Vasile Filip: În vâltoarea vieții

Multă vreme – poate chiar și în timpurile contemporane nouă – în memoria publicului cititor imaginea scriitorului îl înfățișa pe acesta ca pe o ființă eterică, izolată în turnul de fildeș, într-un univers de nepătruns, dincolo de vâltoarea vieții din care, la drept vorbind, își culegea subiectele metamofozate în opere literare. Uneori – în capodopere. Fără îndoială, această viziune nu corespunde decât, poate, pe ici – pe colo cu realitatea. Într-o bună măsură, însă, ea dovedește prețuirea publicului, exprimată și ea într-o manieră artistică, metaforică. Trebuie, deci, luată ca atare, viața… internă – individuală sau de breaslă – oferind și posibilitatea unor considerații mai realiste și mai puțin… lirice.
În cazul scriitoarei Vavila Popovici, chestiunea este cât se poate de lesne de pătruns și se înțeles. Autoarea ni se înfățișează ca un spirit ancorat profund în realitățile pe care le trăiești la modul direct, neocolind, însă, pe cele tangențiale doar, dar care îi dau, și ele, posibilitatea de a se exprima în registre mai cuprinzătoare și mai relevante. (mai mult…)

Gh. A.M. Ciobanu – De la Geneză la Big Bang

Gh a m Ciobanu

Un nou secol, un nou mileniu, un repetat ,,memento” la adresa multor probleme cardinale ale omenirii, dintre care acea a ,,Tăcerii lumii”, ca și cea legată de ,,Sfârşitul” ei rămân, în mod deosebit, ca purtând în ele cea mai mare încărcătură de şoc.
Un ,,şoc al prezentului”, chiar dacă acestea se preocupă de un ,,ab initio” și de un ,,finis” al firii. Un ,,de la A la Z” cosmic, cu atât mai actual cu cât cea mai importantă religie a planetei îşi rotunjeşte, pentru a doua oară, milenara sa certitudine istorică, o religie care, de douăzeci de veacuri, a sanctificat , fără nici o derogare, existenţa unui început, ca şi al unui seism finalic ale lui ,,a fi”. La aceasta se mai adaugă şi modelul segmenţial al gândirii umane, al acestei inteligenţe superioare pentru care, orice din univers, se însumează în segmentul algoritmic AB. Pentru ea şi întregul, ca şi infinitatea sa de componente finite, trebuie să fi avut o ,,geneză” şi urmează a avea, peste o minisecundă sau peste un megacronos, o ,,Apocalipsă”. Să ne oprim acum, ,,primo tempo”, la acel ancestral ,,să fie”, care, la începuturi, s-a întrupat într-un ,,a fost ”. Aproape toate religiile omenirii au pus pe prim plan problema zămislirii lumii, fie din ,,ceva” sau din ,,nimic”, fie spontan sau în momente succesive, fie catastrofic sau olimpianic. (mai mult…)

Trăiți frumos, dar cu discernământ!

Suntem în zilele premergătoare sărbătorii împărătești a Maicii Domnului, Buna Vestire. În întreaga țară se organizează Marșul pentru viață, în cadrul căruia tineri de toate vârstele ies să susțină dreptul la viață recunoscut fiecărei persoane, încă de la concepere. Evenimentul divin în preajma căruia suntem chemați să mărturisim credința noastră în Cel care este Calea, Adevărul și Viața, semnifică anunţul lui Dumnezeu pentru însănătoşirea vieţii. Este Buna Vestire a refacerii şi a preţuirii darului vieţii.
Orice aflare a zămislirii unui prunc este o Bună Vestire. Pentru toţi, această veste să fie o Bună Vestire a tinereţii, să rămână veşnic vie în inimile voastre şi să vă dăruiască din puterea şi vigoarea ei tuturor! Preţuiţi darul vieţii! Preţuiţi unicitatea persoanei! Tuturor Dumnezeu să vă dăruiască Bune Vestiri şi să vă binevestească bucuria care este roada Duhului Sfânt!

ips_binecuvinteaza_zambitor_blue

✝IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
Înaintea acestor timpuri confuze pe care le trăim noi astăzi, orice copil născut în această lume era considerat un dar al lui Dumnezeu și o mare binecuvântare pentru familia născătoare de prunci. Astăzi, orice copil venit în lume presupune o provocare, un risc. Chiar dacă așa s-a ajuns să fie considerată naşterea unui copil, Vă îndemn părintește și prietenește să vă asumați acest risc și să fiți încredințați că Dumnezeu, Care este iubire, a pregătit încă din eternitate modul de a asigura existența tuturor până în veșnicie. De aceea, în orice familie creștină, vestea venirii unui copil pe lume, trebuie să apară concomitent cu disponibilitatea părinților a se sacrifica pentru el, deoarece nașterea unui copil este sinonimă cu jertfa. (mai mult…)

Titi Nechita – Niște ciori

Niște ciori, cam bosumflate
Stau pe-o ramură de plop
Și privind de sus, plouate,
Își dau ghionturi, fără scop!

Nu știu care dintre ele
A fost prima la ghiontit,
Dar uitând de toate cele,
Mă întreb: ce-or fi pățit?! (mai mult…)

Galina Martea: Haos postelectoral – între interese și principii

Ar fi greu să-ți imaginezi că societatea basarabeană ar putea exista fără probleme, fără intrigi, fără smecherii din partea clasei dominante. Deci, este imposibil să-ți imaginezi că după scrutinul electoral din 24 februarie al anului curent situația ar putea fi de o altă conjunctură. Dacă să analizăm evenimentele de ultimă oră ce au loc în cadrul societății, cu precădere în cadrul partidelor politice care în baza voturilor acumulate au reuțit să se promoveze în noul legislativ, format în baza procedurii de validare a alegerilor susmenționate de către Curtea Constituțională, atunci vom vedea că starea lucrurilor nu este nici pe aproape în limite onorabile. La ordinea zilei din partea unor forțe politice se regăsește din nou aceeași atitudine de denaturare intenționată a adevărului ce are drept scop înșelarea maselor/ electoratului, iar scopul prioritar este de a domina puterea legislativă, aceasta fiind una dintre cele mai importante puteri ale statului. Interesele unor politicieni din noul Parlament sunt de proporții (cu toate că încă nu s-a ajuns la formarea unei coaliții majoritare pentru ca noul legislativ să funcționeze), iar principiile acestora sunt raportate la niște obiective ce sunt corelate cu aspectele vicierii, aspecte ce nutresc doar soluționarea intereselor personale și, bineînțeles, nu celor publice. Astfel societatea (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

2

 

Mareea nopţii se retrage
Cu unda visului ce trece
Şi îmi aruncă iarăşi leşul
La ţărmul dintre somn şi veghe

Acolo unde, încă-n ceaţă,
Trăgându-şi sângele din mare
Lumina zilei îşi înalţă
Stihia ameninţătoare.

