Arhiva tag-ul: Marin Ifrim

”Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu” de Ion N. Oprea (XV)

Există pasaje în această carte a domnului Ion N. Oprea, în care, oricât de critic ai vrea să fii, ca om, ca scriitor și cititor, să nu cedezi sentimentalismului. Sunt rânduri în care, ca la o radiografie celestă, în care i se vede în clar sufletul marelui poet: ”A succese și deziluzii, decepții chiar. A …

Continue reading »

Maein Ifrim: Litere căzute în sângele vântului Nepoatei mele, prințesa Mara de Miloșești

Nu am ureche muzicală dar muzica îmi stoarce lacrimi. Îmi cântă epiderma Vezuviană. Am rămas cu auzul în urmă, de parcă aș pândi șobolani. Îi ascult Pe Dan Spătaru, pe Mirabela Dauer (Doamne, ce frumos cântă din versurile lui Macedonski!), pe Alifantis și pe cei dintotdeauna: Celentano, Romica, Cutugno Mercury, Sinatra etc. Muzică mai bună …

Continue reading »

Dialog între Ion Aldeniu și Marin Ifrim (III): ,,Mi-ar fi plăcut ca, la Buzău, să existe o academie de teatru !”…

Ion Aldeniu: Care e primul actor pe care l-ați văzut ”în carne și oase”? Marin Ifrim: Dem Rădulescu. La Brăila. Aveam vreo 14 ani și, chiar în centrul orașului, la capătul dinspre Dunăre al Bulevardului Republicii, așa era denumit atunci, a oprit, exact în dreptul meu, un microbuz din care a coborât marele Dem Rădulescu. …

Continue reading »

Literatura din ,,Literadura,,

A apărut numărul 3/2017 al revistei trimestriale buzoiene „Literadura”, o publicație care poartă amprenta inconfundabilă a poetului, publicistului și comentatorului literar Teo Cabel. E greu de spus ce e mai atractiv în acest număr foarte pedant, echilibrat ca spațiu și conținut. Efectul de lumină lină este dat încă de la prima copertă, iar interiorul revistei …

Continue reading »

Despre frumusețea inteligentă: Adriana Trandafir

Din istoria Teatrului ”George Ciprian” Ce-ți e și cu gusturile care nu se discută. De-a lungul timpului mi-am făcut o părere simplă despre frumusețe. Mă refer la orice fel de frumusețe, începând cu natura și terminând cu arta. Am avut șansa să văd și frumusețea bretonată de mari pictori ai planetei. Am avut acces la …

Continue reading »

Omagii pentru Gheorghe Neagu și pentru ”Oglinda literară”

Ne mor cuvintele fără de arginți, viața noastră literară e muncită în gând Fără să mai fie tipărită. Suntem ca stafiile, nu prea mai avem reviste. În vremuri bune, firești adică, mă uitam în ”Oglinda literară” din Focșani, revista lui Gheorghe Neagu, admirând până și scrierile Unora care nu-mi plăceau de la mama natură. Acum …

Continue reading »

Creierul e ca iarba, crește oriunde, cu sau fără voia lor

Vrea să priceapă, să supraviețuiască, să controleze la sânge locul în care Stă fără somn. Corpul meu ar putea fi numai creier, dar nu se poate, controlul Minții e zugrăvit în biserici afumate de lumânări electrice. Uneori tot corpul Îmi încape în creierul mic. Confortabil. Sunt în creier și invers. Asta nu înțeleg milițienii timpului. …

Continue reading »

Marin Ifrim – Porcii patriei

  Eu de ce trebuie doar să scriu, să-mi văd de scrisul meu mărunt,iar ei, porcii patriei, să aibă cuvântul viu, nu înţeleg nici în ruptul. Nici cu toporul. Mi s-a tot spus să-mi văd de scrisul meu.Că de restul se ocupă ei. Guiţătorii tricolori. Scrisul meu nu are belciug în rât. E doar scris. …

Continue reading »

Marin Ifrim – poeme

Viața cuvintelor Ce sunt cititorii mei dacă nu câțiva miliardari ai cuvintelor? Îmi iubesc Cititorii fără să storc rime electorale. Poemele mele iubesc și micii Mei dușmani, mărunțișurile dintre orgolii. Așa vor versurile mele, să Iubesc toate căile unde se duc literele, toți ochii de cititori inclusiv în stele. Plăcerea dintre cuvinte, e ca vidul …

