Arhiva tag-ul: George Petrovai

Statisticile într-o doară fac votul nostru apă chioară!

Cu statisticile lucrurile stau cam așa: fără ele (consumul de hârtie igienică pe locuitor, producția de zoaie pe fiecare canal de televiziune, cantitatea de lumină și căldură solară pe cap de vietate etc.), viața modernă ar fi greu de conceput; cu ele, viața devine nu numai modernă, ci și greu de înțeles pentru mintea omului …

Continue reading »

Cât, Doamne, vom mai suporta?

După 27 de ani de făcătură iliesciano-băsesciano-politrucianistă, mă uit la dezastrul din jur și întreb: Ce-ați făcut cu țara mea, despre care se spunea cândva în manualele școlare că este bogată și frumoasă? Da, pe-atunci România era bogată pentru că aparținea în întregime românilor și era frumoasă fiindcă o priveam cu inimile noastre mult mai …

Continue reading »

De lichelism noi vom scăpa numai în cap dacă-i vom da!

Se afirmă de către naivii îndrăciți într-ale democrației că votul este mai tare ca glonțul! Așa să fie? Păi, dacă ne-aruncăm ochii roată în jurul nostru și în istoria postdecembrismului, avem de ales: ori că democrația își râde de noi cu taina capriciilor după care se conduce, ori că pretinșii democrați pedalează în continuare pe …

Continue reading »

De votăm sau nu votăm, rău-n și mai rău schimbăm!

Să fie o fatalitate că nici după aproape trei decenii de democrație originală, românii încă n-au dibuit calea binelui și prosperității generale? Ori suntem predestinați să rătăcim vreme de 40 de ani prin pustiul istoriei noastre contemporane, astfel făcând dovada că parabola biblică cu rătăcirea evreilor prin pustie nu-i o ficțiune (vasăzică istoria se repetă …

Continue reading »

Decât un vot la nimereală, mai bine greva generală…

Se subînțelege că situațiile limită, generate de crize prelungite și/sau de corupția generalizată (profunda distorsiune moral-spirituală), reclamă mijloace adecvate pentru cunoașterea, dar mai ales pentru depășirea lor: Curățenie de sus până jos acolo unde corpusul social are capacitatea să producă anticorpii trebuincioși întru neutralizarea ticăloșiei, imposturii și a tuturor celorlalte forme majore de lichelism politico-social, …

Continue reading »

Politrucul netâlhar nu-i tovarăș, ci-adversar!

Se spune (și unii chiar cred) că fără partide viața politică ar fi tare neinteresantă, asta deoarece ele sunt sarea și piperul luptei democratice (sic!) pentru puterea în stat, iar mai apoi, după înșfăcarea puterii, pentru asigurarea normalității în toate sferele de activitate ale respectivei nații, printr-o formulă de cârmuire în conformitate cu principiile constituționale …

Continue reading »

De la politica de clan la cea-ndreptată spre sărman…

Înclin să cred că tot omul (a se citi românul) cu un dram de minte este convins de adevărul găzduit în următoarele spuse: „Politica e cea mai profitabilă aflare în treabă” și „Politica-i pentru partinici mumă, iar pentru toți ceilalți este ciumă”. Firește, mi se va răspunde că lucrurile nu stau chiar așa. Din următoarele …

Continue reading »

România între speranțe muribunde și promisiuni bolunde

Obrazul de toval al aleșilor cu venituri nesimțite se ține, iar ambalajul (ne)democrației originale cu legi pe măsura inegalabilului lor fariseism, precum aceea cu limita maximă a cheltuielilor de campanie, mărimea afișelor, inscripționările și dosirea sub preș a pomenelor electorale. Adică, gata cu flecuștețe de felul pachetelor cu alimente, berilor și mititeilor, gecilor, tricourilor și …

Continue reading »

Dinspre partide șansa-i moartă să fim din nou ce-am fost odată!

