Gheorghe Simon: Profesorul


Abia aşteptam, în ultimul an, de la Literele ieşene, în amfiteatru, să-l vedem şi auzim pe Domnul Profesor, Constantin Ciopraga. Câţiva dintre noi, îl cunoşteam deja, de la alte fericite întâmpinări de suflet. Cea mai vie, pentru mine, a fost clipa în care l-am văzut plângând. Erau invitaţi Poetul Marin Sorescu şi Rapsodul Tudor Gheorghe. Un recital de zile mari, împărăteşti. Nu aveai cum să simulezi emoţia. Emoţia nu poate fi simulată. Aşa cum nu poţi simula smerenia, evlavia sau milostenia. Emoţia e trăire. Felul în care plângem ne defineşte fără cuvinte. Sfâşierea interioară are ceva din jertfa luminii. Şi lumina plânge, întrucât lumina e suferinţa culorilor. A fost o lecţie de poetică, o întruchipare a Duhului Iubirii, a Duhului care dă viaţă, faţă de litera care ucide. Apoteotic, în final, aşteptam cuvântul de mulţumire al Profesorului, faţă de invitaţii care ne-au încântat. Nu am aplaudat. Aşteptam, aşteptam. Abia atunci, am observat gestul discret al Profesorului, strecurându-şi batista spre ochii înlăcrimaţi. Aşa s-a întâmplat. Fără aplauze. Profesorul Constantin Ciopraga nu era omul de suprafaţă, care să ne ofere un spectacol. Îşi însuşise, prin trăire ascetică şi prin liturghia lecturii, arta iubirii semenului, din cei patru ani de prizonierat, deopotrivă, cu arta săvârşirii actului spiritual, de pionierat, prin dăruire, ca rector (mai mult…)

Activitatea de funcționar îndeplinită de Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri, ca fiu al unui distins și apreciat boier moldovean care a îndeplinit mai multe funcții publice, unele din ele neplătite, era firesc să parcurgă și el treptele ierarhice pe care le oferea statutul de boier pământean.
Dar se constată că boieriile nu-l încântau pe Vasile Alecsandri, și nici nu se prea lăuda cu ele.
Din bogata arhivă a Fundației culturale Mihail Kogălniceanu, unde se găsesc multe acte originale legate de Vasile Alecsandri, au fost selectate unele de către A. Sacerdoțeanu, care au stat la baza unei lucrări pe care a întitulat-o : Începuturile funcționărești ale lui Vasile Alecsandri, publicată la București în anul 1942 . Autorul acestei lucrări amintește de faptul că poetul, după decesul tatălui său, a făcut tot posibilul să scape de o parte din averea moștenită, păstrând Mirceștii pe care o considera drept muză statornică, mai ales după decesul Elenei Negri. Interesant este și faptul că A. Sacerdoțeanu pomenește de necunoscuta Mărgărita, cu care a avut o relație de prietenie, determinându-l la multe călătorii în străinătate. Această necunoscută nu este altcineva decât prințesa Maria Cantacuzino, care trăia la Paris și despre care Vasile Alecsandri spunea în post-scriptum la biografia lui Bălcescu: „O damă din Moldova, care întrunește toate calitățile spiritului și ale educației perfecte” . (mai mult…)

Mihai Dascălu – lacrima

La gand de dragoste ratata,
Din ochi o lacrima apare.
Globula cu durere-i incrustata,
Desi contine in sine apa-sare.
O clipa stropul zaboveste,
De parca-ar sta pe ganduri,
Apoi zigzaguri isi croieste,
Lasandu-mi fata uda. (mai mult…)

Titi Nechita – Zile noi de primăvară

Prin copacii încă goi
Se înalță muguri noi
Și un glas de pițigoi
Care strigă: câți ca voi!

Mai acum vreo două zile
Toate-mi păreau inutile!
Acum zările-s senine,
Iar prin flori, roi de albine! (mai mult…)

Întâlnirea Poeților, Vol.V, 2017 – antologie lirică multilingvă

Galina Martea_Coperta  fata_Antologia INTALNIREA POETILOR_Anamarol-2017

Editura ANAMAROL, director Rodica Elena Lupu, în repetate rânduri și cu surprize demne de atenție, din nou bucură publicul cititor cu publicații minunate ce sunt binevenite în cultura națională și cea universală. De aceasta dată ne întâlnim cu o lucrare destul de interesantă care întrunește în sine atât arta scrisului, cât și arta de a uni/reuni într-un întreg oamenii de creație din toată lumea, în mod aparte, scriitorii români contemporani din întreaga lume. Astfel, Antologia ÎNTÂLNIREA POEȚILOR, Vol.V, 2017, antologator-editor Rodica Elena Lupu (Doctor Honoris Causa, acad., scriitor, poet, prozator, jurnalist cultural), apărută recent de sub tipar, este ca o (mai mult…)

Radu Moțoc: Max L. Blecher (1909 – 1938)


Un scriitor romașcan pe care profesorul Nicolae Gr. Stețcu nu l-a predat, la liceul Roman Vodă, promoției noastre din 1960. Și totuși în numărul jubiliar al revistei „Școala Nouă”, la un veac de la fondarea Liceului Roman Vodă, pe care a coordonat-o distinsul nostru profesor, pomenește de M. Blecher, ca fiind un absolvent al liceului cu care se poate mândri Romanul.
Născut la Botoșani la 8 septembrie 1909, în casa bunicilor materni, descendenți ai unei familii de evrei așkenazi, a fost adus la Roman în a doua lună de viață, unde tatăl său ținea pe strada Ștefan cel Mare, nr. 151, un magazin de porțelanuri, în care se vindeau și produsele unei făbricuțe de ceramică din Roman. Urmează școala primară și liceul Roman Vodă, fiind printre cei mai buni elevi cu interes pentru obiectele umaniste, româna și filosofia. Era un adolescent normal, care „se ținea după fete”, juca fotbal și umbla pe bicicletă fără mâini.
În 1928, Blecher își ia bacalaureatul la liceul Roman Vodă, obținând cea mai mare notă din serie: 7,40. Se decide să plece la Rouen, pentru a urma Facultatea de Medicină. Din cauza îmbolnăvirii de tuberculoză osoasă la coloana vertebrală, este internat la un sanatoriu din stațiunea Berck, lângă Boulogne-sur-Mer. (mai mult…)

