Arhiva tag-ul: Daris Basarab

Boris David – Daris Basarab: poesis

Iubirile de-o clipă Iubirile de-o clipă Sunt oaze în deşert; Sunt raze de lumină, De ce să nu le iert?! De ce cuvântul clipă Ştirbeşte al lor sens? Nucleul nu e mare, Dar cât este de dens! De ce măsori o clipă Cu ceasul pământesc? Ea-i parte integrantă Din veşnicul ceresc!

Continue reading »

Daris Basarab: ,,N-a fost să fie”

a fost să fie

,,N-a fost să fie”, autor Boris David – Editura Muşatinia

Şansa şi bucuria de a întâlni un om ales – Boris David – cu realizări exemplare în plan profesional şi un inspirat poet, o asemăn unui curcubeu ivit după furtunile vremii care ne dă încă speranţă în oameni… Refugiat din Basarabia sudică, petrece anii tinereţii la Oradea, iar studenţia la Timişoara, unde o întâlneşte pe …

Continue reading »

Daris Basarab – ,,N-a fost să fie” cap. XVI

Am mai spus-o și o mai repet, apariția Cristinei, a lui Kitty, cum îi spunea Florinuț, nu știu de cine învățat, a ”reformat”, un termen la modă astăzi, stilul nostru de viață. Huzurul celor ”dimpreună”, privit cu neîncredere de buna noastră Mami, a luat-o razna peste dealurile timpului, lăsând în urmă doar izul unor zile …

Continue reading »

Daris Basarab – ,,N-a fost să fie” cap. XV

Revin la numirea lui Puiu Mănescu ca Șef al Departamentului ”Metale Rare și Radioactive”, cu sediul la Ștei, în funcție de Ministru Adjunct la Interne. Am pomenit de noul spirit trezit în noi, de ”proprietari” ai unuia dintre cele mai cunoscute zăcăminte de uraniu din lume, care ne-a cam împărțit în două tabere, nedeclarate dar …

Continue reading »

Daris Basarab – ,,N-a fost să fie” cap. XIII

Și a fost. M-a chemat la administrație, m-a luat la braț și m-a dus la un bloc din spatele laboratoarelor, la parter, a sunat și m-a prezentat celei cu care aveam să fiu vecin. Un apartament de două camere, una mică, una mare, cea mică neocupată, repartizată proaspătului cuplu familial. În camera mare locuia familia …

Continue reading »

Daris Basarab – ,,N-a fost să fie” cap. XII

Primul pas, la prima oră, a fost la magazinul central, un universal în felul său, de unde am alergat la laborator. Chiar că mă înecasem ca țiganul la mal. Să obții spectrograma dar să n-o poți vedea din cauza unei emulsii fotografice năbădăioase care nu se dezvăluia decât ”revelată”! Toată noaptea am visat la cum …

Continue reading »

Daris Basarab – ,,N-a fost să fie” Cap. XI

Ne-am întâlnit la Timișoara. Nici nu putea fi altfel. Trebuia să ne luăm rămas bun de la ”toți” și de la ”toate”. Cei toți la care m-am referit, majoritatea, au luat-o care încotro. Huzurul anilor de student luase sfârșit. Puțini erau cei care au rămas pe loc și cum ”egoismul” nu așteaptă o invitație specială, …

Continue reading »

Daris Basarab – ,,N-a fost să fie” Cap. 1o

Cu sau fără vrere plimbându-mă prin anul 1953, am ocolit, sau chiar omis două din evenimentele care au atras atenția lumii. În plin stalinism, cei avizați s-a spus mai târziu, așteptau cu nerăbdare veștile. A venit pe 5 martie când toate instituțiile au fost anunțate de moartea lui Stalin. O mobilizare ca la carte a …

Continue reading »

Daris Basarab – versuri

De ce?!… De ce-am îmbătrânit Dac-am păstrat tot focul Ce-n tinereţe m-a-ncălzit?! De ce-am păstrat intact Şi văzul şi auzul Ca şi-astăzi să rămân vrăjit?! Vrăjit de ce-i frumos De sunete divine De-un corp armonios Ce ieri stârnea suspine De flori si de miros De simfonii sublime…

Continue reading »

Daris Basarab – ,,N-a fost să fie”

Cap. 9 Nu s-a revocat nicio hotărâre guvernamentală și, bieții de noi, noi băieții, am primit ordinul și foile de drum și am luat drumul Făgărașului, cel mai important Centru Militar pentru Arma Chimică. Eram înțeleși pe grupuri mici, formate pe simpatii, și am ales traseul, care încotro, numai să amânăm clipa debarcării. Nu numai …

