Arhiva tag-ul: Alexandru Spătaru

Alexandru Spătaru – versuri

Clepsidra Trebuia să locuiesc şi eu într-o asemenea construcţie bizară cu două nivele; după o rânduială particulară, cunoscută numai de coloana vertebrală existenţială, se trecea periodic prin schimbări esenţiale de locuinţă.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

E timpul ca Universul să danseze Descind din naşterea primară şi sunt predestinat mişcărilor de dans astral. În volte ample voi cuprinde în vals inegalabil galaxii şi nebuloase. Le voi purta în braţe siderale. Şi universul va cunoaşte expansiunea continuă a vieţii în nesfârşita veselie a unui bal.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Antiapocalipsa

Doar când se vor găsi mijloacele de ştergere a semnăturii grele din pactul cu satana înscris chiar pe cortina de împărţire fatidică a lumilor, când revoluţiile vor decapita accesele de gravitaţie născute în infern, perdele milenare care ne separă de sute de milenii se vor ridica după un scenariu de antiapocalipsă; în fine, o să …

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

La bal Visez un scaun cu rotile echipat cu paşi de dans. Te-aş invita la bal. Nu e aşa că noaptea-ntreag-ai să dansezi numai cu mine? În ritm ameţitor de un,doi,trei,…un,doi, trei…

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Contemporan cu moartea Moartea oricărui om este mai mult treaba supravieţuitorilor decât a lui. Thomas MANN Avem tentaţia să simplificăm. Este un episod din fiecare viaţă, cel mai banal, mai sigur, mai de necontestat, pe cât e de complex, pe-atât de simplu.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Namastasyai… Este o materie particulară, substanţă acceptată în mai multe universuri paralele, din sunete imperceptibile constituită, subtilă, graţioasă, diafană. Se adună în moleculele ce definesc spaţiul comun de frontieră. Pe aici se trece prin portalul enigmatic dintre lumi,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Modernism Sunt o grupare singulară, modernă de canibali. Din victimele selectate cu deosebită grijă, după criterii bine ascunse într-un apendice la ADN–ul lor, se-alcătuieşte pe bizare preferinţe menu-ul unei mese îmbelşugate.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

De cine să îţi fie frică! O!, omule, să-ţi fie teamă de Pământ, de Cer, de Fără-Margini?! E fără noimă; fac parte din fiinţa ta, în mici fragmente, însă îţi conferă distincţie, nobleţe, puteri nepreţuite şi incomensurabile – inconfundabilul blazon al Universului. Dar să te îngrijoreze preocuparea neîndestulătoare, cu rezultate prea departe de măsura ta, …

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Să veniţi şi la anu’… Flacăra înaltă, albastră deasupra comorii din noaptea Împăratului, fulgere cu zurgălăi de stele, la sania încărcată cu poveste, numai ochii de atunci au văzut.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Unde floare nu e… Dacă am înţelege în profunzime miracolul unei flori, întreaga noastră viaţă s-ar schimba din temelii! BUDDHA Rotaţii tot mai ample vor străbate spaţii enigmatice, necunoscute, bizare galaxii. Cândva inabordabilul „cel mai departe” îl vom lăsa în urmă, epuizat.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Dansaţi? Aleasa mea din fiicele Pământului, mai ai vreo dispoziţie să îţi aduci aminte de emoţiile invitaţiei la dans?! Eu le trăiesc şi acum. Dansaţi? Un accident stupid şi valsul nostru atât de îndrăgit e consumat demult, definitiv. Dar încă te invit la dans şi sunt

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Parada Pe sub efemere arcuri de triumf, trec victoriile iluzorii. În cadenţe şchioape, defilează oameni-fragmente şi proteze. Fanfare euforice, puse în mişcare de frica de golul tăcerii, bat cu înverşunare în timpanele obosite. Focuri de artificii, obsesie domestică a prafului de puşcă,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

