Arhiva tag-ul: George Petrovai

Apel către români

A mai rămas o lună până la alegerile generale (11 decembrie), timp în care toți alegătorii români din țară și străinătate trebuie să cumpănească temeinic lucrurile și să decidă: Doresc adâncirea dezastrului postdecembrist, ori o reală schimbare în bine? Pentru prima variantă (adepta lozincii „Continuăm ce am început atât de bine pentru noi și ai …

Continue reading »

„Scopul profund omenesc nu scuză, ci refuză mijloacele imorale!” -Interviu cu ec. Gheorghe Bledea

  Motto: „Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă” (Matei 7/6). Pe economistul Gheorghe (Ghiță) BLEDEA, maramureșean get-beget, îl știu de aproape o viață. Mai exact de când era contabil șef la fosta …

Continue reading »

Stalinocrația – consecința logică a cultului personalității

După cum există oameni și oameni (buni și răi, corecți și necinstiți, înzestrați și șarlatani, miloși și cruzi etc.), tot așa istoria consemnează personalități incontestabile (acele ființe de mare caracter, care de-a pururi vor rămâne repere în istoria omenirii prin admirabila lor străduință până la jertfă în folosul semenilor) și personalități controversate (fără excepție toți …

Continue reading »

Politica-i nemernicie pentru tot omul de-omenie!

Văzând că în cei 27 de ani scurși de la Decembriadă lucrurile merg din prost în mai prost (economia culcată la pământ, țara scoasă la mezat, datoria externă de circa 100 miliarde dolari, moralitatea și educația în cădere liberă, tâlhăria și ciocoizarea în necontenit progres, sărăcirea devenită un fenomen de masă), tot mai des românii …

Continue reading »

O faimă construită din condei, va fi stimată numai de mișei

Cred că niciun om cu scaun la cap nu se mai îndoiește de faptul că istoria a fost scrisă și va continua să fie scrisă (astăzi în varianta corporatocratică) după vrerea învingătorilor și la comanda atotputernicilor zilei. De pildă, ne înștiințează ilustrul Jacob Burckhardt în textul Napoleon I, după cele mai noi izvoare, Nabulione Buonaporte …

Continue reading »

Cu-atâți experți în toți și toate, eșecurile-s garantate

Motto: Fără experți lumea modernă este de neconceput; cu ei, se modernizează doar concepția despre lume… Lumea noastră realmente colcăie de așa-zișii experți. Nu există domeniu de activitate, relaxare și degringoladă umană (de la conflictele militare și până la ciondănelile din familii, de la sensul vieții și până la poziția corectă în timpul somnului, de …

Continue reading »

Francisc, papa preacucernic, vrea un creștinism anemic…

Zilele astea am primit pe internet un mesaj, aș putea spune istoric: Declarațiile mai mult decât uluitoare (de-a binelea năucitoare) ale papei Francisc la încheierea celui de-al treilea Consiliu al Vaticanului. După circa șase luni de discuții și deliberări, cardinalii, episcopii și teologii catolici întruniți în Cetatea Vaticanului au redefinit vechile dogme și doctrine catolice, …

Continue reading »

Introducere în filosofia nesimțirii postdecembriste

Cum nimeni din această parte de lume (din România cu atât mai puțin) nu are îndoieli în legătură cu începutul dezastrului de pe aceste meleaguri, un dezastru planificat și înfăptuit cu rigoarea unei științe malefice, că, adică sarabanda catastrofei noastre naționale, o catastrofă mai ceva ca după un război, trebuie căutată în tainițele fără fund …

Continue reading »

Noi și ei

Eram doar de-o șchioapă în regimul bolșevic, dar, trăgând cu urechea la discuțiile celor mari, îndeosebi la savuroasele dialoguri ale tatei cu prietenii lui de pahar, mi-a rămas întipărită în minte distincția „noi-ei”, precum și tainica expresie, rostită cu năduf și cu oleacă de fereală ba de unul, ba de altul dintre convivii irezistibil atrași …

Continue reading »

Doar insul fără caracter e nimerit să fie lider!