Radu Moțoc: Roman Vodă – 2017

Întâlnirea tradițională de la Liceul Roman Vodă împlinește anul acesta vârsta de 57 de ani. Nostalgia crește odată cu trecerea timpului.
Cu siguranță că cei care nu mai locuiesc de mult timp în Roman sunt mai nostalgici după locurile copilăriei în acest oraș plin de istorie și morminte ale familiei, prietenilor, colegilor și profesorilor.
La alegerea programului din anul acesta am fost influențat și de punerea în funcție a Liceului de Fete „Sturdza-Cantacuzino”, unde jumătate din colegii noștri de promoție au studiat clasele 8-10. Am încercat să identific colegii veniți de la Liceul de Fete și a fost imposibil, ca dovadă a integrării perfecte în atmosfera Liceului Roman Vodă.
Un alt motiv important la stabilirea programului nostru din 2017 l-a constituit și inaugurarea Bibliotecii „George Radu Melidon”, care funcționează într-o clădire frumos finisată, cu tente florentine, prin acel turn unde sper să urcăm … pe rând cu toții.
Muzeul de istorie este inițiat de profesorul nostru Ionel Teștiban și dezvoltat de prof. V. Ursache, pe care sper să-l capacitez să ne prezinte tainele principalelor piese descoperite de dânsul prin săpături arheologice și puse în valoare de Domnia sa în vitrinele mizeului. (mai mult…)

Eugen Dorcescu: Mirela-Ioana Borchin, Biobibliografie

Mirela-Ioana Borchin - Eugen Dorcescu

BORCHIN, Mirela – Ioana (15.V.1966, Timişoara)

FIȘĂ BIOBIBLIOGRAFICĂ

Eseist, hermeneut, prozator, semiotician. A mai semnat: Mirela Radu Lăzărescu.

F a m i l i a: tatăl, Alexandru Radu, inginer, mama, Ioana Radu (n. Căpăţână), profesor, unchiul, Vasile Lăzărescu, mitropolit al Banatului.

S t u d i i: Liceul de Filologie din Timişoara (1980–1984); Facultatea de Filologie, Universitatea din Timişoara (1984 – 1988); Şcoala doctorală a Universității de Vest din Timişoara (1993 – 1999); doctor în filologie (1999) la Universitatea de Vest din Timişoara. (mai mult…)

Rapoarte consulare austriece întocmite la Roman, aflate în colecția Hurmuzachi

Eudoxiu Hurmuzachi

Eudoxiu baron de Hurmuzachi, născut la data de 29 septembrie 1812 în Cernăuți a fost un istoric, politician austriac și patriot român, membru al Academiei Române, care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic.
Corespondența diplomatică și rapoartele consulare au fost întocmite în limba germană în timpul ocupației austriece de către administratorii districtului Roman: von Oechsner, Freyherr von Metzburg, și von Raab. Această corespondență diplomatică a fost culeasă de Eudoxiu de Hurmuzachi și se păstrează în original în Biblioteca Academiei Române.
Din conținutul acestei corespondențe diplomatice desprindem informații și date extrem de valoroase despre situația economică și socială a districtului Roman, precum și despre organizarea militară a trupelor de ocupație. Astfel într-un raport întocmit la Roman, la data de 10 august 1784 administratorul von Oechsner informa despre : ,,extrădarea dezertorilor din ținutul Bacăului și al Romanului și despre dificultatea extrădării dezertorilor însurați.” (mai mult…)

Cezarina Adamescu: Tristeţea din floarea vieţii adevărate

Mariana Gurza

Mariana Gurza, Dumnezeu şi umbra, Traducere în limba engleză: George Anca, Editura Singur, Târgovişte, 2016

Poeme dintr-un plâns înăbușit. Din tristeţea ascunsă în floarea vieţii. Ca şi din „tainica licoare a dorului nesfârşit” – turnată în cupele de cristal. (Lacrimi tăcute). Lacrimi din acelaşi cristal, pe acelaşi obraz. Căutând umbra lui Dumnezeu în propria ta umbră. Nu se zăreşte decât flacăra palidă a lumânării pascale, adunată în duminicile de peste an, la fiecare utrenie şi vecernie. Priceasna devine balsam. O lumină în care s-au pitit o mulţime de eu veniţi de pretutindeni, ca-n Mănuşa fermecată, o poveste populară ucraineană în care îşi află culcuş, într-o pace netulburată şi deplină armonie, şapte vieţuitoare din specii diverse. Eu, eu, eu şi eu şi eu şi eu şi eu…Toate ipostazele omului. Jumătate lumină, jumătate umbră. Până toţi aceşti eu se prefac în tu. Cu ochi trişti de prea multă dragoste, căutându-te. (Lacrimi tăcute). Nu trebuie să fii poet sau filozof ca să te înfiori de trecerea timpului. Orice om percepe în felul lui această ireversibilă scurgere. Mariana Gurza şi-a făcut provizii de stele căzute, stingerea lor este percepută: „ca o scurgere/ de clepsidră” (Căderea stelelor). Un halou de tristeţe învăluie ochii trişti în care se reflectă sufletul poetei. Prin versuri scurte, cu intensitate de blitz, poeta punctează stările. Sunt viziuni? Sunt sentinţe? Uneori e de ajuns un singur cuvânt ca să creeze o lume. Celelalte sunt de prisos. (mai mult…)

Editorial – Mariana Gurza: Apropieri – pelerinaj prin idee, gând şi suflet

coperta Mariana Gurza

Dosar – credinţă

Mariana Gurza, aşa cum se retrografiază în noul volum, Apropieri – ce-au scris prieteni despre ea, ce-a scris ea despre ei -, îşi denunţă pietatea bucovineană pe foi ca de acatist. Să fi bravând poeta creştină? Dar au bravat Vasile Plăvan sau Aspazia Oţel Popescu prin pisaniile lor însângerate? Astfel de scrieri nu ţintesc neapărat literatura, cât spiritualitatea ancestrală. Se tinde ideal spre logodirea rugăciunii cu poetica.
Evaluările critice ale lui Adrian Dinu Rachieru sau Artur Silvestri îi statuează parcursul de la întâmpinare la recunoaştere literară, în afara modelor. Versalitatea pelerinar-creştin-dedicativă a poetei magnetizează judecaţi afine din ţară şi diaspora româneasca: ,,poeta cu suflet de înger,, (Valentina Teclici) – ,,o recreare a unui stil neconvenţional,, (Ben Todica) – ,,minus durere,, (Vasilica Grigoraş) – ,,model de limbă româneasca,, (Cecilia Bănica Pal) – ,,pete de inocenţă,, (Alexandru Moraru) – ,,un univers antinomic,, (Eleonora Schipor) – ,,o reţetă salvatoare,, (Vetuţa Anghel). (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama.daca auzi soapte de dragoste
daca auzi o simfonie stranie
in mijloc adanc de noapte
in mijloc de viata netraita
si daca degete de foc
si daca degete de gheata
iti lasa amprente
pe pielea zbarcita
nu te speria!
nu fugi ca un las

asa cum ai facut
o viata intreaga!
deschide ochii larg
priveste si asculta
pentru ca s-ar putea sa fie
ultimele mesaje divine
de la dumnezeul ala
vechi si obosit
pe care l-ai tot certat
ca nu ti-a livrat miracolele
pe care El niciodata
nu ti le-a promis! (mai mult…)

