am cutreierat câmpiile lui Dumnezeu și am văzut copiii Lui zburând cu aripile lor de îngeri. M-am legănat dulce amețitor în mantia neagră a misterioasei Doamne ce mă ținea strâns în brațe să adorm, legănându-mă pe o adiere de fior. M-a dus încetișor peste brazdele lumii păcătoase, peste prăpastiile lumii pământene și mă legăna, și îmi sufla pe gene să adorm în neant și să mă prefac în negură. Da, nu eram singură, eram cu ea, cu misterioasa Doamnă care mă ținea strâns în brațe, mă legăna duios ca pe un fluture ce adie în noapte pe o frunză de castan. Mă ridică-n sus, tot mai sus și mă coboră vertiginos într-un vals tulburător, amețitor. M-a legănat, mi-a îngăimat un cântecel de dor, dor de nopți, dor de mine, dor de tine. Mă clătinam în brațele-i difuze, mă zbăteam, voind să cad, să cad adânc, tot mai adânc, în neant, să nu mai văd, să nu mai aud. Să dorm în veșnicie, să uit de tine, să uit de mine, să uit de păcatele lumii mele. (mai mult…)

Galina MARTEA : Cine să dezvolte cultura națională?

Galina Martea

Referindu-ne la termenul cultură, subînțelegem că este vorba de existența umană prin intermediul căreia se prezintă manifestările și activitatea cotidiană a individului. Moștenită din strămoșii noștri, cultura are la bază obiceiuri și tradiții, moduri de comunicare, forme specifice scrisului și vorbirii, valori naționale, etc., respectivele, toate încadrându-se în disciplina sau definiția culturii. Cu rădăcini universale, cultura, în esență, cuprinde totalitatea valorilor materiale și spirituale necesare omului, necesare unui popor în existența de zi cu zi. Lucruri foarte prețioase care trebuiesc menținute și apreciate la justa valoare de către individ, dar, în același timp, dezvoltate continuu în pas cu lumea modernă civilizată. Astfel, prin procesul de dezvoltare a omului se modifică evolutiv cultura acestuia, concomitent presupunând în sine și nivelul de civilizație al propriei societăți. În acest caz, prin nivelul de dezvoltare a propriei societăți individul este satisfăcut din punct de vedere material, iar cultura îi este acel pilon care îi oferă multă siguranță în obținerea (mai mult…)

MIRELA-IOANA DORCESCU: GHEORGHE ZAMFIR ȘI MIRACOLUL ROMÂNESC

Mirela_dorcescu_

Soţului meu EUGEN DORCESCU
 Preliminarii

Pentru a înţelege şi a aprecia, în amploarea şi în profunzimea sa, geniul lui Gheorghe Zamfir, trebuie să pricepem, mai întâi, în ce constă excelența, recunoscută pe mapamond, a muzicii sale. Și, pentru a înțelege genialitatea acesteia, trebuie să identificăm, înainte de orice altceva, ce anume a generat-o: atașamentul existențial și artistic față de tot ceea ce este străvechi și cu adevărat românesc. Naiul său aduce la lumină, trimite spre toate zările, geniul sufletului românesc, inclusiv acel genius loci, în care duhul și sufletul poporului român, precum și existența sa întru imanență au fost rânduite a sălășlui și a dăinui. Gheorghe Zamfir este artistul patriot, care, în sfera muzicii instrumentale, a dus „sentimentul românesc al ființei” (Constantin Noica) pe marile scene ale lumii, ridicându-l la înălțimile incalculabile, inefabile, ale fascinației și ale beatitudinii estetice. (mai mult…)

George PETROVAI: Morala biblică – morala tradițională – morala modernă sau unicitatea moralei în tripla ei ipostază

