Arhiva tag-ul: Dimitrie Grama

Cronică la volumul Magul, autor Dimitrie Grama

„Magul”, publicat în fragmente pe paginile revistei „Ecoul” și pe care le-am citit cu încântare, propune o analiză interesantă și surprinzătoare a unor noțiuni ce pot fi calificate ușor, drept mistice. De altfel, chiar din primele rânduri, autorul, ale cărui simțăminte sunt redate la persoana I singular, face oarecari referiri în acest sens. Dar cred …

Continue reading »

Dimitrie Grama – poesis

O lume de măşti E plină strada, Tot oraşu-i plin De oameni care poartă mască. Copiilor, chiar celor Nou născuţi, cu dragoste Şi grijă li se pune Una cîte una Pe măsură. Şi mai apoi bătrîni,

Continue reading »

Poetul Dimitrie Grama: ,,Voi lua cu mine noaptea”

Interviu realizat de Emilia Ţuţuianu (partea a III-a) Emilia Ţuţuianu: Într-un articol intitulat Omul, maşina şi societatea modernă, ,,devoalezi” în cuvinte pline de realism dialogul care există între lumea interioară şi cea exterioară, strădania umană de a atinge o ,,conştiinţă” un spirit elevat… articol ce m-a impresionat profund şi mărturisesc că l-am aprobat în totalitate. …

Continue reading »

Poetul Dimitrie Grama: ,,Voi lua cu mine noaptea”

Interviu realizat de Emilia Ţuţuianu (partea a II-a) Emilia Ţuţuianu: Atunci când îţi mărturiseşti afinităţi literare cu Borges şi Jimenez ori Aleixandre, nu crezi că nutreşti şi ceva înrudit cu universul (şi limbajul chiar) unui Saramago (bineînţeles, pe urmele unor Kafka şi Camus?) În această situaţie, nu te-ai depărtat prea mult de un Urmuz, sau, …

Continue reading »

Poetul Dimitrie Grama: ,,Voi lua cu mine noaptea”

Interviu realizat de Emilia Ţuţuianu (partea I) Pe medicul-poet Dimitrie Grama l-am ,,cunoscut” pentru prima oară în anul 2006, pe când lucram la editarea volumului O antologie a literaturii nemţene, o carte document, o carte de suflet, purtând semnătura regretatului scriitor Laurian Ante. Mărturisesc că un vers al poetului Laurian Ante, a fost mereu în …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Reîntâlnire

Mă trezesc lângă o fereastră deschisă în care o femeie tânără ţine un prunc în braţe. Mă îndeamnă din ochi să mă apropii. Fără să privesc îi spun: Sunt eu acest copil, mamă!

Continue reading »

Dimitrie Grama – poesis

Prima iubire Îmi aduc bine aminte prima iubire Erau încrustate în ea numele noastre Încrustate pentru totdeauna.

Continue reading »

Ioan Grigorescu – Muţenia autoimpusă sau irepresibila nevoie a rostirii de sine la Dimitrie Grama

În orice om există o imperioasă nevoie a rostirii de sine. Nimeni nu contestă adevărul din aserţiunea: “Scriu, pentru că nu pot să nu scriu”. Dar a debuta editorial, cu poezie, la 53 de ani, într-o ţară cu poeţi precoce, şi a face lucrul acesta într-o manieră năvalnică, se întâmplă mai rar. Zic năvalnică, deoarece …

Continue reading »

Dimitrie Grama: Frânturi dintr-un jurnal liric

Scriu ce-mi trece prin cap, cînd îmi trece şi bine-nţeles că-mi dau seama că în ceea ce scriu sînt mai multe afinităţi literare cu Borges sau Jimenez ori Aleixandre şi mai puţin cu Goga, care de altfel a fost bun prieten al familiei din partea mamei mele. „De un timp încoace, am scris doar frînturi …

Continue reading »

Dimitrie Grama în dialog cu Ion Marin Almăjan şi Ion Iancu Vale

Imaginea românului în concepţia paneuropeană Dragă Ion Iancu, Nu știu dacă ţi-am trimis acest scurt răspuns dat lui I.M. Almășan, dar citind despre poetul laureat român, fac conexiunea cu cele expuse de mine mai înainte. Limba română folosită de acel poet, membru al Uniunii Scriitorilor, este tocmai acea limbă țigănească, care încet, încet, înlocuiește frumoasa …

Continue reading »

Dimitrie Grama – România nu putea face altcumva

Urmarind de departe, adica din strainatate, ceeace se petrece in Romania de la “revolutie” incoace, am trecut si eu, ca tot omul, prin diverse “stari” sufletesti, care pana nu demult m-au tulburat si as putea zice ca intr-un fel neprevazut si nedorit de mine, mi-au alterat claritatea gindului. In ultimul timp, insa, am incercat sa …

Continue reading »

Dimitrie Grama – ,,Până acum, nu am realizat nimic altceva decât să mă pun la jug”

Din vol. colectiv “Cuvinte pentru urmaşi. Modele şi exemple pentru omul român” (ed. Carpathia press, 2005) Ideea de a face parte din cei aleşi să se „împărtăşească“ în ale creaţiei şi mai ales răspunderea care ni se dă clasificându-ne un fel de „exemplu“ sau “model“, mă pune pe gânduri. Şi, vedeţi, nu sunt obişnuit, deoarece …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Ilidia, paradisul meu

Locul meu de vecie este la Ilidia, pentru că mie mi-au spus alţii dinaintea mea că acolo şi numai acolo este paradisul. Şi eu, care-s rupt din ei, îi cred. Noi, fiinţa umană, nu trebuie să redescoperim orinalitatea originii, ci omul „modern“ ar trebui să-şi redescopere potenţialul propriu, potenţial cu carea fost înzestrat să „cucerească“ …

Continue reading »

Dimitrie Grama – „Şi totuşi…“

Sunt convins ca majoritatea romanilor, mai ales a celor emigrati, a fost afectata de expunerea discriminatorie a Romaniei si a romanilor in presa occidentala in ultimul timp. Nu are importanta, cred eu, ca o buna parte a romanilor emigrati se considera si mai ales, din motive de orgoliu si de rusine, se auto-amagesc, ca ar …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Păcatul despre care ar trebui vorbit!

