Arhiva tag-ul: Alexandru Spătaru

Alexandru Spătaru – Transsiberianul dintre lumi

Neputincioase, orologiile n-au măsurat timpul când într-o gară a Siberiei, a apărut o fantomatică linie de cale ferată, şi un tren necunoscut s-a oprit. Uşile vagoanelor au rămas închise. Nimeni nu urcă, nu coboară. Sala de aşteptare s-a golit. Cu răsuflarea tăiată, toţi cercetează

Continue reading »

Alexandru Spătaru: Te-am auzit

„ Când ai prilej să faci un bine, să ştii că-i milostenie de la Dumnezeu.” Maica Agata Nădăjduieşti în ajutorul meu? Aştepţi să-ţi fiu de vreun folos? Poate că nu e prea târziu . Ţi-aud ecoul strigătului, ori poate glasul tău e încă viu, atât de-aproape şi atât de desluşit vibrează…

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Necunoscutul întuneric

Îi scoteam din anonimat, ar fi fost o descoperire epocală. Dar munţii aceştia nu mă vor. Nici eu nu-i mai doresc. Să rămână în sălbăticie, necunoscţi. Nu va interesa pe nimeni cum îi cheamă. Să continue chemările lor ancestrale. De la naştere, se numesc Unul şi Celălalt şi nu ştiu că-s gemeni. Nu se iubesc. …

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Romania întreagă „România nu este a noastră, ci a urmaşilor noştri, şi a umaşilor urmaşilor noştri, în veacul vecilor…” Românul de la Marea Unire ( După „Apus de soare”de Barbu Ştefănescu Delavrancea ) Atunci, ne-am adunat tot neamul într-o ţară,

Continue reading »

Urări de Crăciun

Dragi prieteni, Vine Crăciunul! Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos se apropie! Vin roi roind colindele să ne lumineze Calea spre Credinţă, Nădejde şi Dragoste… Să uităm, pentru o clipă, cât o viaţă, tot ce este rău, ce este murdar şi să ne tratăm cu iubire aproapele. Să nu uităm că suntem efemeri pe această lume, …

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Unică aniversare „…dar cine să se culce, cînd mama spune de Iisus cu glasul ei preadulce…” Dintr-o colindă Cărări nenumărate se întretăiau din toate părţile. Multe le-am străbătut. Cred c-am descoperit

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Într-o seară de Ajun Au trecut şi steaua înainte mergătoare şi magii cu daruri. Au venit, după datină, colindătorii. Masa e plină cu alese bucate, şi inima am pus-o pe masă. Casa e plină, cei plecaţi s-au întors cu toţii acasă.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Lacrimă arzând… …pe obrazul de gheaţă…”  Grigore Vieru Măria Ta, iată Moldova! Nu mai e sfânta poveste adevărată în care ai descălecat. Plânge-i de milă. Umilită, sfârtecată, e încă în picioare, şchioapă, se sprijină-n dureri.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Alter ego N-am un contur distinct şi nici substanţă proprie; alcătuim un singur eu, însă îţi sunt cu siguranţă eul celălalt. E de înţeles doar prin Înţelepciunea Atoatealcătuitorului.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Nu e poveste Iubirea este veşnic vie, speranţa pururea renaşte! Au fost odată doi îndrăgostiţi pe-o bancă. Sub blânda ocrotire a unui vis, seară de seară evadau grăbindu-se s-ajungă în fascinanta lor poveste,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Visul nostru

Măiastra ne-a adus atunci la amândoi din paradisul dragostei acelaşi vis, cu încredinţarea că aidoma se va împlini, de-i vom păstra nestinsă amintirea, de vom veghea să nu se piardă din mişcarea aripei

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Grădinile întâilor iubiri E doar o linie. Însă desparte universuri paralele. O demarcaţie aproape invizibilă, pe cât de subţire, pe atât de rea. Îţi simte chiar şi gândul că vrei să te apropii, şi-atunci se face o prăpastie înfricoşată, toate căderile le dezagregă în nimic.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Ce frumos eşti…

Cu frică şi cutremur eşti aşteptat s-alegi din grâu neghina, şi lumea asta, lumea mea, murdară, bolnavă de mizeră urâciune, s-o treci prin foc curăţitor, izbăvitor. Ce oameni sluţi!

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Cine, ce sunt?

Nu vă puteţi închipui ce taine ascund în corpul meu astral, câte mistere or mai fi sub celelalte învelişuri, dar mai ales ce necuprins e-n cel mai dinăuntru miez al meu!

