Arhiva tag-ul: Dimitrie Grama

Dimitrie Grama – Reîntâlnire

Mă trezesc lângă o fereastră deschisă în care o femeie tânără ţine un prunc în braţe. Mă îndeamnă din ochi să mă apropii. Fără să privesc îi spun: Sunt eu acest copil, mamă!

Continue reading »

Dimitrie Grama – poesis

Prima iubire Îmi aduc bine aminte prima iubire Erau încrustate în ea numele noastre Încrustate pentru totdeauna.

Continue reading »

Ioan Grigorescu – Muţenia autoimpusă sau irepresibila nevoie a rostirii de sine la Dimitrie Grama

În orice om există o imperioasă nevoie a rostirii de sine. Nimeni nu contestă adevărul din aserţiunea: “Scriu, pentru că nu pot să nu scriu”. Dar a debuta editorial, cu poezie, la 53 de ani, într-o ţară cu poeţi precoce, şi a face lucrul acesta într-o manieră năvalnică, se întâmplă mai rar. Zic năvalnică, deoarece …

Continue reading »

Dimitrie Grama: Frânturi dintr-un jurnal liric

Scriu ce-mi trece prin cap, cînd îmi trece şi bine-nţeles că-mi dau seama că în ceea ce scriu sînt mai multe afinităţi literare cu Borges sau Jimenez ori Aleixandre şi mai puţin cu Goga, care de altfel a fost bun prieten al familiei din partea mamei mele. „De un timp încoace, am scris doar frînturi …

Continue reading »

Dimitrie Grama în dialog cu Ion Marin Almăjan şi Ion Iancu Vale

Imaginea românului în concepţia paneuropeană Dragă Ion Iancu, Nu știu dacă ţi-am trimis acest scurt răspuns dat lui I.M. Almășan, dar citind despre poetul laureat român, fac conexiunea cu cele expuse de mine mai înainte. Limba română folosită de acel poet, membru al Uniunii Scriitorilor, este tocmai acea limbă țigănească, care încet, încet, înlocuiește frumoasa …

Continue reading »

Dimitrie Grama – România nu putea face altcumva

Urmarind de departe, adica din strainatate, ceeace se petrece in Romania de la “revolutie” incoace, am trecut si eu, ca tot omul, prin diverse “stari” sufletesti, care pana nu demult m-au tulburat si as putea zice ca intr-un fel neprevazut si nedorit de mine, mi-au alterat claritatea gindului. In ultimul timp, insa, am incercat sa …

Continue reading »

Dimitrie Grama – ,,Până acum, nu am realizat nimic altceva decât să mă pun la jug”

Din vol. colectiv “Cuvinte pentru urmaşi. Modele şi exemple pentru omul român” (ed. Carpathia press, 2005) Ideea de a face parte din cei aleşi să se „împărtăşească“ în ale creaţiei şi mai ales răspunderea care ni se dă clasificându-ne un fel de „exemplu“ sau “model“, mă pune pe gânduri. Şi, vedeţi, nu sunt obişnuit, deoarece …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Ilidia, paradisul meu

Locul meu de vecie este la Ilidia, pentru că mie mi-au spus alţii dinaintea mea că acolo şi numai acolo este paradisul. Şi eu, care-s rupt din ei, îi cred. Noi, fiinţa umană, nu trebuie să redescoperim orinalitatea originii, ci omul „modern“ ar trebui să-şi redescopere potenţialul propriu, potenţial cu carea fost înzestrat să „cucerească“ …

Continue reading »

Dimitrie Grama – „Şi totuşi…“

Sunt convins ca majoritatea romanilor, mai ales a celor emigrati, a fost afectata de expunerea discriminatorie a Romaniei si a romanilor in presa occidentala in ultimul timp. Nu are importanta, cred eu, ca o buna parte a romanilor emigrati se considera si mai ales, din motive de orgoliu si de rusine, se auto-amagesc, ca ar …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Păcatul despre care ar trebui vorbit!

Eu nu sunt un credincios care poate fi catalogat, un credincios cu o relație clară, bine definită cu Dumnezeu şi cu reprezentanții lui pământeşti şi dacă ar fi să mă auto-expun sincer criticii, mai ales criticii sufletului şi cel al cugetului propriu, atunci eu sunt ,,cel care dorește să creadă”, ,,cel care disperat încearcă să-l …

Continue reading »

Dimitrie Grama: Divanul ad-hoc

Am propus si propun inca odata constituirea unui “divan”, a unei “asociatii” sau orice alt nume “de lucru” i se va da, in care toti cei ce doresc sa contribuie pasnic la prosperitatea Romaniei si a poporului roman, sa aibă la indemina sprijinul direct al tuturora care gindesc si simt la fel. Fac din nou apel …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Despre “metoda vicleană”

După cum știți, eu am scris un scurt comentariu la adresa acelei farse naționale zisa ,,Raportul Tismăneanu”. Toata mascarada aceea este de domeniul absurdului, gândindu-ne ca foști comuniști şi vlăstare comuniste au fost aleși sa producă un document în care să se autodemaște şi să-şi condamne trecutul comunist odios şi criminal. Ce valoare ar fi …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Lovitura de măciucă

Am mai publicat deja crezul meu si acum il repet: “ROMANIEI AI VOR MAI TREBUI 75-100 DE ANI PINA CIND VA AJUNGE LA ECHILIBRU, LA DECENTA” .Si asta nu pentru ca romanii s-ar deosebi in rau fata de alte popoare, ci tocmai pentru ca si romanii sunt la fel ca toti ceilalti paminteni. Deci, nu …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Despre ,,vânătoarea de trofee”

Creaţia adevărată, de orice natură, este un “act divin”, necondiţionat şi care nu îşi cerşeşte recunoaşterea şi mai ales, nu poate fi judecat de contemporani, oricât de mult cei care se autonumesc judecători sau critici ai artelor, critici al actelor de creaţie inspirativă, fictivă, ar dori sa fie aşa. Nu de mult, am scris un …

Continue reading »

Dimitrie Grama – Întrebarea care se pune: ,,Până când ?”

Cu bucurie si mindrie am citit “Dacologica”, aceasta stradanie a adevaratilor romani de elucidare si recistigare a istoriei poporului nostru si indirect prin acest act, redopbindirea confidentei nationale, redobindirea spiritului zalmoxian, pe care de aproape doua milenii, diverse forte mercenare au incercat sa-l distruga si n-au reusit! Pentru ca daca ar fi reusit, atunci eu …

Continue reading »

Pagina 5 din 6« Prima...23456