Arhiva tag-ul: George Petrovai

George Petrovai – Tâlharii protestează-n cor când legea-i are în vizor

Iată unul dintre multele paradoxuri prin care România postdecembristă a ajuns țara tuturor posibilităților nelegiuite: toți românii doresc ca ea să fie înțeleaptă și prosperă, însă ei continuă să fie complicii marilor pungași și demagogi la urne și în sondajele de opinie dintre campaniile electorale, astfel că în cei aproape 30 de ani de catastrofală …

Continue reading »

George PETROVAI: Cu gândul la urmași…

  Când țara-i pusă pe butuci de-a politrucilor sfidare, iar noi cei mulți nu-i zăticnim cu-atrocea noastră nepăsare, e semn că la români prezentul conferă vieții rost și țel, deși majoritatea lor sunt zilnic păcăliți de el, cu-acele fleacuri azvârlite de-orice guvern aflat în treabă, ca rostul nost să fie șubred și țelul viitor să …

Continue reading »

George PETROVAI: Progresul nostru social este haotic și formal!

Dacă cetățenii unui stat și instituțiile acestuia formează corpusul social sau complexul motor viu prin care societatea își urmează destinul, politica promovată de aleșii mari și mici constituie subtilul său combustibil. Un combustibil biosocial capabil să motiveze celulele și organele sistemului (indivizi, familii, instituții, asociații, organizații) și să antreneze în chip eficient imensele sale energii …

Continue reading »

George PETROVAI: Virtute-i pentru om lunga răbdare, dar pentru nație-i doar resemnare!

Lesne de înțeles că o comunitate (popor, națiune) are două mari componente: componenta fizică sau trupul (indivizii alcătuitori) și cea spirituală sau specificul respectivei comunități (totalitatea relațiilor interumane prin care fiecare grupare se aseamănă în plan general uman cu celelalte și, în același timp, se deosebește de ele în plan cultural-identitar). De unde concluzia: Tot …

Continue reading »

George PETROVAI – Ce bine o duc aleşii răi !

Cu mii de ani în urmă, înţelepţii antici chinezi şi greci erau intens preocupaţi de partea aplicativă a filosofiei sau arta de-a trăi, potrivit definiţiei aristotelice: „Filosofia este arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor”. Astfel, nu numai că aproape toţi marii gânditori chinezi, începând cu Confucius şi faimosul său umanism, erau de acord că a guverna …

Continue reading »

George Petrovai – Suntem cum ceilalți ne percep?

Cu excepțiile care întăresc regula (indivizi șterși și/sau cenușii), cam tot omul, grație însușirilor fundamental-native de ordin fizic (trăsăturile feței, culoarea pielii, înălțime, greutate, robustețe sau – dimpotrivă – fragilitate) și, mai ales, de ordin moral-spiritual (caracter exploziv sau echilibrat, flegmatic sau meditativ, superficial și îndrăzneț sau profund și sfielnic), cam tot omul, deci, este …

Continue reading »

George Petrovai – Trei cabinete într-un an pentru programul dragnian

Politica postdecembristă are nebănuite resurse să-i surprindă pe străini și să-i aducă la disperare pe acei români rămași în țară, ai căror creieri încă n-au fost spălați cu lăturile propagandei oficiale: ba Ion Ilici Iliescu le mulțumește ciomăgarilor chemați de el pentru criminalul ajutor al acestora la apărarea (sic!) democrației originale, ba guvernatorul Băncii naționale …

Continue reading »

George Petrovai – Epibaladă

(Baladă-rugă către El) Atotputernice Părinte, Tu care ești mai înainte ca existența ochi să facă și „Cel ce sunt” Te-ai definit pentru-ndoiala omenească, Îți mulțumim că-n mii de ani poporul nost l-ai ajutat pe nepoftiți să-i târnosească și-a Maicii Domnului grădină s-o iubească s-o grijească și nici gând s-o părăsească, dovadă că atunci românul era …

Continue reading »

George Petrovai – Eminescului din noi

Spre Voievodul ce-a unit al nostru grai fără egal, încât azi punte-i peste timp și-n spirit dor universal, an după an, de ziua lui în mijlocul lunii gerar, noi sufletește ne dorim ca să-l cinstim în mod plenar