În pofida precizării din dicționar că „Etica este teoria filosofică a moralei”, prin aceasta punându-se cu prea multă ușurință semnul de egalitate dintre etică și morală, rămân la părerea că cele două concepte sunt neidentice în intensiune și extensiune (conținut și sferă), fapt care m-a îndemnat să optez pentru următoarea definiție/distincție în cartea Cuvinte-ncumințite (Editura Echim, Sighetu Marmației, 2014): „Etica este evanghelia socială pentru viața de-aici, morala este evanghelia spirituală pentru viața de-apoi”.
Și iată de ce: etica este șansa ca umanul să devină atotuman, morala este garanția îndumnezeirii atotumanului; scopul eticii este să-i facă pe oameni virtuoși, iar al moralei să-i facă nemuritori pe virtuoși; legăturile stabilite de etică sunt de tipul om-om, pe când ale moralei sunt de tipul om-Transcendent; eticitatea are vocația sincroniei, moralitatea pe cea a diacroniei; dacă etica poate fi considerată anticamera sublimării omului, atunci morala este camera de taină a transfigurării și religiozității sale (cu necesara mențiune că nu toți oamenii morali sunt efectiv religioși, dar că toți oamenii religioși trebuie să aibă o trainică bază morală); posibil ca etica să fie conjunctural-constrângătoare (a nu se uita cu totul „Codul eticii și echității socialiste”), însă oriunde și oricând principiile morale au avut un rol fundamental-tămăduitor (bunăoară, decăderea Imperiului Roman în timpul iulianilor și maxima lui înflorire din vremea antoninilor, sau – mai aproape de noi – extinsa moralitate creștină a Evului Mediu și dramatica ei decădere în statele moderne). (mai mult…)

ILDIKO GABOS FOARȚĂ, UN ROMAN AUTOANALITIC: „CELESTA” DE MIRELA-IOANA BORCHIN-DORCESCU

În general se spune despre mine că sunt o fiinţă pozitivă şi bucuroasă. Iar astăzi, motivul meu de bucurie este că, din nou, se adevereşte principiul „nimic nu-i întâmplător”, că între lucruri, oameni şi evenimente există dintotdeauna conexiuni ascunse, neştiute, care uneori, în mod neaşteptat, ies la iveală, părând de-a dreptul miraculoase.

Pe la sfârşitul anilor 70, pe când eram încă studentă, mă întâlneam aproape zilnic, la lift sau pe stradă, cu o fetiţă frumoasă din vecini, cu ochi mari, adânci şi curioşi, care-mi spunea „sărumâna”, acceptând cu greu să mă tutuiască până la urmă, deşi diferenţa de vârstă dintre noi nu era prea mare. Şi tatăl meu o iubea foarte mult, mereu mi-o lăuda, iar mamele noastre stăteau des de vorbă. Apoi eu am plecat la repartiţie, ea a crescut, a terminat facultatea, şi-a întemeiat o familie, eu m-am mutat de la părinţi… Multă vreme nu ne-am văzut. Niciodată n-aş fi crezut că peste ani şi ani vom fi din nou vecine, că soţii noştri vor fi ambii scriitori celebri şi vechi prieteni, iar eu voi vorbi despre o carte a ei care spune o poveste izbitor de asemănătoare cu propria-mi poveste… (mai mult…)

Emilia Țuțuianu: Lansare de carte Editura Muşatinia la Bruxelles – scriitoarea Veronica Balaj

43542716_2173996422860367_5765443989389967360_o

Editura Muşatinia a fost invitată la Casa de Cultură Belgo-Română din capitala Uniunii Europene, la prezentarea cărții scriitoarei și jurnalistei Veronica Balaj, Stampe imaginare. Au participat doamna Miu Mihaela Cosmina, Ministru Consilier a României la UE Bruxelles, doamna europarlamentar Maria Grapini şi doamna director al Casei de Cultură Belgo-română, Carmen Drăghici Hopârtean, în prezența unor iubitori de carte românească. Un eveniment cultural printre multe alte remarcabile activități pe care le desfășoară această instituţie în plan cultural şi educațional.
Felicitările mele din inimă pentru această instituţie care realizează o remarcabilă punte de legătură culturală dintre Belgia și România!
Printre autorii de marcă ai cărților apărute la Editura Mușatinia din Roman, se numără și distinsa scriitoare Veronica Balaj, volumul Stampe imaginare / Stampes Imaginaire, fiind a patra carte sub semnătura doamnei Veronica Balaj, apărută la Editura Mușatinia, precedată de volumele: Coordonate Critice, Solilocvii și Poezii / Poemas. (mai mult…)