Continue reading »

Daris Basarab – in memoriam Mihai Rădulescu

Mihai Rădulescu (15 mai 1936 – 19 ianuarie 2009) Pe 19 ianuarie 2009 a plecat dintre noi un prieten. Nici acum nu mă pot împăca cu acest gând care mă bântuie. Antume scrise-n ceas târziu Când parcă-ntârzie plecarea, Când parcă-n jur nimic nu-i viu Şi-n suflet bântuie-nserarea. Că ceasul vine, toţi o ştim, D-am vrea …

Continue reading »

Daris Basarab – Toţi vorbim…

Toţi vorbim de Eminescu, Ca de un trecut; Nu-nţelegem c-acest Escu, Nici nu s-a născut. El există precum lumea, Fără început; Între El şi noi, genunea – Noi suntem din lut. El e spirit ce-ntrupează, Forţa unui Zeu; Cine oare mai cutează, Să mai spună, Eu?!

Continue reading »

Daris Basarab – ,,N-a fost să fie”

Cap. 8 Da, am ieșit cu bine la liman. A fost de învățătură, dar și de satisfacție. Făcusem o gafă de neiertat și totuși, la întoarcerea la cursuri, am regăsit atmosfera de la plecare. N-am făcut un pas înainte, dar nici n-am dat înapoi. Babi asta era o enigmă pentru mine. Arăta cum arăta, adică …

Continue reading »

Daris Basarab – Remember Mihai Rădulescu

Fiecare apropiere a lui 19 ianuarie mă trimite cu gândul la cel care, pentru mine, nu a plecat. E prezent în sufletul meu, prin imagini, vorbe de duh, atenționări neiertătoare, prietenie. Patru ani a durat prietenia mea cu un om pe care l-am cunoscut întâmplător, în două emisiuni de televiziune, sporovăind la ,,AS” cu amicul …

Continue reading »

Daris Basarab – ”N-a fost să fie”

Cap. 4 Nu-i ușor să te ambalezi într-o nereușită sărind peste cronologia simplă a faptelor și apoi să te întorci în punctul din care a țâșnit, de neoprit, obsedanta sintagmă a lui ”n-a fost să fie”. Trebuia să ajung la capăt căci știam deznodământul de neocolit. Dar să ne întoarcem de unde am întrerupt narațiunea. …

Continue reading »

Daris Basarab – ,,N-a fost să fie…”

Cap. 3 Așteptam cu nerăbdare, dar și cu ceva emoție, toamna, începutul anului școlar. Liceul Confesional Emanuel Gojdu se bucura de prestigiu nu numai în Oradea, ceea ce mă făcea să am ceva temeri. ”Basarabeanul” cu care eram apelat în cercurile de adolescenți în care mă străduiam să pătrund, m-a ambiționat stârnind orgoliul meu, de …

Continue reading »

Daris Basarab: ,,Nu e-n lumea asta…”

Nu e-n lumea asta, zâmbet ca al mamei, Nu e strălucire, ca în ochii ei; Nu pot da uitării, chipu-i de icoană, Şi nici clipa-n care, a plecat spre Zei. Zile trec în fugă, neputând să şteargă, Lacrimile-i calde, ce au curs adesea Anii de băjenii, fără de hotare,

Continue reading »

Daris Basarab – ,,N-a fost să fie…”

În loc de prefață… Două cuvinte despre titlu. Vine de undeva din copilărie, m-a urmărit ca o sintagmă, iar în ,,Dor de Ducă” s-a impus ca un leit motiv dictat de împrejurările care nu întotdeauna mi-au cântat în strună. Da, mult hulitul, dar și mult iubitul unchi Alex, iubit de noi copiii, ne pregătea pentru …

Continue reading »

Daris Basarab – Derută, sau decepție?

Alt titlu, sincer, n-am găsit Să fie vârsta-naintată?! În lumea leată cu-a mea fată Sunt ca străinul rătăcit. Mai sunt câțiva ce cred că sunt Mânat de amintiri, de vise Că nu-nțeleg c-au fost prescrise Că pentru ei sunt un cărunt.