Eu nu sunt un credincios care poate fi catalogat, un credincios cu o relație clară, bine definită cu Dumnezeu şi cu reprezentanții lui pământeşti şi dacă ar fi să mă auto-expun sincer criticii, mai ales criticii sufletului şi cel al cugetului propriu, atunci eu sunt ,,cel care dorește să creadă”, ,,cel care disperat încearcă să-l …

Continue reading »

Dimitrie Grama: Divanul ad-hoc

Am propus si propun inca odata constituirea unui “divan”, a unei “asociatii” sau orice alt nume “de lucru” i se va da, in care toti cei ce doresc sa contribuie pasnic la prosperitatea Romaniei si a poporului roman, sa aibă la indemina sprijinul direct al tuturora care gindesc si simt la fel. Fac din nou apel …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Despre “metoda vicleană”

După cum știți, eu am scris un scurt comentariu la adresa acelei farse naționale zisa ,,Raportul Tismăneanu”. Toata mascarada aceea este de domeniul absurdului, gândindu-ne ca foști comuniști şi vlăstare comuniste au fost aleși sa producă un document în care să se autodemaște şi să-şi condamne trecutul comunist odios şi criminal. Ce valoare ar fi …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Lovitura de măciucă

Am mai publicat deja crezul meu si acum il repet: “ROMANIEI AI VOR MAI TREBUI 75-100 DE ANI PINA CIND VA AJUNGE LA ECHILIBRU, LA DECENTA” .Si asta nu pentru ca romanii s-ar deosebi in rau fata de alte popoare, ci tocmai pentru ca si romanii sunt la fel ca toti ceilalti paminteni. Deci, nu …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Despre ,,vânătoarea de trofee”

Creaţia adevărată, de orice natură, este un “act divin”, necondiţionat şi care nu îşi cerşeşte recunoaşterea şi mai ales, nu poate fi judecat de contemporani, oricât de mult cei care se autonumesc judecători sau critici ai artelor, critici al actelor de creaţie inspirativă, fictivă, ar dori sa fie aşa. Nu de mult, am scris un …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Întrebarea care se pune: ,,Până când ?”

Cu bucurie si mindrie am citit “Dacologica”, aceasta stradanie a adevaratilor romani de elucidare si recistigare a istoriei poporului nostru si indirect prin acest act, redopbindirea confidentei nationale, redobindirea spiritului zalmoxian, pe care de aproape doua milenii, diverse forte mercenare au incercat sa-l distruga si n-au reusit! Pentru ca daca ar fi reusit, atunci eu …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Omul, Maşina Şi Societatea Modernă

Aproape toata lumea,acum este familiarizata cu termeni ca: genetica, nanotehnologie, teoria “big-bang”, etc., termeni care au deschis noi perspective in domeniul studiului, atit al “macrocosmosului” (deci al universului in sine), cit si cel al “microcosmosului” (al fenomenelor la nivel de atom, celula). Odata cu fantasticele descoperi si aplicatii ale stiintei genetice, lumea s-a asteptat ca …

Continue reading »

De vorbă cu Dimitrie Grama, despre prietenia cu Mihai Rădulescu

Monica Levinger : Mi-am început “interviul prin corespondenţă” cu Dimitrie Grama aşa cum se începe orice scrisoare, cu “Draga Dimitrie…” şi am continuat cu formularea rugăminţii de a-mi răspunde la câteva întrebări legate de prietenia sa cu scriitorul şi profesorul Mihai Rădulescu, de la a cărui trecere la cele veşnice se împlinesc pe 19 ianuarie …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Sadismul şi „omenia”

Este zguduitoare din punct de vedere moral lectura textelor domnului Mihai Rădulescu, (n.n. „Istoria Literaturii Romane de Detenţie”.) Citind aceste texte, putem fără nici o greutate să facem o călătorie imaginară în lumea adevăratei terori, cea creată de comunişti, ( oameni printre care am trăit), altor oameni, opuşi ideologic. Aici nu este vorba de o …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Frânturi dintr-un jurnal liric

La fiecare răscruce mă opresc La fiecare răscruce mă opresc, îmi fac semnul crucii şi păşesc cu dreptul înainte pe drumul bun, ales de Domnul. Aşa am făcut o viaţă întreagă.  Şi de aceea nu pot să mă dumiresc cum de am ajuns aici în mahalaua asta plină de ticăloşi! 

Continue reading »

Dimitrie Grama – Dă-mi mâna ta, străine!

Vis şters Număram vise. Mi-ai spus că avem de ajuns Să construim o casă Să facem copii                          Să încărunțim împreună. În visul tău mi-ai spus că eu sunt arhitect că-s îmbrăcat frumos că nu mai sunt nebun. Cred că nu te-am ascultat cu …

Continue reading »

Pagina 3 din 41234