23 aprilie, Ziua Internaţională a Cărţii şi Dreptului de Autor. Ziua Bibliotecarului


Din anul 1995, la iniţiativa UNESCO, în întreaga lume se marchează, la 23 aprilie, Ziua Mondială a Cărţii şi a Dreptului de Autor, având drept scop promovarea dreptului şi libertăţii lecturii, iar ca deviză „Lectura pentru toţi”. Tot pe 23 aprilie, sunt comemoraţi Miguel de Cervantes, William Shakespeare şi Inca Garcilaso de la Vega.  Este, de asemenea, ziua în care s-au născut sau au murit Maurice Druon, Haldor K.Laxness, Vladimir Nabokov, Josep Pla şi Manuel Mejía Vallejo, poetul englez William Wordsworth (1850), scriitorul francez Jules Barbey d’Aurevilly (1889) și poetul englez Rupert Brooke (1915). (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…..ar fi trebuit
sa mai am
o tinerete
pe care sa
nu o irosesc
prin biblioteci
la facultate
pe stadioane
pe dieta cu
mancare sanatoasa

abstinenta
si regulamente
si respect…. (mai mult…)

Mugurel Pușcaș – versuri

IARNĂ PE VECI ( II )

Primăvara moare pe poteci,
Iarna ne învăluie pe veci,
Aripi largi cu ciocuri de cleştar,
Se rotesc pe cer, cerşind cuibar.

Mugurel Puscas

(mai mult…)

Titi Nechita: Ninge-n April

Ninge în April peste flori de cais
Cu fulgi rătăciți într-un alt paradis;
Ramuri se pleacă sub aspra povară,
Cerul în valuri mai tulburi coboară!

Ninge în April printre flori de cireș
Și nori se aștern peste câmp ca un preș,
Iar mugurii cad pe pământ înghețați
În prag de zvâcnire și neîntrebați. (mai mult…)

Constantin Enianu – Ideologie şi biologie

Într-o pădure din Europa, există resturi ale unui experiment ciudat din vremea nazismului german. Cercetătorii SS doreau să revitalizeze animale din preistorie, dispărute de mii de ani de pe Pământ. Scopul ? Se considera că noua rasă eugenică nazistă putea să le vâneze în pădurile străvechi europene. Aceasta este o poveste autentică, imortalizată prin imaginile şi relatările unui documentar de televiziune, unde este prezentat modul în care naziştii au vrut să supună Natura prin schimbarea cursului firesc al acesteia.
În iulie 1941, batalionul 322 al Poliţiei naziste de Ordine a început să deporteze mii de oameni din pădurea Białowieża, dintr-o zonă izolată din estul Poloniei. Cine opunea rezistenţă era lichidat. Atrocităţile comise în această pădure au fost consemnate minuţios în jurnalul de război, existent şi astăzi. În el e descris în detaliu soarta populaţiei ţărăneşti din pădurea Białowieża, unde batalionul nazist a ars din temelii 34 de sate şi a expulzat peste 7.000 de persoane. Golirea meticuloasă şi violentă a acestei păduri a fost specială. Ea făcea parte dintr-un proiect nazist. (mai mult…)

Valentin Tomuleț: O lucrare despre destinul Basarabiei

Valentin Tomulet

În peisajul istoriografic basarabean, poeta, prozatoarea şi publicista Galina Martea ocupă un loc deosebit. Lucrările ce-i aparţin sunt recunoscute la nivel internaţional, autoarea impunându-se pe parcursul anilor ca unul dintre cei mai versaţi cunoscători ai diverselor probleme de care s-a ciocnit societatea la etapa actuală.
Cu un stil extraordinar şi original de abordare a problemelor social-umane, scriitoarea Galina Martea vine în faţa publicului cititor, de această dată, cu o lucrare de o valoare aparte care, la rândul ei, ne reprezintă identitatea naţiunii, conştiinţa naţională şi, nu în ultimul rând, identitatea societăţii basarabene în cel mai real mod. Astfel, lucrarea literar-istorică Basarabia – destin şi provocare, autor Galina Martea, apărută recent de sub tipar la Editura Pontos, este foarte binevenită în spaţiul identitar al culturii basarabene. Lucrarea în cauză este o realizare nespus de reușită și extrem de necesară pentru societatea basarabeană, deoarece prin intermediul celor scrise autoarea pune în fața cetățeanului basarabean o obligație morală și anume: de a conștientiza corect întreaga diversitate a proceselor ce au loc în societate și în conviețuirea socială, și, nemijlocit, în viața de toate zilele a fiecăruia dintre noi. Prin descrierea (mai mult…)

Gabriel Stănciulescu – versuri

Încă o stea acolo sus…

Peste nori, acolo sus,
S-a mai înălțat o stea,
Când e soarele-n apus
Îmi zâmbește muza mea.

Ziua, soarele-mi hrănește
Gândul,mintea cu suspine,
Seara, printre nori zărește
Și aștept noaptea ce vine. (mai mult…)

Triada comportamentală conduită-conștiință-caracter

În urmă cu peste 2000 de ani, Cicero spunea cam așa: „Caracterul fără inteligență valorează mult, dar inteligența fără caracter nu valorează nimic”. De unde lesne deducem că nu numai în zilele noastre și, îndeosebi, pe meleagurile noastre nord-dunărene s-au prăsit acei ipochimeni cu obraz de toval, ce-și spun descurcăreți și pentru care noțiunile morale consacrate nu înseamnă nimic.
De pildă, ce anume poate să însemne pentru alde ăștia cinstea, corectitudinea sau cumsecădenia, când ei și-au făcut un țel în viață din a acționa potrivit satanicului crez „Hoțul neprins e om cinstit”, ba chiar își legitimează decalogul ticăloșiei prin acte normative croite după chipul lor fără obraz și-și justifică lipsa de caracter prin memorabile spuse de felul „Cine muncește n-are timp de făcut bani”?!…
Cu completarea că, dacă România postdecembristă a devenit faimoasă prin contraperformanțele ei economico-financiare, doar astfel putându-și consolida poziția de codașă a Uniunii Europene la toate acele capitole care vizează nivelul de trai și prosperitatea generală a nației, în schimb, prin indivizi ca Dinu Patriciu, Adrian Năstase, Adrian Severin, Dan Voiculescu, Viorel Hrebenciuc, Gheorghe Ștefan, Elena Udrea, Sebastian Ghiță și mulți alții, ea a scris pagini de neuitat în istoria universală a nelegiuirilor și a dinamizat exportul de probleme dâmbovițene pretutindeni în lume. (mai mult…)

