Arhiva tag-ul: George Petrovai

România între speranțe muribunde și promisiuni bolunde

Obrazul de toval al aleșilor cu venituri nesimțite se ține, iar ambalajul (ne)democrației originale cu legi pe măsura inegalabilului lor fariseism, precum aceea cu limita maximă a cheltuielilor de campanie, mărimea afișelor, inscripționările și dosirea sub preș a pomenelor electorale. Adică, gata cu flecuștețe de felul pachetelor cu alimente, berilor și mititeilor, gecilor, tricourilor și …

Continue reading »

Dinspre partide șansa-i moartă să fim din nou ce-am fost odată!

Chiar dacă pe oficialii noștri de două parale (cîrmuitori, academicieni, istorici) îi lasă rece, avem un trecut atât de fabulos în ceea ce privește cultura, civilizația și limba traco-geților (aria de răspândire și colosala influență exercitată de ea asupra familiei de limbi indo-europene), încât săpăturile arheologice scot neîncetat la lumină dovezi mai mult decât concludente …

Continue reading »

Marile și îndreptățitele așteptări ale românilor de la noul Parlament

În afară de membrii și simpatizanții în cărți ai partidelor, câți dintre români au încredere în politica dâmbovițeano-postdecembristă? Păi cum poți să mai ai încredere în cea care a pus România pe butuci (peste 1200 de întreprinderi distruse sau vândute la preț de fier vechi, agricultura decapitată, transporturile demantelate etc.), care a dus la sapă …

Continue reading »

George Petrovai – Topos revigorat

Atât au așteptat românii promisul firicel de bine, că tot mai mulți se resemnează cu-anostul trai de azi pe mâine. Filosofia resemnării -o nepăsare împietrită – e țelul frânt al celui care nu vede dincolo de pită.

Continue reading »

Cui i-e frică de independenți?

Democrația sau puterea poporului (de la cuvintele grecești demos=popor și kratos=putere) nu este creația omului modern. Istoria, această imprecisă știință a trecutului, ne spune că prima formă a democrației (cea directă și necosmetizată) s-a exercitat în agorele cetăților-state din Grecia antică. N.B.: Cu certitudine că ea a fost prezentă și în alte locuri, asta deoarece …

Continue reading »

Apel către români

A mai rămas o lună până la alegerile generale (11 decembrie), timp în care toți alegătorii români din țară și străinătate trebuie să cumpănească temeinic lucrurile și să decidă: Doresc adâncirea dezastrului postdecembrist, ori o reală schimbare în bine? Pentru prima variantă (adepta lozincii „Continuăm ce am început atât de bine pentru noi și ai …

Continue reading »

„Scopul profund omenesc nu scuză, ci refuză mijloacele imorale!” -Interviu cu ec. Gheorghe Bledea

  Motto: „Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă” (Matei 7/6). Pe economistul Gheorghe (Ghiță) BLEDEA, maramureșean get-beget, îl știu de aproape o viață. Mai exact de când era contabil șef la fosta …

Continue reading »

Stalinocrația – consecința logică a cultului personalității

După cum există oameni și oameni (buni și răi, corecți și necinstiți, înzestrați și șarlatani, miloși și cruzi etc.), tot așa istoria consemnează personalități incontestabile (acele ființe de mare caracter, care de-a pururi vor rămâne repere în istoria omenirii prin admirabila lor străduință până la jertfă în folosul semenilor) și personalități controversate (fără excepție toți …

Continue reading »

Politica-i nemernicie pentru tot omul de-omenie!

Văzând că în cei 27 de ani scurși de la Decembriadă lucrurile merg din prost în mai prost (economia culcată la pământ, țara scoasă la mezat, datoria externă de circa 100 miliarde dolari, moralitatea și educația în cădere liberă, tâlhăria și ciocoizarea în necontenit progres, sărăcirea devenită un fenomen de masă), tot mai des românii …

Continue reading »

O faimă construită din condei, va fi stimată numai de mișei

Cred că niciun om cu scaun la cap nu se mai îndoiește de faptul că istoria a fost scrisă și va continua să fie scrisă (astăzi în varianta corporatocratică) după vrerea învingătorilor și la comanda atotputernicilor zilei. De pildă, ne înștiințează ilustrul Jacob Burckhardt în textul Napoleon I, după cele mai noi izvoare, Nabulione Buonaporte …

Continue reading »

Cu-atâți experți în toți și toate, eșecurile-s garantate

Motto: Fără experți lumea modernă este de neconceput; cu ei, se modernizează doar concepția despre lume… Lumea noastră realmente colcăie de așa-zișii experți. Nu există domeniu de activitate, relaxare și degringoladă umană (de la conflictele militare și până la ciondănelile din familii, de la sensul vieții și până la poziția corectă în timpul somnului, de …

Continue reading »

Francisc, papa preacucernic, vrea un creștinism anemic…

Zilele astea am primit pe internet un mesaj, aș putea spune istoric: Declarațiile mai mult decât uluitoare (de-a binelea năucitoare) ale papei Francisc la încheierea celui de-al treilea Consiliu al Vaticanului. După circa șase luni de discuții și deliberări, cardinalii, episcopii și teologii catolici întruniți în Cetatea Vaticanului au redefinit vechile dogme și doctrine catolice, …

Continue reading »

Introducere în filosofia nesimțirii postdecembriste

Cum nimeni din această parte de lume (din România cu atât mai puțin) nu are îndoieli în legătură cu începutul dezastrului de pe aceste meleaguri, un dezastru planificat și înfăptuit cu rigoarea unei științe malefice, că, adică sarabanda catastrofei noastre naționale, o catastrofă mai ceva ca după un război, trebuie căutată în tainițele fără fund …

Continue reading »

Noi și ei

Eram doar de-o șchioapă în regimul bolșevic, dar, trăgând cu urechea la discuțiile celor mari, îndeosebi la savuroasele dialoguri ale tatei cu prietenii lui de pahar, mi-a rămas întipărită în minte distincția „noi-ei”, precum și tainica expresie, rostită cu năduf și cu oleacă de fereală ba de unul, ba de altul dintre convivii irezistibil atrași …

Continue reading »

Doar insul fără caracter e nimerit să fie lider!

