Vavila Popovici: Mannheim Steamroller Christmas

„Muzica este vinul care umple cupa tăcerii.” – Robert Fripp

Mannheim Steamroller este numele unei tehnici muzicale din secolul al XVIII-lea, cunoscută sub numele de „crescendo”. Este muzica americană neoclasică new-age care îmbină muzica clasică cu elemente de epocă și rock, conducătorul grupului fiind Chip Davis cunoscut pentru albumele realizate Day Parts, pentru cărțile scrise și în special pentru înregistrările sale moderne de muzică de Crăciun – una dintre tradițiile preferate ale americanilor de mai bine de 30 de ani, prezentată cu coloană sonoră – orchestra interpretează muzica în fața unui ecran mare pe care este proiectat filmul. Uneori se poate mări sau scădea ad-hoc tempoul muzicii, pentru sincronizarea cu imaginile filmului, astfel totul devine un joc spațial magic.
Chip Davis născut 1947 în Hamler, Ohio, SUA. A început lecții de pian la vârsta de 4 ani și a compus prima piesă de muzică la vârsta de 6 ani. A absolvit școala de muzică de la Universitatea din Michigan, specializată în fagot și percuție. Instrumentele folosite în orchestra lui sunt: pian fagot, și instrumente de percuție.
Davis a înființat Mannheim Steamroller în 1974 pentru a-și expune interesul de a combina tehnicile moderne cu cele clasice. Primul album, Fresh Aire, a fost finalizat în scurt timp. Acesta fiind refuzat de către nume importante de discuri, l-au determinat să-și înființeze „American Gramaphone” care a fost eticheta pentru toate versiunile ulterioare. (mai mult…)

Lia Ruse – Crăciun feicit!

Lia Ruse

 

ZILE DE CRĂCIUN
Iarna, aerul foşneşte a mătasă
E armonie şi-atâta iubire!
Se-aude a orei încetineală rotire
În învechita pendulă din casă.
O stea oprită pe cer luminează…
Raze de-argint ajung în depărtare
Polei de ger noaptea incendiază
O, ce colind! Suavă sărbătoare;
„Ard tălpile Mariei de atâta drum,
Totuşi, priveşte-n faţă vitejeşte, (mai mult…)

Galina MARTEA: Cine va câștiga?

Galina Martea

În perioada preelectorală clasa politică, de obicei, este destul de entuziasmată în a oferi, la figurat, simpatie intensă pentru popor, dar mai ales, este preamult pasionată în a realiza promisiuni grandioase de tot felul doar pentru a produce impresia cât mai pozitivă despre propriile intenții sau, mai bine zis, despre intențiile afișate. Se manipulează, se exagerează, se vinde și se încearcă de a cuceri întreaga societate prin metode de încălcare/ neglijare a bunului simț și a bunei credințe, în mod aparte, de a păcăli și cumpăra cu puține sacrificii populația de vârsta a treia și nu numai din localitățile rurale, o categorie socială de oameni care este la limita absolută a sărăciei/ a degradării/ a dezinformării și care, nu în ultimul rând, se lasă ușor înșelată și învinsă de orice promisiune politică. La acest subiect ar urma să menționăm că populația de vârsta a treia din cadrul societății basarabene este cea mai bună sursă pentru a fi mai ușor antrenată în procesul electoral, cu depunerea ulterioară a voturilor necesare, deoarece această pătură socială constituie aproape a treia parte din popolația țării, ea fiind foarte încrezătoare din lipsă de informare și alte mijloace corespunzătoare decente de existență, îndeosebi din localitățile rurale. Un episod cât se poate de impresionant, dar și cât se poate de umilitor și trist pentru omul acestei comunități. Supraaglomerată de putere și prin dorința arzătoare de a rămâne la guvernare și pentru următorii patru ani, clasa politică de guvernământ încearcă prin tot felul de făgăduieli și viclenii să domine întreg procesul electoral, iar membrii societății basarabene să-i fie de ajutor în obținerea majoritară de voturi în ziua alegerilor parlamentare. O speranță și o dorință uluitoare care, într-un final, aceasta îl face pe politician (mai mult…)

George PETROVAI: Legătura catalitică dintre cultură și umanism

 

Se mai îndoiește cineva de faptul că drumul spre libertate, iar prin aceasta spre umanism, trece prin cultură? Parafrazându-l pe adorabilul Confucius, care în urmă cu mai bine de 2500 de ani susținea că „Oamenii se aseamănă prin natura lor, obiceiurile îi diferențiază”, respectiv că „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește”, noi, oamenii secolului 21, putem spune cu mâna pe inimă că, dacă năravurile zămislite de incultură sau falsa cultură îi fac pe oameni o apă și-un pământ în cam toate chestiunile ce privesc planul moral-spiritual, doar adevărata cultură face diferența dintre ei.
Da, căci veritabila cultură nereducându-se la formă (cunoștințe atent însușite, maniere studiate, eleganță vestimentară, limbaj captivant-înșelător), ea purcede deopotrivă din mintea și inima individului, dobândește valoare prin fericita îmbinare dintre credință și educație, constituie statornica rampă de lansare a unei comunități (grup social, popor, nație) spre civilizație și necurmat se comportă aidoma unui Ianus – cu fața/interfața dragostei îndreptată spre lumea exterioară și cu fața meditației orientată spre universul lăuntric, aspect care l-a îndreptățit pe Stagirit să afirme că toți oamenii de geniu sunt melancolici! (mai mult…)

„PATRIMONIU 100” cel mai nou proiect cultural lansat în luna decembrie

Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală a lansat miercuri, 12 decembrie, ora 16:00, la The Ark, Strada Uranus, nr. 150, proiectul cultural „Patrimoniu pentru următorul secol”.

Proiectul propune o campanie de conștientizare și educare ce vizează importanța protejării elementelor de patrimoniu cultural și necesitatea combaterii vandalismului asupra clădirilor monument.
Campania adresată în primul rând tinerilor și adolescenților are la bază rezultatele unui studiu sociologic (realizat in house), privind atitudinile adolescenților față de patrimoniul național construit.
La lansare au fost prezentate instrumentele prin care cei implicați în proiect doresc să atragă atenția asupra însemnătății patrimoniului și doresc să îi convingă pe tineri să se implice în protejarea sa. (mai mult…)

Titi Nechita – Doar amintire

 

Trec peste noi anii ca vântul

De parcă se întrec cu gândul;

În urmă, dor și sfâșiere

Și inimi pline de durere.