Marin Voican – Scrisoare uitată

 Partea I-a S C R I S O A R E U I T A T Ă „Mama cea mai iubită fiinţă” …

Ce-mi e şi viaţa asta? De-abia mă mai pot mişca până în balcon ca să ascult pirivighetoarea, singura mea prietenă care mai vine şi-mi cântă în fiecare dimineaţă la geam. Îi place să stea printre frunzele teiului care a-nceput să dea în floare. Doamne, dacă n-ar mai fi nici primăvara asta, ce-ar face sufletul unui om care-i răpus de boală şi de tristeţe? Of-of !.. cum mai trece timpul, iar dragii mei copii nu-mi mai scriu, nici nu vorbesc la telefon cu mine… Ce-o fi cu ei ? De când s-a dus la ceruri Amelia, nimeni nu mai vine să mă vadă. A… ia să mă uit prin scrisorile astea, şi să văd ce-mi scria « floarea de migdal », iubita mea soţie. O, ia uite-te, un plic nedeschis!… Cine mi l-o fi trimis ? He-he-he… prietenul meu Marinică ! Când l-o fi scris, că nici nu se mai vede data ? „ Iubitul meu prieten, Doru, ieri am trecut prin faţa casei tale din Domneşti, unde ani în şir ne-am jucat de-a hoţii şi vardiştii, am furat cireşe de la părintele Nicole, pentru care mă rog să-l aibă Dumnezeu în pază, că bun şi înţelept mai era. Îţi mai aduci aminte cum întărâtam câinele coanei Anica, vecina de peste drum, iar tu râdeai şi-i spuneai: „Azorică, te iei în gură cu noi?…” După ce-l necăjeam îndejuns, îi aruncam cîte-o coajă de mălai pe care o prindea în gură printr-o săritură atletică, apoi se aşeza cu botul pe labe, mârâia şi ne privea cu nişte ochi sticloşi, că ne apuca frica şi o rupeam la (mai mult…)

Emilia Ţuţuianu: Convorbire despre Viaţă şi Cuvinte cu Veronica Balaj, jurnalistă şi scriitoare

Veronica Balaj

Am deosebita plăcere de-a dialoga cu doamna Veronica Balaj, o scriitoare care şi-a dedicat întreaga viaţă cuvintelor, scrise sau rostite.
Cunoscută în lumea literară națională și cu apariții la evenimente culturale și în alte țări – Franța, Canada, Italia, Israel – scriitoarea Veronica Balaj este una din marcantele personalităţi bănăţene din lumea scrisului, radioului și televiziunii. Autoare a peste 30 de volume, poezie şi proză, deţinătoare a numeroase premii naţionale şi internaţionale, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Veronica Balaj ni se prezintă ca o veritabilă personalitate culturală a zilelor noastre, din zona Banatului multicultural.
,,Într-o Europă unită, valențele particularului, ale specificităţii sunt o emblemă obligatorie pentru ca unitatea să poată fi realizată în şi prin diversitate.” (Veronica Balaj)

Veronica eşti o voce şi în radio şi în scris. Ai străbătut un drum interesant, cu lansări de carte în multe părţi ale lumii, ai cunoscut persoane importante şi interesante. Avem ce discuta. Mă bucur să fii invitata mea la o convorbire mai amplă. Ne-am intersectat în multe alte schimburi de idei ce au fost fragmentate. Acum e altceva… Ne putem avânta pe un areal mai larg…
– De acord. Orice comunicare poate aduce o notă de complementaritate. Se pot face conexiuni şi interrelaţionări care să ne bucure. (mai mult…)

Love story propus de Ligia Seman în „Funiile dragostei”

În 1970, regizorul american Arthur Hiller câştiga Oscar-ul cu un film de mare succes, intitulat simplu, „Love story”. Ecranizarea sa după cartea lui Erich Segal, avându-i în rolurile principale pe Ali McGraw şi Ryan O’Nael, prezintă povestea de dragoste a doi tineri, studenţi, ce se căsătoresc şi au parte de o fericire de scurtă durată (tot încercând să aibă copii, vor descoperi că ea suferă de o boală incurabilă). Dramă, lacrimi, suferinţă, un tagline celebru – „love means never having to say you’re sorry” – şi o coloană sonoră de neuitat, aceasta ar fi în câteva cuvinte istoria filmului.

Un love story oarecum similar ne propune şi Ligia Seman în cea mai populară carte a ei, „Funiile dragostei”, tiparită la editura Cetate Deva, în anul 2008, care impresionează prin aceeaşi reluare a clasicei poveşti de iubire frântă înainte de termen, de data aceasta din cauza unui mediu social ostil. În creaţiile sale, „Funiile dragostei”, „Handicapul conştiinţei”, „Tragedie şi triumf” şi „Domnind peste împrejurările vieţii”, autoarea impresionează prin capacitatea de a ne oferi o abordare practică a vieţii, ideală de altfel, dacă ne gândim că în acest mod ni se transmit adevăruri de mare actualitate. Concepută sub forma de roman, cu foarte multe dialoguri, relatarea de faţă este pătrunzatoare şi convingătoare, abundenta în conversaţii dinamice, vii, interesante. Eroii sunt prezentaţi obiectiv şi numai prin prisma faptelor lor, captivi ai acestora. (mai mult…)

Galina Martea: Constelații Diamantine – aprilie 2017, ediție dedicată sfintelor sărbători creștine și nu numai…

Constelatii  Diamantine_imagine-aprilie 2017

Întru cinstirea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, revista Constelații Diamantine (revistă de cultură universală editată sub egida Ligii Scriitorilor Români) din luna aprilie al anului curent își deschide conținutul cu un eseu întitulat „Hristos a Înviat!”, scris de Livia Ciupercă (poet, eseist, publicist, istoric și critic literar), acesta fiind completat cu poezii dedicate sfintelor sărbatori, scrise de către poeții Constantin Narly, Teodor Iordache, Petru Gheorghe Savin, Margareta Isbășoiu, Cornelia Buzdugan-Hașeganu, Dem.Sârbu-Berești. În semn de omagiu, respectivele versuri sunt consacrate sfintelor sărbători și anume: despre icoane (Constantin Narly), despre cruci (Pr. Teodor Iordache), etc., – simboluri ce reprezintă viața umană în toate ipostazele ei. Una dintre poezii este și despre psalm, creație ce simbolizează imnul religios biblic, astfel Cornelia Buzdugan-Hașeganu spunând: „Întoarce Doamne, fața Ta spre mine/Să-mi fie iarăși zilele senine/Și cu isop stropește-mă, Părinte,/Să-mi luminezi și duh și trup și minte”. În modul acesta, toate creațiile în versuri sunt dedicații ce pot servi drept model pentru ființa umană în a-și urma calea existenței prin legile naturii și, nemijlocit, prin fenomenele divine ale universului/omenirii. (mai mult…)