Dorel Schor – Vacile sfinte

  • Ce se întâmplă când un obiect util ajunge inutil? Dar cu un om!?
  • Vocile celor care sunt contra se aud mai tare decât ale celor care sunt pentru.
  • Haz de necaz… Primul trece,celălalt rămâne.
  • Niciodată nu e prea târziu ca să dovedeşti cât eşti de prost.
  • Sunt aproape un Zero spuse Unu (Adrian Grauenfels).
  • „Mi-am propus s-o iau de la capăt, dar nu m-am decis de la care capăt”.
  • De ce în tipărituri greşelile se strecoară?
  • Studiez acum teoria haosului… Unde naiba mi-am pus notiţele?!
  • „Triunghiul drept are două catetere mai scurte şi o ipoteză mai lungă”.
  • Ca să nu schimbi, trebuie să ai un fond ce trebuie păstrat (Mircea Radu Iacoban). (mai mult…)

Victor Ravini – Metode vechi și noi

Metodele de cercetare științifică evoluează și se îmbunătățesc de la o generație la alta, chiar și în domenii care avansează mai încet decât cercetarea spațială, cum ar fi cercetarea în filologie, în știința religiilor sau în alte domenii umaniste. Noi avem acum alte mijloace de informare decât au avut predecesorii noștri, putem citi cărți care încă nu apăruseră pe vremea lor, exigențele au sporit, am învățat multe din greșelile trecutului, mentalitățile s-au schimbat, avem o vedere mult mai largă decât aveau generațiile anterioare și este normal că noi gândim mai altfel decât au gândit savanții, care au fost ce au fost și nu mai sunt. De bună seamă că metodele cercetătorilor anteriori ai Mioriței, în măsura în care au avut vreo metodă clară, sunt mult rămase în urmă și nu mai corespund exigențelor de azi. Cu așa metode cum erau cândva, nici nu e de mirare că au ajuns la concluzii care au stârnit nedumeriri, au provocat vrajbă între savanți și amărăciune sau descurajare la cam toți dintre noi cei mulți. Pe unii ne-a mâhnit, pe alții ne-a indignat. O sumedenie de interpretări contradictorii au ca numitor comun înțelegerea Mioriței pe dos, denigrarea poemului nostru național, a ciobanului și a românilor în general. Interpretările predominante și bine trâmbițate ale Mioriței, oricât de binevoitoare ar vrea să fie, sunt o insultă națională. Nu putem accepta să rămânem cu ochii în noroiul, în care a fost trântit poemul nostru național și să fim terfeliți în acest fel. (mai mult…)

Nicolae Motrescu la 75 de ani (în memorian)

La 22 martie anul curent profesorul, publicistul, activistul Nicolae Motrescu din comuna Crasna ar fi împlinit frumoasa vârstă de 75 de ani.
I-a fost dat să vină pe lume în ziua de 22 martie a unui an cam greu, 1944. Pe stil vechi sărbătorim în această zi 40 de sfinţi.
Aşa a vrut soarta, probabil, ca tot într-o zi de primăvară să plece subit, neaşteptat, pe alt tărâm. Iată că la 18 martie s-au împlinit deja 11 ani de când nu-l mai avem printre noi. Nu-i mai auzim vocea cu un tembru deosebit, nu-i admirăm statura dreaptă şi ţinuta-i demnă. Profesorul, publicistul, autorul de cărţi, omul şi crăsneanul Nicolaie Motrescu a plecat într-un martie al anului 2008 spre zările albastre. A fost şi a rămas pentru totdeauna fratele mai mic al regretatului poet crăsnean Ilie Motrescu. A fost un bun român, un mare patriot al neamului şi baştinii chiar şi în acele vremuri de restrişte, fapt pentru care a suferit toată viaţa. Alături de regretatul său frate Ştefan Motrescu, fizicianul cu suflet de poet a ţinut făclia românismului aprinsă acolo, în Crasna lor dragă, susţinuţi şi îndemnaţi şi de ceilalţi fraţi şi unica lor soră Maria. (mai mult…)

Vavila Popovici: Filozofia lui David Hume

Înfrânt nu ești atunci când sângeri, și nici când ochii-n lacrimi ți-s, adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis ! ” – Radu Gyr

Scoțianul David Hume a fost un filozof iluminist scoțian, istoric, economist și eseist. S-a născut la Edinburgh în 1711 și a murit în 1776. În 1723 se înscrie la secția greacă a Universității din acest oraș, dând astfel urmare pasiunii sale pentru literatură, iar la vârsta de 17 ani se înscrie la drept, în urma insistențelor familiei sale, care ținea mult să-și aleagă pentru viață o carieră practică. După terminarea colegiului, și încercarea de intrare în viața de afaceri, își dă seama că negoțul nu este pentru el. Pleacă în Franța și reia studiul, redactează prima lucrare „Treatise on human nature” (Tratat despre natura umană) între anii1739-1740, cu care începe activitatea sa publicistică. Acestei lucrări i-au urmat altele care i-au creat reputația de mare scriitor și gânditor, precum: „Cercetare asupra intelectului românesc”, „Cercetare asupra principiilor morale”, o serie de „Discursuri politice”, patru disertații: „Istoria naturală a religiei; a pasiunilor, a tragediei, a criteriului gustului; „Dialoguri asupra religiei naturale” (apărută postum). În afară de lucrările sale filozofice, Hume a publicat și o monumentală lucrare intitulată Istoria Angliei 1754- 1761). (mai mult…)

Gabriela Lungu: Devenirea fiinţei umane sub semnul trinomului ereditate-mediu-educaţie

gabriela Lungu

Sistemul psihic uman şi personalitatea se edifică în zona de interacţiune dintre biologic şi socio-cultural, ele izvorăsc dintr-o lume externă organismului , dar se elaborează în sistemul viu al organismului, în speţă, la nivelul activităţii creierului” . Ca urmare a acestui fapt, devenirea fiinţei umane are loc sub acţiunea unei multitudini de influenţe extrem de variate dintre care unele externe, altele interne, unele directe, altele indirecte, unele naturale, altele sociale, unele permanente, altele episodice, unele cu acţiune cauzal determinativă, altele cu rol de condiţie sau premisă etc. Conştientizând factorii ce stau la baza acestor influenţe şi selecţionându-i pe cei cu acţiune constantă, profundă şi esenţială, putem afirma că ereditatea, mediul şi educaţia reprezintă factorii fundamentali ai devenirii fiinţei umane.
Dezvoltarea psihică nu o pot realiza numai premisele ereditare, nici numai condiţiile de mediu considerate ca factori cu acţiune separată şi nici simpla convergenţă a acestora. Pentru relaţionarea realităţii biologice a organismului uman cu datele de construcţie, materiale şi spirituale oferite de mediu, ca şi pentru orientarea acestei deveniri, este necesar un fel de operator special, un organizator de proces, cu funcţii de conducător al acestei dezvoltări. Rolul acestui operator şi organizator îl îndeplineşte educaţia. Educaţia devine o activitate care pune în relaţie datum-ul ereditar cu elementele de conţinut ale mediului natural şi social, asigurând (mai mult…)

Titi Nechita – Pe sub zori de primăvară

Dintre norii șturlubatici
Ce-au adus ninsori și ploi
Din ținuturi de antarctici,
Raze curg spre noi șuvoi.

