Arhiva tag-ul: Mihai Merticaru

Mihai Merticaru – versuri

Răsărit și Apus   Învăluit în umbre şi erori, pe căi de nimeni ştiute, ai răsărit din uitarea de dincolo de orizontul echivocului, hotar nedeslușit, ai înșfăcat din mers o halcă de pustiu din cotidianităţile existenţiale înecate într-o lacrimă și te-ai trezit într-un coșmar, bâjbâind prin foșnetul prăbușirilor iminente, pășind pe puntea nimicului, viscolit de cenușa …

Continue reading »

Mihai Merticaru – poesis

SONETUL INVENTIVITĂȚII Fără tine aș bâjbâi într-un pustiu, Pământul mi-ar părea o colivie, Iar flacăra ce-aprinde-o poezie În altă stea ar arde fără s-o știu. De Domnul mi-ai fost hărăzită mie Din lungi așteptări și picuri de târziu Când cerul a devenit mai azuriu Și s-a făcut lumină-n-mpărăție.

Continue reading »

Mioara Bahna – Mihai Merticaru: Zbor lăuntric / Inward flight

Volumul bilingv, român-englez, al lui Mihai Merticaru – Zbor lăuntric / Inward flight, Editura Ideal, Chișinău, 2017 –prin versurile din incipit, care aduc o perspectivă asupra Genezei (Facerea), propune o imersiune în sine, spre a revedea-dezvălui (re)evalua evoluția ființei ab origine, pendulând între grav și ludic: Dumnezeu și-a muiat degetul în praful / unei stele, …

Continue reading »

Mihai Merticaru: VIS ŞI ABIS

SONETUL -REGELE POEZIEI Alături de glosă, rondel, pantum, gazel, triolet, haiku, sextină si altele, sonetul reclamă o formă fixă de creaţie, o structură destul de inflexibilă, din care, în mod paradoxal, îşi extrage supleţea şi farmecul, adjudecându-şi titlul de rege al poeziei. Sonetul este un poem alcătuit din 14 versuri endecasilabice, organizate în două catrene …

Continue reading »

Mihai Merticaru: Poesis

SONETUL UBICUITĂŢII (l) În ziua cu trei dimineţi în frunte, Cu luceferi și muzică celestă, Esenţa Sfântului Duh se atestă, Către Dumnezeu Tatăl, sacră punte. O părere mai mult decât onestă S-ar încurca în multe amănunte, Adevărul, încercând să-l înfrunte Cu-o argumentare voit agrestă.

Continue reading »

Mihai Merticaru – Coroană de sonete

(SONETELE FEMEII) I Sonete, fără ea,nu s-ar mai scrie, Florile n-ar mai răsări în sere, Nici albinele n-ar mai face miere, Aştrii s-ar rătăci prin galaxie, Pământul n-ar mai avea emisfere, Seva n-ar urca în viţa de vie, Calea nu ne-ar mai fi în colilie, Soarele din cer s-ar vedea cum piere. Femeia-i forţa de …

Continue reading »

Mihai Merticaru – Parisul

1 Zi și noapte, Parisu-i feerie, Un ocean de culori și de lumină, Izvor de încântare deplină, Cu-o mie de ispite te îmbie. Lucrare satanică sau divină Te transpune în altă galaxie, Cu sadism te ucide și te-nvie, Iar surprizele nu se mai termină. Întreaga lume și-a dat întâlnire La Turnul Eiffel și-n mii de …

Continue reading »

Mihai Merticaru

Poem de dragoste „Mă iubești ?”, întreabă Semiramida alintându-se. „Nespus de mult…”, „Mult… cât de mult ?” Nabucodonosor stă câteva clipe pe gânduri, câteva ceasuri, câteva săptămâni, după care poruncește să se înalțe grădinele suspendate și începe să prindă trup astral, în inima deșertului, una dintre cele șapte minuni ale lumii, oază de eternitate, de …

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

FACEREA Într-o zi cât un an, Dumnezeu şi-a muiat degetul în praful unei stele, l-a presărat peste umbra unui zbor de înger, l-a amestecat cu un cântec adormit într-un gând, l-a trecut prin flacăra nestinsă a singurătăţii colorate, a turnat o părticică din ecoul

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

SONETUL IUBIRII (I) Te-am zărit în a clipei catedrală, La lumina unui fulger globular, În cinstea ta, corul intona tropar, Era un mare spectacol de gală. Secunda s-a făcut cât un an solar, Soare intrat-a-n eclipsă totală, În cer, tensiune fenomenală Şi-am dedus că Domnul mi-a trimis un dar. Păreai sau erai chiar total absentă, …

Continue reading »

Mihai Merticaru: Poesis

Sonetul muzei Ştiu că minţi frumos când spui că mă iubeşti, Doar alba minciună-i bun medicament, Distruge microbul cel mai virulent Al tristeţii şi-al altor boli sufleteşti.