Chiar dacă pe oficialii noștri de două parale (cîrmuitori, academicieni, istorici) îi lasă rece, avem un trecut atât de fabulos în ceea ce privește cultura, civilizația și limba traco-geților (aria de răspândire și colosala influență exercitată de ea asupra familiei de limbi indo-europene), încât săpăturile arheologice scot neîncetat la lumină dovezi mai mult decât concludente …

Continue reading »

Marile și îndreptățitele așteptări ale românilor de la noul Parlament

În afară de membrii și simpatizanții în cărți ai partidelor, câți dintre români au încredere în politica dâmbovițeano-postdecembristă? Păi cum poți să mai ai încredere în cea care a pus România pe butuci (peste 1200 de întreprinderi distruse sau vândute la preț de fier vechi, agricultura decapitată, transporturile demantelate etc.), care a dus la sapă …

Continue reading »

George Petrovai – Topos revigorat

Atât au așteptat românii promisul firicel de bine, că tot mai mulți se resemnează cu-anostul trai de azi pe mâine. Filosofia resemnării -o nepăsare împietrită – e țelul frânt al celui care nu vede dincolo de pită.

Continue reading »

Cui i-e frică de independenți?

Democrația sau puterea poporului (de la cuvintele grecești demos=popor și kratos=putere) nu este creația omului modern. Istoria, această imprecisă știință a trecutului, ne spune că prima formă a democrației (cea directă și necosmetizată) s-a exercitat în agorele cetăților-state din Grecia antică. N.B.: Cu certitudine că ea a fost prezentă și în alte locuri, asta deoarece …

Continue reading »

Apel către români

A mai rămas o lună până la alegerile generale (11 decembrie), timp în care toți alegătorii români din țară și străinătate trebuie să cumpănească temeinic lucrurile și să decidă: Doresc adâncirea dezastrului postdecembrist, ori o reală schimbare în bine? Pentru prima variantă (adepta lozincii „Continuăm ce am început atât de bine pentru noi și ai …

Continue reading »

„Scopul profund omenesc nu scuză, ci refuză mijloacele imorale!” -Interviu cu ec. Gheorghe Bledea

  Motto: „Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă” (Matei 7/6). Pe economistul Gheorghe (Ghiță) BLEDEA, maramureșean get-beget, îl știu de aproape o viață. Mai exact de când era contabil șef la fosta …

Continue reading »

Stalinocrația – consecința logică a cultului personalității

După cum există oameni și oameni (buni și răi, corecți și necinstiți, înzestrați și șarlatani, miloși și cruzi etc.), tot așa istoria consemnează personalități incontestabile (acele ființe de mare caracter, care de-a pururi vor rămâne repere în istoria omenirii prin admirabila lor străduință până la jertfă în folosul semenilor) și personalități controversate (fără excepție toți …

Continue reading »

Politica-i nemernicie pentru tot omul de-omenie!

Văzând că în cei 27 de ani scurși de la Decembriadă lucrurile merg din prost în mai prost (economia culcată la pământ, țara scoasă la mezat, datoria externă de circa 100 miliarde dolari, moralitatea și educația în cădere liberă, tâlhăria și ciocoizarea în necontenit progres, sărăcirea devenită un fenomen de masă), tot mai des românii …

Continue reading »

O faimă construită din condei, va fi stimată numai de mișei

Cred că niciun om cu scaun la cap nu se mai îndoiește de faptul că istoria a fost scrisă și va continua să fie scrisă (astăzi în varianta corporatocratică) după vrerea învingătorilor și la comanda atotputernicilor zilei. De pildă, ne înștiințează ilustrul Jacob Burckhardt în textul Napoleon I, după cele mai noi izvoare, Nabulione Buonaporte …

Continue reading »

Cu-atâți experți în toți și toate, eșecurile-s garantate

Motto: Fără experți lumea modernă este de neconceput; cu ei, se modernizează doar concepția despre lume… Lumea noastră realmente colcăie de așa-zișii experți. Nu există domeniu de activitate, relaxare și degringoladă umană (de la conflictele militare și până la ciondănelile din familii, de la sensul vieții și până la poziția corectă în timpul somnului, de …

Continue reading »

Francisc, papa preacucernic, vrea un creștinism anemic…

Zilele astea am primit pe internet un mesaj, aș putea spune istoric: Declarațiile mai mult decât uluitoare (de-a binelea năucitoare) ale papei Francisc la încheierea celui de-al treilea Consiliu al Vaticanului. După circa șase luni de discuții și deliberări, cardinalii, episcopii și teologii catolici întruniți în Cetatea Vaticanului au redefinit vechile dogme și doctrine catolice, …