Colo jos, lângă o cioată
Ruginită de iernat,
Tot privind cu ochii roată,
Două muște stau la sfat. (mai mult…)

Dorel Schor – Place Pigalle

– Vai, ce neplăcut mi-a fost în Place Pigalle, îmi spune domnul Oiţerman, tocmai revenit dintr-o deplasare la Paris. Am trecut într-o duminică pe la Moulin Rouge şi tocmai vroiam să-i arăt soţiei celebrul Montmartre, când ne-am trezit, fără să ne dăm seama, în inima catierului fierbinte.
Domnule, nu vreau să exagerez, dar nu poţi să faci doi paşi acolo fără să te agaţe o cocotă, nu poţi înainta zece metri fără ca vreun coccinel să nu te atragă într-un gang. La fiecare colţ te şochează reclama unui cinematograf unde rulează toată ziua şi noaptea filme porno, sau se deschide perdeaua unui sex shop, sau se întredeschide uşa unui stabiliment dubios, te frapează vitrina unui teatru cu piese impertinente, sau un local de striptese cu femei în pielea goală, sau un bar dubios cu figuri de pe alte planete… Detracaţi şi dezaxaţi, narcomani şi apaşi, de te ia frica, nu alta, de câţi aşa zişi artişti, şarlatani, prostituate, hoţi de buzunare şi falşi intelectuali pe metru pătrat găseşti acolo… (mai mult…)

Dramaturgul Ion Luca, sergent sanitar în Primul Război Mondial

Ion Luca, născut la data 7 decembrie 1894, la Roman, a fost un dramaturg și eseist român. Ion Luca a urmat Școala primară la Roman și Bacău, și a continuat studiile la Seminarul ,,Veniamin Costache” din Iași. Licentiat in drept la Universitatea din Iași și în teologie la București, își va lua doctoratul in ambele discipline. In timpul Primului Război Mondial a fost încadrat ca sergent sanitar in Rusia, intr-un spital orășenesc din Nikolaev (1917-1918). A fost diacon, apoi profesor si avocat la Bacău. După 1930, s-a dedicat teatrului și a debutat in anul 1933, pe scena Teatrului National din București, cu piesa ,,luda”. Spre sfârșitul vieții, dramaturgul Ion Luca s-a stabilit în Vatra Dornei, unde a activat ca învățător.
A compus și publicat peste 40 de piese de teatru, unele dintre ele fiind jucate de teatre din București, Iași, Cluj și Bacău: ,,Cele patru mări”, ,,Alb şi negru”, ,,Chiajna”, ,,Dumitru”, ,,Cuza Vodă”, ,,Leana Vrăjitoarea”, ,,Pelina”, ,,Amon-Ra”, ,,Salba Reginei”, ,,Femeia Cezarului”, ,,Năframa iubitei”, ,,Javra pământului”, ,,Marisa”, ,,Neliniştea doamne„i, ,,Fiica bărbatului”, ..Când ţipa animal”l, ,,Apele-n prag” şi ,,Iubire învrăjbită” etc. Despre personalitatea lui Ion Luca, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu, consemna: (mai mult…)

Dorel Schor – Mâncare de dovlecei

Madam Brodiciche din Odesa era o gospodină desăvârşită, Cunoştea o mulţime de reţete culinare, unele surprinzătoare , aşa că Matilda Gurnişt o consulta din când în când, neascuzându-şi admiraţia. De data aceasta, pentru că cumpărase o cantitate de dovlecei proaspeţi, o rugă să-i dea câteva sfaturi, cam ce ar putea să prepare fără să stea prea mult în bucătărie dar să-l facă pe Leopold mulţumit?
Specialista parcă numai atâta aştepta. Îi oferi o întreagă listă de posibilităţi la alegere, de parcă modestul dovlecel ar fi fost regele legumelor. De la dovlecei cu smântănă la dovlecei cu cartofi gratinaţi, la ghiveciul grecesc pe bază de dovlecei sau la pilaful cu ciuperci plus dovlecei. Putea s-o ajute să prepare o delicioasă tortilla cu dovlecei, precum şi dovlecei umpluţi cu miezul lor sau, dacă o tentează, dovlecei cu roşii şi usturoi sau, dovlecei cu praz. Putea să opteze pentru chifteluţe cu dovlecei sau supă cu cremă de dovlecei şi, surpriză, avea o reţetă secretă de dulceaţă de dovlecei. (mai mult…)

Vasilica Grigoraş: EGO-UL în căutarea EULUI INTERIOR

„Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume! Mahatma Gandhi

Am întâlnit acest citat cu mulţi ani în urmă. La prima vedere am zâmbit şi am fost tentată să cred că este doar un titlu de „poveste pentru adormit copiii”. Anii au trecut, am cunoscut mulţi oameni, fiecare cu identitatea sa morală şi spirituală. Viaţa mi-a oferit experienţe de tot felul, însă un gând ispititor s-a ţinut scai de mine, dându-mi ghes să mă întreb în legătură cu zicerea lui Gandhi: „Şi totuşi, dacă se poate?” Am acceptat ca fiind posibil acest lucru. Cu gândul bun în buzunarul de la piept, mi-am devenit propriul ceasornic, propria busolă şi propriul detector de minciuni. Deşi pare greu de acceptat, cu siguranţă ne minţim cu îndărătnicie pe noi înşine. Ha, ha!! „Asta nu-i posibil”, ar spune unii cârcotaşi. Treaba lor, eu îmi văd de-ale mele, mă analizez mai mult, mă gândesc mai bine înainte de a face ceva, mă rog bunului Dumnezeu să-mi lumineze mintea, să-mi îmbuneze sufletul şi să-mi îndrume paşii, cum numai El ştie. (mai mult…)

Mioara Stoica – Importanța celor șapte ani de acasă

De câte ori nu ni s-a întâmplat să catalogăm o persoană spunând: ,,Se vede că are cei șapte ani de acasă!” sau ,,Se vede că nu are cei șapte ani de acasă!” Oare ne-am gândit câtă profunzime și câtă realitate există în aceste cuvinte? Cât de vast și minunat este acest subiect! Importanța familiei în care trăiește un copil este de o valoare de neimaginat pentru viața acestuia. Familia, în orice societate, joacă rolul cel mai important în formarea și socializarea copilului, deoarece ea reprezintă cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile fiziologice și sociale în etapele întregului sau ciclu de creștere. Părinții sunt primii educatori din viața copilului.
Familia exercită o influență deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre cunoștințele despre natură, societate, deprinderile igienice, obișnuințele de comportament, copilul le datorează educației primite în familie. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral și estetic. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoștințele uzuale (despre plante, animale, ocupațiile oamenilor, obiectele casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de observație, memoria și gândirea copiilor. Copilul obține rezultatele școlare în funcție de modul în care (mai mult…)

Vavila Popovici: Doru Popovici – „Ultimul zimbru”

„Muzica este mediatorul între viața spirituală și cea trupească.” – Ludwig van Beethoven

Fiecare dintre noi este unic, fiecare având trăirile proprii. Mărturisesc că îmi este greu să scriu despre Doru Popovici, numit de către Zeno Vancea „Ultimul Zimbru”, și el semnând o scrisoare și adăugând: „ultimul zimbru, ultimul neo-trubadur al generației lui Nichita Stănescu”.