Continue reading »

Daris Basarab – Aș vrea…

Aș vrea să-ți mai scriu versuri Dar simt că nu se prinde Nici toamna pe sfârșite Și nici plecarea ta Nu mai mi-adună gândul Ce-atât te urmărea Când mai speram că visul Utopic, dar mirific

Continue reading »

Daris Basarab – ”Atelierul de creație”

Prieten, încă din adolescență, cu artiști plastici în devenire, dacă i-aș aminti doar pe Mircea Ștefănescu, Mircea Bogdan, Nelu Mândruțescu sau Nicolae Otto Kruch, cu toți elevi ai prestigiosului Liceu Confesional Emanuel Gojdu din Oradea anilor 1945 – 1949, m-am învârtit prin preajma lor cât am stat și eu și ei în orașul de pe …

Continue reading »

Apariţii editoriale: Daris Basarab – Rugul Creaţiei: Nicolae Otto Kruch

https://dl.dropboxusercontent.com/u/45037866/Nicolae%20Otto%20Kruch/index.html#/0 Nicolae Otto Kruch s-a născut la 10 decembrie 1932, la Sânleani, judeţul Arad. Copilăria şi-a petrecut-o la Sântana, iar cursurile gimnaziale le-a urmat la Liceul Emanuel Gojdu din Oradea, bucurându-se de sintagma ,,Copil minune” atribuită de profesorul de desen Ţârulescu. Între anii 1953-1957 studiază la Institutul de Arte Frumoase Ion Andreescu din Cluj-Napoca, avându-i …

Continue reading »

Daris Basarab: In Memoriam Mihai Rădulescu – ,,Conacul lui Radul”

Nu-i uşor să scrii câteva rânduri când pierzi un prieten. Cu câtă mândrie scriu cuvântul ”prieten” !, cuvânt cu care m-a onorat un om adevărat, un erudit în maxima accepţiune a cuvântului, un scriitor de excepţie, un altruist, o întruchipare a generozităţii. L-am cunoscut întâmplător urmărind la televizor emisiunea ”AS” într-un show alături de Cornel …

Continue reading »

Daris Basarab – Dor de ducă

Motivaţie Dor de ducă… ce frumos sună această sintagmă la noi! Oare de când a intrat în vocabularul curent al românului? Cred că dintotdeauna! Da, aşa trebuie să fie. Altfel, cum aş putea explica faptul că de mic copil am simţit un ,,dor” mistuitor de necunoscut care mă cuprindea ori de câte ori auzeam pe …

Continue reading »

Daris Basarab – versuri

Eram copil… Eram copil când s-a-ntâmplat – Fugeau cazaci-n disperare – Mânând cu ei oameni şi care, Lăsau cadavre la uscat. Fiind o vară prea fierbinte, Praful sudoarea o-nghiţea – Convinşi că tata nu minţea, Mânam noi calul înainte.

Continue reading »

Daris Basarab – poesis

I love you so!… I love you so!… Now, let me go! Don’t say good by, Don’t try me stop! I know so well That if you cry, I’m not myself But just your slave.

Continue reading »

Daris Basarab – ,,Postume vii”: o nouă apariţie editorială la Editura Muşatinia

Căutând prin amintiri… Căutând prin sertarele amintirilor, autorul, Daris Basarab, aflat la vârsta maturităţii depline îşi redescoperă fiinţa cuprinsă de doruri, doruri de viaţă, de soare, dor de iubita sufletului. Aşa cum mărturiseşte, sub pretextul scrierii unor poezii postume a decis a scrie despre nostalgiile ce îi tulbură sufletul şi despre iubirile, interioare şi imaginare, …

Continue reading »

Daris Basarab – Rugul creaţiei: Nicolae-Otto Kruch (1932 – 1995)

 S â n t a n a: Satul copilăriei, sau, “Satul Natal”,  în exprimarea preferată a sculptorului.  Pe acest ‘Rug al Creaţiei Artistice’ a ars neostoit talentul celui care a fost sculptorul Nicolae-Otto Kruch. Etnic german după tată, român după mamă, de ‘etnie’ artist plastic, prin vocaţie, prieten universal. A muncit până la epuizare dar nu a …

Continue reading »

Daris Basarab: Povod – un roman ce merită citit, destine basarabene…(II)

Din plescăitul neobişnuit al apei, şi-a dat seama că şalupa remorca o barcă, o mică lotcă de pescari. Convins că sfârşitul era aproape, împăcat cu soarta hărăzită de Cel de Sus, făcând binecunoscutul gest al binecuvântării, privindu-i pe soldaţi rosti: „Dumnezeu să vă ierte şi să vă binecuvânteze!“. Apoi, ridicându-se în picioare, spre nedumerirea grănicerilor, …

Continue reading »