Simboluri efemere În această dimineață, ceva s-a pierdut pe drum, vântu-mi șoptește nerăbdător cuvinte solitare, o trecere fugară ce-și poartă pașii într-un timp topit în cerul albastru, o pasăre nedumerită se-agață de-o ramură subțire, ca o mână ce coboară ușor, molatic, pe strunele tăcute.
Arhiva tag-ul: Irina Lucia Mihalca
Irina Lucia Mihalca – poesis
Din picături sunt toate Din mişcarea gândurilor apar emoţiile, plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă, răspunsurile te-aşteaptă, iluzii sunt, în urmă foşnesc gânduri, emoţii, stări, ataşamente, în vârtejul lor nu eşti tu, în prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu. Dacă a vedea înseamnă a crede, oare, este şi adevărat?
Irina Lucia Mihalca – poesis
Reîntregirea Lumina nevăzută străbate culoarele memoriei, cuvintele curg neîncetat, precum ploaia calmă şi caldă din cer în inima pământului. Treptat, muzica se strecoară, deschizi şi pătrunzi prin noi lumi, în toate părţile pare să zbori. Un pas. Un salt de octavă.
Irina Lucia Mihalca – versuri
Lumină-n veşnicie Suntem călători pe cont propriu, trenul pornit în călătoria descoperirii de sine, adunând toate sunetele împrăştiate, acea uimire a deschiderii ochilor şi provocării simţurilor, abur nediminuat la marginea prăpastiei. La un moment dat, fiecare înoată în propria durere, calcinându-şi mlaştinile, uscându-le la soare, lăsându-le să se-albească de trecut, de prezent,
Irina Lucia MIHALCA: DINCOLO DE LUNTREA VISULUI (POEME)
CEASORNICARUL TIMPULUI Astăzi, marţi, de dimineaţă, pe strada mea, la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă. Purta o pancartă – Reparăm, pentru o zi, timpul ceasurilor, drept plată, ultimele nouă secunde! – (pe masă diverse obiecte împrăştiate străluceau în raza oglinzii) Grăbiţi oamenii trec mai departe, doar unii schiţează un mic zâmbet: Hm, …
Irina Lucia Mihalca – poesis
Cronicile vii ale Dionului Istoria s-a scris, într-o lumină argintie, în pietre albite de vremuri, prin haos şi zgomot, în file-ngălbenite şi manuscrise din biblioteci, unele arse prin timp, pe vase, pe lespezi, relicve, în inimi şi-n noi, memoria transmisă mai departe, iar pentru cei care au ochi să vadă şi suflet să simtă, istoria …
Irina Lucia Mihalca – poesis
Cea mai frumoasă carte Eliberat de tot şi de toate, gândul străbate universul, auzit eşti, totul se imprimă. Pe litere, pe silabe, cu fiecare vers, din filă în filă şi printre rânduri ai s-o citeşti. O carte mereu nouă, nesfârşită! Prin fiecare gând, prin fiecare trăire o cauţi şi-o regăseşti.
Irina Lucia Mihalca – poesis
Ca visul din vis… Pe treptele gândului îţi derulezi viaţa de la înălţime, ca pe un peisaj privit de la distanţă, proiectând lumina reflectoarelor. În mişcare e totul. Lumină, întuneric şi culori. Îţi croieşti propriul drum. Laşi cuvintele să se aşeze, elogiu adus necunoscutului. Un strigăt, o chemare printr-un fir de legatură între viaţă şi …
Irina Lucia Mihalca – versuri
Reamintirea Uneori trupul, prin sarea pământului, fără să vrea, fără să ştie, refuză să te-asculte, se clatină, nu urcă scări, o continuare a nopţii petrecute fără mine. Să nu calci frunzele căzute, acolo vibrează pământul, acolo speranţele nu mor, doar gândurile albite în noua zi! …………………………………………….. În razele luminii neînserate urmăreai sclipirile din ochii mei …
Irina Lucia Mihalca – versuri
Ți-e… Ți-e a soare, ți-e a ploaie de vară, ți-e a liniște, ți-e a verde crud și mireasmă de primăvară, ți-e a lacrimă, ți-e a zâmbet și lumină, ți-e a splendoare și-aromă de toamnă, ți-e a cântec, ți-e a susur de izvor, ți-e a fulgi zglobii de zăpadă, ți-e a val, azur și mare, ți-e …
Irina Lucia Mihalca – versuri
Liniştea din cartea ei Tot ce-ţi poţi imagina este real. E o vreme să te îndrăgosteşti. Lacrimi, dureri şi tu, ca un copac în noiembrie, galben-roşu şi trist. Nici clipele nu mai cred că exişti. Între pietrele măcinate de timp, în curgerea cuvintelor necântate e liniştea din cartea ei ascunsă.
Irina Lucia Mihalca – versuri
Să ascultăm cântecul din adâncuri Luţziafiru di dzuâ şhi’di noapti, un primitu eshţzâ cu pirpirunji aroşhii, şhi njirli, şhi limunii, şhi pirâ, tuti di anvârliga! * Somnul minţii nu are un scop, un zbor peste apele-oglindite de stele, o mare cu valurile care se sparg de ţărmul sufletelor noastre, un foc biruit de apă. O …
Irina Lucia Mihalca – versuri
Taina inimii Printre iluziile din palma cerului ne continuăm drumul. Ca prin vis s-a stins acea muşcată albă-nflorită… Cum este realitatea, îngerule? – Nu aşa cum ne-o dorim, nu aşa cum este! Dar lumea cum este? – Nicicum, prin orice ne complicăm! Doar iubirea nu se complică, ea, pur şi simplu, curge, fluviul acela de …
Irina Lucia Mihalca – versuri
Un popas în eternitate Ascultă cântecul păsării în zbor, ascultă… Vântul departe îi poartă trilurile, redându-le clipei intens trăite cât veșnicia. Certitudine. Claritate. Născute din cântecul ciocârliei, petale de tăcere plutesc pe râul de cuvinte.
Irina Lucia Mihalca – poesis
Va veni o zi… Va veni o zi când toate cuvintele se vor întoarce uimite din depărtările trecutului, chiar dacă nu şi-au găsit destinatarul. Va veni o zi când toate cuvintele, tăcute, dezgolite, desprinse şi înălţate, se vor întoarce risipite în paginile albe ale clipelor noastre, printre amintirile vii, cu primul şi ultimul cuvânt, şirag …
Revista Melidonium fondată 2009