 

Trec ani ce nu s-or mai întoarce,

Dar asta e și n-ai ce face!

O viață ai! În astă lume

Nu-ți mai rămâne timp de glume!

(mai mult…)

Olguța Trifan – Rondel cu suflet

olguta_trifan

Sunt doar om, nu-s piatră rece,
Sufletul mi-l ard pe rug
Și privesc cum viața trece
Pe pământ, privind spre crug…

Obraz în lacrimi petrece,
Ce-i greu duc, deloc nu fug…
Sunt doar om, nu-s piatră rece,
Sufletul mi-l ard pe rug. (mai mult…)

Ion Ionescu Bucovu – poezie

Ion Ionescu-Bucovu

Tu și luna

rana ta, lacrimă dulce
ce din inimă se scurge,
ca apa și ca izvorul
pe obrazul tău ca mărul,
palma ta, amforă goală,
parc-aș bea apă din oală,
parcă aș sorbi din stele
toate lacrimile tele.
trag otgoane de mătase
peste gene somnoroase (mai mult…)

Dan Toma Dulciu – „Prolegomene și paralipomene” la nemurirea lui EMINESCU

petrus-andrei

Un volum consistent și extrem de interesant intitulat „Nevropatii atipice. Aspecte de patologie informațională” (Centrul Cultural – Spiritual VĂRATIC -2018) semnează cercetătorul Dan Toma Dulciu, înălțând cu încă o treaptă piedestalul eminescian în eternitate.
Cartea debutează cu un citat din pledoaria prietenului său Ioan Slavici în favoarea ridicării unui monument arheului spiritualității românești, unul dintre primii cinci poeți ai lumii, alături de Shakespeare, Goethe, Baudelaire și Dante.
În temerara și documentata lucrare științifico-literară, autorul dăruiește „căutătorilor de adevăr o geană de lumină, acolo unde negura supremelor ignoranțe încă mai dăinuie” („Prolegomene, pag. 5). „Prin urmare, aceste pagini par mai degrabă rupte dintr-un imaginar registru spitalicesc al poetului, rostuind documente, însemnări și anamneze medicale, pe care cititorul este rugat să le parcurgă și să înțeleagă într-o altă viziune.” (p.7) Ceea ce facem și noi pas cu pas și pagină cu pagină. (mai mult…)

Galina MARTEA: Constatarea evenimentelor istorice – apariție editorială în onorarea Centenarului Marii Uniri

Revista Columna 2000_coperta-decembrie 2018

În semn de recunoștință pentru marele eveniment Centenarul Unirii a fost lansată ediția specială a revistei de cultură istorică COLUMNA 2000, serie nouă, editată de Universitatea „Ioan Slavici” din Timișoara. Fiind în al 19-lea an de existență, revista Columna 2000, cu numerele 73-74-75-76 (ianuarie-decembrie 2018), este o publicație remarcabilă care, la rândul ei, ar putea fi comparată cu o monografie științifică de o valoare aparte în domeniul istoriei, având un conținut de 330 pagini și o consistență analitică ce predispune către reflecții profunde, în cazul dat, către onorarea/ reamintirea/ constatarea celor mai reprezentative evenimente din istoria neamului românesc din perioada anilor 1918-2018 și nu numai. Publicația respectivă este binevenită prin prezența unor personalități marcante din sfera academică, universitară și scriitoricească atât din cadrul țării, cât și din afara ei, avându-l pe Aurel Turcuș în calitate de conducător spiritual, iar în consiliul științific al revistei fiind prezenți renumiți oameni de știință precum Ioan Aurel-Pop (acad., prof.univ., dr., președinte al Academiei Române), Ioan Hategan (dr., cercetitor științific la Institutul de Studii Banatice „Titu (mai mult…)

Valenţiu Liviu Mihalcia: Kilometrul zero

Nu pot să nu observ faptul că, pe noi, românii, nu ne-a prins acest an al Marii Uniri în cea mai bună formă. Multe situații și evenimente, de anvergură mai mică sau mai mare, de mică sau mare importanță, au fost abordate din cele mai neașteptate puncte de vedere, care au fost tratate de prea multe ori cu nerăbdare, neînțelegere, ignoranță, din păcate şi cu răutate. Astfel de momente ar fi trebuit să aducă o notă pozitivă, să ne apere, să ne unească mai mult și să ne călăuzească destinele spre mândria celor ce s-au jertfit pentru țară și neam întru făurirea unui popor românesc puternic, demn și respectat. Totuşi, au fost multe astfel de momente în care națiunea română a pierdut noțiunea echilibrului, ceea ce a dus la neînțelegeri, supărare, răutăți, cuvinte și priviri urâte aruncate unii către ceilalți, la dezbinare și neînțelegere. În astfel de stare ne-a prins sfânta zi de 1 DECEMBRIE 2018, ziua centenarului Marii Uniri.
Cu deosebită satisfacție și bucurie, am constatat cu toții că momentul marei celebrări a fost impresionant prin organizare și efectivul de forțe desfășurate. Cei care au fost în fruntea statului pe parcursul anilor au fost şi ei prezenți, personalitățile cheie ale (mai mult…)

George Petrovai: În România centenară, necinstea e prima vioară!

Fiind an centenar (un veac de la înfăptuirea României Mari), anul 2018 trebuia să fie altminteri ca toți anii anteriori (interbelici, postbelici, bolșevici, postdecembriști) în ceea ce privește prosperitatea materială, progresul moral-spiritual și echilibrul social, cei trei factori puși la treabă de o cârmuire vrednică și datorită cărora națiunea are tendința de-a confunda mulțumirea generalizată cu fericirea.
Dar cum în România centenară se declară mulțumiți de nătângia lor materială doar procentul sfidător-nesemnificativ și, totuși, jignitor-opresiv al descurcăreților cu năravuri ciocoiești, cum neamul prost a ajuns atotputernic în această țară, încât codrinștefăneștii nu se sfiesc să marșeze potrivit acelui „facem pentru că putem”, și cum echilibrul social este extrem de fragil acolo unde politrucii mișelnici și semidocți își bat joc în mod programat de grosul cetățenilor prin dezastruoasa politică internă și externă pe care o promovează (tâlharii cu ștaif să scape basma curată, infractorii să nu mai stea după gratii, spitalele și școlile să se degradeze în continuare, starea de sănătate a poporenilor să se înrăutățească, infrastructura să bată pasul pe loc, românii din străinătate să fie (mai mult…)