  Întrucât, vrând-nevrând, prin mult trâmbițatul progres al omenirii trebuie să înțelegem o relativă prosperitate (câțiva bogați din ce în ce mai bogați și uriașa masă a săracilor tot mai săraci), o dezvoltare fără precedent a triadei egoism-cruzime-nedreptate, mama fioroasei triade neomenie-ipocrizie-tâlhărie, și un tot mai mare decalaj între intelect și morală (atotștiințificul om modern …

Continue reading »

Bolile incurabile ale omenirii

Numai ce spui „boli incurabile” și îndată te gândești la cancer sau diabet, două dintre devastatoarele maladii specifice epocii noastre. Poate că unii nu vor fi de acord cu sintagma „boli specifice unei epoci”. Le dau dreptate. Da, bolile și suferințele (nelipsite din viața omului ca forme perceptibile ale timpului rău și bolnav în care-i …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a VI-a) 8.Budismul Budismul, ale cărui baze au fost puse de către Buddha în secolul al VI-lea î.Cr., a pătruns în China în secolul I al erei noastre. Influența lui religioasă și filosofică a avut un caracter progresiv, îndeosebi după căderea dinastiei Han. Timp îndelungat budismul a fost confundat cu daoismul, datorită faptului că …

Continue reading »

Carențele de fond ale democrației

Nu-i la îndemîna oricui să treacă dincolo de atrăgătorul ambalaj al democrației zilelor noastre (dreptul de-a fi neomenos și nedrept, libertatea ca indispensabil atribut al neosclaviei, neliniștile egalității aparențiale într-o lume a tot mai accentuatelor inegalități subtanțiale etc.) și să constați enormele-i neajunsuri taman în fieful său occidental. Primul pas pe drumul deslușirii adevărului în …

Continue reading »

Neoamenii s-au înmulțit că nu mai e chip de trăit…

Nu-i zi de la bunul Dumnezeu în care să nu ni se furnizeze dovezi concludente că oamenii se tot împuținează pe măsură ce populația lumii crește: pe unii (găinari, tâlhari, violatori, criminali, scandalagii, teroriști, torționari) ni-i pune sub ochi presa mereu în goană după senzaționalul la modă, acel senzațional ce pendulează neobosit între dezagreabil și …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a III-a) 2.Daoismul La elaborarea acestui capitol al lucrării am purces de la excepționala carte Lao Zi – Cartea despre Tao și virtuțile sale (Editura Științifică, Biblioteca Orientalis, 1999), traducerea din chineza veche, notele și comentariile aparținându-i lui Șerban Toader. Coroborând lectura atentă a acestei cărți cu Elemente de taoism, cartea cercetătorului englez Martin …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a V-a) 6.Confucianismul și daoismul în timpul dinastiei Han (206 î.Cr. – 220 d.Cr.) Dacă perioada de peste 400 de ani a dinastiei Han nu se remarcă prin originalitatea filosofilor săi (necăutarea originalității a avut întotdeauna rangul de virtute pentru gânditorii chinezi), totuși, ea rămâne în istoria filosofiei ca vremea schimbărilor și abordărilor cu …

Continue reading »

Sănătatea – bunul cel mai de preț al omului

Foarte mulți dintre semenii noștri sunt întru totul de acord cu adevărul din spusa: Sănătatea pierdută nu mai poți s-o cumperi cu toate bogățiile pământului! Sigur că unii dintre ei se consolează cu această înțelepciune de-abia după o suită de eșecuri și nenorociri, iar alții – ceea ce este mult mai grav – de-abia pe …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a IV-a) 3.Mo Zi și școala sa Moismul, curentul întemeiat de Mo Zi (Mo Di), a fost până în secolul al III-lea î.Cr. marele rival al confucianismului. La fel ca în cazul altor gânditori antici chinezi, datele din biografia filosofului sunt în egală măsură sărace și nesigure: a trăit aproximativ între anii 479-381 î.Cr., …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a II-a) 1.Confucianismul Puține informații sigure se știu despre cel care, născut în familia Kong și adesea numit Maestrul Kong, Kong Zi sau Kong Fu Zi, a fost făcut cunoscut în lumea întreagă de către misionarii occidentali din secolele XVII și XVIII sub forma latinizată Confucius, formă care se utilizează și în prezent. De …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea I) Ce ți-e și cu obișnuința! Sute de ani, îndeosebi de la Renaștere încoace, li s-a băgat în cap generațiilor succesive de europeni și europenizați (mai nou de europeni americanizați) că monopolul adevăratei cunoașteri umane, aidoma monopolului tehnico-științific, economico-financiar și politico-militar, este deținut de corifeii Apusului. Că, adică, dacă ei afirmă și/sau confirmă ceva, …

Continue reading »

Pagina 3 din 1112345...10...Ultima »