Vavila Popovici – Mentalitatea

Citat-Thomas-Jefferson

Mentalitatea, conform dicționarului, este modul propriu în care gândește un individ sau o colectivitate să-și ducă viața. În anul 1985, un fost agent dezertor fugit din Uniunea Sovietică în America a oferit un interviu privind subversiunea ideologică, adevărata „armă” prin care se poate distruge psihic un popor, schimbându-i mentalitatea. El afirma în interviu că serviciile secrete folosesc doar 15% din timp, bani și forța de muncă pentru spionajul propriu zis, în timp ce restul de 85% sunt folosiți pentru această subversiune ideologică sau război psihologic. Și explica că ea, subversiunea, consta într-un proces lent de spălare a creierului, existând pași pentru schimbarea gândirii și comportamentului unei întregi națiuni; subversiunea și propaganda își pierd însă din eficiență, când persoanele vizate conștientizează situația în care se află fiindcă „poți manipula toți oamenii o perioadă de timp și o parte a oamenilor mereu, dar nu poți manipula toți oamenii mereu”. (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: Azi pentru mâine / Today for Tomorrow

Emilia Tutuianu

Am din ce în ce mai des strania senzație că navigăm într-o mare de lume cu oameni pustii. Pustiiți parcă de valorile umane: respectul, integritatea, înțelepciunea, iubirea, bunătatea, generozitatea, încrederea, prietenia… Unde greșim? Unde și când le-am rătăcit și ne-am rătăcit? De ce privim în gol, plini de lehamitea molozului din care vrem să răzbim și din care încercăm să mai salvăm, cât putem și cum putem, lucruri, amintiri, valori, identitatea noastră ca popor? Multe din câte se-ntâmplă azi nu ne reprezintă, dar câți dintre noi mai iau atitudine, cine mai încearcă să transmită prin puterea exemplului și cu ajutorul gesturilor nobile, altruiste, lipsite de orice așteptare a vreunei recompense, cinstea, bunătatea, empatia, compasiunea și generozitatea? Unde ne-am pierdut și când ne vom regăsi pe noi înșine? Ne trebuie răbdare și trudă, introspecție a propriei persoane și multă sinceritate să redevenim oamenii ce-am fost. Să încercăm să ne întoarcem la rădăcini și să le cinstim cum se cuvine și mai ales să transmitem celor ce vin cultul valorilor adevărate. Altfel, ne stingem, încetul cu încetul, măcinați de sentimente mici într-un mare pustiu în care să n-avem un fir de ceva de care să ne ținem, tăcuți, mărunți… și neancorați într-o mare secătuită de abuzuri, minciună și nonvaloare. (mai mult…)

Dr Ileana Costea: La Aniversarea Centenarului Marii Uniri – Congres ARA 42, Iaşi

Ileana Costea

Nici că ar fi putut fi un loc mai potrivit unui congres al Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (ARA 42, 26-29 august 2018, http://ara42congress.tuiasi.ro/) la aniversarea centenarului Marii Uniri decât „dulcele târg al Ieşilor”, loc atât de important pentru istoria şi cultura românească. Şi spaţiile unde s-a ţinut congresul sunt la fel de marcate de tradiţie şi semnificaţie: frumoasa sală istorică Aula Magna, bijuterie de arhitectură tradiţională, aparţinând instituţiei gazdă a congresului, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi”; Sala Paşilor Pierduţi (unde participanţii s-au întâlnit în pauze înconjuraţi de muralele-tablouri de Sabin Bălaşa, şi unde au
fost prezentate expoziţiile de carte, artă şi arhitectură); impresionanta sală „Vasile Pogor” a Palatului Roznovanu, azi Primăria Iaşi (unde au avut loc recepţia de deschidere, duminică 26, şi banchetul, luni 27, în prezenţa primarului oraşului Iaşi, Mihai Chirică şi a fostului primar, prof dr. Constantin Simirad), şi complexul muzeal Eminescu de la Ipoteşti, loc de pelerinaj de suflet şi cultură pentru noi românii. (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: Poesis

Emilia Tutuianu.

Salcia

Pletoasă, gânditoare , cu pleoapele închise
şi vântul dezmierdându-i faldurile grele,
pe malul solitar al unui râu rămase
o salcie pletoasă, sub cerul plin de stele.