Vavila Popovici: VIOLENȚA – anestezicul înțelepciunii

„Multe lucruri sunt violente dar nimic mai violent ca omul.”
– Sofocle

Despre violență se spune că este replica omului incult. Unii spun că este o răutate genetică pe care omul nu știe s-o îndepărteze din suflet, atunci când trebuie. De aceea există și legi care pun stavilă violenței. Mânia și trufia determină omul să recurgă la violență, precum și lipsa posibilității de disociere a răului de bine – posibilitate instinctiv sau educațional obținută – , dar și lipsa unui caracter ferm, bine definit. A realiza valoarea Binelui, a-l dori și a acționa în scopul obținerii lui, este o virtute ce calmează, liniștește, apropie sufletele, indiferent de cultură, vârstă sau rasă. Biblia recomandă blândețea și iubirea ca mijloace – adevărate arme spirituale – împotriva tuturor încercărilor, exagerărilor și patimilor ce duc în final la violențe. În acest sens Mântuitorului Hristos rostea cuvintele: „Fericiți cei blânzi că aceia se vor mângâia”( Ev Matei 5.7).
Din punct de vedere istoric violența, această manifestare de primitivism, își are punctul de plecare încă din momentul săvârșirii crimei biblice a urmașilor lui Adam și Eva, Cain răzbunându-se pe fratele său Abel, omorându-l. Iată că „urmașii” lui Cain sunt cei ce promovează ideea unei societăți bazate pe principiul violenței, cunoscută fiindu-ne sintagma lumii antice „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, astăzi revalorizată de către unii. (mai mult…)

Dimitrie Grama – dialoguri

Dimitrie Grama…..uite norii s-au rasfirat
si cerul liber se inalta
dar, asa fara sprijin,
si cade acum

imi cade in ochi
imi cade in palme

….asa astept sa vina
noaptea
privindu-mi palmile
sa vad cum
rasar in ele
stele! (mai mult…)

Veronica Balaj, în vârtejul lumii moderne. Exerciții de sensibilitate contemporană

Din capul locului, trebuie să spun că îmi place ce face Veronica Balaj în prozele sale, îmi plac personajele și atmosfera. O proză modernă, cu putere de seducție, imprevizibilă și foarte feminină, iar asta la modul aparte, pentru că nici o dată nu mi-a plăcut ștampila aplicată de unii critici, aceea de, vezi Doamne, ”literatură feminină”.
Nu-mi plac generalizările de (acest) gen, cum nu-mi plac nici alte categorisiri, precum literatură științifico-fantastică, polițistă sau religioasă. De ce spun asta? Pentru că adesea e vorba de cortine artificiale, termeni intenționat folosiți, la modul subversiv, pentru a minimaliza o serie autori, trimițându-i la categoria ”literatură de nișă”, citiți în subtext o chestie secundară, un fel de filme de categorie B, care se târăsc în siajul literaturii celei adevărate, pe care aceiași critici au pretenția să o proclame. Comparați, de pildă, două autoare de valoare, nume importante din Banat – Nina Ceranu și Veronica Balaj, și veți vedea absurditatea încadrării de gen.
Nu, există literatură bună sau mai puțin bună, n-o spun eu primul, care poate fi și SF, și religioasă sau polițistă. Iar Veronica Balaj scrie pur și simplu foarte bine, ea face literatură de calitate, potențată de această amprentă feminină. (mai mult…)

Tiberiu Tudor: versuri

Tiberiu.Tudor

Acolo numai ploaia…

Frunzişul se-ncovoaie felin ca un ghepard,
Se clatină copacii, înlănţuiţi în funii,
Aruncă-mi drept în faţă fulgerul tău înalt,
Încă mai port la glezne arginturile lunii. (mai mult…)

Lansare de carte Editura Mușatinia

Realitatea mea neinventată, autor Nicoleta NISTOREANU, în cadrul Simpozionului TristanTzara și Cultura Dada, ed. a VI-a,  municipiul Moinești, 21 Aprilie 2017

Răscoala țărănească din aprilie 1831 în ținutul Roman


În timpul ocupației țariste, măsurile impuse prin Regulamentul Organic au fost extrem de apăsătoare asupra populației din Principatele Române, Moldova și Țara Românească.
Aproximativ 60000 de țărani din întreaga Moldovă s-au grupat în luna aprilie 1831, în jurul a cinci localităţi: Săbăoani, Deleni (Herţa), Bârnova (Iaşi), Galaţi şi Tărnăuca (Basarabia) și s-au răsculat împotriva trupelor țariste de ocupație.
Răscoala țărănească desfășurată în luna aprilie 1831, mai puțin cunoscută și studiată, a avut multiple cauze economice, sociale și politice. (mai mult…)

Decalogul Antoanetei Olteanu


Interviu în exclusivitate pentru revista ,,PERSONALITĂȚI ÎN ARIA INTERFERENȚELOR INTERNAȚIONALE”
Număr special dedicat omului de cultură Antoaneta Olteanu, conceput și editat de către Paul Polidor – Nr.18 (2017)

1. P.P.: Stimată doamnă Profesor ANTOANETA OLTEANU, cum consideraţi iniţiativa publicaţiilor Fundaţiei „Paul Polidor” de a vă promova ideile şi concepţia despre istorie, despre lume și culturologie, alături de interviurile, editate de noi, cu diverse personalităţi din lumea culturală, politică ori mass-media, iar Dumneavoastră, în opinia mea, începeţi o nouă tinereţe spirituală către pragul împlinirii (pe 22 ianuarie 2018) unei frumoase vârste ?… (mai mult…)

Gânduri dăltuite în piatră şi lemn


Redactor: Cristina OPREA

Acesta este titlul expoziţiei de sculptură pe care a organizat-o Radio Tv Unirea, Austria în data de 8 aprilie 2017 ora 18.30 în foaierul Teatrului ,,Aureliu Manea” din Turda. Este povestea unei frumoase şi emoţionante întâlniri, între un profesor Laszlo Suba şi elevul său Flaviu Bugnariu. Timpul a sculptat trepte în evoluţia artistică a fiecăruia. Două personalităţi puternice, două viziuni asupra temelor artei şi două moduri de exprimare, aşa aş esenţializa în câteva cuvinte întreaga expoziţie, dar mai este ceva. Amândoi au rezonat cu anumite materiale, punând în valoare, după formă, muzicalitatea acestora. (mai mult…)

Vasile Menzel – versuri

Vasile Menzel

F A N T E Z I E

Spre seară , răsărise Luna
abia pe jumătate.
M-am așezat pe Carul Mare,
printre stele,
privindu-le cum dorm
cu ochi deschiși.
În zori, am început să bat în El,
ca-n tobe, într-un ritm alert. (mai mult…)

Nicolae Vălăreanu Sârbu – Poeme

Tu nu ştii

N-am să te iubesc când plâng arinii
În serile cu macii somnoroși,
Ci-n zile când lacrimi varsă crinii
Și ochii înoată-n verde de frumoși.

