Arhiva tag-ul: Anna-Nora Rotaru

Mariana Gurza: Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul

Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul. Prin pictură, și-a creionat veșnicia. Volumul de poezie și culoare ,,Ut pictura poesis”, reprezintă un moment de maturitate în creația autoarei, îngemănând versul cu pictura. Un titlu sugestiv, chiar provocator, ce obligă la meditație, la tratarea cu atenție a unui volum complex. Ut pictura poesis este o …

Continue reading »

Anna-Nora Rotaru: Invitaţie la o cafea

Hai prietene, te aştept la o cafea, Chiar am pus ibricul pe spuză! Pe masă, milieul cel nou de catifea Şi-un zâmbet cald pe buză! Avem atâtea noutăţi de spus… Că de emoţie parcă nu am glas! Trecut-au ani de când te-ai dus Şi eu în urmă-ţi am rămas!

Continue reading »

Anna- Nora Rotaru: versuri

Pânze de paianjen Cândva, ca să-mi arăt iubirea, scriam zeci de poeme, Adâncul minții-mi scormoneam, ca să găsesc Cuvinte fermecate, descântece, ca să te cheme, În prag să-mi vii, să-ți spun cât te iubesc! Am încercat pictând să vezi și prin vopsele, Pe zeci de pânze, ce nu-ndrăzneam ca să grăiesc, Șiraguri de inimi sângerânde, …

Continue reading »

Anna Nora Rotaru – poezie

Dorului de dor răpus Văzduhul e străpuns, De-o arșiță morbidă, O miazmă mi-a pătruns, Greoaie și sordidă, Cu picuri de sudoare, Cu lacrime sub pleoapă Căzute, că mă doare, Privirea ta mioapă,

Continue reading »

Anna Nora Rotaru – poesis

ÎNGERUL MEU LA VREME DE SEARĂ… Când somnul mi-i lin, suav m-oblojește Și mintea de gânduri îmi este golită, Când fruntea încet mi se descrețește, Și vrerea îmi este în vis tolănită, Când poverile vieții îmi par dispărute, Uitate undeva într-un colț, deoparte Și vocile ce-mi strigă ce să fac îs mute, Alungate-n abisul neliniștilor …

Continue reading »

Anna Nora Rotaru – versuri

REFUZ…MAI AM… „A fost odată…odată ca niciodată”… Demult…când timpul nu-mi păsa că trece… Când nu gândeam că-mi v-a sosi vreodată Vremea, să trag de ea, s-opresc să-mi plece… Odată-mi lăsam zilele să-mi fugă cu risipă, Rădeam de timp bătând piciorul în țărână! Azi… vreau să culeg în mine clipă cu clipă, S-opresc clepsidra ce mă …

Continue reading »

Anna Nora Rotaru – poesis

Dorului de dor răpus Văzduhul e străpuns, De-o arșiță morbidă, O miazmă mi-a pătruns, Greoaie și sordidă, Cu picuri de sudoare, Cu lacrime sub pleoapă

Continue reading »

Anna Nora Rotaru – poesis

Balada lupoaicei… E ger aprig afară, viscol, răsuflarea-mi îngheață… Trupul rănit și obosit îmi tremură de frig… Printre creste, între brazi,coboară o deasă ceață, Ce gura îmi astupă, mă doare, dar nu pot să strig! Simt ca OM, gândesc, deși nu port pe trup veșminte… Slăbită mă simt din lupta crâncenă…sunt flămândă… Prin blana sfârtecată …

Continue reading »

Anna Nora Rotaru – Sorocul umbrelor

Noaptea agale se destramă, Se împrăștie-n zenit Și-o lumină ca năframă, Se prevede-n răsărit. Pe cărări bătătorite, UMBRELE stau la tocmeală, Vrând să pară hotărâte, Se-nțeleg la repezeală,

Continue reading »

Anna Nora Rotaru: Departe-mi eşti

Mi s-au uscat lacrimile pe-obraz Și perna mi-i udă și rece… Mă surpă un chin, un necaz, Încerc să-l alung, dar nu-mi trece… Îmi ești departe și nu lângă mine, Deși te simt, ca o coardă-mi vibrezi… Sunt singură, nopți în șir cu suspine, Nu ești să m-alinți,somnul să mi-l veghezi,

Continue reading »