Continue reading »

George Petrovai: Profilul moral-spiritual al unui om acceptabil

Cu tot mai puține excepții (acei drepți care, susține F.M. Dostoievski, se roagă pentru noi și ale căror rugi sunt ascultate de Dumnezeu), omenirea ultrapragmatică din zilele noastre caută cu disperare socializarea sau apropierea de semeni prin necontenita îndepărtare de Cel ce toate le-a făcut și dă din coate să ajungă la fericire pe calea …

Continue reading »

George Petrovai – Interviu cu Statul paralel

Eu: Chiar există așa ceva?! El: Nostimă mirare întrebătoare. Adică îmi pui la îndoială existența, cu toate că am acceptat să-ți răspund la toate întrebările, oricât ar fi ele de năstrușnice. Ai merita să-ți întorc spatele și să-l dau dracului de interviu. Dar n-o voi face, nu din respect față de tine (mă rog, ce …

Continue reading »

George Petrovai – În țara cu spirit anemic, dezastru-n toate e temeinic

În cei 28 de ani de postdecembrism s-a scris și vorbit la nesfârșit despre principalul paradox românesc – o țară bogată, cu tot mai mulți oameni săraci. Mă rog, ăsta-i efectul unei stări anormale de lucruri: cârmuitorii și ai lor fură cu legea-n mână, milioane de români tac și rabdă (cică o tacă-i cât o …

Continue reading »

George Petrovai – Comentarii pertinente pe marginea potopului biblic (și nu numai)…

Nu sunt de acord cu aceia care susțin că Biblia este doar o amplă culegere de mituri și legende. Întâi pentru faptul că foarte mulți dintre așa-zișii cunoscători și comentatori, fie că n-au citit-o deloc, vasăzică împrumută și susțin cu ardoare simplele speculații ale mintoșilor ce-și doresc „nemurirea” pe amăgitoarea cale a neuitării lor prin …

Continue reading »

George Petrovai – Ziua națională a României integrată politic și dezintegrată în esența ei spirituală

Luând aminte la dezastrul programat al României postdecembriste (unul semnificativ în plan economico-financiar și esențial în plan spiritual-identitar), întru sfidătoarea prosperitate a tâlharilor interni și externi, nu poți să nu te întrebi care este câștigul efectiv al milioanelor de români, mulți dintre ei mai săraci și mai oropsiți ca Iov, după aderarea țării la NATO …

Continue reading »

George PETROVAI – Cunoașterea înțeleptului și necunoașterea științificului

Cum spuneam și altădată, există două mari și distincte categorii de oameni: cei care se zbat să aibă și cei care doresc să știe. Firește, din punct de vedere cantitativ-numeric, întotdeauna balanța socială a înclinat spre prima grupare, iar astăzi, când pragmatismul este în floare, cu atât mai abitir. Dacă eterogenitatea este una dintre multele …

Continue reading »

George Petrovai – Cârmuitorii jubilează că-n România toate-s varză…

Întrucât verbul „a jubila” și substantivul corelativ „jubileu”, la plural „jubilee” (ah, iar acest capricios gen neutru din limba română”), poate crea confuzii încă din titlu, de unde riscul ca bunele mele intenții să fie înțelese greșit, mă văd nevoit să fac din capul locului următoarea precizare: Da, am recurs la ajutorul acestui verb pentru …

Continue reading »

George Petrovai – Moravurile-n decădere sunt mană pentru hahalere!

Motto: Cu cât un ins mai sus ajunge prin procedee deocheate, cu-atât esența lui de om e mai săracă în carate. (În varianta populară avem superba formulare: „A fi mare nu-i mirare, a fi om e lucru mare”.) Se spune că omul a fost croit (de Creator sau de poznașa evoluție?) să dorească tot mai …

Continue reading »

George Petrovai – Suntem la mâna întâmplării?