Nicolae Valareanu Sarbu

Am să te iubesc mai pe-ndelete
Când cerul cade-n iureș peste flori,
De stele-ți coboară lin în plete
Cu raze-ntr-o cunună de culori. (mai mult…)

Mirela-Ioana Borchin: Veronica Balaj în contrejour

Veronica-Balaj-Solilocvii-coperta-1

Publicându-şi cel mai recent volum de poezie, intitulat Solilocvii, Ed. Muşatinia, Roman, într-o ediţie bilingvă, româno-engleză, şi împletindu-şi discursul liric cu unul pictural, într-o încântătoare demonstraţie de interculturalitate, Veronica Balaj talks the talk and walks the walk. Aceasta e tendinţa actuală. Comunicarea în engleză este decisivă nu doar pentru ştiinţă, ci şi pentru literatură. Globalizarea a aspirat în mod firesc şi artele, le-a asociat, a creat cadrul emiterii – în subtilă interacţiune – a unor mesaje artistice din domenii diverse. Trăirile, conceptele, imaginile şi semnele universale motivează atât traducerea discursurilor lirice, cât şi artistice. Inteligentă, mereu în actualitate, “argint viu”, cum a etichetat-o Ion Marin Almăjan, Veronica Balaj, o personalitate recunoscută în cultura cetăţii noastre, aduce noutăţi, la standarde înalte, demne de toată admiraţia, în mediul literar din Banat şi este o interesantă prezenţă în Uniunea Scriitorilor din România. (mai mult…)

Virgil Stan: Secerătorul

Motto: Verișorilor mei Ioana şi Victor Dobre,
din comuna Pecineaga – jud. Constanţa.

Virgil Stan

Victor s-a sculat cu noaptea în cap şi-a căutat în odaie traista, în care a aruncat în grabă un boţ de brânză sărată de oaie şi tare ca piatra şi un coltuc din pâinea pe care a făcut-o cu două zile în urmă Jeni soţia sa, în cuptorul de sub dudul de lângă casă.
Pâinea, la ţară se cocea o dată pe săptămână, să nu se ardă cuptorul prea des. Era criză până şi de paie. Şi anul trecut ca şi anul acesta nu s-au făcut cerealele din cauza secetei din primăvară. Boabele costelive de grâu sau de orz ce au scăpat de la secetă, le-au cărat şoarecii de câmp prin găurile lor, unde şi-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunţa aspră după spusele bătrânelor din sat.
Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătuşa lui Victor, tăia în două cu cuţitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare şi le aşeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. Acele cupe de ceapă care aveau în ziua de Sfântul Vasile mai multă umezeală în ele, avertizau că lunile respective vor fi ploioase. Aşa „decretase” mama Ioana şi anul acesta după studierea cepelor sale în ziua de întâi ianuarie, că lunile de iarnă vor fi geroase şi pline cu zăpadă, aproape până prin martie, când va cădea ultima „nea a mieilor”, imediat după “babe”, iar cele de vară vor fi foarte secetoase. (mai mult…)

Veronica Balaj: Poeme întomnate, autor Rodica Pop

O carte ca o mărturie

Un al doilea volum în ierarhia unui om al scrierii literare nu este nicidecum pe locul doi decât cronologic vorbind. El face parte dintr-o trăire permanentă, ca un flux interior pe care, orice poet și-a asumă ca pe o stare de viață, de existență. Aceste POEME ÎNTOMNATE, Edit. Eurostampa, Timișoara, 2016, sunt de fapt, rodul unor gânduri îndelung cizelate, trăiri transferate în cuvinte, în simboluri care susțin unitatea cărții. Ne-am putea opri la câteva dintre acestea cum ar fi, trecerea timpului și adăugăm ca argument, denumirea primului volum, Timp personal. Timpul se constituie frecvent ca leit-motiv din care se ivesc imagini poematice cu valabilitate general-umană. Autoarea nu este copleșită de teamă, n-o încearcă o angoasă, visele și tăcerile timpului sunt acceptate ca ceva firesc: ,,bucuria visării/stau pe-o câmpie/întinsă/sub un cer/în amiază/meditez/cât de scurtă/e viața /numai/cuvântul durează” (pg. 32) (mai mult…)

Adrian Alui Gheorghe: Cartea de poezie – RITA CHIRIAN şi „frumuseţea ca disperare umilă”

Rita Chirian

(„Casa fleacurilor”, Casa de Editură „Max Blecher”, 2016)

Într-un interviu din anul 2012, din „Ziarul financiar”, cînd publica cel de-al treilea volum, „Asperger”, Rita Chirian spune: „Am încercat ca volumele mele să nu semene unul cu celălalt, să deschid o paranteză nouă cu fiecare carte pe care o public. Sevrajul era, cu scăderile şi cu creşterile lui de tensiune – ca orice debut -, o culegere amestecată, a cărei intenţie era să spună totul deodată, pletoric şi torenţial. Cu Poker face am ieşit din biografismul imediat, din notaţiile minimaliste, de tip diaristic, dar am păstrat conotatul gothic, întunecat. (…) În Asperger, accentul cade aproape exclusiv pe fragmentaritate, pe conexiunile subterane dintre nucleele colajului, pe secvenţial, chiar dacă temele sunt, în mare parte, cele intuite: obsesionalul, traumaticul, feminitatea, cu toate corolarele lor. Îmi place să cred că Asperger e, într-adevăr, un obiect artistic. E cel mai cerebral şi mai atent construit volum al meu, chiar dacă, spunând asta, o să dau jos mantii şi o să îmbrac salopete…”. Aflată la a patra carte de versuri, „Casa fleacurilor” (Casa de Editură „Max Blecher”, 2016), Rita Chirian duce mai departe „un proiect poetic” cu detaşarea celui care controlează, tiranic chiar, limbajul şi efectele sale, realitatea şi subliminalul. Şi trebuie să precizăm de la început că poezia sa nu mizează pe rostirea inspirată, nu e nici joc verbal, mai (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – poesis

Şi, iar, va înflori liliacul alb

Îţi aminteşti cuvintele noastre,
dar, mai ales, înţepătura dragostei.
Ai venit, aici, după ce ţi-ai văzut
imaginea stingându-se
într-o oglindă spartă de durere,
o scânteie ai împrumutat
pentru-a aprinde focul,
lumina ce străbate oceanul trăirilor,
apa ei ţi-a atins gura întredeschisă,
seducător ai îmbrăţişat lichidul divin.

