Arhiva tag-ul: Marin Ifrim

”Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu” de Ion N. Oprea (XV)

Există pasaje în această carte a domnului Ion N. Oprea, în care, oricât de critic ai vrea să fii, ca om, ca scriitor și cititor, să nu cedezi sentimentalismului. Sunt rânduri în care, ca la o radiografie celestă, în care i se vede în clar sufletul marelui poet: ”A succese și deziluzii, decepții chiar. A …

Continue reading »

Maein Ifrim: Litere căzute în sângele vântului Nepoatei mele, prințesa Mara de Miloșești

Nu am ureche muzicală dar muzica îmi stoarce lacrimi. Îmi cântă epiderma Vezuviană. Am rămas cu auzul în urmă, de parcă aș pândi șobolani. Îi ascult Pe Dan Spătaru, pe Mirabela Dauer (Doamne, ce frumos cântă din versurile lui Macedonski!), pe Alifantis și pe cei dintotdeauna: Celentano, Romica, Cutugno Mercury, Sinatra etc. Muzică mai bună …

Continue reading »

Dialog între Ion Aldeniu și Marin Ifrim (III): ,,Mi-ar fi plăcut ca, la Buzău, să existe o academie de teatru !”…

Ion Aldeniu: Care e primul actor pe care l-ați văzut ”în carne și oase”? Marin Ifrim: Dem Rădulescu. La Brăila. Aveam vreo 14 ani și, chiar în centrul orașului, la capătul dinspre Dunăre al Bulevardului Republicii, așa era denumit atunci, a oprit, exact în dreptul meu, un microbuz din care a coborât marele Dem Rădulescu. …

Continue reading »

Literatura din ,,Literadura,,

A apărut numărul 3/2017 al revistei trimestriale buzoiene „Literadura”, o publicație care poartă amprenta inconfundabilă a poetului, publicistului și comentatorului literar Teo Cabel. E greu de spus ce e mai atractiv în acest număr foarte pedant, echilibrat ca spațiu și conținut. Efectul de lumină lină este dat încă de la prima copertă, iar interiorul revistei …

Continue reading »

Despre frumusețea inteligentă: Adriana Trandafir

Din istoria Teatrului ”George Ciprian” Ce-ți e și cu gusturile care nu se discută. De-a lungul timpului mi-am făcut o părere simplă despre frumusețe. Mă refer la orice fel de frumusețe, începând cu natura și terminând cu arta. Am avut șansa să văd și frumusețea bretonată de mari pictori ai planetei. Am avut acces la …

Continue reading »

Omagii pentru Gheorghe Neagu și pentru ”Oglinda literară”

Ne mor cuvintele fără de arginți, viața noastră literară e muncită în gând Fără să mai fie tipărită. Suntem ca stafiile, nu prea mai avem reviste. În vremuri bune, firești adică, mă uitam în ”Oglinda literară” din Focșani, revista lui Gheorghe Neagu, admirând până și scrierile Unora care nu-mi plăceau de la mama natură. Acum …

Continue reading »

Creierul e ca iarba, crește oriunde, cu sau fără voia lor

Vrea să priceapă, să supraviețuiască, să controleze la sânge locul în care Stă fără somn. Corpul meu ar putea fi numai creier, dar nu se poate, controlul Minții e zugrăvit în biserici afumate de lumânări electrice. Uneori tot corpul Îmi încape în creierul mic. Confortabil. Sunt în creier și invers. Asta nu înțeleg milițienii timpului. …

Continue reading »

Marin Ifrim – Porcii patriei

  Eu de ce trebuie doar să scriu, să-mi văd de scrisul meu mărunt,iar ei, porcii patriei, să aibă cuvântul viu, nu înţeleg nici în ruptul. Nici cu toporul. Mi s-a tot spus să-mi văd de scrisul meu.Că de restul se ocupă ei. Guiţătorii tricolori. Scrisul meu nu are belciug în rât. E doar scris. …

Continue reading »

Marin Ifrim – poeme

Viața cuvintelor Ce sunt cititorii mei dacă nu câțiva miliardari ai cuvintelor? Îmi iubesc Cititorii fără să storc rime electorale. Poemele mele iubesc și micii Mei dușmani, mărunțișurile dintre orgolii. Așa vor versurile mele, să Iubesc toate căile unde se duc literele, toți ochii de cititori inclusiv în stele. Plăcerea dintre cuvinte, e ca vidul …

Continue reading »

Marin Ifrim – Unde Eminescu plângea pe umerii spațiului

Ești aer pur și simplu, mi-e dor de tine și când ești lângă mine. Ce minte Rătăcită am. Nici nu știu care ești tu. Mă uit sub stele, ești mereu Undeva, unde Eminescu plângea pe umerii spațiului. Doamne, ce te Iubesc. Și nici măcar nu știu dacă exist. Ești aer pur și simplu, îmi simt …

Continue reading »