Alexandre Dumas afirmă într-unul din romanele sale că „întâmplarea este soluția de rezervă a lui Dumnezeu”. Mă rog, a spus-o el (câte nu se spun în literatură, filosofie, știință și viața de zi cu zi!), dar asta nu-i o garanție că lucrurile stau în acest chip mai degrabă metaforic decât logic necesar. Într-adevăr, căci apelând …

Continue reading »

George Petrovai – Balada habarniștilor

Suntem prea mulți și mult prea tari ca să ne pese de lătrăi, acei etern nemulțumiți ce-n toate-s niște pămpălăi: Nu doar că alde ăștia au abilități de fripturiști, ci își permit ca despre noi s-afirme c-am fi habarniști! Mă rog, e una trăncăneala pe margine fără oprire și alta-i implicat să fii în a …

Continue reading »

George Petrovai: Pensionarii la grămadă simt a politicii obadă…

Unde sunt vremurile în care înțelepciunea bătrânilor era recunoscută, apreciată și urmată de cei tineri, astfel că toate toate comunitățile (de la familie și până la popor) erau temeinic așezate, fapt pentru care se și spunea că „Cine n-are bătrâni să-și cumpere”? Da, căci pe-atunci (din zorii istoriei umane și până în cei ai utilitarismului …

Continue reading »

George Petrovai – Cu-atâtea legi aiuritoare, la noi legalitatea moare!

Motto: Aleșii noști, în trei decenii, atâtea legi au încropit pentru ciocoi și-ai lor ciraci, că totu-n țară-i țăcănit: Ori nesimțit și fără griji în ce privește strâmbul trai, ori scrupulos și-atunci sărman, căci toate nu poți să le ai… În 28 de ani de postdecembrism, la noi s-au fabricat atâtea legi, încât îți vine …

Continue reading »

George Petrovai: Nepacea – efectul dizarmoniei lăuntrice a omului

Cu mii de ani în urmă, Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul său „Gnothi seauton” (Cunoaște-te pe tine însuți), convins fiind că numai cunoscându-și sinele, omul are posibilitatea să se autoperfecționeze și să cunoască adevărul. Or, cunoașterea de sine este axul central al Zen-ului japonez, iar cunoașterea adevărului (firește, a Adevărului absolut) constituie piatra …

Continue reading »

George Petrovai – Români uitați de țara lor

După cum lesne se poate constata în România postdecembristă (întreaga țară tescuită și grosul românilor ajunși campioni europeni la trebuințele vitale), eforturile politrucilor, în parte necalificați și în totalitate ticăloșiți, n-au vizat câtuși de puțin fondul problemelor naționale, precum la fiecare-un strop de fericire și-a patriei mereu cinstire, ci statornic au pus umărul la crearea …

Continue reading »

George Petrovai – Nu-i lumea cum pare să fie…

Oamenii se deosebesc în chip neîndoielnic (Leibniz era convins că nici măcar două frunze nu sunt identice) prin însușirile lor fizice și, mai ales, prin cele moral-spirituale, astfel încât, pe parcursul vieții și cu mâna destinului, fac ca schița genetică să devină acel unic portret al viului rațional și conștient, pe care ne-am obișnuit să-l …

Continue reading »

George Petrovai – Dreptul tâlharilor de-a fi nesimțiți

Motto: La noi tâlharii nu-s închiși în temnițe pentru păcate și-averile necușere nici vorbă să fie redate prea răbdătorului popor, ci mendrele-n continuare ei sunt lăsați să și le facă c-o nesimțire tot mai mare… Ca la noi la nimenea! Mă rog, suntem în țara de la porțile Orientului, unde orice este cu putință (țara …

Continue reading »

George Petrovai – Spre nemurire muritorii cată…

Motto: În om murirea coexistă cu-ndivinata nemurire, ca după moarte s-aibă parte de-a vieții dreaptă cumpănire. Întreaga dramă existențială a omului se derulează în trei mari acte, fiecare dintre ele cu întrebările specifice (întrebări rămase fără răspunsuri logic acceptabile, cu toate că sunt de-o vârstă cu omenirea rațională): 1)Nașterea sau apariția existentului, implicit a vieții, …

Continue reading »

George Petrovai – Progresul nostru-ntr-o ureche….