Doru Popovici a văzut lumina zilei pe acest pământ la 17 februarie 1932 în orașul Reșița județul Caraș-Severin, fiu al chirurgului Ioan Popovici. S-a stins din viață în data de 5 martie 2019.
Studiile muzicale le-a făcut în orașul natal, continuându-le la Timișoara (1942-1944) – vioară, armonie, contrapunct, forme muzicale, pian. Studiile și le-a încheiat la Conservatorul din București (1950-1955), cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Marțian Negrea (contrapunct), Mihail Jora și Mihail Andricu (compoziție), Theodor Rogalski (orchestrație), Nicolae Parocescu (folclor), Zeno Vancea și Adriana Sachelarie (istoria muzicii), Eugenia Ionescu (pian). S-a perfecționat la Darmstadt (1968) – „o Meccă a muzicii de avangardă” – cu Gyӧrgy Lucet, Edhard Karkoschka, Günter Becker, Cristoph Caskel. (mai mult…)

MARIANA PÂȘLEA – HALOUL LECTURII

Am deschis Hermeneia, cel mai proaspăt volum al cunoscutei prozatoare Mirela-Ioana Dorcescu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, apărut la Editura Mirton din Timișoara, cu emoție, cu drag, dar și cu convingerea că voi găsi în el, pe lângă eseuri și exegeze de certă valoare, și o parte din sufletul mare și cald al autoarei. Așteptare împlinită!

Cartea este dedicată soțului ei, Poetul Eugen Dorcescu, și este prefațată de Ildikó Gábos-Foarță, care alege un titlu inedit pentru succintul său cuvânt înainte: „77” – adică vârsta pe care o va împlini, în curând, poetul timișorean.

Alcătuită din trei părți distincte – Excelența textului, Haloul textului și Efigii –, cartea este străbătută, de la un capăt la altul, de un fir călăuzitor, printre poeme și autorii acestora, cei pe care autoarea a avut bucuria privilegiului de a-i cunoaște și de a-i prețui în momente-cheie ale vieții, printre personalități și evenimente care i-au influențat destinul. Anume: cultul și slujirea valorii.

Deși folosește termeni și metode specifice cercetării științifice, Mirela-Ioana Dorcescu are priceperea de a-și alcătui opera în așa manieră, încât ea să devină accesibilă cititorului. Un fragment dintr-un poem de referință al lui Eugen Dorcescu, intitulat Moartea tatălui, face intrarea potrivită în lumea Hermeneiei. Este urmat de o Introducere, în care autoarea ne face cunoscut un concept cu (mai mult…)

Melania Rusu Caragioiu: O FOAIE ROMÂNEASCĂ NĂSCUTĂ ÎN CANADA ÎN ANUL CENTENARULUI. ,,UNIREA”

– Note de lector –
Sufletul românului se simte în largul său, pe plaiul său, la el acasă, pe ,,prispa” sa, unde el știutor de carte bisericească, scrisă cu ,, az, buche, vede, glagoli, dobru…”, prin ,,ocheții” groși, legați după ceafă cu sfoară, vrea să afle noutățile din răsufletul domniilor și domnilor celor mari, iubitori de glie.
Dar după sute de ani de la aceste imagini, literele și-au mai schimbat denumirea, foile sunt scrise cu litere latine, iar noutăți sunt cu duiumul.
Noi păstrăm acel idealism al cultului ziarului, care ne aduce caldă noutatea a ce se întâmplă, dar civilizația ne-a pus la îndemână și alte mijloace soficticate de informare, Doar sufletul de român este același, dar știința lui nouă de multe ori a cucerit lumea. Unii zic a fi de douăzeci de ori, ca noi a fi fost primii în descoperiri sau oferirea scânteii unei descoperiri spre folosul lumii întregi.
Dacă ,,foaia” a adus lumina noutății, atunci de multe ori , românul a voit să se convingă singur despre ce mai este prin lume și a plecat să vadă, Este acesta un fel de dor de a trăi în alt mediu, de a lucra în alt mediu și de a se reîntoarce îmbogățit intelectual și bănește la vatra sa, la glia sa milenară. (mai mult…)

Dorel Schor: Pauza de ceai – schiță umoristică

La noi, mă refer la instituţia unde lucrez eu, se respectă cu stricteţe orarul. Şi cel mai bun exemplu este pauza de ceai fixată la ora 11 fix. E drept că de la o vreme se bea mai mult cafea, dar asta nu are prea mare importanţă pentru că ceea ce contează cu adevărat este faptul că ne adunăm în biroul secretarei unde se află un ceainic plus tava cu ceşti şi mai stăm de vorbă o jumătate de oră ca între colegi.
Eu asist cam pasiv la discuţii pentru că zilnic sunt cam aceleaşi subiecte fierbinţi, adică bursa şi fotbal, despre care cunoştinţele mele sunt cam firave. Cu bursa, mai treacă meargă, pentru că nimeni nu e atât de inspirat să ştie ce acţiuni merg în sus sau în jos, aşa că mai arunc o vorbă de neofit, care se potriveşte sau nu cu ce se întâmplă.
Dar la fotbal, vă rog să mă credeţi, sunt tămâie… Mai ales în comparaţie cu colegii mei, suporteri ai unor echipe locale, naţionale sau de club cu reputaţie internaţională. Numele acestor echipe vestite trec pe lângă mine fără să lase urme, uneori reţin câte o localitate renumită pentru altceva în afară de fotbal sau câte un nume de jucător care imi aminteşte de un savant celebru, de un scriitor sau de un pictor născut acolo. Cât despre jucătorii atât de renumiţi şi care câştigă multe milioane, nu ştiu dacă să-i repartiz la fotbal sau la bursă. (mai mult…)

Vavila Popovici: Perfidia Guvernării Post-Comuniste

Nu orice teroare înseamnă dictatură, dar fiecare dictatură înseamnă teroare.” – Vladimir Milak