Era sublim sub lună, când briza ne cuprinse
cu braţele ei grele de frunze şi-nfloriri…
Ne-nfiora tainic de amintiri apuse
şi-n oglinda apei se-apleacă murmurând:
Tu la izvor, Eu la vărsare
ne legănăm cu vise şi iubiri
… cuprinşi de neuitare! (mai mult…)

Mariana Gurza: Poesis

Mariana Gurza

Eu, tu şi marea

Eu, tu şi marea
nu vom mai fi decât amintirea
nisipului fierbinte,
a urmelor lăsate de paşii noştri.
Pe valul albastru,
doar tu şi eu
vom şti
unde am ascuns
scoica tinereţii noastre
muşcată de alge,
de rechini
şi de peşti răpitori. (mai mult…)

Luca Cipolla – versuri

Luca Cipolla

Il disegno

Una doccia fredda
di elementi mi pervade
e quanto sono sporco
ora sino a che il fuoco
pulirà quelle stigmate,
un folle che vagola
sperso – barcolla
e beve latte di cavalla;
all’una i fuochi s’acquietarono (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina Lucia Mihalca

Simboluri efemere

În această dimineață,
ceva s-a pierdut pe drum,
vântu-mi șoptește nerăbdător cuvinte solitare,
o trecere fugară ce-și poartă pașii într-un timp topit în cerul albastru,
o pasăre nedumerită se-agață de-o ramură subțire,
ca o mână ce coboară ușor, molatic,
pe strunele tăcute. (mai mult…)

Emilia Amariei – poesis

Emilia Amariei

Rugi și canoane

Oare-i luna-n copaci sau copacii-s în lună?
Parcă-s stele pe gard, s-a turtit universul,
Iar cuvintele zac. Se mumifică versul.
Compresoare strivesc rânduiala străbună.

Și-a întors ochii triști îndărăt Creatorul,
Îngerii tot mai des bat din aripi… de ducă,
Să-l păzească pe om, de păcat, nu apucă,
Și stau gata să-și ia către pronie zborul. (mai mult…)

Mihai Merticaru – TrioleteComitetul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România a premiat-o pe scriitoarea ANGELA FURTUNĂ cu PREMIUL PENTRU CALITATEA OPEREI ȘI ACTIVITATEA SCRIITORICEASCĂ pentru anul 2017Mirela-Ioana Dorcescu: Cartea ca un podGalina MARTEA: Dorința de a fi independent. Evoluția acestui concept în existența unui statTiberiu Tudor – versuriVasile Filip: Autoportret în cuvinteEugen Dorcescu – Poemele bătrânuluiDorel Schor – PsihoterapieCiobanu Alexandru Eusebiu: Nopți nedormiteȘerban Foarță – MIRELA, în trei ipostazeDimitrie Grama: Poeme – PoemsGalina MARTEA: Cum e de stopat procesul migrator? Factorii esențiali în evoluția acestui procesVavila Popovici: Despre slugărnicieDimitrie Grama: POEME / POEMSSorin Grumuș: Scriitori în uniformă militară: Constantin Ciopraga, combatant în cel de-Al Doilea Război MondialRemus Lucian Ştefan: PoesisEleonora Schipor: Conferința ASCIOR-Buzău ne-a unit pe toțiGeorge Petrovai – Trebuința și anevoința înțelepțirii omuluiMihai Păstrăguș: Centrul Cultural Spiritual Văratic – lăcaș al culturii eminescieneCorina Matei Gherman: O zi cu prietenii dragi la Mănăstirea VăratecValeriu Dulgheru: Valetul Dodon slugă la doi stăpâniPrimirea icoanei Prodromiţa de la schitul românesc Prodromu, de la Sf Munte Athos, în dar pentru Mănăstirea VaraticGh. A.M. Ciobanu: Borzeşti, prilej de prăznuire picturalăGalina MARTEA: „Educația – sinteză a credinței, culturii și științei”Ben Todică: Cine suntem, unde mergem şi de ce?Vavila Popovici: Voința De PutereViorica Șerban: Misterioasa mea prietenăGalina MARTEA : Cine să dezvolte cultura națională?MIRELA-IOANA DORCESCU: GHEORGHE ZAMFIR ȘI MIRACOLUL ROMÂNESCGeorge PETROVAI: Morala biblică – morala tradițională – morala modernă sau unicitatea moralei în tripla ei ipostazăILDIKO GABOS FOARȚĂ, UN ROMAN AUTOANALITIC: „CELESTA” DE MIRELA-IOANA BORCHIN-DORCESCUEmilia Țuțuianu: Lansare de carte Editura Muşatinia la Bruxelles – scriitoarea Veronica BalajVavila Popovici – MentalitateaEmilia Ţuţuianu: Azi pentru mâine / Today for TomorrowDr Ileana Costea: La Aniversarea Centenarului Marii Uniri – Congres ARA 42, IaşiEmilia Ţuţuianu: PoesisMariana Gurza: PoesisLuca Cipolla – versuriIrina Lucia Mihalca – poesisEmilia Amariei – poesis