Continue reading »

Mihai Merticaru – poesis

CHIP FĂRĂ CHIP Sprijinit în cârjele melancoliei, cu buzunarele pline de finitudini, șchiopătând prin funinginea mileniului covârșitor de absurd, în ritmul melodiei vieţii, meditezi la o moarte de probă, cădere în haos, în ecoul stării de a inexista, traversând o vale întunecoasă care te aruncă în propria abisalitate

Continue reading »

Constantin Mănuță – Geometrie și armonie în sonetele lui Mihai Merticaru

Sonetele lui Mihai Merticaru din Flacăra din piatră, al șaisprezecelea volum de versuri al său, apărut la Editura Inspirescu, 2015, Satu Mare, reprezintă o continuare a temelor și motivelor poetice din celelalte volume, o deschidere spre cosmic, natură, vital și elementar. Propensiunea spre arta sonetului derivă și din mărturisirea sinceră a autorului, care se consideră …

Continue reading »

Mihai Merticaru – sonete

SONETUL FERICIRII Anotimp cu soare-i orice iubire, Sufletu-ţi dansează cu pasărea-n zbor, Pământul sare şi el într-un picior, Planetele toate îşi ies din fire. Fericirea cântă, gâlgâie-n izvor, Clipa se lățește-n nemărginire, Astrele nu contenesc să se mire, Horă largă-i bucuria tuturor.

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

MERTICARU, Mihai (20 iunie 1938, Rediu, judeţul Neamţ), poet, eseist şi gazetar. Absolvent al Facultǎţii de Filologie a Universitǎţii “Al. I.. Cuza” din Iaşi (1960-1965). A funcţionat ca profesor titular în Piatra-Neamţ (1968-1974) şi ca redactor la ziarul “Ceahlǎul” din aceeaşi localitate. Din anul 2000 face parte din colegiul redacţional al revistei de literaturǎ şi …

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

Un căpcăun turbat (variantă) Un căpcăun turbat, cu ochi de vasilisc, Căzut în cap din amețeala unui pisc, S-a aciuat pe lângă noi, chiar în grădină Spurcând cu bale florile din rădăcină.

Continue reading »

Mihai Merticaru – sonete

FEMEIE Cine ţi-a îngropat comoară-n piept, În ameţitoarele coapse, viori Şi sub sprâncenele negre, doi sori A fost Creatorul cel mai înţelept. Pentru tine-a născocit atâtea culori, Mie mi-a alungat somnul, să rămân deştept, Necontenit să veghez, să te aştept, Ca nu cumva, în altă grădină, să zbori.

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

VIAŢĂ BEATĂ Viaţă beată,spectacol de circ banal, Decor fastuos de carton colorat, Oroare călătoare pe drum barat, Umbră deghizată căzută sub val, Derizoriul cu păcatul împăcat, Zădărnicie cu deznodământ fatal, Haină veche cumpărată de la telal, Visul ultragiat,mereu amânat.

Continue reading »

Mihai Merticaru – sonete

SONETUL FERICIRII Anotimp cu soare-i orice iubire, Sufletu-ţi dansează cu pasărea-n zbor, Pământul sare şi el într-un picior, Planetele toate îşi ies din fire. Fericirea cântă, gâlgâie-n izvor, Clipa se lățește-n nemărginire, Astrele nu contenesc să se mire, Horă largă-i bucuria tuturor.

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

          SONETUL POETULUI (II) În foc și vâltoare cine s-avântă? Cine nu dă înapoi cu sfială? Cine vopsește cerul cu sineală Când ziua cu noaptea se iau la trântă? E cel ce nu știe de osteneală, El, care de nimic nu se-nspăimântă, Decât de legile din Cartea Sfântă, Și tot viseaz-o …

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

Îmbărbătare Când dulcea nostalgie-mi cere vamă, Gândul îmi zboară spre satul natal, Pe unde s-au succedat val după val Strămoşi semeţi cu coifuri de aramă, Ce-mi mişună prin sânge-n ritm triumfal Şi fără-ncetare la ei mă cheamă, C-au rămas aceiaşi oşteni de seamă În eternul imperiu sacerdotal.

