Aşteptarea… Aşteptarea e atunci când ai auzit că-n piept îţi arde dorinţa de tine, hai, smulge durerea din floarea tăcerii, durerea care-i umbreşte ochii, te uiti în jur şi vezi cum braţele cuprind doar neantul, un vis, o lume spectrală în care te pierzi în apa vie a iubirii, chiar dacă pământul de sub tălpile …
Arhiva tag-ul: Irina Lucia Mihalca
Irina Lucia Mihalca – versuri
La sortie de labyrinthe Traduction par: Gabriela Tudose Des instants brûlent à la fondation des temples, en ébranlant leurs dalles, on sent la plainte des chaînes. Plus loin du soleil, l’île vierge émergée de la mer ( on y pénètres avec des frissons ).
Irina Lucia Mihalca – poesis
Simboluri efemere În această dimineață, ceva s-a pierdut pe drum, vântu-mi șoptește nerăbdător cuvinte solitare, o trecere fugară ce-și poartă pașii într-un timp topit în cerul albastru, o pasăre nedumerită se-agață de-o ramură subțire, ca o mână ce coboară ușor, molatic, pe strunele tăcute.
Irina Lucia Mihalca – poesis
Din picături sunt toate Din mişcarea gândurilor apar emoţiile, plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă, răspunsurile te-aşteaptă, iluzii sunt, în urmă foşnesc gânduri, emoţii, stări, ataşamente, în vârtejul lor nu eşti tu, în prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu. Dacă a vedea înseamnă a crede, oare, este şi adevărat?
Irina Lucia Mihalca – poesis
Reîntregirea Lumina nevăzută străbate culoarele memoriei, cuvintele curg neîncetat, precum ploaia calmă şi caldă din cer în inima pământului. Treptat, muzica se strecoară, deschizi şi pătrunzi prin noi lumi, în toate părţile pare să zbori. Un pas. Un salt de octavă.
Irina Lucia Mihalca – versuri
Lumină-n veşnicie Suntem călători pe cont propriu, trenul pornit în călătoria descoperirii de sine, adunând toate sunetele împrăştiate, acea uimire a deschiderii ochilor şi provocării simţurilor, abur nediminuat la marginea prăpastiei. La un moment dat, fiecare înoată în propria durere, calcinându-şi mlaştinile, uscându-le la soare, lăsându-le să se-albească de trecut, de prezent,
Irina Lucia MIHALCA: DINCOLO DE LUNTREA VISULUI (POEME)
CEASORNICARUL TIMPULUI Astăzi, marţi, de dimineaţă, pe strada mea, la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă. Purta o pancartă – Reparăm, pentru o zi, timpul ceasurilor, drept plată, ultimele nouă secunde! – (pe masă diverse obiecte împrăştiate străluceau în raza oglinzii) Grăbiţi oamenii trec mai departe, doar unii schiţează un mic zâmbet: Hm, …
Irina Lucia Mihalca – poesis
Cronicile vii ale Dionului Istoria s-a scris, într-o lumină argintie, în pietre albite de vremuri, prin haos şi zgomot, în file-ngălbenite şi manuscrise din biblioteci, unele arse prin timp, pe vase, pe lespezi, relicve, în inimi şi-n noi, memoria transmisă mai departe, iar pentru cei care au ochi să vadă şi suflet să simtă, istoria …
Irina Lucia Mihalca – poesis
Cea mai frumoasă carte Eliberat de tot şi de toate, gândul străbate universul, auzit eşti, totul se imprimă. Pe litere, pe silabe, cu fiecare vers, din filă în filă şi printre rânduri ai s-o citeşti. O carte mereu nouă, nesfârşită! Prin fiecare gând, prin fiecare trăire o cauţi şi-o regăseşti.
Irina Lucia Mihalca – poesis
Ca visul din vis… Pe treptele gândului îţi derulezi viaţa de la înălţime, ca pe un peisaj privit de la distanţă, proiectând lumina reflectoarelor. În mişcare e totul. Lumină, întuneric şi culori. Îţi croieşti propriul drum. Laşi cuvintele să se aşeze, elogiu adus necunoscutului. Un strigăt, o chemare printr-un fir de legatură între viaţă şi …
Revista Melidonium fondată 2009