În martie 2013, publicam în ziare și reviste articolul cu titlul „În ce barcă ne urcăm? Încotro vâslim?” și cu un alt titlu: „A fi în Europa”, publicat ulterior în cartea „Articole și eseuri – vol. III” Motto-ul articolului erau cuvintele lui Emmanuel Kant: „Rațiunea nu aprobă fericirea, dacă nu este unită cu demnitatea de a fi fericit, adică cu puritatea morală.”
Începeam articolul amintind că anul 2007 a fost anul aderării României la UE și sugerând faptul că Europa se va putea afirma ca o putere internațională doar dacă va fi unită; în ultimii ani ai secolului trecut a fost în permanență un potențial teatru de război; nu a existat o conștiință europeană, întrucât a fost dominată de un naționalism distrugător. Astăzi, Europa întrunește aproape toate condițiile să redevină, cu adevărat, o mare putere economică, militară, culturală, dar pentru asta e nevoie să fie unită și independentă, să scape de mizeria morală, existentă de altfel pe întreaga planetă. Numai astfel se va putea ajunge la fericire, la ordinea superioară „de adevăr, frumos și bun suprem”. Iar dacă Europa nu va putea integra toate aceste țări ale ei, teama o poate cuprinde, odată cu încercările de revenire la un naționalism exagerat, periculos, așa cum am trăit în țara noastră România, în timpul comunismului. Naționalismul, populismul pot crea un viitor sumbru, o izolare și o îndârjire a populației, o renunțare la ceea ce am dobândit cu mari sacrificii – libertatea noastră. Din istoria trecutului ar trebui să învățăm. (mai mult…)

Vasilica Grigoraş –

Împărăţia Cuvântului
Literele nu numai că sunt de genul feminin
dar au o delicateţe intrinsecă,
o candoare zglobie,
un şarm cu totul aparte
şi-l au pe vino-ncoa,
de aceea treptat ne îndrăgostim de ele
şi le iubim întreaga viaţă.

Literele ne sunt mamă, fiică, soţie…,
toate unite sub oblăduirea cuvântului
care ne este Tatăl. (mai mult…)

FESTIVALUL PRIMĂVARA POEȚILOR 2019 ÎN BUCOVINA – 15 ANI – FESTIVAL LE PRINTEMPS DES POĒTES 20 ANS PARIS

Biblioteca Bucovinei și Consiliul Județean Suceava, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România și PEN CLUB România, sub egida Centre Nationale pour la Poésie, Ministère de l’Ēducation Nationale et de la Jeunesse, Ministère de la Culture, organizează a 15-a ediție în Bucovina a Festivalului Internațional Francofilofon Le Printemps des Poètes – PRIMĂVARA POEȚILOR.

Festivalul a fost inițiat și este anual organizat de Franța, unde a ajuns la a 20-a ediție.

Formatul și conceptul bucovinean includ evenimente dedicate mai ales educației și culturii majore, derulate până în prezent în orașele Suceava, Fălticeni, Siret și nu numai (de-a lungul timpului, au mai existat parteneriate cu Iași, Brăila, Galați), unde bibliotecile, școlile și centrele culturale devin, în luna martie, scenele unor manifestări ale libertății de expresie la tineri, ale definirii bunului gust, ale construirii aparatului critic și estetic major, ale dialogului intercultural și ale spiritului românesc, francofilofon și deopotrivă universal.

Pentru a 20-a ediție în Franța, anul acesta, actrița, regizoarea și realizatoarea cine-TV Rachida Brakni a fost desemnată Marraine du Festival. Artistul Enki Bilal, unul din cei mai marti vizionari ai epocii, a realizat afișul. (mai mult…)

George Petrovai – La trecutu-ți mare, un prezent minor…(III)

(De la politicienii trecutului la politrucii prezentului)

3.Ferdinand I, regele cu adevărat providențial pentru România

Episodul trecut l-am încheiat cu câteva aprecieri despre caracterul rigid al lui Carol I. Da, a fost un rege mare și atât de preocupat de asigurarea prestigiului monarhiei, mărturisește regina Elisabeta, încât „și în somn el poartă Coroana pe cap”. Cu „rigiditatea dusă la extrem”, ne informează Ioan Scurtu în opul despre monarhia din România, și cu marea lui reticență față de politicienii români, Carol I inspira un respect solemn și glacial, „nu însă și o dragoste umană, atât de necesară totuși unui autentic conducător”.
Iată motivul pentru care Carol I s-a aflat în tragica situație „de a fi mereu izolat, de a nu avea niciun prieten, de a nu putea depăși anumite convenții protocolare”. Nu doar atât, căci moartea Măriucăi, singurul vlăstar al cuplului Carol de Hohenzollern – Elisabeta de Wied, lipsa unui alt copil, ca și deosebirile de temperament dintre cei doi soți auguști, au contribuit din plin la accentuarea însingurării regelui.
Întrucât Carol I nu avea urmași după moartea fetiței (Maria se naște pe 27 august/8 septembrie 1870 și moare de scarlatină pe 28 (mai mult…)

Dorel Schor – Cine sună la ușă

  • Ia vezi, parcă sună cineva la uşă! spune nevastă-mea. Sună precis!
  • La ora asta? mormâi eu.
    Nu e decât patru după amiaza, dar e singura zi din săptămână când mă pot odihni şi eu niţeluş, când sper să prind un pui de somn. Dar ăsta mi-e norocul…
  • Sună, dragă, tu nu auzi?
  • Cum să nu aud, că ăsta sună, nu se încurcă, pare un tip cu experienţă.
  • Cu experienţă la ce?
  • La sunat, că despre asta vorbim. Nu sesizezi ce tehnică are? Sună până te obligă să-i deschizi. Hai că m-am lămurit cu odihna, mă duc să deschid.
  • Vezi întâi cine este, că n-a spus nimic la interfon. Sună direct la uşă şi asta mi se pare foarte ciudat.
  • De ce să ţi se pară ciudat?
  • Păi cum o fi intrat în bloc?
  • Foarte simplu. Poate era deschisă uşa jos. Sau a intrat în acelaş timp cu un colocatar , sau poate că e chiar un vecin…Du-te şi deschide-i că o să plece.
  • Nu pleacă ăsta, nu te prinzi că nu pleacă? (mai mult…)

Dorel Schor – Nimic deosebit

În perioada dintre întâi şi cincisprezece ale lunii trecute, în blocul nostru nu s-a întâmplat nimic deosebit, în afară de ce a păţit vecinul Marcu pe data de unsprezece când a alunecat pe trepte şi a rămas lat.
Nu era nimeni acolo cu excepţia lui Leopold Gurnişt care s-a cam zăpăcit, neştiind ce să facă şi cum să procedeze. Noroc că Marcu şi-a revenit repede, s-a ridicat şi a declarat că poate să mişte capul în toate direcţiile, dar îl cam doare.
Domnul Leopold l-a sfătuit să se ducă imediat la un doctor, dar Marcu nu a vrut să-l asculte, a spus că e un fleac şi o să ia, după nevoie, una sau două tablete. Cu asta s-au încheiat evenimentele din ziua respectivă şi nimeni nu a bănuit ce va urma. Dar chiar a doua zi, în loc să se trezească devreme, să-şi facă la repezeală o cafea cu lapte şi s-o întindă rapid la slujbă, Marcu a zăbovit în pat până după ora nouă, apoi a intrat la pubul Central unde a comandat trei mici şi o bere. A rămas acolo peste o oră, citind ziarul, fără să se grăbească. Noi am crezut că e în concediu medical, dar nu era… (mai mult…)

Vă rugăm sprijiniți activitățile culturale din cadrul Centrului Cultural Spiritual Varatic prin redirectionarea a 2% din impozitul pe venit aferent anului 2018

Pentru a face asta, puteți completa formularul 230, pentru redirecționarea a 2% din impozitul pe venit aferent anului 2018, către Centrul Cultural Spiritual Varatic
(impozit pe care oricum l-ati plătit anul trecut si care, dacă nu alegeți să îl redirecționați, rămâne la stat).