Victorin Lozinschi – Adina Lozinschi: Nostalgii de aur şi frunze de rubin

,,Filă după filă, cartea curge precum un râu într-un spaţiu emoţional viu, saturat de o intensă energie, mai mult imaterială decât materială, mai mult psihică decât fizică. O lume care ne pare cunoscută, dar este numai în aparenţă. Un univers uman absolut încântător și chiar fascinant prin împletirea dintre bogăţia sentimentelor și trăirilor sufletești cu fineţea și acurateţea observării fenomenelor și aspectelor din acele vremuri. O felie de viaţă, o frescă a societăţii interbelice din orașul Roman, dar și un minunat ecou al arhivei de amintiri, vise, păreri de rău, admiraţie, respect, întrebări rămase fără răspuns, speranţe și toate acestea într-un suflet catifelat de sensibilitate.” prof. Adina Lozinschi

Victorin Lozinschi

Victorin Lozinschi s-a născut în ziua de 15 martie a anului 1926, în Orhei, Moldova de est, într-o familie de profesori (Liuba și Ștefan Lozinschi, se numeau părinții, care erau absolvenți ai Universității Iași, Facultatea de Științele Naturii). În anul 1929 s-a stabilit la Roman, județul Roman, împreună cu familia. Victorin Lozinschi a trăit toată viața la Roman, oraș pe care l-a iubit enorm. După școala primară a devenit elev al Gimnaziului „Roman-Vodă” timp de opt ani. Era în clasa terminală când, în anul 1944 din cauza războiului, anul școlar s-a încheiat în luna aprilie și multe familii au plecat în refugiu. Examenul de bacalaureat l-a susținut la un liceu din Râmnicu-Vâlcea. Armata a făcut-o timp de un an și zece luni la vânătorii de munte din Făgăraș. A urmat apoi Politehnica din Iași. Pe atunci Institutul de Agronomie de cinci ani se făcea în cadrul Politehnicii. Proaspăt inginer agronom, Victorin lozinschi s-a căsătorit cu unica fiică a cofetarului Mitică Savin din Roman, cu care a făcut nuntă mare la casa dr. Riegler de lângă spitalul de la Episcopie, locuită atunci de familia cofetarului Savin. (mai mult…)

Ioan Miclău-Gepianu: Misiunea Poeziei este infinită!

Motto:
”…Cartea este viața unui om, iar omul este o carte în continuă scriere”. (I.M.G)

”…Poezia a fost și va fi întotdeauna apostolul și propășitorul libertății cu care ea este așa de strâns rudită”, ne dezvăluia Andrei Mureșanu în elogiile sale aduse vieții.
”…Poezia să îmbătrânească? De mii de ani cântă ciocârlia același cântec la răsăritul soarelui și lumea nu se satură să-l asculte”- ne asigura N.Iorga la vremea sa.În cuvinte potrivite și înțelepte a mai creonat și Tudor Arghezi rosturile poeziei: ”Poezia e copilul care rămâne în sufletul adolescentului, al omului matur și a bătrânilor, peste durere, dezamăgire și suferință. Poezia e însăși viața”.
Iar legea fundamentală a poeziei și despre poezie ne-a precizat-o pentru totdeauna, poetul de geniu dar și poetul suferinței lui (mai mult…)

Vavila Popovici: Speranța se construiește!

Vavila_Popovici

Speranța este visul omului treaz.” – Aristotel

Miturile grecești, acele povestiri despre zei, sunt adevărate învățăminte morale, deoarece ele conțin adevăruri umane fundamentale. Unul dintre ele este mitul Pandorei care a încercat să explice originea răului. Povestea spune că atunci când Prometeu l-a imitat pe Zeus creând oameni perfecți din lut și dându-le apoi viață, Zeus s-a simțit jignit și a dorit să se răzbune. Astfel, l-a pus pe Hefaistos să creeze o cutie în care zeii au pus toate relele din lume. Singura care s-a deosebit de ceilalți zei a fost Atena – zeița înțelepciunii – care a pus în cutie Speranța. Zeus i-a dăruit-o pe Pandora ca soție lui Prometeu, împreună cu acea cutie, de unde și numele de Cutia Pandorei. Prometeu a refuzat să primească darul, însă fratele său a deschis cutia eliberând toate relele și speriat, s-a grăbit să închidă capacul, fără să observe că pe fundul cutiei rămăsese Speranța. De aceea se spune că Speranța moare ultima.
Când ne simțim slabi în luptă cu viața, speranța este cea care ne face puternici, fiindcă ea acționează ca o energie a sufletului. Poetul român Tudor Arghezi o definea foarte asemănător lui Aristotel, ca fiind „un vis cu ochii deschiși”. „Nu lăsa visele să piară, pentru că dacă visele mor, viața nu este decât o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate să zboare”, spunea scriitorul american Langston Hughes. (mai mult…)

Ilie Bădescu: Neliniştea și realul. Pascal și Eminescu

prof-ilie-badescu
1.Puterea neliniştii şi semnificaţia „lucrului” la Eminescu şi Pascal.
Tradiţia „cugetărilor” în cultura europeană

Europa răsăriteană a secolului al XIX-lea era o „Europă tragică”, aflată în „plină transmutaţie a valorilor (…), încă moştenitoare a miracolului grec, dar parvenind prin diversele faze ale umanismului la «Dumnezeu e mort !», a lui Nietzsehe” (Svetlana Matta, 1, p. 25). Infinita unime cu Dumnezeu n-are cum să dispară din sufletul omului, dar uitarea de Dumnezeu preschimbă unimea aceasta într-un abis ontologic, un gol teribil ce răzbate în actele trăitoare sub formula unei maladii sufletești, a acelui mal de l’infini, cu sintagma supraîncărcată de sensuri profetice a lui Blaise Pascal. Marii sensibili ai Europei sunt memoria vie a noii maladii sufletești, maladia golului, fiindcă pentru omul acesta care, în viața lui cea de toate zilele (nu și în adâncul insondabil al sufletului său), și-a pierdut infinita unime toate sunt golite de miezul lor cel mai adânc, existența însăși preia în adâncurile ei un „gol asemenea uitării celei oarbe”. Dar unimea însăși n-ar cum să se stingă, precum aflăm din poezia vizionar-profetică a lui Eminescu: „căci unde-ajunge nu-i hotar/ nici ochi spre a cunoaște/ și vremea-ncearcă în adar/ din goluri a se naște/ „nu e nimic și totuși e/ o sete care-l soarbe/ e (mai mult…)

