Arhiva tag-ul: Adrian Erbiceanu

Adrian Erbiceanu – versuri

  Altarul tău Altarul rugăciunilor de seară E rătăcit în spaţii siderale; Din ruga mea, o rugă solitară, N-a mai rămas nimic să-i stea în cale. Din tot ce-a fost să fie vorbă clară, – Supremă simfonie de vocale, Cu rezonanţe ample, de fecioară – Născutu-s-au arpegii abisale;

Continue reading »

Adrian Erbiceanu – sonete

De când ne știm De câte ori de tine te-ndoieşti Măsori cu pasul, prin oraş, asfaltul, Pui gratii la ferestre sufleteşti… Vântul în tine-l biciuie pe altul, Călcând peste pornirile fireşti De astre văduvind, în gând, înaltul Pe unde ai fi vrut să hoinăreşti, Peste durere arcuindu-ţi saltul.

Continue reading »

Adrian Erbiceanu – versuri

Floarea nopții Descinse, pe drumul nescris al dorinții, Vântoasele-și flutură vălul secret, Pe urmele arse de dor și regret, Să prindă în mreje tăpșanele minții. Cu áripe albe – fantastic balet – Jucându-și pe piepturi, în salbe, arginții, Își lasă ofranda, abil, pentru Sfinții Ce sprijină bolta-nstelată. Complet!

Continue reading »

Adrian Erbiceanu – sonete

Sonetul Risipitori, ca tot ce stă sub soare, Ni-e tihna tot mai prinsă în arsură, Un zbor de ne-ncetată aventură, Un vis în vis; o tainică chemare. De câte ori, încinși de-alergătură, Ne revoltăm, cuprinși de-nfiorare, La văzul bărcii – prevestind uitare – C-un ban, zălog, ca ultimă procură,

Continue reading »

Gheorghe A. M. Ciobanu: Adrian Erbiceanu şi…Tinereţe fără bătrâneţe

La început, sau înaintea lui, a fost a fi care devine, prin om şi pentru om, un a tot fi mereu astfel dar, zi de zi altfel. Sau, spus cu alte vorbe, o Tinereţe fără Bătrâneţe şi fără de Moarte. Deşi Bioticul se desfăşoară, cert pe Terra, după neiertătoarea Curbă a lui Gauss, Scara Vieţii. …

Continue reading »

Adrian Erbiceanu – Un bijutier al gândului profund

Adrian Erbiceanu – un bijutier al gândului profund: Editura Mușatinia, 2017

cronici literare, note biobibliografice: volum coordonat de editor Emilia Țuțuianu – ,,Creațiile poetului Adrian Erbiceanu sunt dense și pline de interogații cu privire la destinul omului, la starea societății românești actuale, un poet ce caută răspuns la întrebările existențiale, când copleșit de doruri și lirism când povestindu-ne basme încărcate de simboluri.,, Emilia Țuțuianu

Ștefan Dumitrescu – Cronică la volumul ,,Însemnele nopții” de Adrian Erbiceanu

Există cărți pe care le-ai ține ca pe un buchet de flori în glastră, ca să le miroși, ca să le pipăi, ca să le privești pentru că îți încântă ochiul și sufletul, ca să le citești poemele iar și iar, și cu fiecare lectură să vezi că poemul deschide o falie către straturile profunde, …

Continue reading »

Poetul Adrian Erbiceanu şi ,,Însemnele nopţii” – lansare carte Bacău

[flickr_set id=”72157669318773306″] Sunt câțiva ani de cînd l-am cunoscut pe poetul Adrian Erbiceanu cu care am un dialog cultural fructuos în paginile revistei Melidonium și în cadrul ASLRQ, unde Domnia Sa este președinte al acestei asociații iar prezenţa mea la lansarea cărţii Domniei sale Însemnele nopţii de la Bacău din 3 iunie a fost ca …

Continue reading »

Adrian Erbiceanu – Însemnele nopţii