Ce trebuie sa faceti?

  1. Descarcați si listati formularele atașate
  2. Completați datele dvs la pct. I – trebuie să completezi de mână, cu majuscule, citeț și corect
  3. Bifați, in functie de situație, venituri din salarii sau venituri din pensii la pct. II
  4. Semnați in stânga jos, la semnătura contribuabil
  5. Il depuneți personal la centrul ANAF de care aparțineți conform domiciliului (lista poate fi gasita aici: http://bit.ly/centreanaf )
    SAU il trimiteti prin posta, cu confirmare de primire, catre centrul respectiv (mai mult…)

Dorel Schor – Fotografii în grup

Toţi cei care călătoresc prin lume fixează cu aparatul fotografic momente şi monumente pentru familie şi eternitate. Cei care fac excursii colective se fotografiază cel puţin în finalul teribilei experienţe, cu grupul. Obicei care, prin repetiţie, s-a cam banalizat. Trebuie să fii prezent la Lourdes, în vestitul orăşel de la poalele Pirineilor, ca să priveşti cutremurat o scenă de neimaginat (în altă parte) prin tragismul şi grotescul ei simultan.
Lourdes, cu cei câteva mii de locuitori ai săi, îşi datorează pâinea şi celebritatea unei adolescente, Bernadette, care în urmă cu peste un secol şi jumătate, aflându-se într-o grotă din împrejurimi, a avut o halucinaţie mistică. O întâlnise personal pe Sfânta Fecioară.
De atunci, în progresie geometrică, sute de mii de pelerini ajung anual în orăşelul de pe malul râului Pau. În credinţa unor vindecări miraculoase, cohorte de nenorociţi îngroaşă punga celor care întreţin şi se întreţin din Industria Speranţei. Preoţi, agenţi de voiaj, hotelieri, fabricanţi şi vânzători de suveniruri religioase, lumânărari, hoţi de buzunare, surori de caritate şi infirmiere, producători de (mai mult…)

Melania Rusu Caragioiu – Penița

Poate, acum câteva ploi de ani,

Când aurul creștea în bolovani,

Uitându-se-ntr-o zi de la fereastră

Văzu Bătrânu’ o pasăre măiastră.

Cum bunul spune adormind copii,

Măiastra plutea lin printre stihii

Ducând prin lume straiul ei de dor:

Încrederea în vis și viitor.

Dar obosind de-atât de mult zburat

Pe-o creangă de-aur, ea s-a așezat

Și ciugulindu-și aripa de sori (mai mult…)

Angela Furtună, din nou la Livre Salon Paris, cu două noi volume

Scriitoarea Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN CLUB România, lansează la Pavilionul României două noi volume (scoase la Editura Vinea), la ediția a 39-a a LIVRE SALON PARIS ( cel mai mare târg internațional de carte din Capitala Franței și din lumea fracofilofonă) : Ultimul Mirador, Editura Vinea, București, 2018 și Le Dernier Mirador, traducerea din românește aparține lui Sorin Barbul, Editura Vinea, București, 2018.

Invitata de onoare a Salonului, în acest an, este Uniunea Europeană.
***
În ultimii ani, Angela Furtună a mai lansat câteva importante cărți inedite ale operei sale literare, la acest târg prestigios, devenit veritabil brand mondial al libertății și al valorii:
– Monica Lovinescu. Est-etica. Vol.1 Geneze , Editura Vinea (volum sub egida Bibliotecii Bucovinei), București, 2012 . Carte distinsă cu Premiul pentru Eseu „Convorbiri Literare”, 2013, Iași.
– Misterele de la Ilisos, Editura Vinea, București, 2015, Volum nominalizat în 2016 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, pentru anul 2015.
– Primul meu Kaddish – texte salvate din exod, Coperta de Devis Grebu, Ed. Integral, București, 2016. Volum nominalizat în 2017 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2016. (mai mult…)

Galina Martea – Basarabia la răscruci de drumuri. Unde mai departe?

Basarabia în dificultate, într-o dilemă enormă, într-o condiție socială periculoasă pentru viitorul țării și, nemijlocit, pentru viitorul neamului românesc. Societatea basarabeană la răscruci de drumuri, în condiții discriminatorii și pline de umilință în fața puterii statale. Până la anii de independență poporul a existat multă vreme prin curenții comunismului și servilismului țarist, însă după independență, să zicem așa, mai la concret după anii 1994, s-a instaurat aproape același regim, numai că în culori puțin mai diferite. Să fie aceasta o predestinare pentru poporul român basarabean? S-ar putea spune și așa, însă credem că orice om, orice popor în drumul vieții sale ar putea fi capabil să-și schimbe destinul, dacă logica umană respectă formele raționale ale gândirii, dacă verticalitatea identității personale este autentică și nu deviază în direcții opuse. În caz contrar, totul deviază de la normalitate și totul devine o instabilitate, iar acțiunile omului sunt inconștiente și inacceptabile prin conținutul original al raționamentului uman echilibrat. Deci, s-ar putea spune că rațiunea omului basarabean, dar mai ales rațiunea omului-putere din societatea basarabeană este însoțită și purtată de curenții timpului care sunt foarte schimbători și, la rândul lor, contribuie nespus de negativ în distrugerea și subjugarea (mai mult…)

Dorel Schor – O vizită la spital

Vreau să vă povestesc, printre altele, cum decurge o vizită la spital. Nu-i vorba de vizita medicală propriu zisă, în frunte cu profesorul sau cu şeful secţiei, urmat de ceilalţi medici, surori şi eventual studenţi la medicină… Ci de vizita rudelor şi prietenilor care, în ultimă instanţă nu e mai puţin medicală.
Să presupunem că-i internat Iacov…
În primele zile nu vine nimeni în afară, bineînţeles, de nevastă-sa care mai mult stă la spital decât la ea acasă. Dar apoi, vestea răspândindu-se, apare Filip, care locuieşte într-un oraş din nord. Filip e însoţit de soţia sa şi de două fete de măritat, pe care se străduieşte să le scoată în lume. Acum îşi şterge mereu ceafa transpirată, îi adresează lui Iacov, cel internat, un semireproş („mă faci să vin pe căldura asta”) şi bea un gât din sticla cu oranjadă pe care i-a adus-o celui internat.
Puţin după acea, apare Marcu. Marcu vine din sud şi e frate cu Iacov cel din spital şi cu Filip care locuieşte în nord.
– Ce mai faci? întreabă glacial Marcu care nu poate uita că în urmă cu zece ani, când a făcut o colită, Iacov i-a adus portocale care sunt stict contraindicate la acest diagnostic. Poftim nişte bomboane de ciocolată belgiană! Ştiţi ce greu se găsesc? Marfă căutată… (mai mult…)