Continue reading »

Marin Ifrim – Unde Eminescu plângea pe umerii spațiului

Ești aer pur și simplu, mi-e dor de tine și când ești lângă mine. Ce minte Rătăcită am. Nici nu știu care ești tu. Mă uit sub stele, ești mereu Undeva, unde Eminescu plângea pe umerii spațiului. Doamne, ce te Iubesc. Și nici măcar nu știu dacă exist. Ești aer pur și simplu, îmi simt …

Continue reading »

Marin Ifrim: De-asta îl iubesc pe Lucian Blaga

Sunt peste tot unde lipsește ceva. Nu sunt de găsit. Azi am văzut Lacrimi ca și cum eu aș fi tunat și fulgerat în propria mea lipsă. O femeie plângând că nu mai exist. O secundă de lipsă în plus. Ce vremuri peste inima mea buruienoasă. Sunt iubit de viață. E Din ce în ce …

Continue reading »

Marin Ifrim – Locuiesc într-un înger

Nu sunt singur. Locuiesc într-un înger. E cumva ca în lacurile Placentare ale mamei. Ca-n sânul lui Avram. Ca-n Rai. Văd cum dorm. Văd vise. Văd trecutul și viitorul. Sunt prezent Oriunde vrea sufletul meu. Sunt călare pe un înger, ca și cum Aș fi un sălbatic în căutare de ceaiuri stelare. Câtă răbdare Pe …

Continue reading »

Un rebut astronomic

Nu îmi mai place uniforma de om. De om cu umeri. Mă gândesc și La cei cu umeri înstelați. Omul e prost croit încă de la căderea din Rai. Aș zice că Adam a dormit pe propria sa pernă. Ca filozoful Andrei Pe explicații limboase. Mă uit la viață ca la ceva separat de mine, …

Continue reading »

Marin Ifrim – Intind mâna spre aceste cuvinte, cum mutul își simte limba

Vreau să mă duc și eu la un academician, cu versuri cu tot, să-i spun că am I(r)nima în centru, între plămâni, nici în dreapta nici dincolo. Și că tot timpul Am o gură care vorbește fără ia, de la ei, vorbitorii. Nu mă mai Obosesc, peste tot, toate gurile sunt de canal. Ai zice …

Continue reading »

Marin Ifrim – Femeile au nevoie de sâmburii cuvintelor goale

Deși frumoase, femeile din cărțile lui Cărtărescu nu pot face rost de un Premiul Nobel. Nu vor morții: Nichita, Sorescu, Blaga etc. Chiar și Norman Manea, un scriitor foarte notabil. Pentru că sunt ademenitoare, precum sirenele, din ceara urechilor Lui Ulise, cel mai simpatic grec al meu, după nepotul Alexandros. Ademenitoare și nimic mai mult. …

Continue reading »

Marin Ifrim – Şi se tot duc în fruntea Ţării, ca păduchii

Ne părăsesc politicienii, e un delir tăcut în tăcerile noastre, vă daţi Seama ce-o să însemne viaţa noastră fără ei, fără latrinile lor dinţate. Se duc, cu discursuri şiroind a bale, se tot duc şi nu lasă în urmă decât Măsele scoase, dinţi cariaţi, ţară fără măduvă. Şi se tot duc În fruntea Ţării. În …

Continue reading »

Marin Ifrim – După 40 de zile, un poem uscat

Aici și acum, un preot și-un dascăl murmură iarbă verde în farfurii. Ce fețe Cutate, cu mici excepții, parcă ar tuna și ar fulgera îngerii muți din pământul Celui care e numai pământ de apă și flori. Un cântec scurt, trecut prin harfele Cromatice ale bisericii, un semn scurt spre ultimul drum al celui care …

Continue reading »

Marin Ifrim – Vorbe din plămâni

Cum mai poți scrie poezie acum, în acest secol furat, îmi zice o voce minerală. Nu am niciun răspuns, nu sunt la vreo teză pentru doctorat. Sunt doar aici, în text Cu gândul la ai mei, nu răspund. Îmi scriu viața. Poezia încă nu are o definiție, Va veni și vremea să dau declarații despre …

