Arhiva tag-ul: Emilia Amariei

Emilia Amariei – poesis

Rugi și canoane Oare-i luna-n copaci sau copacii-s în lună? Parcă-s stele pe gard, s-a turtit universul, Iar cuvintele zac. Se mumifică versul. Compresoare strivesc rânduiala străbună. Și-a întors ochii triști îndărăt Creatorul, Îngerii tot mai des bat din aripi… de ducă, Să-l păzească pe om, de păcat, nu apucă, Și stau gata să-și ia …

Continue reading »

Emilia Amariei – poesis

Bat cuie… Bat cuie…cât pe muchii, cât pe lângă, Am unghii violet și răni pe mâini, Și uneori, mă doare partea stângă Cu drept asupra bietei mele pâini, Bat cuie ruginite-n gardul putred Al unui timp trecut, dar ne-ncheiat, Bat cuie în prezentul tot mai șubred – Cu mersu-mpleticit și-ncovoiat,

Continue reading »