Gabriela Lungu: Perspectiva vichiană asupra miturilor

gabriela Lungu

Încă din Renaştere interesul pentru povestirile mitologice şi interpretările lor au făcut ca mitul să devină un instrument util pentru transmiterea de conţinuturi diverse: fiecărei figuri din tradiţia mitologică îi erau asociate, aşa cum se ştie, elemente naturale sau calităţi umane. Abia spre sfârşitul secolului XVII apar primele semnale ale dezvoltării unei forme de reflecţie critică asupra mitului.
Ca şi gânditorii secolului XVII, Vico numeşte miturile favole, dar vorbeşte de favole vere e severe şi consimte elaborarea problemei originii, a semnificaţiei şi interpretării mitului în termeni care, chiar dacă resimt influenţe diverse şi importante, sunt prin multe aspecte indubitabil noi.
Între secolele XVI şi XVII circulau două teorii cu privire la mit, cunoscute antichităţii clasice şi neignorate cu totul în Evul Mediu: teoria mitului ca alegorie a unor adevăruri filosofice (morale, politice, etc) şi teoria mitului ca istorie a unor personaje existente efectiv şi a unor evenimente petrecute.
Vico adoptă o atitudine critică, motivat de acuzaţia îndreptată către Bacon în principal şi Kircher în particular, pe care îi acuză de „trufia învăţaţilor”, adică de faptul că au atribuit anticilor propria lor forma mentis. (mai mult…)

Lia Ruse – Vrăjitorul mărțișor

Suflul zăpezii abureşte!
Primăvara iar tresare…
Cum soarele ciuguleşte
Spuma iernii-n minutare!
Vine-o dulce sărbătoare
Schimbă şi leagă cu fire
Frageda, firii, suflare
Ce,.. aduce-o presimţire.
Clocotul sângelui e foc,
Albul este puritate,
Împletite-aduc noroc
Cu simboluri fermecate.
Podoaba-i anunţ lucitor:
Nou anotimp străluceşte,
Şi,..vrăjitor?..e-un mărţişor-
Firul vieţii-l îndulceşte.

Claudia Bota – Amprentele dorului

Amprentele dorului

Căderi suave ale razelor neîmblânzite se răspândesc
Și transpun clipele zidite pe retina timpului,
Prin infinitul din noi doi.
Inima pășește pe pietrele amprentate ale dorului.
Trecerea mea leagă dimensiunea frigul hibernal,
Care aduc tăceri lacustre.
În dimineața aceasta mă-ntâmpini la granița iubirii
Deși am depășit spațiul, te găsesc pe calea dorului încercat,
Acolo te privesc în taina inimii.
Lumina ta e o călăuză dreaptă chiar și când drumul l-am uitat
Tu mi-ai încrustat cu litere de aur în potirul sufletului,
Bucuria de a cânta și de a exista.
Te iubesc dorul meu chiar și când respir durerile lumii,
Acolo mă prețuiesc la căldura ierburilor amare
Căci știu că viața e trecătoare. (mai mult…)

Mihai Merticaru – aforisme

Câți oameni și câte izvoare își păstrează limpezimea de cristal până la vărsarea în mare ?

Binele și răul cresc din aceeași tulpină și adesea se confundă.

De la fereastra spitalului din deal, lumea se vede nemaipomenit de frumoasă și de fericită.

Adevărul tranziței este o frumoasă casetă, din care cineva a subtilizat bijuteriile și a umplut-o cu praf de strănutat.

Într-o noapte de catran, o hidrocentrală de pe Bistrița nu poate egala luminozitatea a doi sâni frumoși.

Binele și răul, adevărul și minciuna sunt frați siamezi; operația de separare este foarte dureroasă și rareori reușește.

Dacă sufletele oamenilor s-ar vedea, spectacolul fascinant al străzii ne-ar îngrozi.

Minciuna lălăiește, adevărul tace ca jarul sub spuză.

În capul ignorantului, o metaforă superbă are aceeași relevanță ca un mărgăritar în troaca porcului. (mai mult…)

Gabriela Lungu: Comunicarea şi interacțiunea interpersonală

gabriela Lungu

Résumé

Le texte parte sur le probléme de la communication comme élément essentiel de la vie sociale et relève l’idée selon laquelle la communication interpersonnelle met le mieux en évidence une dimension fondamentale de l’être humain: le besoin d’autriu. Grâce á celle-ci, on peut mieux connaître nos semblables, établir des relations avec les amis, exercer notre influence sur les autres et, par eux, nous connaître mieux. Nous insistons également sur la communication didactique, en mettant l’accent sur le fait que celle-ci se produit dans le but de modéler les personnalités des rècepteurs en conformité avec les finalités du procesus didactique préétablies par des programmes spécifiques pour chaque société à part. Le fonctionnement de la communication se reflèdans le processus de création de comportements stables dans l’avenir, adaptés aux exigences sociales du présent et du futur on dans le changement de certains comportements, conceptions et attitudes antérieurement formés du point de vue éducationnel.
Nous partons de la prémisse selon laquelle, dans la société contemporaine, la communication est devenue un thème central de débat, et la littérature de spécialité compund une grande diversité d’ouvrages qui analysent les situations, les instruments, les techniques de communication en vue de la création de quelques conditions optimales pour une communication authentique et efficace. Depuis la communication suppose le fait de s’exprimer et de se faire entendre, la question suivante apparaît: quelles conditions permettraient à l’individu de s’exprimer en situation interindividuelle dans la manière la plus authentique possible. L’élément essentiel pour assurer la qualété de la communication interpersonnelle est le type de relation entre les personnes en interaction, celui-ci étant le résultat des attitudes de chaque acteur du cadre processus de communication.

