Arhiva tag-ul: George Petrovai

George Petrovai – Gregarismul românesc (A fi și-a nu gândi)

Dacă nu mă înșel, Hegel a fost primul gânditor modern care a pus pe tapet problema raportului, mai exact problema distincției nete dintre viață și existență. După părerea lui, toate ființele au viață, dar existență au doar acele viețuitoare care posedă conștiința morții lor. Asta vrea să însemne că, după ceea ce se știe până …

Continue reading »

George Petrovai: Cuvinte-ncumințite XVI (Pilule fără efecte secundare)

1.Poate că altădată se murea din prea multă dragoste. Nu și astăzi când formele ei paroxistice sunt stinse cu ura pragmatică a omului civilizat și manierat. 2.Inima este punctul de intersecție dintre verticala iubirii și orizontala urii. 3.O dragoste planificată, negustorie-i deghizată. 4.Dragostea nu-i vine de hac urii, ci doar o pune cu botul pe …

Continue reading »

George Petrovai – Cuvinte-ncumințite XV (Pilule fără efecte secundare)

1.Lacrima recunoștinței este picătura de lapte din sfârcul umanității cu care se hrănește atotumanul. 2.Iată o altă dovadă a evoluției omului: A renunțat la incomoda cochilie de melc a omeniei sale originare pentru mult mai comoda piele de șarpe, de care lesne se descotorosește ori de câte ori i-o cer imperativele năpârlirii. 3.Omul civilizat promite …

Continue reading »

George Petrovai – Cuvinte-ncumințite XIV (Pilule fără efecte secundare)

1.Fericirea socială este rezultatul acelei forme de conviețuire în care individul este tot mai încântat de el însuși și tot mai dezgustat de ceilalți. 2.Viciul – îndeletnicirea eminamente umană, din pricina căreia Dumnezeu a ajuns să regrete că l-a făcut pe om. 3.Nu se culcă pe-o ureche doar cine este într-o ureche… 4.Bunul simț – …

Continue reading »

George Petrovai: Cuvinte-ncumințite XIII (Pilule fără efecte secundare)

1. Inconștiența este calea trasată pentru omenire de către unele dintre cele mai avansate conștiințe ale ei. 2. Fă politică dacă vrei să scapi de balastul numit conștiință! 3. Dumnezeu a făcut lumea din preaplinul dragostei Lui; politica preface lumea din preaplinul egoismului ei. 4. Eternitatea timpului arată depărtarea dintre Dumnezeu și om; eternitatea dragostei …

Continue reading »

George Petrovai – Eternul Eminescu

(15 Ianuarie – ziua de naștere a poeziei românești de rang universal)   Pătruns de milenara îndârjire proptită-n doine și balade pe vechi hrisoave voievodale, ce în istorii adumbresc după un tipic creștinesc a semilunii strălucire, la vremi eroice visează însinguratul mioritic trup înfiorat cândva

Continue reading »

George Petrovai – versuri

Din volumul Testimonii lirice Festinul Morţii (Dialog supratemporal) Festinul Morţii prelungit în silă se preface-n urmă, încât bolnavă de urât, ea simte dorul cum o scurmă. Vrea să se scape de povara vieţilor înăbuşite, ce mii de veacuri i-au hrănit orgoliul sorţii ne-ngrădite. Se-ntrezăreşte făr-astâmpăr într-un trecut nemărginit, trăgând cu coasa brazde late prin viul …

Continue reading »

George Petrovai – poeme

Urări de noul an Sfârşit e anul şi îmi pare că ne-a tratat ca pe duşmani – deşi ni-i datoria mare, urez un sincer “La mulţi ani”! N-avem motive să ne-ncredem că-n noul an n-om fi sărmani – cu toate astea-n legi prevedem belşug în case pe mulţi ani. Ne-am oploşit în Europa cu cete …

Continue reading »

George Petrovai – Friedrich Nietzsche şi excentricitatea sa printre filosofi

Este evident pentru oricine că filosofia reprezintă prima formă sistematică a gândirii omeneşti, care nu numai că-şi formulează necontenit întrebări, dar se străduieşte să şi ofere răspunsuri convingătoare la cele trei probleme fundamentale ale fiinţării: 1)Existenţa divinităţii şi posibilele ei mecanisme de cugetare şi acţiune; 2)Existenţa lumii în infinitele ei forme de manifestare şi apariţia …