Continue reading »

Introducere în filosofia nesimțirii postdecembriste

Cum nimeni din această parte de lume (din România cu atât mai puțin) nu are îndoieli în legătură cu începutul dezastrului de pe aceste meleaguri, un dezastru planificat și înfăptuit cu rigoarea unei științe malefice, că, adică sarabanda catastrofei noastre naționale, o catastrofă mai ceva ca după un război, trebuie căutată în tainițele fără fund …

Continue reading »

Noi și ei

Eram doar de-o șchioapă în regimul bolșevic, dar, trăgând cu urechea la discuțiile celor mari, îndeosebi la savuroasele dialoguri ale tatei cu prietenii lui de pahar, mi-a rămas întipărită în minte distincția „noi-ei”, precum și tainica expresie, rostită cu năduf și cu oleacă de fereală ba de unul, ba de altul dintre convivii irezistibil atrași …

Continue reading »

Doar insul fără caracter e nimerit să fie lider!

  Întrucât, vrând-nevrând, prin mult trâmbițatul progres al omenirii trebuie să înțelegem o relativă prosperitate (câțiva bogați din ce în ce mai bogați și uriașa masă a săracilor tot mai săraci), o dezvoltare fără precedent a triadei egoism-cruzime-nedreptate, mama fioroasei triade neomenie-ipocrizie-tâlhărie, și un tot mai mare decalaj între intelect și morală (atotștiințificul om modern …

Continue reading »

Bolile incurabile ale omenirii

Numai ce spui „boli incurabile” și îndată te gândești la cancer sau diabet, două dintre devastatoarele maladii specifice epocii noastre. Poate că unii nu vor fi de acord cu sintagma „boli specifice unei epoci”. Le dau dreptate. Da, bolile și suferințele (nelipsite din viața omului ca forme perceptibile ale timpului rău și bolnav în care-i …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a VI-a) 8.Budismul Budismul, ale cărui baze au fost puse de către Buddha în secolul al VI-lea î.Cr., a pătruns în China în secolul I al erei noastre. Influența lui religioasă și filosofică a avut un caracter progresiv, îndeosebi după căderea dinastiei Han. Timp îndelungat budismul a fost confundat cu daoismul, datorită faptului că …

Continue reading »

Carențele de fond ale democrației

Nu-i la îndemîna oricui să treacă dincolo de atrăgătorul ambalaj al democrației zilelor noastre (dreptul de-a fi neomenos și nedrept, libertatea ca indispensabil atribut al neosclaviei, neliniștile egalității aparențiale într-o lume a tot mai accentuatelor inegalități subtanțiale etc.) și să constați enormele-i neajunsuri taman în fieful său occidental. Primul pas pe drumul deslușirii adevărului în …

Continue reading »

Neoamenii s-au înmulțit că nu mai e chip de trăit…

Nu-i zi de la bunul Dumnezeu în care să nu ni se furnizeze dovezi concludente că oamenii se tot împuținează pe măsură ce populația lumii crește: pe unii (găinari, tâlhari, violatori, criminali, scandalagii, teroriști, torționari) ni-i pune sub ochi presa mereu în goană după senzaționalul la modă, acel senzațional ce pendulează neobosit între dezagreabil și …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a III-a) 2.Daoismul La elaborarea acestui capitol al lucrării am purces de la excepționala carte Lao Zi – Cartea despre Tao și virtuțile sale (Editura Științifică, Biblioteca Orientalis, 1999), traducerea din chineza veche, notele și comentariile aparținându-i lui Șerban Toader. Coroborând lectura atentă a acestei cărți cu Elemente de taoism, cartea cercetătorului englez Martin …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a V-a) 6.Confucianismul și daoismul în timpul dinastiei Han (206 î.Cr. – 220 d.Cr.) Dacă perioada de peste 400 de ani a dinastiei Han nu se remarcă prin originalitatea filosofilor săi (necăutarea originalității a avut întotdeauna rangul de virtute pentru gânditorii chinezi), totuși, ea rămâne în istoria filosofiei ca vremea schimbărilor și abordărilor cu …

Continue reading »

Pagina 2 din 1012345...10...Ultima »