Irina LuciaMihalca

(mai mult…)

Gheorghe Simon: ProfesorulRadu Moțoc – Auguste RaffetActivitatea de funcționar îndeplinită de Vasile AlecsandriMihai Dascălu – lacrimaTiti Nechita – Zile noi de primăvarăÎntâlnirea Poeților, Vol.V, 2017 – antologie lirică multilingvăRadu Moțoc: Max L. Blecher (1909 – 1938)Radu Moțoc: Roman Vodă – 2017Eugen Dorcescu: Mirela-Ioana Borchin, BiobibliografieRapoarte consulare austriece întocmite la Roman, aflate în colecția HurmuzachiCezarina Adamescu: Tristeţea din floarea vieţii adevărateEditorial – Mariana Gurza: Apropieri – pelerinaj prin idee, gând şi sufletDimitrie Grama – dialoguri23 aprilie, Ziua Internaţională a Cărţii şi Dreptului de Autor. Ziua BibliotecaruluiDimitrie Grama – dialoguriMugurel Pușcaș – versuriTiti Nechita: Ninge-n AprilConstantin Enianu – Ideologie şi biologieValentin Tomuleț: O lucrare despre destinul BasarabieiGabriel Stănciulescu – versuriTriada comportamentală conduită-conștiință-caracterMarin Voican – Scrisoare uitatăEmilia Ţuţuianu: Convorbire despre Viaţă şi Cuvinte cu Veronica Balaj, jurnalistă şi scriitoareLove story propus de Ligia Seman în „Funiile dragostei”Galina Martea: Constelații Diamantine – aprilie 2017, ediție dedicată sfintelor sărbători creștine și nu numai…Vavila Popovici: VIOLENȚA – anestezicul înțelepciuniiDimitrie Grama – dialoguriVeronica Balaj, în vârtejul lumii moderne. Exerciții de sensibilitate contemporanăTiberiu Tudor: versuriLansare de carte Editura MușatiniaRăscoala țărănească din aprilie 1831 în ținutul RomanDecalogul Antoanetei OlteanuGânduri dăltuite în piatră şi lemnVasile Menzel – versuriNicolae Vălăreanu Sârbu – PoemeMirela-Ioana Borchin: Veronica Balaj în contrejourVirgil Stan: SecerătorulVeronica Balaj: Poeme întomnate, autor Rodica PopAdrian Alui Gheorghe: Cartea de poezie – RITA CHIRIAN şi „frumuseţea ca disperare umilă”Irina Lucia Mihalca – poesis

Minodora Ursachi – Viața, ca o artă sau arta de a trăi în, pentru și prin frumos

minodora-ursachi

Interlocutoarea mea este distinsa doamnă Minodora Ursachi, muzeograf și publicist, o fire autodidactă și o inovatoare prin toată activitatea depusă timp de 30 de ani, în cadrul muzeului fondat de domnia sa: Muzeul de Artă Roman .
A sluji arta, așa cum a făcut-o doamna Minodora Ursachi, a fost un soi de religiozitate înduioşătoare, pătimaşă chiar, care a condus la o luptă invizibilă pentru asanarea maleficului din viaţa cotidiană.
Că scopul artei este, poate, perfecțiunea, Minodora Ursachi, trăind într-o lume a frumosului artistic şi înconjurându-se permanent de oameni de caracter, a reușit să promoveze cu toată fiinţa ei, de-a lungul unei cariere impresionante, focul misterios al creaţiei – ca ardere istovitoare şi neîntreruptă ce răspândeşte Lumina. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Hristoase!

Infinitul divin s-a revărsat în trupul Tău,
din pântecul Mariei arătându-Te lumii.
Învăţător, Vindecător, Stăpân ai fost
și-ai cucerit lumea cu iubire, fără de fală,
cu modestie, cu incantație morală.
De Marele Preot ai fost întrebat
de ești Tu fiul celui binecuvântat.
„Da, sunt!”, ai răspuns îndreptățit.
Nu Te-au crezut și la moarte Te-au osândit.
Te-ai lăsat crucificat
după ce drumul vieții ni l-ai arătat,
căci Dumnezeu atât de mult ne-a iubit
încât pe Tine, singurul Fiu,
morții pământene L-a dăruit. Read the rest of this entry »

Ştefan Dumitrescu: Realitatea mea neinventată, autor Nicoleta Nistoreanu

Nicoleta Nistoreanu

O carte de care ne era dor și care ne face bine!

După ce trecem de 60 de ani, vedem cum ni se face din ce în ce mai dor de copilărie, și că ni se întâmplă să ne întoarcem cu sufletul și cu imaginația, din ce în ce mai des, în locurile în care, făcând primii pași, am început drumul către cei care suntem azi. De aceea m-am bucurat nespus, când, datorită minunatei poete și omului minunat care este doamna Emilia Țuțuianu am primit un dar frumos și hrănitor de care sufletul meu avea nevoie… Am primit cartea doamnei profesoare Nicoleta Nistoreanu, Realitatea mea neinventată, pe care doamna Emilia Țuțuianu (un editor de mare talent) tocmai se pregătește să o editeze.
Cartea are două părți, sunt de fapt două cărți îngemănate: Verile primei copilării, este prima carte, în care autoarea a descris locurile în care s-au născut părinții ei și în care a crescut și dânsa. Din care a pornit, asemenea unui pârâiaș, care a tot crescut devenind râu, aventura vieții autoarei în această lume. Sunt descrise cu ingenuitate locurile sfinte pipăite cu tălpile picioarelor, cu privirile înfiorate ale ochilor de copil, cu mâna care mângâia lucrurile, iarba, florile. Read the rest of this entry »

Emilia Țuțuianu, convorbiri: Iulia Roger Barcaroiu – Când ,,cerul se sparge crunt şi cade în oceane”

Iulia.Barcaroiu

Un vers al poetei Iulia Roger Barcaroiu m-a urmărit multă vreme: ,,Cerul se sparge crunt şi cade în oceane…”.
Destin, întâmplare, nu ştiu exact ce a fost, ştiu doar că timpul a făcut să cunosc poezia şi personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal, verişoara poetului. Urmând o anume traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare.
Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o preţioasă şi consecventă colaboratoare a revistei Melidonium.
– De ce ,,cerul se sparge crunt şi cade în oceane?”. Mărturisesc că este un tablou care îmi place foarte mult… îmi pătrunde în suflet, îl atinge.. Read the rest of this entry »