Continue reading »

George Petrovai – Cuvinte-ncuminţite IX (Pilule fără efecte secundare)

1. Regretul este laptele bătut al căinţei. 2. Atât de mult regretă unii oameni nefăcutele, încât nu le mai rămâne timp să se căiască pentru cele făcute. 3. Filosofia este acea ispită a despicării firului în patru, cu ajutorul căreia omul şi-a ridicat nedumeririle şi îndoielile la rangul de artă cu pretenţii de ştiinţă. 4. …

Continue reading »

George Petrovai – Fiat voluntas tua! (Facă-se voia ta!)

Actul I Adam şi Eva în grădina Edenului, îndată după săvârşirea păcatului. Scena1 Glasul Domnului: O, voi mişei fără de minte, vicleni ortaci ai ispitirii, ce voia Mea aţi necinstit-o ca servi să-i fiţi neascultării, aflaţi că dup-această faptă o altă viaţă veţi avea – sunteţi nedemni de nemurire, aşa că morţii vă voi da!

Continue reading »

George Petrovai – Cuvinte-ncuminţite VIII (Pilule fără efecte secundare)

1. Supliciul la care a fost supus Mântuitorul, ne demonstrează fără putinţă de tăgadă că Pământul încă nu-i pregătit să-i găzduiască pe nemuritori. 2. Tocmai pentru că în fiecare zi moare câte un pic, omul cu adevărat chibzuit se pregăteşte din timp să treacă pragul care separă efemeritatea de eternitate. 3. Mai mult decât moartea, …

Continue reading »

George Petrovai: Cuvinte-ncuminţite VII (Pilule fără efecte secundare)

1.Nu-i cere omului mai mult decât poate să dea, ci caută să-i dai mai mult decât speră el să primească. 2.A te încrede prea mult în semeni înseamnă să cauţi fericirea în dezamăgiri garantate, a nu te încrede deloc în semeni înseamnă să-ţi afli fericirea într-o amăgire înverşunată. Tragedia omului rezultă din dificultatea aflării căii …

Continue reading »

George Petrovai: Frumosul – cauza şi scopul existenţei pilduitoare

În romanul Mizerabilii, Victor Hugo este de părere cum că “Frumosul este la fel de necesar ca şi utilul. Ba chiar mai mult!” Dar cel mai mult frumosul artistic te învăluie şi te înaripeaza atunci când asculţi muzica lui Mozart, căci muzica mozartiană întruchipează sublimul, adică fragmentul interminabil al gingăşiei şi armoniei divine (armonia, susţine …

Continue reading »

George Petrovai – Folclorul şi sferele în care el îşi exercită influenţa

Partea I: Hans Cristian Andersen şi Petre Ispirescu, doi slujitori de marcă ai basmului nemuritor Este cât se poate de evident pentru oricine că arta populară o precede pe cea cultă. Dar specialiştii nu ne lasă să mergem cu arta populară până la primii fiori ai creaţiei umane, întrucât – spun ei – în acele timpuri …

Continue reading »

George Petrovai – Nevoia omului de fericire

Fericirea nu este un simplu concept ori un ideal imposibil de atins. Ea este o năzuinţă neîntrerupt umană, ce poate şi trebuie să fie convertită în realitate, dar o năzuinţă articulată pe firea, educaţia şi aspiraţiile fiecărui individ în parte. Fiind, deci, în egală măsură produsul şi generatorul echilibrului lăuntric al omului, un echilibru de …

Continue reading »

George Petrovai – Cuvinte-ncuminţite (VI)

(Pilule fără efecte secundare) 1.Atotmuritorii sunt acei oameni care în timpul vieţii învaţă nu doar cum să trăiască, ci şi cum să moară; 2.Linguşeala – unul din lubrifianţii garantaţi de istorie, care ajută la griparea motorului social; 3.Legea progresului: Tot mai puţini oameni pot ceea ce vor şi tot mai mulţi vor ceea ce nu …

Continue reading »

George Petrovai – Cuvinte-ncuminţite (V)

