Arhiva tag-ul: George Petrovai

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a V-a) 6.Confucianismul și daoismul în timpul dinastiei Han (206 î.Cr. – 220 d.Cr.) Dacă perioada de peste 400 de ani a dinastiei Han nu se remarcă prin originalitatea filosofilor săi (necăutarea originalității a avut întotdeauna rangul de virtute pentru gânditorii chinezi), totuși, ea rămâne în istoria filosofiei ca vremea schimbărilor și abordărilor cu …

Continue reading »

Sănătatea – bunul cel mai de preț al omului

Foarte mulți dintre semenii noștri sunt întru totul de acord cu adevărul din spusa: Sănătatea pierdută nu mai poți s-o cumperi cu toate bogățiile pământului! Sigur că unii dintre ei se consolează cu această înțelepciune de-abia după o suită de eșecuri și nenorociri, iar alții – ceea ce este mult mai grav – de-abia pe …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a IV-a) 3.Mo Zi și școala sa Moismul, curentul întemeiat de Mo Zi (Mo Di), a fost până în secolul al III-lea î.Cr. marele rival al confucianismului. La fel ca în cazul altor gânditori antici chinezi, datele din biografia filosofului sunt în egală măsură sărace și nesigure: a trăit aproximativ între anii 479-381 î.Cr., …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea a II-a) 1.Confucianismul Puține informații sigure se știu despre cel care, născut în familia Kong și adesea numit Maestrul Kong, Kong Zi sau Kong Fu Zi, a fost făcut cunoscut în lumea întreagă de către misionarii occidentali din secolele XVII și XVIII sub forma latinizată Confucius, formă care se utilizează și în prezent. De …

Continue reading »

Umanismul confucianist și misticismul daoist, cei doi poli între care a oscilat îndelung filosofia chineză

(Partea I) Ce ți-e și cu obișnuința! Sute de ani, îndeosebi de la Renaștere încoace, li s-a băgat în cap generațiilor succesive de europeni și europenizați (mai nou de europeni americanizați) că monopolul adevăratei cunoașteri umane, aidoma monopolului tehnico-științific, economico-financiar și politico-militar, este deținut de corifeii Apusului. Că, adică, dacă ei afirmă și/sau confirmă ceva, …

Continue reading »

Catastrofalele avantaje ale mașinismului

Spusa „Cum îți așterni, așa dormi” este perfect valabilă nu numai pentru un individ oarecare, ci și pentru întreaga omenire. Adică, rând pe rând (totul a pornit din Occident) comunitățile și popoarele s-au lăsat îngenuncheate, cu efort și entuziasm, de nebunia unei civilizații devastatoare, centrată în exclusivitate pe triada consum-comoditate-confort (crâncena lege nescrisă a celor …

Continue reading »

Fericirea-n bani scăldată e-n esența ei ratată

Cândva, în textul Nevoia omului de fericire, făceam următoarea afirmație: „Fericirea nu este un simplu concept, ori un ideal imposibil de atins. Ea este o neîntreruptă năzuință umană, ce poate și trebuie să fie convertită în realitate, dar o năzuință articulată pe firea, educația și aspirațiile fiecărui individ în parte”. Adăugam apoi că fericirea se …

Continue reading »

Truda ca un scop în sine, nimănui nu-i face bine!

Fiind o activitate conștientă (la drept vorbind însăși chintesența conștienței umane, căci ei i se datorează împlinirea și bucuria de-a trăi cu rost), firește că munca este inseparabilă de sensul existențial impus de către Atotputernic omului postadamic: „(…) blestemat este acuma pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el în toate …

Continue reading »

George Petrovai – Efectul de piramidă

–Al patrulea interviu cu doctorul Coriolan Dragomir – Întrebându-l într-una din zile la telefon ce mai face, aflu de la doctorul Coriolan Dragomir că tocmai a coborât din podul locuinței sale (casa din omuna Cicârlău), unde și-a instalat o piramidă pentru reechilibrare psiho-fizică. Asta m-a îndemnat să continuăm dialogurile noastre dedicate vieții în general, celei …

Continue reading »

George Petrovai – Evoluția involutivă a omului

Pe bună dreptate se spune că nu există surd mai mare ca acela care nu vrea să audă. Dacă în lumina acestui adevăr admitem că îndoctrinatul politico-ideologic, moral-religios ori filosofico-științific (bolșevismul și nazismul au politizat toate trăirile umane!), îndoctrinatul, prin urmare, este surdul care de frică, din oportunism sau din convingere refuză să audă glasul …

Continue reading »

George Petrovai – De unde venim și încotro mergem?