Managementul și teoria managerială în evoluția instituției de învățământ

Galina Martea

Societatea contemporană, cu toate componentele sale, este acel element al construcției evolutive care produce și promovează procesele calitative de dezvoltare umană și socială. Procesele evolutive sunt determinate şi înaintate de noile condiţii şi provocări ale timpului ce se produc în fenomenele organice dintre ştiinţă, cultură, învățământ şi, respectiv, din cursul vieţii reale. De asemenea, dezvoltarea şi modernizarea unui proces se axează în totalitate pe disciplina ştiinţei, învăţământului și a artei de a cunoaşte cât mai bine tehnicile de calitate ale schimbărilor evolutive care, ulterior, produc modificările corespunzătoare atât în viaţa omului, cât şi în viaţa întregii societăţi. Transformările progresive într-o societate, în majoritatea cazurilor, sunt create și se bazează integral pe activitatea sistemului de învăţământ – componentă principală a politicilor sociale/educaţionale și parte componentă a politicilor de dezvoltare a oricărei țări. Astfel, modernizarea învăţământului, în timp, devine, indispensabil, un proces prioritar al necesităților sociale, acesta fiind dictat de schimbările evolutive ale individului și a cerințelor umane curente și de perspectivă. Read the rest of this entry »

Comentariu la Filmul lui Ben Todică Episodul 6

Filmele semnate de cineastul Ben Todică sunt construite pe o structură emoţională pentru că el însuși este un om sensibil care trăiește pentru a sluji sufletul. Și conștiința. Aș putea spune că Ben se conduce după perceptul, „valorezi atât cât poți dărui bine și iubire”. Precum perceptele morale înalte, venite din cartea sfântă, așa sunt și temeliile pe care se sprijină filmele semnate de Ben Todică.
Mă refer doar la episodul 6, Pocnind din bici… pe lângă boi, refrenul cunoscutului cântec este un lait motiv de la care pornește excursul emoțional. Este vorba de întâlnirea peste ani a autorului cu cei dragi. Așa cum mărturisește, a purtat cu el peste mările și oceanele lumii amintirile în desfăşurarea lor sau, chiar sub formă de firimituri, dar totul are valoare sentimentală, adică e trăire. Și secvențele din acest film rulează pe aceleași role, pe aceleași linii ca într-un lung drum existențial, viața, oamenii, întâmplările celor dragi se reînnoadă și redevin realitate, doar prin emoție.
Am urmărit expresia celor dragi, tonalitatea vocii lor, ambientul din casă, toate ajută la conturarea unei secvențe de viață, pe care Ben a dorit să o imortalizeze și pe peliculă, să nu piară nici o secundă din viața fostă, din viața prezentă care îl definește ca om. Impresionant este acest liant emoțional cum spuneam. Read the rest of this entry »

Corneliu Balan: Interviu cu Sergiu Cioiu

Sergiu Cioiu-in-tinerete

Pe domnul Sergiu Cioiu l-am întâlnit pentru prima oară la un ceai, în casa unui prieten comun. Sergiu a apărut destul de târziu în timp ce eu venisem printre primii şi mă pregăteam să plec. Deja îmi pusesem geaca pe mine când gazda mi-a sugerat ca înainte de a pleca să fac repede cunoştinţă cu domnul Cioiu. Aşa am făcut. Îmbrăcat de plecare cum eram, am reintrat în casă, m-am apropiat de un grup în centrul căruia Sergiu Cioiu povestea aventurile prin care trecuse imediat după plecarea din România. S-a întrerupt să facem cunoştinţă, apoi am rămas să ascult finalul întâmplării după care nu m-am putut stăpâni să nu povestesc la rândul meu ceva potrivit topicii. În continuare, Sergiu a depănat o altă poveste haioasă şi aşa mai departe, pe durata unei ore bune – tot timpul acela eu continuând să fiu îmbrăcat “de plecare”. Read the rest of this entry »

Dr. George Anca: RAM NAVAMI

RAM NAVAMI

Rama_Sita_and_Lakshmana

Om Gupta – Maria Mitrache – Sergiu Cioiu – Mariana Gurza

OM GUPTA

Respected Dr. George Anca Ji,

जय सिया राम !

Today/Tomorrow is Ramnavami! This is The Day when Prabhu Shri Ram appeared on earth in human form.
There is often a question why Lord takes human form and comes on earth. There are plenty of answers in our scriptures. The following poem is yet another attempt.
You may or may not agree with this view, but I thank you for reading it. If you like it, please feel free to forward to others. You can post it on your Face book and other social media if you so wish.
Wish you a very divine Ramnavami. May He always keep you and your loved ones happy and spiritual. Read the rest of this entry »

Emilia Ţuţuianu: Virgil Răzeșu – Alchimia dintre bisturiu și peniță

Emilia Țuțuianu

Viața ca profesie, profil și pasiune – Am ca interlocutor pe distinsul medic şi scriitor Virgil Răzeşu, cetăţean de onoare al municipiului Piatra Neamţ, o personalitate a lumii medicale nemţene, dar în aceeaşi măsură şi a lumii literare.
Stimate domnule Răzeşu, dacă ar fi să-l luăm în seamă pe Goethe care afirmă: ,,ce puţin s-a scris despre cele întâmplate, ce puţin s-a păstrat din ceea ce s-a scris !”ce aţi comenta, din perspectiva vârstei şi a experienţei Dvs. ? Ştiu că dedicaţi foarte mult timp scrisului ? Cu aceeaşi pasiune ca şi pentru chirurgie ?
– Răspund mai întâi ultimei părţi a întrebării dumneavoastră şi spun că pentru mine nu se mai pune problema unui timp liber sau nu. Întreaga mea activitate este dedicată scrisului, pe care, evident, îl practic cu aceeaşi pasiune cu care mi-am practicat şi profesia. De altfel, consider că omul trebuie să pună pasiune în tot ce face. Chiar şi în ură sau dispreţ. Socotesc pasiunea ca un fel de catalizator, un condiment sine qua non, care pune în valoare şi dă sens tuturor acţiunile noastre, ba le şi înnobilează. Read the rest of this entry »

Crina Bocşan-Decuseară: Paul Polidor – Membru al Academiei de Literatură și Arte a Ucrainei

POPLIDOR DIPLOMA2017

MAESTRUL TĂLMĂCIRILOR, Paul Polidor – numele lui se asociază cu ceea ce înseamnă tălmăcire cu măiestrie, adică tălmăcirea cuvintelor, simţirilor, trăirilor („pătrunde-n suflet şi în gând…”), fidel redând textul autorilor din Rusia, Ucraina, Azerbaidjan, Israel etc.

Talentul de poet, textier şi compozitor-interpret este aproape estompat de măiestria cu care însufleţeşte slova din textul original, transpunerea mesajului. Read the rest of this entry »

Pagina 5 din 414« Prima...34567...102030...Ultima »