Arhiva tag-ul: Gabriel Stănciulescu

Gabriel Stănciulescu – versuri

Magnolia, floarea inimii Șarm profund, privire lină, E oxigenul ce-l inspiri, Încântă ochiul, e Divină Și nu te saturi s-o admiri… Hai,vino vară din îngheț! Mi-am congelat adrenalina, Aș pune pe poftire preț Și aș declara a cui e vina.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Tu ești parte din mine Adorm cu tine-n gând iubite, Îmi tulburi nopțile senine, Deși sub perna ascund ispite Te simt continuu lângă mine. Te văd atât de rar și doare, Doar te visez și simt păcatul, Mă însoțești și-n nopți hilare Dar te-ai răcit,parcă ai fi altul.. Te-ai îndepărtat iubite iară, Și am sperat …

Continue reading »

Gabriel Stanciulescu: Poesis

  Să-ți vindec suferința cu o îmbrățișare Mă rog la cer să-ți ia tristețea, Mă rog la tot ce ne înconjoară, Mă doare, îți piere frumusețea Și-ti plânge șarmul de odinioară. Ce văd e grav și m-afectează, Ți-a fost răpusă chiar voința, Ia-mi inima ca scut de pază …..și ți-o ofer din toată ființa.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Încă o stea acolo sus… Peste nori, acolo sus, S-a mai înălțat o stea, Când e soarele-n apus Îmi zâmbește muza mea. Ziua, soarele-mi hrănește Gândul,mintea cu suspine, Seara, printre nori zărește Și aștept noaptea ce vine.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Nu regret nimic din ce am trăit… Însemn trecutul pe răboj, Și îmi schițez viitoru-n palme, Încerc discret să-mi fac curaj, Pun rostul vieții între karme. N-aș vrea să știu ce va veni, Și in trecut mă refugiez, Arhivă, cuib de nebunii Cu tine vreau să negociez. Mi-am respectat mereu statutul, pe oamenii din jurul …

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Scrisoare pentru maestru Maestre Păunescu, Îți scriu de pe pământ, Distanța nu-i prea mare, La Bellu, adie câte un vânt ce seamănă chemare. Revine iarna-n câmpuri, Omătul pe îndelete, De patru anotimpuri te ninge peste plete.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Elogiu ființei iubite (iluzoriu) Iubită ființă ai candorea, Petalelor în flori de Mai, Ai zâmbetul cu strălucirea Luminii sfinte-n colț de rai. Iubită ființă ești fiorul, Născut în nopți albe cerești, Esti voluptatea, esti tumultul Ești răul ce ți-l mai dorești.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

România, Mamă țară România, Mama țară, Vatra unui neam destoinic, Dumnezeu de prima oară Te-a sortit de-apururi rodnic. De la Nord la Marea albastră, Și înapoi peste Carpați V-ați dorit să fie a voastră Țara noastră cuib de frați.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Vino, iubito, să împărtășim același vis! S-au dus anii de speranță, Să visez m-am săturat , Când credeam,…era dorință Astăzi un batrân blazat. Pentru tine luni de-a rândul, Am jurat să stau sub nori, Eram eu, convins de gândul, Că n-oi muri de două ori.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – Aș transforma o clipă-n veșnicie

Când ești cu mine, ziua-i clipă, Asudă mintea-n prag de seară, Ne plimbă vântul pe o aripă Și nu se- ntâmplă prima oară.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Te doresc cu frenezie… Te iubesc, cum n-am iubit , Deși târziu mă-ncearcă viața, Din clipa când te-am întâlnit S-a transformat în raze ceața.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Tumultul lianelor Declin, familii răvășite, Doi “refugiați” cu acte scrise, Pășeau pe drumuri părăsite, cerând favoare de la vise…

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

De-ai știi cât te iubesc Ușor poți să-mi citești în ochi, Se vede lesne adevărul, Când mă alinți nu mă deochi Îți simt emoția, îți simt dorul.

Continue reading »