Revista Liter Club

Elena Foghel – versuri

Cum plânge o vioară

Dacă nu știi cum plânge o vioară
Cum ai să știi ce este dorul,
Când calci pe el, a câta oară
Fără să-i înțelegi fiorul ?
Dacă o strună n-ai atins
Și n-ai trăit nicicând durerea,
Nici cu arcușul n-ai prelins
În lacrimi calde mângâierea…

Read the rest of this entry »

Iurie Colesnic – Lumina călăuzitoare a poeziei

Iurie Colesnic_foto

Spațiu absolut democratic, literatura în general, dar mai ales poezia, este tărâmul preferat unde rătăcesc cu plăcere sufletele sensibile.
Sunt oameni care adoră poezia și-o scriu nu din orgoliu, ci din preaplinul sufletesc alimentat din hipersensibilitatea lor.
Ei sunt prea puțin preocupați de școlile literare, de idolii ce dictează moda la zi.
Steaua lor călăuzitoare se află dincolo de spațiul suprapopulat al topurilor literare.
Ei scriu mai mult pentru sine. De aici și fireasca haină a poeziei tradiționale.
Ei scriu mai mult hemografic. De aici și nesfiala lor pentru descrierea sinceră a sentimentului, poezie care ușor poate fi categorisită drept poezie de album.
Dar spre uimirea multor exegeți, în rândurile cititorilor anume un asemenea fel de poezie are căutare. Cititorul admiră topurile; poezia de laborator cultivata insistent astăzi îl uimește, dar ființa umană strânsă în teascurile timpului are nevoie de mărturisire. Iar poezia tradițională, cu metafore ce pun în mișcare sufletul omenesc, te predispune la confesiuni. Read the rest of this entry »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina Lucia Mihalca

Reîntregirea

Lumina nevăzută
străbate culoarele memoriei,
cuvintele curg neîncetat,
precum ploaia calmă şi caldă din cer
în inima pământului.
Treptat, muzica se strecoară,
deschizi şi pătrunzi
prin noi lumi,
în toate părţile
pare să zbori.
Un pas.
Un salt de octavă. Read the rest of this entry »

Galina Martea – Lirica și proza Marianei Gurza

Născută sub semnul zodiacal al balanței, Mariana Gurza (născută în 2 octombrie 1955, Caraș- Severin) este personalitatea care prin harul scriitoricesc contribuie, în nenumărate rânduri, în completarea culturii și literaturii naționale românești. Este vorba de lucrări literare în versuri și proză, iar autoarea acestora fiind Mariana Gurza – poet, prozator, eseist, dar, în același timp, și editor. Fiind bine cunoscută în calitate de poetă, Domnia Sa a publicat de-a lungul timpului 12 volume de poezii, printre care cele mai semnificative – „Paradox sentimental” (Editura Augusta, Timișoara, 1998), „Gânduri nocturne” (Editura Augusta, Timișoara, 1999), „Nevoia de a sfida tăcerea” (Editura Augusta, Timișoara, 2000), „Lumini și umbre” (Editura Augusta, Timișoara, 2001), „Lacrima iubirii” (Editura Artpress, Timișoara, 2003), „Ultimul strigăt” (Editura Eubeea, Timișoara, 2006), „Șoapte Gândite” (Editura Atticea, Timișoara, 2006), „Pe urmele lui Zenon / On Zeno’s footsteps” (ediție bilingvă româno-engleză, Editura Eubeea, Timișoara, 2012), „Dumnezeu și umbră / God and shadow” (ediție bilingvă româno-engleză, Editura Singur, Colecția Scrisul de azi, 2016) și alte 4 volume de proză – „Destine umbrite” (Editura Atticea, 2008), „Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei” (Editura Fundației pentru Cultură și Învățământ, 2016), „Apropieri – pelerinaj prin idee, gând și suflet” (cronici, aprecieri, editura Mușatinia, 2017), „Petru Ciobanu, un iubitor de neam” (eseuri, Atticea, Timișoara, 2007). După lecturarea acestora putem constata că întreaga operă literară a Marianei Gurza este o viziune largă asupra fenomenelor și lucrurilor ce aparțin existenței umane din acest univers, respectiv, este o viziune plină de sensibilitate accentuată Read the rest of this entry »