Vasile Menzel: ,,Polifonia artelor în teatrul muzical”

 

menzel

Cine nu-şi aduce aminte de Fraţii Menzel Cu Vasile m-am reîntâlnit chiar anul acesta, la festivitatea acordării premiilor revistei noastre, când a făcut parte din „echipa” Eurostar, unde a editat mai multe albume. El este de departe cel mai harnic dintre cei doi fraţi, figurând până în prezent pe afişe. Vasile Menzel este o personalitate plurivalentă: compozitor, dirijor, instrumentist, solist vocal, actor (mai bine de 60 de roluri in teatru şi in film), poet (cu numeroase volume publicate), eseist, dramaturg, coregraf, (mai mult…)

Constantin Mănuță: Un Sonetist Redutabil – Mihai Merticaru

CONSTANTIN MĂNUȚĂ

Mihai Merticaru apare ca un sonetist redutabil în cartea Vis și abis, apărută la Editura Muşatinia , Roman, 2018, dar şi-n celelalte cărţi de sonete:Arca lui Petrarca, Geometrie lirică, Arta euritmiei, Flacăra din piatră , Urciorul de aur și 101 sonete.
Definind sonetul” o fantastică nuntă între pătrat şi triunghi”, Mihai Merticaru se doreşte a fi un poet grav, convins fiind de puterea de regenerare şi tranformare a cuvântului prin intermediul metaforei în adevărate clipe lirice spre delectarea şi desfătarea cititorului avid de poezie.
La începutul volumului, aşază Parisul – capitala muzicii şi a poeziei– în 14 sonete, “oraşul feeric un ocean de culori şi de lumină”, capabil de nenumărate surprise, încât acest oraş – epopee este demn de exclamaţia lui Goethe:”Opreşte-te clipă, cât de frumoasă eşti”:”Întreaga lume şi-a dat întâlnire/ La Turnul Eiffel şi-n mii de muzee./ Cerul nu conteneşte să se mire// Ce-i leagă pe oameni cu-atâtea fire./ Petrecerea-i demnă de-o epopee,/ Mulţimea roagă clipa-n loc să steie.”(Paris I).
Sunt trecuţi în revistă regii Ludovici ai Franţei, Napoleon Bonaparte, scriitorii: Balzac, Hugo, Dumas, Voltaire, Rousseau, Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, C.V.Gheorghiu, pictorii Manet, Matisse, sculptorul C.Brâncuşi. (mai mult…)

Ștefan Dumitrescu – Însușirea esențială a geniului

Aşa cum sunt oameni ale căror calităţi perceptive, intuitive ieşite din comun îi fac să descopere izvoarele, (fântânarii sau solomonarii, cum erau denumiţi în evul mediu, şi care au calităţi radiestezice), iar alţii pot să profeţească, să vadă, să perceapă lucruri care se întâmplă în viitor, la fel şi Geniul (sămânţa spiritualităţii româneşti, punctul fierbinte din centrul cosmosului cultural românesc) are această calitate fundamentală de a plonja până-n adâncurile cele mai insondabile ale spiritualităţii unui popor, până-n adâncimile cele mai ascunse, uitate, străvechi, dense, bogate, pline de mister ale subconştientului colectiv al unui neam, ori al spiţei omeneşti. Eminescu, unul dintre marile genii ale umanităţii a avut din plin această calitate, capacitate extraordinară de pătrundere (el a fost asemenea Luceafărului, care a plonjat din lumea suprauranică în lumea muritoare a omului), de adâncire, de intrare întru, în tenebrele uitate, cele mai adânci ale subconştientului colectiv al porului român şi al spiţei omeneşti. Din adâncimile “arheologiei memoriei poporului român”, unde a pătruns, când a revenit la suprafaţă a adus în forme noi nu numai mituri, ci şi substructuri perisabile care au aparţinut acestora, adică idei, stări sufleteşti, bucăţi de mitos, sentimente, spaime, emoţii, atmosfera perioadelor (mai mult…)

Vasilica Grigoraș – La mulţi ani, România!

ROMANIA     flag & coat-of-arms

La mulţi ani, tuturor românilor de oriunde s-ar afla! Bunul Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne întărească în credinţa strămoşească!

Văduvi de ţară

Unora li se pare că totul este normal
şi lucrurile merg firesc pe făgaşul
dictat doar de ei cu vădită încrâncenare.
Dar vocea disperată a Românului
strigă din baierele inimii
că trăim într-o nebuloasă
la o deconcertantă răspântie,
în care ne-am pierdut obârşia, rostul şi sensul.
Nu ne mai regăsim
nici ca oameni şi nici ca naţie
cu adânci rădăcini în istoria milenară. (mai mult…)

Lia Ruse – UNIREA 100 DE ANI, DE-ATUNCI

1dec1918_Alba_Iulia-300x211-300x211

Câtă istorie s-a strâns, nețărmurită!…
Câți falnici fii te-au întregit, o, țară,
Ardeal supus fiind, cu inima amară,
Sub călcîiul străinilor, strivită!…
-Pierdusei identitatea strălucitoare,
Din nou, s-a-ncercat recompunerea ta,
Iar românii, toți, aveau putera de a vrea
Deși, alții inventau stăvilare… (mai mult…)

Mesaje din Australia – Anul 2018, piatra de temelie a neamului

ben-todica

Trăim vremuri debusolate, pline de oameni dezorientaţi. Când eram copil mă înfruptam din poveştile şi legendele strămoşilor noştri Geto-Daci, pline de Feţi Frumoşi şi Cosânzene şi visam. Generaţia mea a avut povestea ei, cu eroi vii şi vise de reîntregire şi unire, cu tinereţe fără bătrâneţe pline de lacrimi de fericire.
Azi nu mai credem şi am devenit săraci şi goi la suflet şi-n spirit. Fără sens, fără idealuri de viaţă vedem doar hău la capătul tunelului. Fără poveste, trăim doar în prezent. Nu mai avem ţintă, nu ne cunoaştem rostul şi nici mobilul care să ne motiveze să mergem spre lumină. Materialismul e lipsit de suflet şi stabilitate, e o cale printr-un labirint buruienos spre o direcţie moartă. A CREDE a dispărut, pentru că fără poveste, golul din faţă e doar ABIS. În abis eşti nimic!
Neamul nostru întotdeauna a privit spre NEMURIRE în UNIRE, ÎNTREGIRE în NEMURIRE. Credinţa noastră e NEMURIREA!!! Povestea neamului nostru a fost dintotdeauna nemurirea, iar azi mai mult ca niciodată avem nevoie să reînnodăm NEMURIREA, povestea de care avem nevoie azi. Ţinta spre care să ne dorim a privi, a ne motiva existent, a continua drumul neamului, al strămoşilor, părinţilor noştri în nemurire. (mai mult…)

