Arhiva tag-ul: Adina Dumitrescu

Adina Dumitrescu – versuri

Pe negândite O parte din cubul rubyc a dispărut de mult, suflare de moarte a înaintat spre inimă pală de zefir, găsindu-şi loc undeva, spre cârja aortică, unde s-a şi aşezat pe vecie, îmi spuneam. Supusă am căutat-o ani de-a rândul imbold în copil, iarbă verde, apă limpede,

Continue reading »

Adina Dumitrescu – poesis

Poartă închisă Între chiciura aşezată în dimineţile primăverii şi tufa de merişor, purpură aruncată pe frunze verzi ruginii, printre coroanele pomilor purtând tăieturile primăverii, poarta mea e pe jumătate deschisă. O deschid larg, intri cu ochii închişi, închis în tine, ocupând spaţiul golit dinspre inimă.

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Orient Occident Transcendenţă

Opţiunea de a trăi fără mituri Artiştii, poeţii şi filozofii sunt aceia care contribuie la crearea şi transmiterea miturilor şi nu oamenii de ştiinţă. Ce înseamnă arta? De ce există ea? Şi nu numai arta plastică ci, de asemenea, poezia, literatura, muzica, dansul? Ce înseamnă viaţa cotidiană? Există Dumnezeu? Dacă există, care sunt relaţiile noastre …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Dimineaţă crepusculară

Spre amiaza cosiţelor împletite în lână seină, senină sau clară-ţi apare doar jumătatea de masă la care lucrezi. Treptat restul se estompează fum plecat demult de pe jar, apar umbre, dumbravă întunecată spre seară, zaţ uscat de cafea rămas pe ceaşcă, un alt tip de crepuscul te priveşte prin ferestra deschisă, o ramă de tablou …

Continue reading »

Putain de vie/ Curvă de viață – De Alexandu Trifu

Modeste rostiri de cititoare ridicată la rangul de femeie scriitoare, ce lesne se adapă la izvorul filozofiei. „Uneori filozofia ne aduce împăcarea cu sine, ajutându-ne să privim şi alte stele… Trifu A. 21 – 03 – 2017 Geneva” Editată la EIKON sub acreditarea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din România (CNCS), apariţie bilingvă unicat, într-un …

Continue reading »

Alexandru Trifu – Delirurile unui necunoscut

note asupra volumului Elegie doctorului fără de arginţi – în memoria scriitorului martir Vasile Voiculescu, autor Adina Dumitrescu

Cristalul oglinzii în moarate ape

Răspunsuri pentru Will – Sonete, Răspunsuri pentru Anne – Sonettina – impresii de cititor asupra celor două volume ale autorului Ovidiu Oana-Pârâu Cu cele două volume în faţă şi cu cele două percepţii în faţa mea, scrise după îndelungate şi atente citiri, încerc sintetizarea acestora exprimându-mi un punct de vedere literar, asumându-mi o responsabilitate pe …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Hârjoana cu mine

mi-e necunoscută, m-am obişnuit să fiu stârnită spre feţe triste, sărace, stinse sau vesele, nesătule de râs în petrecerea sărbătorilor. Alergarea mea înspre ele nu se pune, intenţiile bune fac bradul verde, împodobit, dăruit. Un pui de viforniţă, o buclă şi-o întoarcere pe dos, o întindere la perete cu braţele întinse, ţepene ca ale vitruvianului …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Retez

Lungi sunt nopţile începutului iernii, ale bătrânului lumii, chiar de-s minute! Pleoapele-i întredeschise primesc puncte exterioare, interioare îi devin locurile nemăsurabile. Din ciclul Krebsului alege picătura de apă vopsită, pictată în roşu, ca a sângelui sau cea verde a frunzei, copiatorul imprimantei o lungeşte, lăţeşte, până-n pădure, alungă spinii murului ajungând la copaci. Merde! Parcă …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – poesis

Flacără intermitentă Lumina lumii sub pete solare toamna sau iarna făcută sloi, lumina lunii hrana vârcolacilor periodic, lumina bunilor noştri confraţi cu capete luminate suflată cât mai departe, înapoi, lumina din noi aprinsă

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Sonata lumii cu instrumente dezacordate

Când în marginea de pădure nu dănţuieşte aer frânt şi-ntrupat iar în triluri, în şoapte, când e fuga mistreţilor mai săracă în tropote decât vocea gonacilor, când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului şi răgacea are cleştii pliaţi lângă ramuri uscate trecute iar din zare se-aude bubuit şi se vede doar fulgerul despicând vârful …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – versuri

  cere legea firii e vremea atât de scurtă mio fratello că-ţi plânge masa soaţa şi moaţa pe valea izei plâng zeii de dorul olimpului coaja din marginea blidului bidiviului i se-negreşte pata din frunte n-ai nici când trece de puntea suspinelor albinele îşi pierd mierea

Continue reading »

Adina Dumitrescu: Irina Lucia Mihalca – Dincolo de luntrea visului

  Cuvânt înainte Vorbesc porțile cerului de-o copilă ce-n zbor, le atinge cu aripile de parcă ar vrea și n-ar avea pe unde să intre, să se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de …

Continue reading »

Adina Dumitrescu – versuri

Dezmierdare „Întregului” Dumitru Bălaşa În Peştera Muierii se desprimăvărase, dăduse de ştire parfumul mărgăritarului înflorit, pocnetul unui mugure de anin şi spirala ferigilor zăvoiului. Vesta terminase de scris Codul belanginelor, ostenită-şi lăsase fruntea pe piatra rece, îşi simţise obrazul dinspre flacăra veşnică aprins, rumen, iar celălalt, recele, căta

Continue reading »

Adina Dumitrescu – Cu felinarele stinse, căutări

Înveliţi de-a valma într-o a doua piele, ca un al doilea înveliş, când mai subţire, după simţire şi literele parcurse, când mai groasă, ne îmbrâncim pe întuneric într-o continuă mişcare browniană, ieşind care cum putem, unii cu capetele sparte, unii încovoiaţi de spinare, unii într-o depresie asemănătoare lingorii. Valuri de mulţimi omeneşti ne poartă, ne …

Continue reading »

Pagina 1 din 512345