O lume a mea …Şi se făcea că mi-a fost dată o împuternicire de constructor cu o specialitate mai aparte, ce se acordă însinguraţilor. Eram abilitat să mă multiplic şi să devin o numeroasă lume – semeni ai mei, fiecare altcineva, niciunul să nu-mi semene.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Din memoriile unui îndrăgostit Toate s-au petrecut doar pentru c-amândoi ştiam acut că eşti, că sunt… Ai crezut că-i vis, când ţi-am oferit, la o aniversare, cea mai frumoasă stea. Mi-ai spus că, probabil, e o glumă invitaţia mea la o plimbare nocturnă pe Calea Lactee, sau când te-am prezentat prietenilor

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Timpul Coroanei O grea tristeţe mă apasă, că deocamdată rareori mi se deschide Calea Coroanei, pe care pot să urc din minte în inimă. Încă îmi ispăşesc pedeapsa ancestrală să fiu sub dominaţia neuronilor şi a sinapselor

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Frumuseţe O, Doamne al meu, n-o să avem nicicând atâta închinare şi nu vom sta-n genunchi deajuns în faţa Ta în rugăciuni de adâncă mulţumire pentru mulţimea darurilor Tale. Un Univers al frumuseţii pure

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Nu îndeajuns „Trebuie să te iubeşti pe tine înainte să poţi iubi pe altcineva. Ca oricare fiinţă din acest univers, meriţi dragostea ta.” Budha „Doamne, greşesc? Acum, când nevolniciile m-asediază şi vremea cu a ei

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Precum făgăduinţa Mama Gea se scufundă, se prăbuşeşte în sine. Scăpate ca prin minune din sinistrele găuri negre, vibraţii agresive, flămânde, devoratoare sălbatice de materie, invadează Pământul.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Din nou soarele… Prea bunul , mereu generosul, marele nostru prieten, Soarele, mâhnit peste măsură de cunoaşterea noastră aflată în grea suferinţă, a hotărât că este iar dator să ne-ajute. Din grandioasele explozii solare a zămislit invincibile corăbii de foc,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Dorinţa Numai când am să fiu un tot rotund, fără fisuri, fără asperităţi, imaculat şi transparent asemeni unui bob de rouă, privirile spre care năzuiesc or să mă soarbă fără teamă că aş putea să las pe unde trec

Continue reading »

Alexandru Spătaru: versuri

Dezvăluiri Cine a spus că pietrele şi unda gravitaţională sunt insensibile la spaimele, durerile ce le-nconjoară, că sunt alcătuiri inerte, lipsite de simţiri elementare? Nevolnicul bătrân căzuse şi aştepta acum, cu amară resemnare, enorma piatră, ce se îndrepta spre el, să îl strivească.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Altă cetate, gardă nouă O privire se opreşte, se stinge. Cele mai multe imagini au rămas afară, în întuneric. Dar garda mereu se schimbă. Totdeauna e o mulţime imensă de priviri de gardă

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Dintr-un posibil dicţionar E nelimitat. Să fim în stare să-l ducem – a se citi: s-avem dezlegare – , şi putem lua oricât, nu este impusă nicio măsură,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

In memoriam Părintelui Arsenie Boca Nu mi-a fost dat să te întâlnesc, să te cunosc. n-am fost în stare nici s-ajung la crucea ta, să-mi rezem fruntea-n lemnul ei, ce doar odată l-a născut Pământul.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – La vreme grea de vremuri

Creşte în mine o teamă, adun păreri de rău, şi orice-aş face n-am cum să le stăpânesc; mă invadează gânduri îmbolnăvite de întristarea de vreme grea de vremuri. Poverile – ce-s pe înţelesul lor, şi le gândesc.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Mi-e dor de omul bun

Măcar să trec pe lângă el. Să-mi fie în preajmă şi să-l simt aproape; şi doar c-un gând dacă m-ar cerceta, ştiu că aş vrea prea mult. Şi totuşi, nu mă pot opri s-aştept o vreme când

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Scrisoarea unui copil nenăscut Nu mă mai certa atât de aspru, nu mă mai nedori aşa tare, puteam veni la o altă mamă, dar eu pe tine te iubesc, sufletul meu pe tine te-a ales.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Vine primăvara! Scrisoarea mea e o mărturisire. E scrisă cu lumina începutului de primăvară. Cuvinte pline de-adevărul ei sunt un buchet de ghiocei. Fragili, lipsiţi de apărare la pământenele necurăţenii,

Continue reading »

Pagina 1 din 3123