Constantin Mănuță: Rondelurile Olguţei Luncaşu Trifan

olguta_trifan

O carte frumoasă de rondeluri scrie Olguţa Luncaşu Trifan cu titlul Vibraţiile sufletului în rondel, Editura Rotipo, Iaşi, 2017, unde cuvântul care denumeşte specia lirică clasică şi fixă este încorporat în titlu cu dorinţa de a atrage intenţionat atenţia cititorilor.
Cartea are o prefaţă de Dumitru Brăneanu şi o postfaţă de Marian Malciu scriitori care trasează coordonatele liricii autoarei, insistând şi asupra tehnicii versificaţiei unui asemenea demers poetic.
Un lucru îmbucurător este faptul că tot mai mulţi creatori se îndreaptă spre poeziile cu formă fixă, redescoperind frumuseţea şi armonia clasică a poeziei de odinioară, când sufletul plutea îmbătat de roze şi de muzica sferelor divine.
La fel ca sonetul, rondelul se bazează pe respectarea cu religiozitate a unor reguli în care accentul cade pe armonie, puritate, claritate şi gingăşie. Cel care a ilustrat magistral arta rondelului în literatura română a fost Alexandru Macedonski cu opera sa de maturitate, Poema rondelurilor care cuprinde 54 de poeme. Un prolific în arta rondelurilor la ora actuală este scriitorul Vasile Filip care a ajuns la cea de-a opta carte. (mai mult…)

Galina Martea: Conștiința politică și prezența ei în guvernare

Prin noțiunea de conștiință redăm, în primul rând, aspectul care vorbește despre sentimentul de responsabilitate morală a omului față de propria sa conduită. De fapt, conștiința este unicul lucru care îl face pe om să mediteze asupra propriului comportament și a propriilor acțiuni pe care le realizează în viața publică și cea personală. Anume prin conștiință omul este menit să-și cunoască propriile manifestări în raport cu lumea înconjurătoare și, bineînțeles, cu mediul social prin care există. Contactul cu mediul social este componenta care-l predispune pe om spre diverse încercări emoționale/ sentimentale, la rândul lor, toate fiind însoțite de acțiuni ce pot provoca acorduri șau dezacorduri în procesele și manifestările realizate. În raport cu aceste manifestări, exprimări, contacte conștiința omului își asumă diverse conținuturi prin intermediul cărora au loc perturbări de morală, echilibrul emoțional fiind predispus spre acțiuni cu efecte pozitive, dar și negative. Iar în cazul când omului îi sunt atribuite anumite împuterniciri publice atunci el poate să se manifeste prin variate poziții, lăsând conștiința să acționeze atât în limitele rațiunii umane, cât și în limite iraționale. Din (mai mult…)

Vavila Popovici – Închin acest pahar iubirii

Vavila popovici

Vavila Popovici – I raise this cup to love / Închin acest pahar iubirii (volum biling, română-engleză, publicat independent): „Închin acest pahar iubirii” – se confesează scriitoarea Vavila Popovici în titlul acestei noi cărţi de poezie bilingve (română-engleză). Este, de fapt, o indirectă invitaţie lansată elegant către cititori, aceştia fiind părţi importante în rotundul iubirilor autoarei. Ea însăşi argumentându-şi această sublimă stare: „Dar am fost un biet poet / şi am vrut să amintesc oamenilor / că cel mai frumos dar lăsat / sunt gândurile celor ce în cuvinte / lumea o străbat”. Şi din poeziile cuprinse în această carte cititorul poate înţelege un lucru esenţial în definirea personalităţii unui creator. Nu doar apartenenţa prin naştere, ci şi cultura asimilată de-a lungul unei vieţi rodnice, dar mai ales comuniunea de gând şi de simţire – toate acestea întruchipând harul şi darul scriitorului, ofrandă generoasă către iubitorii de carte. (…) Pentru că nu vreau să fiu bănuit că urmăresc ducerea în ispită a cititorilor, lăudând această carte, care merită toate laudele, remarc doar faptul că poeziile dintre tartajele ei sunt suficientă ispită. Închei cu atenţionarea pe care o veţi putea găsi în una din aceste poezii: „Suferinţa se sprijină pe gardul iubirii / (…) n-o lăsa să treacă de gard, / să intre în ograda fiinţei tale”. Eu unul fac acest lucru de mai multă vreme. Şi, slavă Domnului!… (extrase din cronica semnată de scriitorul Vasile Filip) (mai mult…)

George Petrovai: Afirmarea specificului național prin cultură și îndeosebi, prin literatură

A.Conceptele de cultură și civilizație

Atât pentru creaţionişti cât şi pentru evoluţionişti, omul reprezintă apogeul viului: credinţa primilor se alimentează din cele doua argumente irefutabile furnizate de Genesa – omul nu numai că apare după ce întregul plan divin al facerii a fost magistral înfăptuit (lumea şi vieţuitoarele ce-o populează), ci – în plus – el a mai fost dăruit şi cu scânteia divină numită suflet („Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”, Genesa 2/7), chiar dacă pentru un gânditor de talia lui Hegel, sufletul nu constituie un apogeu al zămislirii, pentru că se ştie că în concepţia sa sufletul nu este decât somnul spiritului, altfel spus sufletul pasiv. Convingerile evoluţioniştilor de asemenea îl vizează pe om ca pe o minune a viului, cu toate că argumentele lor, complet lipsite de logica şi vigoarea ştiinţifică a fosilelor intermediare (nedescoperite până în clipa de faţă), trebuie privite cu îngăduinţa pe care de regulă o arătăm acelor exerciţii ale fanteziei, care oricât şi-ar dori, nu izbutesc să se ridice la nivelul mitologiilor şi al basmelor de mare rafinament artistic… (mai mult…)