  Întrucât, vrând-nevrând, prin mult trâmbițatul progres al omenirii trebuie să înțelegem o relativă prosperitate (câțiva bogați din ce în ce mai bogați și uriașa masă a săracilor tot mai săraci), o dezvoltare fără precedent a triadei egoism-cruzime-nedreptate, mama fioroasei triade neomenie-ipocrizie-tâlhărie, și un tot mai mare decalaj între intelect și morală (atotștiințificul om modern …

Continue reading »

Bolile incurabile ale omenirii

Numai ce spui „boli incurabile” și îndată te gândești la cancer sau diabet, două dintre devastatoarele maladii specifice epocii noastre. Poate că unii nu vor fi de acord cu sintagma „boli specifice unei epoci”. Le dau dreptate. Da, bolile și suferințele (nelipsite din viața omului ca forme perceptibile ale timpului rău și bolnav în care-i …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a VI-a) 8.Budismul Budismul, ale cărui baze au fost puse de către Buddha în secolul al VI-lea î.Cr., a pătruns în China în secolul I al erei noastre. Influența lui religioasă și filosofică a avut un caracter progresiv, îndeosebi după căderea dinastiei Han. Timp îndelungat budismul a fost confundat cu daoismul, datorită faptului că …

Continue reading »

Carențele de fond ale democrației

Nu-i la îndemîna oricui să treacă dincolo de atrăgătorul ambalaj al democrației zilelor noastre (dreptul de-a fi neomenos și nedrept, libertatea ca indispensabil atribut al neosclaviei, neliniștile egalității aparențiale într-o lume a tot mai accentuatelor inegalități subtanțiale etc.) și să constați enormele-i neajunsuri taman în fieful său occidental. Primul pas pe drumul deslușirii adevărului în …

Continue reading »

Neoamenii s-au înmulțit că nu mai e chip de trăit…

Nu-i zi de la bunul Dumnezeu în care să nu ni se furnizeze dovezi concludente că oamenii se tot împuținează pe măsură ce populația lumii crește: pe unii (găinari, tâlhari, violatori, criminali, scandalagii, teroriști, torționari) ni-i pune sub ochi presa mereu în goană după senzaționalul la modă, acel senzațional ce pendulează neobosit între dezagreabil și …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a III-a) 2.Daoismul La elaborarea acestui capitol al lucrării am purces de la excepționala carte Lao Zi – Cartea despre Tao și virtuțile sale (Editura Științifică, Biblioteca Orientalis, 1999), traducerea din chineza veche, notele și comentariile aparținându-i lui Șerban Toader. Coroborând lectura atentă a acestei cărți cu Elemente de taoism, cartea cercetătorului englez Martin …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a V-a) 6.Confucianismul și daoismul în timpul dinastiei Han (206 î.Cr. – 220 d.Cr.) Dacă perioada de peste 400 de ani a dinastiei Han nu se remarcă prin originalitatea filosofilor săi (necăutarea originalității a avut întotdeauna rangul de virtute pentru gânditorii chinezi), totuși, ea rămâne în istoria filosofiei ca vremea schimbărilor și abordărilor cu …

Continue reading »