Victor Ravini: Jumătăți de adevăruri despre traci la Herodot

Jumătățile de adevăruri sunt cea mai eficace dezinformare. Herodot spune adevărul și numai adevărul, însă nu întreg adevărul. Observațiile lui despre traci sunt fragmentare și incomplete, iar uneori inexacte, astfel încât strămoșii noștri sunt puși într-o lumină falsă.
Înainte de a supune acest eseu atenției dumneavoastră, am cerut părerea unui fost coleg de facultate. Nu părerea oricui, ci a lui Simion Dănilă, cel care a tradus operele complete ale lui Nietzsche în 15 volume (ediție critică), plus că a scris cărți de cercetare lingvistică, istorie literară și câte a mai scris. A fost omagiat în Contemporanul nr 5/2018 și într-un volum omagial. Redau un fragment din mailul primit de la el: „Profesorului nostru Ștefan Munteanu, dacă mai trăia (…), i-ar fi plăcut investigația ta, fiindcă îl preocupa din Herodot exact ceea nouă nu ne convenea din istoriile sale despre traco-daco-geți.”
Putem începe investigația cu ce a spus regretatul George Pruteanu în eseul JUMĂTĂŢI (Herodot şi Guizot):
«Iată ce spune Herodot în Cartea a IV-a a istoriilor sale, în paragraful 93 (citez [zice George Pruteanu] după ediţia de la Ed. Ştiinţifică, din 1961, traducerea fiind a Feliciei Vanţ Ştef): „Geţii (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”. Urmând o sugestie a lui Adrian Marino, să mergem însă mai departe. Ajungem la Cartea a V-a. Ce zice Herodot acolo? La început, tot lucruri bune şi plăcute; citez din paragraful 3: „După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar Read the rest of this entry »

Ion CUZUIOC: Lansare de carte – Basarabia sufletului meu

BSM

Orice apariție editorială pentru autorul cărții este ca un copil născut pentru părinții lui. Și dacă părinții copilului își botează creștinește odrasla sa la biserică, autorul cărții își lansează creația sa editorială la bibliotecă în fața cititorului, manifestare care este și ea un botez literar.

Despre antologia Basarabia Sufletului Meu, ediție bilingvă română-engleză, ce a apărut la editura MediaTon din Toronto, Canada sub oblăduirea scriitorilor Daniel Ioniță și Maria Tonu se vorbea de mult și era foarte așteptată și la Chișinău. Și iată că veni și timpul ca această colecție de poezie din Republica Moldova, însoțită de coordonatorii ediției Daniel Ioniță și Maria Tonu să treacă oceanul și să poposească în fața cititorilor prezenți la Biblioteca Municipală „Onisifor Ghibu”. Read the rest of this entry »