Ben Todica: Căile Domnului sunt misterioase

(Dialog misterios de adevărat)
Numai Dumnezeu ştie cum tu rezişti, campion, în plină furtună promovându-te ca Maradona, că numai stăruința şi voința ta te țin cu capul sus, că-n România sunt manieri, schimbări la porta nouă a lui Păcală, că tu explici acțiunea bine-dispus deşi pensiile şi salariile nu ştiu cum se face, că nu cresc valoric, că nu-i o minune şi nici la o minune, că n-avem cum ne aştepta în atâtea tergiversări, combinații care de care între mari probleme pe la frizărie, că nu se mai face să se îngroape groparul, cum zice Mureşanu după ce i se cunoaşte valoarea pus în față cu zdrobul de sare deasupra copilului pus în ciupă la îmbăiere pentru prima de Crăciun ca să aducă zâmbetul pe fața oamenilor, că nu-i penibil doar băiat de mingi. Tu te bucuri de viață ştiind ce-i important, găsind o soluție, deşi norii n-au sentimente, nu trăiesc bucurii ca oamenii în combinațiile lor ca super vedetele tentante de la Buftea, din industria cinematografiei româneşti decimate, pusă la pământ, breaz, ca să mă decepționeze, că noi tot ce-i bun distrugem, ca să ne facem nefericiți ca hoții de buzunare, care fur mireasa de anume şi nu doar asta pot românii (ce vorbă-i asta dând totul din casă, ca cei de la Meteo, că-i ceață în mintea lor şi-i risc să pierdem apocliptic tot ce avem). (mai mult…)

Tiberiu Tudor: Pe şesul întins, peste satele sfinte

 

Tiberiu Tudor

Pe şesul întins, peste satele sfinte,
Candoarea zăpezii revine mereu,
Aprinde-mi obrajii de gerul fierbinte,
Decembrie, singurul suflet al meu.

Zăpada de azi e un semn de lumină,
Copacii sunt prietenii mei minunaţi
Şi, ştiu, pentru inima lor o să vină
O vreme senină cu ochii ciudaţi.

Zăpada de astăzi înseamnă sfidare
Şi-i semn pentru prietenii mei ce s-au dus
Că, singur în ocnele mele de sare,
Eu încă sunt viu. Şi că nu m-am supus.

Vasilica Grigoraș: „Români, treziţi-vă!”

ROMANIA     flag & coat-of-arms

Aş porni în acest demers literar de la definiţia din dicţionarul explicativ al limbii române a cuvântului „unire”, de la înţelesul, conţinutul său.
UNIRE înseamnă, printre altele, asamblare, îmbinare, alipire, reunire, îmbinare, armonie, concordie… Încercând un exerciţiu de observaţie şi interpretare a ceea ce se întâmplă astăzi cu fiecare dintre noi, în jurul nostru, în ţară şi în lume, îmi îngădui să spun că „unirea” este „rara avis”, deci, pe cale de dispariţie, iar termenul ar trebui să se regăsească doar în dicţionarele de arhaisme. Sigur, că exagerez, însă, astfel doresc să trag un semnal de alarmă asupra unei stări de fapt, înainte de a se ajunge la o limită greu de ajustat şi îndreptat.
Şi s-o luăm metodic. Cred că fiecare observă din ce în ce mai des şi mai mult că, parcă ceva nu este în ordine cu noi înşine, ca indivizi, oameni cu toate rolurile pe care le îndeplinim (soţ/soţie, părinte, copil, om al muncii…) Noi nu mai suntem în armonie cu noi înşine, sufletul parcă nu mai are aceeaşi rezonanţă cu mintea şi trupul. În aceeaşi măsură, avem diferende mai mari sau mai mici cu cei din jurul nostru, avem întotdeauna ceva de împărţit cu cei de lângă noi ori de mai departe. Judecăm pe mulţi, clamăm şi atribuim injurii, deşi la vedere afişăm o mină binevoitoare, care nu este altceva decât o mască plină de un rânjet, acel „professional smile” care se promovează în vest. (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – versuri

Irina Lucia Mihalca

La sortie de labyrinthe
Traduction par: Gabriela Tudose

Des instants brûlent à la fondation des temples,
en ébranlant leurs dalles, on sent
la plainte des chaînes.

Plus loin du soleil,
l’île vierge émergée
de la mer
( on y pénètres avec des frissons ). (mai mult…)

Doina Guriță – versuri

Doina Gurita

LACRIMILE DIMINEŢII

Şi camera albă ascunde urme de tăcere absentă. doar nisipul mai curge
din clepsidră
iar în iarba de mătase roua se joacă în
ochii de jăratic…
sunt lacrimile dimineţii
adun bob cu bob
roua în căuşul palmei
şi-mi ud buzele înfometate absorb din farmecul diminţii
zbucium de noapte. (mai mult…)

USR Filiala Timișoar: Dorcescu – Borchin Mirela-Ioana

Mirela_dorcescu_

Mirela Borchin – Prozator, eseist, critic literar, traducător din limbile engleză și spaniolă.
Născută la 15 mai 1966, în Timișoara, județul Timiș.
Anul primirii în Uniunea Scriitorilor: 2018
Date generale – soția poetului Eugen Dorcescu (din 18 august 2017).
Studii:

Liceul de Filologie din Timişoara (1980–1984); Facultatea de Filologie, Universitatea din Timişoara (1984 – 1988);
Şcoala doctorală a Universității de Vest din Timişoara (1993 – 1999);
Doctor în Filologie (1999) la Universitatea de Vest din Timişoara. 2005-2007, (mai mult…)

Mihai Merticaru – Vacanță la Paris

PARISUL
(în 14 sonete)

Zi și noapte, Parisu-i feerie,
Un ocean de culori și de lumină,
Izvor de încântare deplină,
Cu-o mie de ispite te îmbie.

Lucrare satanică sau divină
Te transpune în altă galaxie,
Cu sadism te ucide și te-nvie,
Iar surprizele nu se mai termină.