Continue reading »

Alexandru Spătaru – În premieră

Într-o câmpie largă dintre ape, din iarba înaltă mai vedeam doar Cerul. Cărarea s-a acoperit cu verde înalt. Duhul câmpiei hălăduia pe-aproape.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Leacuri

E drept că uneori mă mai încearcă o suferinţă, sau măcar o jenă. Dar port cu mine leacuri… Am picioare grele, şi mai ales cel stâng, cu toate că-s cam descărnate.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Te rog…

Te rog, Fiu al Lui Dumnezeu, Te rog, Fiule al Omului, Te rog, Fiu al Lui Dumnezeu şi-al Omului, îngenunchez, mă-nchin şi iar Te rog, până Te voi ruga-ndeajuns,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

De Timpul Pământului Inevitabil, ne vom despărţi definitiv, Timp al Pământului, fără de voia noastră, şi n-o să fie pentru asta nimeni vinovat. Ar trebui, pentru a marca evenimentul, organizat, poate, un banchet.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Bunul Păstor   A fost un gând nelămurit, o vrere vinovată, cu străşnicie ascunse

Continue reading »

Alexandru Spătaru – O stea

Steaua cu inimă mare, fierbinte, cu dragoste incandescentă pentru Pământ, s-a rugat Atotputernicului: „Doamne, mă lasă să-i iau neascultarea asupră-mi, să o ispăşesc cu arderea mea de tot.”

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Rătăciţii ? – din totdeauna…

„Ce sunt anii care nu sunt pe Pămînt? Apusul este o ţară a somnului. Apusul este al celor care dorm în întuneric.” Dintr-un vechi poem egiptean Vine şi peste ei obştescul asfinţit. Au vieţuit în alergarea

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Prima îmbrăţişare Doar degetele s-au atins. S-au întâlnit atunci marea cu marea, valuri înalte, învolburate din aşteptări şi doruri tăinuite, întîia lor îmbrăţişare. Venise pentru ei un început al lumii.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Dacă m-aş fi oprit…

De-aş fi ştiut să vreau să mă opresc,   aş fi rămas cu dorurile neatinse de vreo dezamăgire

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Dragoste de floare

A înflorit de la întâia întâlnire a lor. Petalele şi le-ndrepta, pe rând, spre Cer – în rugăciune, netrecătoare să le fie dragostea, şi-apoi, spre fiecare – cu-n sărut. Dar, vai, nu a fost flacără, ci doar o pâlpâire, ce s-a stins.

Continue reading »

Alexandru Spătaru: Şi visurile visează…

Se-aprinde un dor, arde cu flacără. Se zbat aripile şi-ameninţă să surpe zidurile, să evadeze din vremelnicie. Şi visurile pot visa la paradisul lor.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Uitarea

Aleargă o nălucă, cu luminile stinse, n-are nicio semnalizare; ştie că nu-i stau obstacole în cale. Se socoate stăpână absolută peste toate dimensiunile, dimensiune finală, mai sigură şi mai definitivă ca moartea.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – Floarea de piatră

  Câteva frunze pe-un lujer cu rădăcinile-n stâncă, o viaţă în sihăstrie, în post şi în rugăciune. Post numai cu rouă, cu dezlegare în praznicile împărăteşti la mireasma de cetini. Floare fecioară până s-a uscat de vreme. Vulturii muntelui

Continue reading »

Alexandru Spătaru – De la apa Moldovei

Copiilor, când se scaldă în apa Moldovei, li se arată în zarea asfinţitului Ceahlăul şi umbra uriaşă a lui Zamolxe. A fost o zi de miez de vară,

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Păcatul mândriei Şi am văzut cum omul s-a abandonat pe sine, să fie liber pe deplin, pentru a-şi dărui întreaga dragoste. Toată făptura lui era o bucurie; şi-o radiaţie nemiîntâlnită răspândea în jur.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Destine Gânduri rebele îmbolnăvite de orgolii au hotărât s-abandoneze traiectoriile existenţiale încarcerate în destine.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Nu trageţi! O!, vă conjur, nu trageţi! Nu ucideţi trupul omului! Cu ce povară neînchipuit de grea vă încărcaţi, grăbindu-i abandonu-n descompunere. Lăsaţi-i zbuciumul până la capătul ce-i este dat, nu îl împiedicaţi să-şi împlinească rostu-n astă lume!

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Septuagenaria Septuagenaria, tărâmul înţelptului Septuagenesis, stăpânul numărului sacru şapte. Chiar la intrare fiecăruia i se dăruie un buchet de şapte flori din curcubeie. Sunt în buchet toate culorile.

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Ra Ştie că e nemuritor. Nu-i este teamă că de undeva, acum foarte departe, se apropie un timp care-l ameninţă că îl va stinge. E scris însă în cartea

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Concert „Copilăria este regatul unde nu moare nimeni.” Stephanie Meyer Au bătut clopotele din turnul bătrânei catedrale şi-au dat de ştire că în

Continue reading »

Alexandru Spătaru – versuri

Supremul Ra Ştie că e nemuritor. Nu-i este teamă că de undeva, acum foarte departe, se apropie un timp care-l ameninţă că îl va stinge. E scris însă în cartea lui de identitate c-atuncea doar va trece

Continue reading »