Ne amăgim cu gândul și cu statisticile deocheate că omenirea a progresat necontenit de la stadiul primitiv din urmă cu mai multe mii de ani (câte anume?) și până la actualul postumanism, unde preaștiințificul om al zilelor noastre are îndrăzneala să se considere „colaboratorul” lui Dumnezeu. Un „colaborator”, fie vorba între noi, aidoma broaștei din …

Continue reading »

George Petrovai – Nedemnitatea cauzată de răbdare

Din totdeauna (ca indivizi și ca popor), românii și-au făcut un merit din a-și afirma blândețea și răbdarea, cu toate că blândețea este în ochii asupritorilor totuna cu prostia, iar răbdarea seamănă rușinos de mult cu nedemnitatea. De parcă n-ar fi de-ajuns atâta, mai pune sare pe rana umilinței noastre naționale și degradantul proverb „Capul …

Continue reading »

George Petrovai: Postdecembrismu-n România a pus pe roate mârlănia!

(Postpamflet) Răuvoitorii (sic!) susțin, și unii chiar iau de bună, cum că în peste 27 de ani de postdecembrism curat murdar și total anapoda, România a împletit într-un mod profund original politica bătutei pe loc cu „eficiența” mersului ca racul. Dar eu spun că lucrurile pe la noi sunt mult mai nuanțate (doar suntem la …

Continue reading »

George Petrovai – Că este sau nu este omul de acord, Dumnezeu există la modul absolut!

Mie unul mi se pare o necuviință că omul, această nevrednică aparență a creației, nu doar că se îndoiește, dar pe la unele case mai mari ale ateismului chiar neagă cu înverșunare existența lui Dumnezeu, adică a Aceluia care constituie însăși esența existenței. Da, căci problema ateismului este următoarea: admite nevoia omului de transcendență, dar …

Continue reading »

Religia sau nevoia stringentă a omului de Transcendent (III)

(Elemente de filosofia religiei) I.Homo religiosus Cele spuse despre transcendență și Transcendent ilustrează universalitatea experienței religioase, respectiv nevoia acută de acel Unic, Maxim, Ultim sau Dincolo, care umple și, deopotrivă, dă sens vieții credinciosului și ateului (cazul lui Nietzsche). Cât privește realitatea Transcendentului, ea ar trebui să fie la fel de evidentă și indiscutabilă, fie …

Continue reading »

Contraperformanțele omului fără însușiri morale

Omul este om în primul rând prin însușirile sale morale (cumpătare, modestie, simplitate, milă, vrerea de-a merge pe calea binelui etc.) și se va simți cu adevărat împlinit doar dacă va izbuti să urmeze porunca hristică din Ioan 13/34: „Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi …

Continue reading »

Religia sau nevoia stringentă a omului de Transcendent (II)

(Elemente de filosofia religiei) I.Homo religiosus d)Transcendența spre Sfârșit Transcendența înainte (spre Sfârșit sau Escaton) are sens numai dacă admitem că istoria se îndreaptă spre ceva (Scop, Țintă finală), concepție cu totul necunoscută societăților arhaice, pentru care, ne înștiințează Mircea Eliade, timpul nu este istoric, ci mitic. De-abia odată cu profeții evrei apare indicația clară …

Continue reading »

Religia sau nevoia stringentă a omului de Transcendent (I)

(Elemente de filosofia religiei) I.Homo religiosus Lunga experiență religioasă a omului (de la primii fiori moral-spirituali și până în clipa de față), ca și rolul de prim rang al religiei în istoria omenirii, conferă definiției „Omul este singurul animal religios”, una din nenumăratele definiții date acestui căutător mereu neliniștit, o mult mai mare consistență decât …

Continue reading »

Omul modern și cercul său vicios-sugrumător

Pretutindeni și în tot momentul constați că omul zilelor noastre se zbate din răsputeri să-și taie craca de sub picioare. Ăsta să fie mult trîmbițatul progres de către toți participanții la comedia vieții (politicieni, strategi, afaceriști etc.), ori pedeapsa lui Dumnezeu așa cum decretează neîncrezătorii (înțelepții, misticii, exaltații) în corectitudinea drumului urmat de omenire?! Adevărul …

Continue reading »

Pagina 1 din 912345...Ultima »