Arhiva tag-ul: Alexandru Spătaru

Alexandru Spătaru – versuri

Florile Florile ştiu, suferă, iubesc şi iartă; izvoare limpezi de energie înmiresmată, atoatetămăduitoare, se oferă oricui, când dragostea lor ne întâlneşte. Pe cât de tare ne va încerca durerea, pe-atât vor fi mai parfumate… Şi vor înflori mereu!

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Vine Bunul Preabun

Asculţi colinde de Crăciun? Eşti unul dintre descoperitorii drumurilor de zăpadă dintre galaxii? E vremea să te întâlneşti cu sania Bunului Preabun. Vine din Cer, trimisă de la Împărăţie, încărcată cu Marea Veste. Vine-ntr-o sanie trasă de Istorie cu zurgălăi-colinde şi flori dalbe culese acum din stele.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Cântecul imposibil, incredibil Mi se întâmplă – rareori, să trec prin stări de graţie supremă, o cât aş vrea să vi le împărtăşesc! Un simţământ curat al sinelui îmi spune că numai împreună ne-ar străbate o nemaiîntâlnită bucurie. Dar nu-mi stă în putinţă. Nu ştiu nicio silabă, niciun sunet, o culoare, pentru a le traduce …

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Un buchet cu flori… Nădăjduiesc, îmi cânt chemarea. Toată fiinţa mea e-un cântec al ultimei speranţe. Mă învăluie incredibile armonii din tot ce mă îmconjoară , să-mi facă aşteptarea mai uşoară. Înduioşată, planeta pulsează în ritmul lor, vibraţii ample pleacă în căutare, sunt purtătoarele unui mesaj.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Florile salvatoare N-a fost străbătută istoria numai de cuceritorii de profesie. Ne-au salvat florile. Doar pe drumurile din flori au fost aşteptate cuvintele veşnice ale vieţii şi adevărului, ce au statornicit cu rânduiala supremă a Cuvântului aşezarea seminţiilor pe Pământ.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

La trecere Se aude, se vede, încă, din Septuagenaria. Pe o mare de flori, densă în miresme, mă mai pluteşte valul, ce se îndreaptă spre un ţărm unde m-aşteaptă cu dragoste stejarul meu, ocrotitorul, ca la fiecare trecere prin schimbarea de veac.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Clepsidra Trebuia să locuiesc şi eu într-o asemenea construcţie bizară cu două nivele; după o rânduială particulară, cunoscută numai de coloana vertebrală existenţială, se trecea periodic prin schimbări esenţiale de locuinţă.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

E timpul ca Universul să danseze Descind din naşterea primară şi sunt predestinat mişcărilor de dans astral. În volte ample voi cuprinde în vals inegalabil galaxii şi nebuloase. Le voi purta în braţe siderale. Şi universul va cunoaşte expansiunea continuă a vieţii în nesfârşita veselie a unui bal.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Antiapocalipsa

Doar când se vor găsi mijloacele de ştergere a semnăturii grele din pactul cu satana înscris chiar pe cortina de împărţire fatidică a lumilor, când revoluţiile vor decapita accesele de gravitaţie născute în infern, perdele milenare care ne separă de sute de milenii se vor ridica după un scenariu de antiapocalipsă; în fine, o să …

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

La bal Visez un scaun cu rotile echipat cu paşi de dans. Te-aş invita la bal. Nu e aşa că noaptea-ntreag-ai să dansezi numai cu mine? În ritm ameţitor de un,doi,trei,…un,doi, trei…

Continue reading »