Întreaga lume și-a dat întâlnire
La Turnul Eiffel și-n mii de muzee.
Cerul nu contenește să se mire (mai mult…)

Vavila Popovici: Despre consecvență

Nu poate exista o politică veritabilă fără consecvență și moralitate.” – Corneliu Coposu

Lucrând la un nou volum cu rememorări tardive, am găsit notat că în urmă cu câțiva ani am scris articolul intitulat „În ce barcă ne urcăm? Încotro vâslim?”. Începeam articolul cu credința că Europa se va putea afirma ca o putere internațională doar dacă va fi unită; în ultimii ani ai secolului trecut a fost un teatru de război; nu a existat o conștiință europeană, fiind dominată de un naționalism distrugător. Astăzi, lăsând acei ani în urmă, Europa întrunește aproape toate condițiile să redevină, cu adevărat, o mare putere economică, militară, culturală, dar pentru asta e nevoie să fie unită și independentă, să scape de mizeria morală existentă pe alocuri, de altfel chiar pe întreaga planetă. Numai astfel se va putea ajunge la fericire, la ordinea superioară „de adevăr, frumos și bun suprem”. Iar dacă Europa nu va putea integra toate aceste țări ale ei, va fi cuprinsă de spaima încercărilor – tot pe alocuri – de revenire la un naționalism exagerat, periculos chiar, așa cum s-a trăit și în țara noastră România, în etapa de instaurare a dictaturii național-comuniste, a revoluției culturale caracterizate prin preluarea tuturor pârghiilor în stat, un accentuat cult al personalității și un aparat de stat capabil să reprime orice formă de opoziție. Naționalismul poate duce la un viitor sumbru, o izolare și o îndârjire a populației, cu manifestări de ură, neliniște, renunțare la ceea ce s-a dobândit cu mari sacrificii – libertatea. Cum pot dispărea aceste sentimente negative? Aforismele elucidează: „În această lume mare, ura dispare prin a iubirii consecventă lucrare”, și „Unii nu simt fericire întrucât sunt mai interesați de control, de putere, decât de iubire”. Iată un mod – aforismul – de a aminti nevoia de iubire și înțelegere între oameni. (mai mult…)

Vavila Popovici: Mannheim Steamroller ChristmasColinde de CrăciunCrăciun fericit cu liniște și pace!Lia Ruse – Crăciun feicit!Galina MARTEA: Cine va câștiga?George PETROVAI: Legătura catalitică dintre cultură și umanism„PATRIMONIU 100” cel mai nou proiect cultural lansat în luna decembrieTiti Nechita – Doar amintireOlguța Trifan – Rondel cu sufletIon Ionescu Bucovu – poezieDan Toma Dulciu – „Prolegomene și paralipomene” la nemurirea lui EMINESCUGalina MARTEA: Constatarea evenimentelor istorice – apariție editorială în onorarea Centenarului Marii UniriValenţiu Liviu Mihalcia: Kilometrul zeroGeorge Petrovai: În România centenară, necinstea e prima vioară!Victorin Lozinschi – Adina Lozinschi: Nostalgii de aur şi frunze de rubinIoan Miclău-Gepianu: Misiunea Poeziei este infinită!Vavila Popovici: Speranța se construiește!Ilie Bădescu: Neliniştea și realul. Pascal și EminescuVasile Menzel: ,,Polifonia artelor în teatrul muzical”Constantin Mănuță: Un Sonetist Redutabil – Mihai MerticaruȘtefan Dumitrescu – Însușirea esențială a geniuluiVasilica Grigoraș – La mulţi ani, România!Lia Ruse – UNIREA 100 DE ANI, DE-ATUNCIMesaje din Australia – Anul 2018, piatra de temelie a neamuluiConstantin Mănuță: Rondelurile Olguţei Luncaşu TrifanGalina Martea: Conștiința politică și prezența ei în guvernareIleana Costea: Mihai Olos, la Atelierul BrâncușiVavila Popovici – Închin acest pahar iubiriiGeorge Petrovai: Afirmarea specificului național prin cultură și îndeosebi, prin literaturăBen Todica: Căile Domnului sunt misterioaseTiberiu Tudor: Pe şesul întins, peste satele sfinteJulio Pavanetti – Exilul doareVasilica Grigoraș: „Români, treziţi-vă!”Ruxandra Niculescu, versuriIrina Lucia Mihalca – versuriRevista Condeierul diasporeiDoina Guriță – versuriUSR Filiala Timișoar: Dorcescu – Borchin Mirela-IoanaMihai Merticaru – Vacanță la ParisVavila Popovici: Despre consecvență

Revista de literatură, arte și spiritualitate Floare albastră

Vă invităm să lecturați revista de literatură, arte și spiritualitate Floare albastră, apărută sub egida
Centrului Cultural Spiritual Varatic

Revista Floare albastrahttps://revistafloarealbastraccsvaratic.wordpress.com/

 

Mihai Merticaru – Triolete

Prin regrete, pluguri ară,
Prin câmpia cu blesteme
Și prin cenușia vară.
Prin regrete, pluguri ară,

Prin cea pierdută comoară,
Prin zăvoi de anateme.
Prin regrete, pluguri ară,
Prin câmpia cu blesteme. Read the rest of this entry »

Comitetul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România a premiat-o pe scriitoarea ANGELA FURTUNĂ cu PREMIUL PENTRU CALITATEA OPEREI ȘI ACTIVITATEA SCRIITORICEASCĂ pentru anul 2017

/

45973499_352327495533357_5412353194682482688_n

Scriitoarea ANGELA FURTUNĂ, membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași, a primit PREMIUL PENTRU CALITATEA OPEREI ȘI ACTIVITATEA SCRIITORICEASCĂ pe anul 2017. Premiul a fost anunțat în cadrul reuniunii din data de 9 noiembrie de la sediul USR, la Casa cu Absidă din Iași, fiind decernat din partea Comitetul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România, format din scriitorii Casian Maria Spiridon, Adi Cristi, Marius Chelaru, Ioan Holban, Gellu Dorian.
Angela FURTUNĂ a publicat în anul 2017 volume care s-au bucurat, atât în România cât și în alte țări, de o excelentă primire și critică: Elegiile de la Stalingrad (coperta și grafica Maestrul Devis Grebu, Editura Vinea, București, lansare Bookfest București și Livre Salon Paris), Pursânge astral (coperta și grafica Raluca Arhire, Editura Vinea, București, lansare Gaudeamus București și Livre Salon Paris) și La Ville Blanche – POÈMES ET CHANTS-POÈMES INCANTATOIRES – ANTHOLOGIE – Traduite du roumain par Constantin FROSIN (Ed.Vinea, București, lansare Gaudeamus București și Livre Salon Paris). Read the rest of this entry »

Mirela-Ioana Dorcescu: Cartea ca un pod

(Cronică a lansării de carte „Realismul simbolic. Eseistica și proza Mirelei-Ioana Dorcescu”, UVT, 9 noiembrie 2018)