(Pilule fără efecte secundare) 1. Simptomul cel mai evident al degenerării rasei umane este acela că în lume nu se mai tipăresc manuale de decenţă şi bun simţ, aşa că tiparului îi este tot mai ruşine de ceea ce-i silit să facă; 2. Plictiseala – o formă de boală fără vreo cauză precisă, dar care …

Continue reading »

George Petrovai – Cuvinte-ncuminţite (IV) (Pilule fără efecte secundare)

2. Fericirea este acel moment al vieţii în care omul se amăgeşte cu iluzia eliberării de povara trebuinţelor; 3. Omul dă dovadă de înţelepciune atunci când se mulţumeşte cu tot mai puţin, pentru ca astfel să le poată dărui semenilor din ce în ce mai mult; 4. Gelozia este femeia de serviciu a dragostei, care …

Continue reading »

La aniversare – de 2 ani împreună

Aleasă preţuire, urări de ,,înainte” şi alpinism tematic, acestui Mesager multiplu al gândului muşat, revistei Melidonium, ajunsă la 2 ani de fiinţare, urări şi preţuire ce le dorim să fie şi pentru cei cu rânduri, bogate-n har şi farmec literar, cuprinşi în paginile ei, ca şi la cei cu truda nu uşoară, în a o …

Continue reading »

George Petrovai – Descurcăreții și-a lor ceată

Tare plângăcioși au ajuns românii. Îndeosebi de la Decembriadă încoace, de când toate s-au dus pe sfârlă și de muncitori și țărani nu mai are nimeni trebuință după ce fabricile s-au închis, iar supermarketuri s-au tot deschis unde cu gândul nu gândești, de lumea-ntreagă la români privește și-nvață cum totuși consumul poate fi mărit printr-o …

Continue reading »

George Petrovai – Despre diaspora românească şi dimensiunea ei culturală

Că ne place ori ba, trebuie să admitem existenţa a două coordonate, nu doar spaţio-temporale, ci şi moral-spirituale, pe care se înfăşoară de ceva timp întreaga noastră cultură: o coordonată autohtonă, cu rol de axă folclorico-spirituală pentru românii aşezaţi în interiorul graniţelor, şi o altă coordonată – cea a diasporei, orientată statornic dinspre exteriorul geografic …

Continue reading »

George Petrovai – Cultura şi profitul

Conştient ori inconştient, din totdeauna semenii noştri au optat pentru una din cele două mari categorii: a)Oameni care vor să ştie; b)Oameni care vor să aibă. Dar delimitarea n-a fost niciodată netă, întrucât a existat şi pătura celor aflaţi la intersecţia acestor două categorii fundamentale. Câţiva dintre ei, ca de pildă Platon, Goethe sau Lev …

Continue reading »

George Petrovai – Cacòs politeusi (Celor ce cârmuiesc rău)

Grea întreprindere să scrii despre toţi cârmuitorii răi şi cârmuirile lor nedrepte, căci asta ar însemna nici mai mult, nici mai puţin decât rescrierea istoriei umane, o lungă şi întortocheată istorie a inevitabilelor lacrimi, suferinţe şi suspine ce-l însoţesc ca nişte umbre (de la naştere până la moarte) pe omul puternic şi pe cel slab, …

Continue reading »

George Petrovai – Ca la noi la nimenea

Dacă previziunile lui Marx s-ar fi împlinit, atunci la ora asta comunismul trebuia să fie biruitor pe toate meridianele Pământului, iar rolul statelor – implicit al politicilor promovate de acestea – să scadă treptat-treptat, până la dispariţia lor totală. Căci – nu-i aşa? – cine s-ar mai sinchisi de guverne, graniţe, politici naţionale şi celelalte …

Continue reading »

George Petrovai: Limba ce-o vorbim – cea mai măreață catedrală a românilor

Se spune că era odată în Sarmizegetusa un om atât de înțelept, încât putea desluși mersul vremii din bătaia vântului, lucirea stelelor și hârjoneala norilor, că pricepea șoaptele vieții din ciripitul păsărelelor, din parfumul florilor și din dulcele freamăt al apelor și că fără greș își cunoștea semenii din gândurile de-abia încolțite în cugetele acestora. …

Continue reading »