1. Cum a apărut viaţa? În mod normal, nici măcar n-ar trebui să ne punem întrebări ca cele de mai sus. Asta dacă omul zilelor noastre ar fi echilibrat, dacă ar avea credinţă cât grăuntele de muştar şi dacă s-ar învrednici să ia seama la avertismentele înţelepţilor. Căci iată una din concluziile vieţii de mucenic …

Continue reading »

George Petrovai – Neliber este omul care doar coaja libertății are

Toate ideologiile și formele vrednice de guvernământ din istoria omenirii au fost preocupate de aflarea formulelor sociale întru sporirea prosperității materiale și spirituale a tot mai mulți dintre supuși. Dar una este să vrei și cu totul altceva să poți, fie din pricina nestatorniciei vrerii umane în confruntarea cu timpul, fie din pricina absolutei relativități …

Continue reading »

Unde-i legea prost făcută e tocmeală nesfârșită!

Degeaba se spune pe la noi că „Unde-i lege nu-i tocmeală”. În România postdecembristă lucrurile stau taman pe dos. Chiar în situații evidente pentru toată suflarea cu oleacă de bun-simț, tocmelile încep taman atunci când molcoma noastră lege este în sfârșit aplicată de către ticăiții ei slujbași. S-a mers până acolo cu nerușinarea și nesimțirea …

Continue reading »

Moda doctoratelor la plesneală

După sufocanta modă bolșevică a unirii de-a valma, cu mic și cu mare, în jurul partidului-stat și după nătânga modă a penibilului lozincard („Nu ne vindem țara”, „Noi muncim, nu gândim”, „N-ați mâncat ca noi salam cu soia” etc.) din zorii postdecembrismului, iată că pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu și pângărite de neoameni a …

Continue reading »

Dreptul, fir-ar el să fie, este numai pe hârtie…

Motto: Libertatea omului este partea divină din el (Petre Țuțea). În toată istoria lui, omul și-a dorit și s-a luptat pentru dobândirea drepturilor esențial-umane: cândva, ceea ce înseamnă din totdeauna, pentru un loc cât mai în față sub soare și o bucată cât mai consistentă de pâine, apoi (faza modernă a înjghebării conștiinței de neam și …

Continue reading »

Dacă nu-i totul bine, nu-i nici totul rău pe lumea asta!

Există vreun om care să nu-și dorească binele? Nu, pentru că binele în cele două variante (binele hedonic și binele moral) reprezintă vectorul axiologic al existenței omului pe Pământ. Iar unirea acestuia cu frumosul în cadrul faimosului kalokaghaton antic grec, se constituie în perpetua aspirație spre idealul uman situat în vecinătatea Absolutului. Da, căci dacă …

Continue reading »

Puținătatea și precaritatea cunoștințelor umane

Fiind „cea mai fragilă trestie din natură” (Blaise Pascal), nu numai că omul a încercat să se salveze cu condiția sa de „trestie gânditoare”, dar – prin trufia distingerii între bine și rău cu prețul păcatului originar și apoi cu descalificanta afirmație că Dumnezeu a murit – el a sfârșit prin a crede în ipoteticul …

Continue reading »

Mistica globalistă a politicianismului actual

În poem-nuvela Marele inchizitor din celebrul roman Frații Karamazov (Evgheni Evtușenko împarte oamenii în patru părți: cei care au citit romanul, cei care nu l-au citit încă, cei care nu-l vor citi niciodată, cei care au urmărit filmul), F.M.Dostoievski scrie despre „miracol, taină și autoritate”, cele trei instrumente de anihilare a libertății și personalității umane, …

Continue reading »

Spre ce ne îndreptăm?