Ut pictura poesis

Anna Nora Rotaru ne invită, în zborul ei poetic să privim dincolo de hotarele acestei lumi. Universul format din materie şi Dumnezeu se transformă magic, fie prin pensulă, fie prin cuvânt, în strigăt, în poesis. Poeta, într-o confruntare cu sine însuşi ne invită la o călătorie de culoare şi cuvinte. Pentru un medic, fascinat de …

Continue reading »

Anna-Nora Rotaru: versuri

Demiurgul iubirii Respirația ta pe umăr…o floare ce m-atinge, În noaptea surdă, iubite, unde cuvântu-i mut… Se zbate liniștea și-n zvâcniri se prelinge, De parcă n-ar fi un sfârșit ci-abia un început… Cum, ce trăisem, parcă nu pare-a fi l-asfințit, Undeva pierdut, uitat prin negurile depărtării, Ci pare că o nouă zi începe, c-un alt …

Continue reading »

Anna Nora Rotaru – Copilărie

Pierdută-n timp, m-a prins adâncul nopții gânditoare, Privind cu melancolie, poze vechi dintr-un album. Mă întreb neîncetat, pierduți unde-or mai fi oare, În ce noian, anii acei de-atunci și cum sunt eu acum? Mă uit la mine și nu-mi vine-a crede cât eram de mică Și-mi amintesc de-atunci, frânturi de gând răzlețe. În brațe mici …

Continue reading »

Anna Nora Rotaru – poesis

chemare e liniștea asta atât de-adâncă și apăsătoare… o grea povară ce-ncet încet m-absoarbe. în singurătatea mea de tristeți copleșitoare, mă dor privirile pierdute-n gol și oarbe. te chem ca însetată în viață să-mi revii, căci totu-mi este atât de plin de tine! alături vreau să-mi stai și mâna să mi-o ții, spunându-mi basme din …

Continue reading »

Anna-Nora Rotaru: poesis

Jurământ Ies afară, nu am tihnă! Nici n-am timp să zăbovesc! Nu am chef nici de odihnă, Nici în dodii să vorbesc! Vreau să fug desculță-n ploaie, Să colind pe străzi hai-hui! De-oi păși printre noroaie, Nu e treaba nimănui!

Continue reading »

Anna-Nora Rotaru: poesis

Osânda Ploua marunt, ploua, Cu lacrimi de roua, Pe frunze, pe flori, Se scurge din nori. Pe suflet se prelinge Şi-n inima stinge, Durerea incinsa, De dragoste-aprinsa.

Continue reading »

Anna-Nora Rotaru: versuri

Mă doare atâta frumuseţe…. Mă dor ochii de lumina-n spectre şi de-atât frumos, De-mi pare că aievea nu-i, ci-i doar al nopţii vis! Culorile-mi străpung pupila şi-auzul cu un cânt duios, Mă face să mă cred că pe Pământ nu sunt, ci-n Paradis. Îmi vin sunete dulci de flaut,de clinchet şi de coarde, De undeva …

Continue reading »

pictură Anna Nora-Rotaru

Continue reading »

Anna Nora Rotaru – Călător nocturn

Străine,în pragul casei mele mi-ai venit! Ce vânt te-aduce,din ce îndepărtat meleag? Cu calul ostenit de drum,la poartă priponit, Mi-ai apărut la miez de noapte,călător pribeag! Acuma,când vuiește vântul și-i furtună, Când norii de colb cenușiu în aer se ridică, Tu mi-ai venit să-mi pui pe masă o cunună De flori de colț,culese-atunci când luna …

Continue reading »

Anna-Nora Rotaru: Frunze cad și anii trec….

Și-așa-n șirag de perle,c-una câte una număr anii, Ce iau cu ei primăveri și veri,toamne și ierne… Au mai-nverzit și iarăși mi s-au scuturat platanii, Acoperandu-mă cu frunzișul lor,ce monoton se cerne. Ușor se-așterne,plângându-mi cu frunzele spre poale, În fiecare an cu-aceeași repetabil-agonie,dureroasă… Făcându-mi lângă platanul meu culcuș călduț și moale, Să stau de-o veni …

Continue reading »

Anna-Nora Rotaru: La hotar de timp

Motto: ,,Dar ce ştiu azi mai bine decât atunci când credeam, învârtind limbile ceasului deşteptător, că timpul poate fi dat înapoi? Poate, doar că mecanismul iluziilor se strică şi el, ca orice mecanism.” Octavian Paler La hotar de timp E ceasul târziu Și-mi este pustiu, N-am vreo voință, Pentru căință,

Continue reading »