Teodor Pracsiu: La Văratic, sub semnul lui Eminescu

Centrul Cultural Spiritual Varatic

La Văratic aerul este limpede și proaspăt. În inima satului mânăstiresc a fost ridicată cu un an în urmă clădirea elegantă a centrului cultural-spiritual Văratic (C.C.S.V.), grație generozității unui român cu suflet mare, stabilit de mai mulți ani în Anglia, trecut între timp la cele veșnice. Mandatarul său testamentar este profesoara Emilia Țuțuianu, președintele C.C.S.V., care și-a făcut un crez din a da substanță vitală edificiului prin organizarea periodică a unor reuniuni, colocvii și dezbateri sub auspiciile simbolice ale geniului național, Mihai Eminescu. La întâlnirea estivală din 2018 au participat eminescologi reputați, scriitori, publiciști, aspiranți la gloria literară, cadre didactice din preuniversitar și universitar – cărturari cu simț creștin, admiratori lucizi și statornici ai mitului ontologic Eminescu.
Prof.dr. Theodor Codreanu a conferențiat despre creștinismul eminescian, socotit pe bună dreptate o temă dificilă, despre care au fost emise de-a lungul timpului păreri contradictorii. În aprecierea creștinismului/necreștinismului eminescian sunt identificabile trei tendințe: 1. Eminescu este o puternică personalitate a creștinismului românesc, chiar dacă n-a venit de pe tărâmul teologiei; 2. n-a fost un practicant în sensul propriu al termenului; 3. poetul a avut o aderență spirituală profundă la creștinism. Nu întâmplător, într-o vreme a fost lansată ideea canonizării poetului național. Un lucru este cert, dincolo de orice controversă: Eminescu rămâne un punct Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Avem nevoie de repere morale!

Moralitatea este cea mai înțeleaptă politică.” – Shimon Perez

Moralitatea unei societăți poate fi realizată doar prin acceptarea unor modele, așa numite repere morale. Altfel, lumea ia drumul haosului și în final al barbarizării. Barbarul poate învinge în bătălia dintre bine și rău, când societatea este permisivă în fața Răului, sau pur și simplu nu conștientizează gravitatea pericolului care ar putea urma dacă Răul va lua locul Binelui.
Greșit a definit Nietzsche moralitatea ca fiind „instinctul de turmă al individului”. Din contră, ea scoate omul din turma ce urmează calea greșită și îi indică calea bună, dreaptă, de urmat; îl ajută să nu rătăcească. Nietzsche distinge morala celor slabi de a celor puternici. Astfel, în concepția lui, mila, altruismul, toate valorile umanitare sunt de fapt valori prin care omul se neagă pe el însuși pentru a-și da aparența unei frumuseți morale și a se convinge de propria-i superioritate. A dorit să restructureze societatea criticând aspectele culturii moderne, negând ideile de civilizație și pe cele ale democrației. A disprețuit Rațiunea și Credința deopotrivă și a apelat la pasiune, la retorică și chiar la ură. Dragostea pentru el era „cel mai mare pericol” și moralitatea – slăbiciunea omenirii. A murit nebun, într-un azil. Opera lui Nietzsche a fost revendicată de nazismul german și de fascismul italian, folosindu-se în mod barbar ideea de „voință de putere”, în sprijinul doctrinei totalitare. Read the rest of this entry »

Veronica Balaj: Ecaterina Chifu – Cărţi de călătorii şi visare

5

Este de notorietate faptul că scriitori care preferă să colinde lumea …în imaginație, scriu cu plăcere despre locuri pe care nu le-au văzut aievea niciodată .Este cazul renumitului Jules Verne, al multor alții de-a lungul vremii și acest lucru se găsește și în literatura română.
Mă opresc în rândurile care urmează la două volume care completează un șir mai lung de titluri semnate de Ecaterina Chifu și care au aceeași temă a călătoriilor. Aș enumera: Paris mon amour, Emigranta, Concediu la munte, Concediu la mare, Croazieră pe Mediterana, sau Orfeu pentru eternitate. Ultimele titluri menționate vor face obiectul unor sumare păreri despre cum depărtările pot fi aduse mai aproape prin descrieri.
Primul volum în atenție, Croazieră pe Mediterana, se recomandă în primul rând prin titlul fără complicații sau chei cifrate și apoi, prin ingeniozitatea autoarei de-a reuși să-și trimită protagoniștii, Karina și Jil, numeinspirat din personalitatea renumitului actor sud-coreean Kim Nam Gil, să-I trimită ziceam în cele mai diverse părți ale globului unde n-ai putea ajunge decât dacă, ar fi cineva un mare milionar hotărât să-și cheltuiască averea pe drumuri noi și fascinante. De pe coasta Mediteranei, eroii cărții, pe care-i leagă desigur și o iubire. Ajungem împreună cu ei, imaginativ, în locuri așezate pe mapamond la mii de kilometri unul de altul. Cartea se bucură de o explicitare din partea autoarei care își expune explicit intențiile unele cu tentă educațională desigur gândind la tinerele generații. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – ziceri: Plural

  • Dacă se spune că eşti cel mai deştept dintr-un grup, înseamnă că nu te afli în grupul potrivit.
  • Suntem în vacanţă de idei.
  • Cei care au imunitate susţin că legea e egală pentru toţi…
  • Când turbă, câinele muşcă pe oricine.
  • Rareori ne gândim la ce avem, dar mereu la ce ne lipseşte (A. Schopenhauer).
  • Privesc pozele din album. Cu cât ele sunt mai vechi, cu atât sunt eu mai tânăr.
  • Nu te minte, dar te păcăleşte.
  • Bărbaţii sunt egoişti, nepoliticoşi, ignoranţi…Atunci de ce femeile vor egalitate??