Continue reading »

Din culisele Teatrului „George Ciprian”

Dintre toţi cei care au scris despre fabuloasa piesă a lui George Ciprian, “Omul cu mârţoaga”, de la George Călinescu şi până la Valentin Silvestru, cel mai pedant şi mai fin comentator mi se pare a fi Florin Faifer. În cartea sa, “Incursiuni în istoria literaturii dramatice româneşti”, apărută la Editura “Universitas XXI”, în 2010, …

Continue reading »

Dramaturgul George Ciprian despre „vacanțele de la Mogoșoaia”

La data de 21 martie 1964, la venerabila vârstă de 81 de ani, dramaturgul George Ciprian se adresa directorului Centralei Editoriale, vizibil marcat de vârstă și de neajunsuri, trecând de la agonie la extaz într-un stil de actor hârșit: ,,Mult onorate tovarășe Trancă,/Am plâns. Și mă gândeam să pun punct și scrisorii mele – dar …

Continue reading »

Shakespeare a trecut şi pe la Teatrul „George Ciprian” !

Răsfoind prin arhive, am dat peste pliantul premierei buzoiene a piesei „A douăsprezecea noapte”, fabuloasa comedie a lui W. Shakespeare. Piesă montată pe scena Teatrului „George Ciprian”, în 1996, în chiar anul înfiinţării teatrului respectiv, în regia artistică a cunoscutului profesor universitar Gelu Colceag, secondat de Radu Gabriel, regizor şi conferenţiar universitar, buzoian de origine, …

Continue reading »

Din istoria Teatrului „George Ciprian”: Cum a fost botezat Faraon V

Dintre toate cronicile teatrale, despre opera dramaturgului de origine buzoiană, un „diagnostic”precis l-a dat, fără îndoială, cel mai rafinat critic literar al epocii,marele Eugen Lovinescu, rămas, din păcate, în memoria multor români, drept tatăl scriitoarei anticomuniste Monica Lovinescu, uitându-se că, totuşi,e vorba despre un critic mai instrumentat chiar şi decât „divinul” George Călinescu. Iată ce …

Continue reading »

Un mic omagiu postum pentru o mare actriță: Ruxandra Sireteanu!

  Am aflat de dispariția actriței Ruxandra Sireteanu la vreo jumătate de an după această tragică întâmplare, apoi, după încă vreo jumătate de an, am găsit pe site-ul Revistei Teatrale Radio un articol dedicat ei, postat (și, probabil, scris) de Costin Tuchilă, pe 18 februarie 2014, în aceeași zi în care distinsa actriță a „debutat” …

Continue reading »

Eu nu ți-am oferit decât neputințe

Fiecare își caută locul ideal, drumul cel mai scurt spre pierzanie. Nu există reguli și nici exemple. Omul politic gustă zilnic rahat imunitar. Femeia ușuratică se visează om politic. Omul politic e și un pic de doctor în fecalele țărișoarei. Țărișoara e în rahat. Noi suntem rahatul. Ne-au afundat până la gât în propria noastră …

Continue reading »

Greu de ales. Cu Papaiani în suflet!

  De multe ori m-am tot întrebat care a fost cel mai frumos moment al meu din cei aproape cinci ani în care am fost angajat la Teatrul “George Ciprian”. Încă nu mă pot decide, totul a fost atât de greu şi de miraculous, încât fiecare secundă petrecută printre mari actori români mi se pare …

Continue reading »

Marin Ifrim: Din lumea lui Urmuz, fostului planton de la Cercul Militar Buzău, ASR Principele Radu al României, i se dă Rapaportul

Am primit un mesaj redirecționat, o invitație prin ricoșeu la o ”Prezentare de carte regală în prezența ASR Principele Radu al României la Buzău”. Las de-o parte această formulare simandicoasă, formolată, și spun doar atât: Aici la Buzău, acum mulți ani, cam în vremurile în care Băsescu saborda România, i-am prezentat o carte lui ASR …

Continue reading »