Continue reading »

Urări de Crăciun

Dragi prieteni, Vine Crăciunul! Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos se apropie! Vin roi roind colindele să ne lumineze Calea spre Credinţă, Nădejde şi Dragoste… Să uităm, pentru o clipă, cât o viaţă, tot ce este rău, ce este murdar şi să ne tratăm cu iubire aproapele. Să nu uităm că suntem efemeri pe această lume, …

Continue reading »

Coman Şova, un poet al spaţiului nemţean

Născut la 18 octombrie 1933, în Bucureşti, unde locuieşte de 60 de ani, poetul   Coman Şova şi-a petrecut primii 18 ani din viaţă în judeţul Neamţ, la Humuleşti Neamţ, apoi în satul Suha, unde era o fabrică de cherestea, la Bicaz, Tarcău, Roznov şi, în sfărşit, la Piatra -Neamţ, localităţi prin care Ioan Şova, …

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

O nouă galaxie Cu trup de fum şi ochi de vijelie, Iubirea-şi taie prin granit fereastră, Infiltrându-se-n fiinţa noastră Cu paşi flămânzi şi simţuri o mie. În suflet gri cu inimă albastră, Îşi zideşte o nouă galaxie Al cărei cer în fiecare zi e Involtă floare ori lacrimă salmastră.

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

ECUAŢII ALGEBRICE S-ar putea ca suspinul pietrelor să nu existe, deşi eu l-am auzit adeseori. s-ar putea ca rădăcinile stelelor să nu fi existat niciodată, deşi eu le-am văzut de atâtea ori. s-ar putea să nu vedem nicio limbă de clopot sub cupola catedralei de azur, deşi eu i-am simţit adeseori vibraţia.

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

Ubicuitate Te văd pretutindeni şi-n orice clipă Prin fire de iarbă,dar şi prin stele, Prin flori şi-n lumi paralele, În frumuseţea ce face risipă, În visele şi visurile mele, În vestea cea bună,sosită-n pripă, În dragostea ce uşor se-nfiripă, În miracolul ce mişcă toate cele.

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

Sonetul Pământului Pământul, mărgăritar în Univers, Gazda primitoare a sistemului solar, Care oferă tuturor viaţă în dar, Nu se opreşte nicicând din mers. Între generoşi, unic miliardar, Pe cât de darnic, pe-atâta de pervers Nu numai pe faţă, ci şi pe avers; Acesta este celebrul corolar.

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

Sonetul unei bestii Apocalipsa a slobozit fiara Care-nghite tot ce găseşte-n cale: Biblioteci, muzee, catedrale, Cu Marea Neagră îşi face gargara. Cască peste lume fălci colosale Prinde-ntr-o gheară deşertul Sahara, Soarbe-ntr-o clipă fluviul Niagara, Macină tot cu măselele sale.

Continue reading »

Mihai Merticaru – sonete

Povaţă Cincizeci de nimfe te urmăresc, poete, Ai grijă să nu-ţi cadă vreuna pe cap, Că nu te mai tratează nici Esculap Şi pierzi excursia printre comete! În roca timpului, de când tot sap, Am descoperit poveşti şi sonete Despre faimoase întâlniri secrete Între o nereidă şi un arap.

Continue reading »

Mihai Merticaru – Sonetul sonetului

Sonetul Un imn de slavă e fiece sonet Pentru clipa care trece grăbită, Pentru sfântul Duh şi pentru iubită, Invitaţie la un zeiesc banchet, Metaforă scumpă, blagoslovită, Declaraţie şi legământ secret, Pios comportament de anahoret Care se-mbăiază-n apă sfinţită,

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

Sonetul limbii române Limbă română, tu eşti casa noastră, Sarea cu pâinea, soarele cu luna, Marea şi Carpaţii dintotdeauna, Basmul din bătrâni şi bolta albastră, Izvorul în munţi şi-n curte fântâna, Trei culori precum florile în glastră, Raza de aur ce bate-n fereastră, Sângele-n vene, sămânţa, ţărâna.

Continue reading »