George Petrovai – A fi sau a nu fi kafkian (II)

Kafkianismul nu este un moft sau o modă, cu toate că în jurul anului 1930, adică după efectuarea traducerilor în franceză şi engleză – ceea ce a facilitat circulaţia scrierilor kafkiene pe arii culturale mult mai întinse, opera scriitorului praghez s-a constituit într-o modă literară. Ba mai mult, după al doilea război mondial Franz Kafka …

Continue reading »

George Petrovai: Binomul educație-autoeducație

Este mai mult decât evident că, din totdeauna, orice societate civilizată și ferm angajată pe calea progresului spiritual și material, așează la temelia giganticei sale construcții binomul educație-autoeducație. Căci care om cu scaun la cap își va construi casa pe un teren mlăștinos sau nisipos, dar fără a acorda fundamentului atenția necesară? Tot astfel, conducătorii …

Continue reading »

George Petrovai – Baruch Spinoza sau modelul antic al înțeleptului

Avem deplina libertate să presupunem că filosofia reprezintă prima formă sistematică a gândirii omeneşti, care nu numai că şi-a pus întrebări, dar a căutat să şi ofere răspunsuri cât de cât mulţumitoare în legătură cu cele trei probleme fundamentale ale existenţei: a)Existenţa divinităţii şi posibilele ei mecanisme de cugetare şi acţiune; b)Existenţa lumii în infinitele …

Continue reading »

George Petrovai: Baraba – fratele fiului risipitor

Fiind băiet, vorba poetului, mi-am format o anume imagine despre Baraba, tâlharul slobozit la cererea iudeilor, pentru ca în locul lui să fie crucificat Iisus, văzându-l ca pe un scelerat fără pereche, o bestie ce trebuia izgonită dintre oameni! Mai târziu, dezgustul față de odiosul personaj noutestamentar s-a transformat sub presiunea exemplelor oferite de semeni, …

Continue reading »

George Petrovai – Aparenţele înşelătoare ale omului modern

Din totdeauna omul a fost un ipocrit, pentru că din totdeauna el a urmărit să pară altceva decât ceea ce era de fapt: pungaşul cu ştaif vroia să apară în ochii celorlalţi ca un etalon al cinstei, mincinosul drept un serv al adevărului, târfa – o doamnă, codoaşa – o femeie cumsecade etc. Cu certitudine …

Continue reading »

George Petrovai – Ardoarea acumulării

Partea I: Despre acumulare în general Deşi este conştient de scurtimea şi fragilitatea vieţii sale – sau poate tocmai de aceea! – omul şi-a fãcut un crez din setea de-a acumula. Şi este cât se poate de firesc să fie aşa, întrucât procesul de acumulare, cu uriaşa sa paletă de nuanţe şi străduinţe puse în …

Continue reading »

George Petrovai – Legătura inseparabilă dintre artă şi religie

Între artă şi religie (chiar în varianta ei mitologică) există o strânsă legătură, întrucât ambele compartimente sunt atât de profund umane încât vizează cu insistenţă transumanul prin cele două forme, care – aşa cum ne încredinţează Petre Ţuţea în cartea sa Între Dumnezeu şi neamul meu – definesc sacralitatea căii lor de acţiune: inspiraţia (favoarea …

Continue reading »

George Petrovai – Balada ticăloșilor cu ștaif

Tartorul ticăloșilor: Sunt onorat, iubiții mei, de-a voastră-ncredere frățească! Doar strâns uniți prin legământ putea o gașcă să sporească și să devină ce cândva ni se părea că-i peste poate – partidul mai presus de stat, ca voia lui să fie-n toate. N-a fost ușor, o știm prea bine, trecutului să-i facem vânt și din …

Continue reading »

George Petrovai – Întoarcerea în timp

Ai parte-n viață uneori de-asemenea-ntâmplări ciudate, că fără ele viața este doar ritmică banalitate… Din incredibil mi-a fost dat să gust și eu cândva-ntr-o noapte, când sufletul m-a-nștiințat că de vremelnic se desparte. Și-ntr-adevăr, îndat-apoi m-am înălțat ca o părere deasupra trupului închis într-un abis de neputere și c-o iuțeală chiar mai mare decât a …

Continue reading »