(mai mult…)

Eleonora Schipor: Mărțișor

Mărțișor

Cănd dau ghioceii-n floare,
Se prind la piept mărțișoare,
Roșu-alb – două culori,
Două blânde sărbători.
Eu mi-am prins la piept cu dor
Roșu-alb un mărțișor,
Și cu el la inimioră
Simt c-adie-a primăvară.
Luna martie de-acum
Iat-o pornită la drum,
Cu zâmbet și cu soare,
Și roș-albe mărțișoare. (mai mult…)

Vasile Filip: În vâltoarea viețiiGh. A.M. Ciobanu – De la Geneză la Big BangTrăiți frumos, dar cu discernământ!Eugen Dorcescu – metafora poeticăTiti Nechita – Niște cioriGalina Martea: Haos postelectoral – între interese și principiiTiberiu Tudor – versuriDorel Schor – Vacile sfinteVictor Ravini – Metode vechi și noiNicolae Motrescu la 75 de ani (în memorian)Vavila Popovici: Filozofia lui David HumeGabriela Lungu: Devenirea fiinţei umane sub semnul trinomului ereditate-mediu-educaţieTiti Nechita – Pe sub zori de primăvarăDorel Schor – Place PigalleDramaturgul Ion Luca, sergent sanitar în Primul Război MondialDorel Schor – Mâncare de dovleceiVasilica Grigoraş: EGO-UL în căutarea EULUI INTERIORMioara Stoica – Importanța celor șapte ani de acasăVavila Popovici: Doru Popovici – „Ultimul zimbru”MARIANA PÂȘLEA – HALOUL LECTURIIMelania Rusu Caragioiu: O FOAIE ROMÂNEASCĂ NĂSCUTĂ ÎN CANADA ÎN ANUL CENTENARULUI. ,,UNIREA”Dorel Schor: Pauza de ceai – schiță umoristicăVavila Popovici: Perfidia Guvernării Post-ComunisteVasilica Grigoraş –FESTIVALUL PRIMĂVARA POEȚILOR 2019 ÎN BUCOVINA – 15 ANI – FESTIVAL LE PRINTEMPS DES POĒTES 20 ANS PARISGeorge Petrovai – La trecutu-ți mare, un prezent minor…(III)Dorel Schor – Cine sună la ușăDorel Schor – Nimic deosebitVă rugăm sprijiniți activitățile culturale din cadrul Centrului Cultural Spiritual Varatic prin redirectionarea a 2% din impozitul pe venit aferent anului 2018Dorel Schor – Fotografii în grupMelania Rusu Caragioiu – PenițaAngela Furtună, din nou la Livre Salon Paris, cu două noi volumeGalina Martea – Basarabia la răscruci de drumuri. Unde mai departe?Dorel Schor – O vizită la spitalGabriela Lungu: Perspectiva vichiană asupra miturilorLia Ruse – Vrăjitorul mărțișorClaudia Bota – Amprentele doruluiMihai Merticaru – aforismeGabriela Lungu: Comunicarea şi interacțiunea interpersonalăEleonora Schipor: Mărțișor

Cristiana Bortaș – Doris Mironescu il relanseaza pe Max Blecher

Doris Mironescu este, deocamdată, asistent universitar la Catedra de limba română a Universitații „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, critic literar, eseist, traducător, autor al unei lucrări de doctorat ce are ca temă viata și opera marelui scriitor Marcel Blecher, admirat și apreciat in toata lumea, dar mai puțin cunoscut la el acasă,la Roman. >>>

Eugen Apostoleanu (1889-1960) – un romaşcan de excepţie

(1889-1960)

 S-a născut la Roman ( 14 octombrie 1889), unde a făcut Şcoala primară, după care a urmat Liceul Naţional din laşi, dându-şi bacalaureatul în 1909. Apoi a intrat prin concurs la Şcoala Superioară de Medicină Veterinară din Bucureşti, pe care a absolvit-o, susţinând teza, în 1916. A făcut stagiul militar ca voluntar – cu termen redus – şi a făcut războiul – ca student -, din 1913 până în 1916, ajungând la gradul de căpitan. >>>

Veronica Anghelescu – Memoriile lui Dumitru D. Botez

 

Era sufletul meu, odată, aproape de ultimele sale clipe

Şi tânjea cum tânjeşte sufletul care moare,

Când fiinţa cea mai frumoasă şi mai plăcută >>>

Gh. A. M. Ciobanu – Dumitru D. Botez „O baghetă de neuitat”

Personalitate complexă a culturii noastre contemporane – erudit dirijor, compozitor, pedagog şi estetician – muzicianul Dumitru D. Botez aparţine întrutotul oraşului Roman, oraş în care a văzut pentru prima oară cerul patriei, în care şi-a petrecut cei dintâi paşi în lumea cunoaşterii şi a frumosului artistic, în care şi-a desfăşurat creator zborul unor mâini zămislitoare de minune sonoră. Având ca profesori pe un alt mare romaşcan – Al. Zirra – ca şi pe Antonin Ciolan sau Gavril Galinescu,

>>>

Vasile Baghiu: Magia elementară – poeme alese

Magia elementară

Spre moarte, spre Hades deci, cum ar zice bărboşii greci.

Spre valuri de cianură verzuie, în mâluri de putresceină,

Oculte timpuri vor să vină, şi nu mai sper, >>>

Ştefan Doru Dăncuş – Scrum

 nimic din ce spun nu e mai mare
decât o furnica
ea aduna literele mele mici le depoziteaza
îi vor fi hrana la iarna
din obrazniciile mele îsi face
piloni de sustinere pentru coridoarele mintii ei >>>

Raluca Andreea Nantu – aniversare

            se numeşte

„Zile prea mari pentru mine…

  Se face moarte…

  Mă mai strâng asupra lanurilor de oameni, >>>

Simion Kirileanu Teodorescu: in memoriam

folclorist, Neamţ

Născut pe 7 martie 1879 în satul Holda, judeţul Neamţ, azi Suceava. S-a remarcat ca institutor, folclorist, scriitor. Studii: şcoala primară în comuna natală, Şcoala Normală „Vasile Lupu”, Iaşi. Învăţător la „Orfelinatul agricol Prinţul Ferdinand” din Zorleni – Tutova, având director pe Mihai Lupescu; Şcoala din Broşteni, iar din 1906 şi până în 1926, la Şcoala din Holda. Participă la războiul Balcanic din 1913 şi la primul război mondial, când este rănit în luptele din Munţii Călimani, în 1918 – 1919. >>>

Alexandru Panatta Codreanu – pictor romaşcan

De cele mai multe ori, în drumul nostru spre locul de muncă ne-am obișnuit să nu mai conteze alții. Ne-am obișnuit să trecem pe lîngă oameni fără să conteze că în spatele fiecărui om se ascunde o poveste. Și unele dintre aceste povești fac din Roman un oraș plin de viață și culoare, un oraș capabil să dea oameni valoroși, în special în artă. O astfel de poveste este cea a lui Alexandru Panatta Codreanu. >>>

Mariana Gurza:Pe urmele lui Zenon – On Zeno’s footsteps (english version)

on-zenos-footsteps-book-cover-v2-1

To my children,

Ioana-Valentina and Vlad-Gabriel            

Foreword The title of anthology suggests that it is question of recreation of an ancient unconventional Greek style which encapsulates us into the myth of Zeno from Eleea (490 – 430 BC) >>>