Ani s-a aciuat, pisicește, pe lângă mine și a devenit o prezență cotidiană, inevitabilă și indestructibilă, începând de la debutul meu cu „Punctul interior”… și până la debutul ei recent, cu o carte despre romanele și eseurile mele, intitulată „Realismul simbolic”. Între cele două momente s-au scurs opt ani. Ani a participat nemijlocit la aproape toate evenimentele devenite subiecte literare și analizate de dânsa hermeneutic, cu metodele mele, în stilul meu. Ca în arta postmodernă, ce generează biografii… Simona Constantinovici și Bogdan Țâra, fără să se fi vorbit în prealabil, au apreciat cartea Anișoarei drept „un exercițiu de admirație”… Oare acesta e cuvântul?… Admirație sau țintă? Ani și-a dorit mereu să fie cu mine, să știe cât mine, să scrie ca mine, să facă parte din lumea mea… Am așteptat să văd până când o ține această râvnă. Și am văzut!… Nu știu cât am învățat-o eu pe Ani în acești ani, cât a învățat de la colegii mei, cât din vrafurile de cărți citite, dar un lucru e sigur: ea a făcut pași mulți în direcția mea. Nici nu mă gândeam că e atât de dificil să te convertești din inginer în filolog. Și totuși, câți ingineri s-au reorientat spre filologie…? În cei 30 de ani de carieră didactică, eu nu am cunoscut decât două persoane: pe Voichița Năchescu și pe Anișoara Violeta Cîra. Dar numai Ani „și-a așezat numele pe-o carte”… Read the rest of this entry »

Galina MARTEA: Dorința de a fi independent. Evoluția acestui concept în existența unui stat

 

Independența este un lucru sfânt, un lucru care îți oferă libertate în modul de a exista, de a întreprinde și a soluționa acțiuni după propria rațiune. Independența este de a trăi în libertate, fără a fi constrâns de-a admite fapte ce nu plac propriei personalități, dar mai ales, de a nu fi un sclav al clasei dominante care deseori îți poate neglija sau fura drepturile civile și nu numai. Conform acestor ipoteze, orice persoană fizică, orice comunitate socială își dorește independență și libertate în toate – în domeniul național, politic, economic, cultural. Potrivit acestora, nespus de mult și-a dorit independența și poporul român din Basarabia, care în anul 1991 și-a declarat suveranitatea națională față de uniunea statelor socialiste. A fost un eveniment crucial în viața poporului basarabean, dar și a altor state din lagărul comunist, care ulterior s-au bucurat de libertate în drepturi teritoriale, politice, juridice, civile etc. La rândul lor, toate s-au bucurat de faptul că suveranitatea statală a fiecăruia a fost recunoscută de aproape majoritatea țărilor de pe mapamond. Evenimente istorice onorabile care au permis mai multor popoare, inclusiv și poporului basarabean să-și instaureze un sistem politic Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – versuri

Tiberiu Tudor

Lângă prispa apei ─ sălcii şoptitoare,

Dinspre sat adie miros de tutun,

Seara e la vama clipei de uitare

Unde se preface sufletul în fum. Read the rest of this entry »

Vasile Filip: Autoportret în cuvinte

Vavila Popovici

Cu sau fără voia lor şi indiferent de maniera în care îşi construiesc opera, scriitorii îşi dezvăluie şi propriul portret spiritual. Reuşita depinzând de dimensiunile şi de profunzimea implicării, sinceritatea şi onestitatea dăruirii sporind în chip hotărâtor şi valoarea demersului literar. Opera este autorul, autorul este opera lui – cum s-a mai spus şi s-a mai scris în nenumărate rânduri, cu aceleaşi sau cu alte cuvinte.
Doar interviul face… opinie separată, el devenind un… caz particular în care intervievatul este „silit” să-şi dezvăluie, uneori până în detaliu, identitatea. În bună măsură, totul stă în calităţile de… investigator pe care le posedă cel ce pune întrebările. În situaţiile normale, indiscreţia nu este un păcat, ci un stimulator, mărturisirile directe şi sincere constituindu-se în tuşe esenţiale în alcătuirea unui autoportret nu doar credibil, ci şi demn de admiraţie. Iar mărturisitorul îşi asumă ipostaza unei… odăi cu interiorul în afară…. Read the rest of this entry »

Eugen Dorcescu – Poemele bătrânului

 

 

Poemele Bătrânului
(Selecţie)

1.

Bătrânul
şi-a simplificat,
şi-a geometrizat
afectele. Spune
că ierarhia iubirilor sale
începe cu Yah Elohim, continuă
cu soţia, nepoţii, fiicele, cu
părinţii şi fraţii – cei după trup,
cei întru credinţă – ,
se opreşte la semeni,
diluându-se enorm, pentru a-i
cuprinde pe toţi, pentru a
se distribui egal fiecăruia,
se întoarce apoi, revine la
el însuşi, încrezătoare,
dar Bătrânul nu vrea
s-o primească, el ştie
că a iubi pe cineva dintre oameni
înseamnă
a dori să trăieşti tu în locul lui
– spre a-l feri de ororile vieţii –,
el ştie
că a urî pe cineva înseamnă
a dori să îl faci pe acela să
trăiască în locul tău,
şi Bătrânul nici nu se iubeşte,
nici nu se urăşte,
el nu mai trăieşte de mult în
locul său,
el nu mai trăieşte
în niciun loc
şi n-a murit încă.

Eugen_Dorcescu

Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Psihoterapie

De o vreme Eliahu Iliescu umbla posomorât, încruntat, ocolea oamenii şi lăsa impresia că i s-au înecat toate corăbiile. Azi aşa, mâine la fel, până când, într-o zi l-a oprit dentistul Kleinergrois şi l-a întrebat ce are pe suflet, ce necazuri îl copleşesc, ce probleme îl preocupă. Şi l-a asigurat că prietenii şi vecinii sunt gata să-l ajute dacă stă în puterea lor.
Eliahu a oftat adânc şi i-a mărturisit că nu doarme noaptea şi nu se odihneşte ziua, de asta nu-şi face cum trebuie treburile la serviciu, a rămas în urmă cu lucrările, e stresat şi nervos, s-a certat până şi cu Iuliana, nevastă-sa, nu are răbdare de copii şi-i trec prin cap tot felul de gânduri închise la culoare…
Kleinergrois l-a ascultat foarte atent şi i-a spus să fie liniştit, fiecare trece măcar o dată în viaţă printr-o asemenea situaţie. Poate să Read the rest of this entry »

Ciobanu Alexandru Eusebiu: Nopți nedormite

ciobanu.alexandru

În minte totul

se topeşte
se stinge, se topește,
nimic nu mai rămâne integru,
în jur este numai scrum. Read the rest of this entry »