Sănătatea – bunul cel mai de preț al omului

Foarte mulți dintre semenii noștri sunt întru totul de acord cu adevărul din spusa: Sănătatea pierdută nu mai poți s-o cumperi cu toate bogățiile pământului! Sigur că unii dintre ei se consolează cu această înțelepciune de-abia după o suită de eșecuri și nenorociri, iar alții – ceea ce este mult mai grav – de-abia pe …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a IV-a) 3.Mo Zi și școala sa Moismul, curentul întemeiat de Mo Zi (Mo Di), a fost până în secolul al III-lea î.Cr. marele rival al confucianismului. La fel ca în cazul altor gânditori antici chinezi, datele din biografia filosofului sunt în egală măsură sărace și nesigure: a trăit aproximativ între anii 479-381 î.Cr., …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a II-a) 1.Confucianismul Puține informații sigure se știu despre cel care, născut în familia Kong și adesea numit Maestrul Kong, Kong Zi sau Kong Fu Zi, a fost făcut cunoscut în lumea întreagă de către misionarii occidentali din secolele XVII și XVIII sub forma latinizată Confucius, formă care se utilizează și în prezent. De …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea I) Ce ți-e și cu obișnuința! Sute de ani, îndeosebi de la Renaștere încoace, li s-a băgat în cap generațiilor succesive de europeni și europenizați (mai nou de europeni americanizați) că monopolul adevăratei cunoașteri umane, aidoma monopolului tehnico-științific, economico-financiar și politico-militar, este deținut de corifeii Apusului. Că, adică, dacă ei afirmă și/sau confirmă ceva, …

Continue reading »

Catastrofalele avantaje ale mașinismului

Spusa „Cum îți așterni, așa dormi” este perfect valabilă nu numai pentru un individ oarecare, ci și pentru întreaga omenire. Adică, rând pe rând (totul a pornit din Occident) comunitățile și popoarele s-au lăsat îngenuncheate, cu efort și entuziasm, de nebunia unei civilizații devastatoare, centrată în exclusivitate pe triada consum-comoditate-confort (crâncena lege nescrisă a celor …

Continue reading »

Fericirea-n bani scăldată e-n esența ei ratată

Cândva, în textul Nevoia omului de fericire, făceam următoarea afirmație: „Fericirea nu este un simplu concept, ori un ideal imposibil de atins. Ea este o neîntreruptă năzuință umană, ce poate și trebuie să fie convertită în realitate, dar o năzuință articulată pe firea, educația și aspirațiile fiecărui individ în parte”. Adăugam apoi că fericirea se …

Continue reading »

Truda ca un scop în sine, nimănui nu-i face bine!

Fiind o activitate conștientă (la drept vorbind însăși chintesența conștienței umane, căci ei i se datorează împlinirea și bucuria de-a trăi cu rost), firește că munca este inseparabilă de sensul existențial impus de către Atotputernic omului postadamic: „(…) blestemat este acuma pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate …

Continue reading »

George Petrovai – Efectul de piramidă

–Al patrulea interviu cu doctorul Coriolan Dragomir – Întrebându-l într-una din zile la telefon ce mai face, aflu de la doctorul Coriolan Dragomir că tocmai a coborât din podul locuinței sale (casa din omuna Cicârlău), unde și-a instalat o piramidă pentru reechilibrare psiho-fizică. Asta m-a îndemnat să continuăm dialogurile noastre dedicate vieții în general, celei …

Continue reading »

George Petrovai – Evoluția involutivă a omului

Pe bună dreptate se spune că nu există surd mai mare ca acela care nu vrea să audă. Dacă în lumina acestui adevăr admitem că îndoctrinatul politico-ideologic, moral-religios ori filosofico-științific (bolșevismul și nazismul au politizat toate trăirile umane!), îndoctrinatul, prin urmare, este surdul care de frică, din oportunism sau din convingere refuză să audă glasul …

Continue reading »

George Petrovai – De unde venim și încotro mergem?

1. Cum a apărut viaţa? În mod normal, nici măcar n-ar trebui să ne punem întrebări ca cele de mai sus. Asta dacă omul zilelor noastre ar fi echilibrat, dacă ar avea credinţă cât grăuntele de muştar şi dacă s-ar învrednici să ia seama la avertismentele înţelepţilor. Căci iată una din concluziile vieţii de mucenic …

Continue reading »

George Petrovai – Neliber este omul care doar coaja libertății are

Toate ideologiile și formele vrednice de guvernământ din istoria omenirii au fost preocupate de aflarea formulelor sociale întru sporirea prosperității materiale și spirituale a tot mai mulți dintre supuși. Dar una este să vrei și cu totul altceva să poți, fie din pricina nestatorniciei vrerii umane în confruntarea cu timpul, fie din pricina absolutei relativități …

Continue reading »

Unde-i legea prost făcută e tocmeală nesfârșită!