Marin Ifrim – Și maimuțele au grădini zoo

Despre parlamentarul Radu Boureanu am scris la greu, cum se spune. Eu îl văd pe acest politician doar ca pe o lăcustă vorace de viață și de toate cele trecătoare. Faptul că acum are o problemă cu fiica sa, ar trebui să ne lase reci pe toți cei care se uită, uneori din întâmplare, la …

Continue reading »

Interviu cu Geo Costiniu

Geo Costiniu: „Să inaugurezi un teatru, este  un privilegiu rarisim”! Ca şi în cazul lui Sebastian Papaiani, Emil Hossu şi Mircea Diaconu , pentru mine, apariţia lui Geo Costiniu pe scena buzoiană, la primele repetiţii ale piesei cu care s-a inaugurat Teatrul ”George Ciprian”, a fost ca şi cum aş fi trăit aievea un vis din …

Continue reading »

Marin Ifrim: George Ciprian văzut de universitarul Florin Faifer, inclusiv ca pamfletar!

Graţie prozatorului şi dramaturgului buzoian Corneliu Staicu, sunt în posesia excepţionalului volum „Incursiuni în istoria literaturii dramatice româneşti”, cu subtitlul „Regăsiri”, carte ajunsă la a treia ediţie „revăzută şi adăugită”, semnată de Florin Faifer. Obişnuit cu lecturile ceva mai „palpabile”, ale unor critici de teatru precum regretaţii Mircea Ghiţulescu şi Valentin Silvestru, dar şi atent …

Continue reading »

Marin Ifrim – Evocări din culise

Despre „Omul cu mârţoaga”, cea mai bună piesă a lui George Ciprian, s-a scris foarte mult şi, fără excepţii, numai de bine, începând de la George Călinescu şi până la Valentin Silvestru. George Ciprian a fost un fenomen al dramaturgiei româneşti, sesizat ca atare de critica de specialitate. Numele său nu lipseşte din nici o …

Continue reading »

Marin Ifrim: Georgică Manole, un eseist inconfundabil

Dincolo de pasiunea scrisului, o pasiune care, cu timpul, poate deveni rutină, sau chiar viciu, scriitorul obişnuit ar trebui să aibă în vedere, că, în primul rând, el însuşi se trage din cititorul plecat în viaţa literară de la kilometrul zero: alfabetul. Dacă, mai târziu, cititorul devine critic, eseist sau istoric literar, asta e o …

Continue reading »

Shakespeare a trecut şi pe la Teatrul „George Ciprian”!

Răsfoind prin arhive, am dat peste pliantul premierei buzoiene a piesei „A douăsprezecea noapte”, fabuloasa comedie a lui W. Shakespeare. Piesă montată pe scena Teatrului „George Ciprian”, în 1996, în chiar anul înfiinţării teatrului respectiv, în regia artistică a cunoscutului profesor universitar Gelu Colceag, secondat de Radu Gabriel, regizor şi conferenţiar universitar, buzoian de origine, …

Continue reading »

Marin Ifrim: Interviu cu George Stoian

George Stoian : “ Cântarea României nu a fost inventată de Ceauşescu, ea a apărut pe vremea lui Carol al II-lea” Marin Ifrim: – Domnule George Stoian, vă propun să începem cu… începutul: Când şi cum aţi realizat faptul că, în această lume există teatru ca artă, ca instituţie?… George Stoian: – Dacă e să …

Continue reading »

Victor Radovici: „Copiii vin la teatru cu sufletul curat”

Victor Radovici a fost unul dintre cei mai interesanţi colaboratori ai Teatrului „George Ciprian”. El a fost şi unul dintre entuziaştii care au fondat Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Între 1960 şi 1964 a jucat la Teatrul „Toma Caragiu. Din 1964 se dedică teatrului pentru copii, ca actor şi ca regizor. În 1984 devine director …

Continue reading »

Interviu cu Sebastian Papaiani

Sebastian Papaiani: „Dacă joci rolul unui rege, când te duci la piaţă să iei legume nu te poţi comporta ca un rege” Marele actor Sebastian Papaiani face parte din trupa de aur care a inaugurat teatrul buzoian, cu premiera „Omul cu mârţoaga”. A interpretat rolul „Varlaam”, prietenul arhivarului Chirică (Mircea Diaconu) alături de alte nume care …

Continue reading »