Dacă viața omenească presupune cu necesitate mișcare, trudă, suferință și iluzia fericirii, nu-i mai puțin adevărat că civilizația constituie unitatea de măsură a evoluției omului, mai exact a societăților înjghebate de acesta în decursul istoriei sale, și că prin civilizație trebuie să înțelegem amarnica străduință de împăcare a tendințelor diametral opuse: confortul și comoditatea cu …

Continue reading »

Să fii cetățean e una, să fii poporean e cu totul altceva…

În perioada interbelică, filosoful Nae Ionescu efectua o fină distincție între român și bun român. Român, în concepția lui, nu poate să fie decât acela care simte cu adevărat românește (are în spate câteva generații de români autentici), pe când bun român poate să fie orice alogen care se achită cu conștiinciozitate de toate obligațiile …

Continue reading »

Proverbiala răbdare românească

Fără riscul de-a greși, se poate spune că răbdarea este una dintre trăsăturile cele mai caracteristice ale spiritului românesc. Dacă nu cumva cea mai caracteristică și mai longevivă… Atâta de specifică, încât din ea își trage seva formidabila statornicie a înaintașilor noștri, care – așa cum bine spune cronicarul – „au stat în calea tuturor …

Continue reading »

Dialog cu doctorul Mihail NOICA

Pe domnul Mihail NOICA l-am cunoscut în urmă cu puțin timp și într-un mod aparte. Mai exact prin intermediul internetului, dovadă că acesta folosește și la altceva, nu numai la postarea mizeriilor umane de felul bârfelor, cancanurilor și insanităților pseudoculturale. Pur și simplu într-una din zile m-a sunat, spunându-mi că-i unul din fanii mei (citește …

Continue reading »

Anevoința de-a fi om, performanța de-a fi român onest

În Maramureș se știe foarte bine (și nu de azi, de ieri) că „A fi mare nu-i mirare,/ a fi om e lucru mare…” Vasăzică, nu trebuie să ne extaziem în fața aparențelor (ambalaj vestimentar, poziție socială, opulență materială), ci trebuie să luăm aminte doar la bogăția și continuitatea fondului moral-spiritual al omului de lângă …

Continue reading »

Torționarii de ieri și de azi

Cu destinul complet schimbat („…în sudoarea feței tale să-ți mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci țărână ești și în țărână te vei întoarce”), omul postadamic – astfel replămădit de sentința Creatorului – a fost irevocabil condamnat la trudă, suferință, neliniște și dizarmonie în decursul întregii sale istorii terestre. Și taman asta s-a …

Continue reading »

Agramatul incolor e bun doar de scriitor!…

În celălalt regim se făcea (bineînțeles, cu fereală) mult tam-tam și haz pe seama cuplului Ceaușescu, amândoi cu o pregătire intelectuală mai mult decât precară, dar ahtiați până în vecinătatea penibilului după diplome nemeritate și titluri științifice, ce se potriveau ca nuca-n perete cu imensul lor gol spiritual, pe care – de cum deschideau gura …

Continue reading »

Ipocrizia-minciuna-necinstea, sistemul tridimensional în care omul modern se simte mai bine ca peștele în apă!

Încep cu clarificarea sintagmei „om modern”. Potrivit Dicționarului Explicativ, prin „modern” trebuie să înțelegem (printre alte conotații) în principal: care aparține epocii actuale; nou, recent; care este diferit de tradiție; conform cu moda zilei. Vasăzică, timpul este acela care asigură conținutul noțiunii „modern”, de unde concluzia intenționat înșelătoare că cineva este cu atâta mai modern …

Continue reading »

Unio mystica sau calea plotiniană spre Absolut

1.Plotin – năzuinţe şi influenţe Deşi filosof păgân, însă – ce-i drept – unul mistic, Plotin s-a dovedit într-atât de preocupat de aflarea drumului spre Dumnezeu, încât a exercitat o puternică şi fecundă influenţă asupra unora dintre părinţii Bisericii creştine, ca de pildă asupra Sfântului Augustin (cugetările acestuia despre bine, rău, moarte etc.), respectiv asupra …

Continue reading »

Damascius și subtila lui filosofie despre primele principii

Deși aveam consistente cunoștințe despre neoplatonism, dovadă că în urmă cu ceva timp am scris eseul Unio mystica sau calea plotiniană spre Absolut, despre Damascius, filosoful care încheie „lanțul de aur al neoplatonicilor”, știam câte ceva doar din surse lăturalnice. Dar imaginea mea despre acest mare și fascinant curent filosofic al Antichității s-a îmbogățit (dovadă …

Continue reading »

Pagina 3 din 1012345...10...Ultima »