Arhiva tag-ul: Gabriel Stănciulescu

Gabriel Stanciulescu: Poesis

  Să-ți vindec suferința cu o îmbrățișare Mă rog la cer să-ți ia tristețea, Mă rog la tot ce ne înconjoară, Mă doare, îți piere frumusețea Și-ti plânge șarmul de odinioară. Ce văd e grav și m-afectează, Ți-a fost răpusă chiar voința, Ia-mi inima ca scut de pază …..și ți-o ofer din toată ființa.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Încă o stea acolo sus… Peste nori, acolo sus, S-a mai înălțat o stea, Când e soarele-n apus Îmi zâmbește muza mea. Ziua, soarele-mi hrănește Gândul,mintea cu suspine, Seara, printre nori zărește Și aștept noaptea ce vine.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Nu regret nimic din ce am trăit… Însemn trecutul pe răboj, Și îmi schițez viitoru-n palme, Încerc discret să-mi fac curaj, Pun rostul vieții între karme. N-aș vrea să știu ce va veni, Și in trecut mă refugiez, Arhivă, cuib de nebunii Cu tine vreau să negociez. Mi-am respectat mereu statutul, pe oamenii din jurul …

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Scrisoare pentru maestru Maestre Păunescu, Îți scriu de pe pământ, Distanța nu-i prea mare, La Bellu, adie câte un vânt ce seamănă chemare. Revine iarna-n câmpuri, Omătul pe îndelete, De patru anotimpuri te ninge peste plete.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Elogiu ființei iubite (iluzoriu) Iubită ființă ai candorea, Petalelor în flori de Mai, Ai zâmbetul cu strălucirea Luminii sfinte-n colț de rai. Iubită ființă ești fiorul, Născut în nopți albe cerești, Esti voluptatea, esti tumultul Ești răul ce ți-l mai dorești.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

România, Mamă țară România, Mama țară, Vatra unui neam destoinic, Dumnezeu de prima oară Te-a sortit de-apururi rodnic. De la Nord la Marea albastră, Și înapoi peste Carpați V-ați dorit să fie a voastră Țara noastră cuib de frați.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Vino, iubito, să împărtășim același vis! S-au dus anii de speranță, Să visez m-am săturat , Când credeam,…era dorință Astăzi un batrân blazat. Pentru tine luni de-a rândul, Am jurat să stau sub nori, Eram eu, convins de gândul, Că n-oi muri de două ori.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – Aș transforma o clipă-n veșnicie

Când ești cu mine, ziua-i clipă, Asudă mintea-n prag de seară, Ne plimbă vântul pe o aripă Și nu se- ntâmplă prima oară.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Te doresc cu frenezie… Te iubesc, cum n-am iubit , Deși târziu mă-ncearcă viața, Din clipa când te-am întâlnit S-a transformat în raze ceața.

Continue reading »

Gabriel Stănciulescu – versuri

Tumultul lianelor Declin, familii răvășite, Doi “refugiați” cu acte scrise, Pășeau pe drumuri părăsite, cerând favoare de la vise…

Continue reading »

Pagina 1 din 212