Dorel Schor – Apă de ploaie

Plouă… Vremea asta mohorâtă, cu norii zdrenţuiţi atârnând pe firele de telegraf, mă indispune teribil. Nu degeaba spunea poetul că, în asemenea condiţii, îl apucă o tristeţe iremediabilă. Fenomenul e absolut general, indispoziţia e totală, să te mai miri că unii scriu versuri, că alţii vor să se sinucidă sau iau o poziţie somnolentă în parlament.
Iată-l de pildă pe Cutare. Îl cunosc numai din vedere, dar ne vedem aşa cam aproape zilnic, de câţiva ani, în staţia de autobuz. Salut, salut, uneori un ce mai faci, vorba aia… Astăzi se observă de la distanţă că e amărât din cauza ploii, că starea vremii îl indispune sută la sută.
– Ce mai faci? îl întreb ca să intru în vorbă.
– Bine…, răspunde el posac.
E clar că nu e bine deloc. Ce poate să fie bine?
– Eşti trist pentru că a pierdut echipa dumitale favorită? tatonez eu terenul, mai mult în glumă.
– Da’ de unde…, am jucat pe treizeci de buletine. Cu echipa mea am mers la sigur şi uite ce figură mi-a făcut… Dar nu-i nimic, trece. Read the rest of this entry »

Veronica Balaj: Stampe imaginare – Stampes imaginaires

Veronica Balaj - Stampe imaginare Stampes imaginaires

Despre aşteptare. Poveste

femeie, femeie,
stai
şi-nfloreşti spre ofilire
pe-ostrovul
cu maluri mişcătoare
n-ai vrea
sa ţeşi din firele părului tău
o aşteptare-chemare?
îi cântă marea
în parabole false.. Read the rest of this entry »

Cecilia Bănică-Pal: Poesis

6

Dezamăgire

M-am supărat pe vânt aseară,
C-a tăbărât, așa năuc,
La fel ca valurile apei
Ce spulberă tot ce-i iese-n cale.
L-am așteptat să mă mângâie,
S-alinte florile-n grădină,
Să-mi spună ce călătorie
A mai făcut în jurul lumii?
Dar el, tiranul vânt de-aseară
M-a biciuit cu braț barbar
Și-n fața mea mi-a frânt copacul
Ce spre lumină aspira…
M-am supărat pe vânt aseară.
Și nu știu dacă-l voi ierta… Read the rest of this entry »

Masă Rotundă Mass-Media Românească: Congresul 42 ARA (Academia Româno-Americană de Arte și Științe)

7

Masă Rotundă Mass-Media Românească
Congresul 42 ARA (Academia Româno-Americană de Arte și Științe), Iași, România, 26-29 August, 2018
Aula de pe campusul din Copou
Universitatea Tehnică “Gh. Asachi” , Iași
Organizator și Moderator:
Prof. Dr. Ileana Costea, Los Angeles, USA

La această masă rotundă vor participa reprezentanți ai mediei românești (presa scrisă – ziare, reviste tipărite și online, radio, TV) din țară și din străinătate.
Masa rotundă își propune a discuta următoarele teme:
– Situația mass-mediei românești în străinătate (ziarele, revistele, stațiile de radio și TV, activitatea și rolul acestora)
– Felul în care mass-media românească în străinătate este privită de cei din Exil, de cei din țară, de mass-media românească din țară și de guvern.
– Arhivele mass-mediei românești din străinătate; importanța ca aceste arhive sa fie păstrate într-o instituție publică fără de care generațiile viitoare nu vor avea repere. Read the rest of this entry »

Pagina 5 din 339« Prima...34567...102030...Ultima »