Degeaba se spune pe la noi că „Unde-i lege nu-i tocmeală”. În România postdecembristă lucrurile stau taman pe dos. Chiar în situații evidente pentru toată suflarea cu oleacă de bun-simț, tocmelile încep taman atunci când molcoma noastră lege este în sfârșit aplicată de către ticăiții ei slujbași. S-a mers până acolo cu nerușinarea și nesimțirea …

Continue reading »

Moda doctoratelor la plesneală

După sufocanta modă bolșevică a unirii de-a valma, cu mic și cu mare, în jurul partidului-stat și după nătânga modă a penibilului lozincard („Nu ne vindem țara”, „Noi muncim, nu gândim”, „N-ați mâncat ca noi salam cu soia” etc.) din zorii postdecembrismului, iată că pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu și pângărite de neoameni a …

Continue reading »

Dreptul, fir-ar el să fie, este numai pe hârtie…

Motto: Libertatea omului este partea divină din el (Petre Țuțea). În toată istoria lui, omul și-a dorit și s-a luptat pentru dobândirea drepturilor esențial-umane: cândva, ceea ce înseamnă din totdeauna, pentru un loc cât mai în față sub soare și o bucată cât mai consistentă de pâine, apoi (faza modernă a înjghebării conștiinței de neam și …

Continue reading »

Dacă nu-i totul bine, nu-i nici totul rău pe lumea asta!

Există vreun om care să nu-și dorească binele? Nu, pentru că binele în cele două variante (binele hedonic și binele moral) reprezintă vectorul axiologic al existenței omului pe Pământ. Iar unirea acestuia cu frumosul în cadrul faimosului kalokaghaton antic grec, se constituie în perpetua aspirație spre idealul uman situat în vecinătatea Absolutului. Da, căci dacă …

Continue reading »

Puținătatea și precaritatea cunoștințelor umane

Fiind „cea mai fragilă trestie din natură” (Blaise Pascal), nu numai că omul a încercat să se salveze cu condiția sa de „trestie gânditoare”, dar – prin trufia distingerii între bine și rău cu prețul păcatului originar și apoi cu descalificanta afirmație că Dumnezeu a murit – el a sfârșit prin a crede în ipoteticul …

Continue reading »

Mistica globalistă a politicianismului actual

În poem-nuvela Marele inchizitor din celebrul roman Frații Karamazov (Evgheni Evtușenko împarte oamenii în patru părți: cei care au citit romanul, cei care nu l-au citit încă, cei care nu-l vor citi niciodată, cei care au urmărit filmul), F.M.Dostoievski scrie despre „miracol, taină și autoritate”, cele trei instrumente de anihilare a libertății și personalității umane, …

Continue reading »

Spre ce ne îndreptăm?

Dacă viața omenească presupune cu necesitate mișcare, trudă, suferință și iluzia fericirii, nu-i mai puțin adevărat că civilizația constituie unitatea de măsură a evoluției omului, mai exact a societăților înjghebate de acesta în decursul istoriei sale, și că prin civilizație trebuie să înțelegem amarnica străduință de împăcare a tendințelor diametral opuse: confortul și comoditatea cu …

Continue reading »

Să fii cetățean e una, să fii poporean e cu totul altceva…

În perioada interbelică, filosoful Nae Ionescu efectua o fină distincție între român și bun român. Român, în concepția lui, nu poate să fie decât acela care simte cu adevărat românește (are în spate câteva generații de români autentici), pe când bun român poate să fie orice alogen care se achită cu conștiinciozitate de toate obligațiile …

Continue reading »

Pagina 3 din 912345...Ultima »