Arhiva tag-ul: Mihai Merticaru

Mihai Merticaru – versuri

Sonetul unei bestii Apocalipsa a slobozit fiara Care-nghite tot ce găseşte-n cale: Biblioteci, muzee, catedrale, Cu Marea Neagră îşi face gargara. Cască peste lume fălci colosale Prinde-ntr-o gheară deşertul Sahara, Soarbe-ntr-o clipă fluviul Niagara, Macină tot cu măselele sale.

Continue reading »

Mihai Merticaru – sonete

Povaţă Cincizeci de nimfe te urmăresc, poete, Ai grijă să nu-ţi cadă vreuna pe cap, Că nu te mai tratează nici Esculap Şi pierzi excursia printre comete! În roca timpului, de când tot sap, Am descoperit poveşti şi sonete Despre faimoase întâlniri secrete Între o nereidă şi un arap.

Continue reading »

Mihai Merticaru – Sonetul sonetului

Sonetul Un imn de slavă e fiece sonet Pentru clipa care trece grăbită, Pentru sfântul Duh şi pentru iubită, Invitaţie la un zeiesc banchet, Metaforă scumpă, blagoslovită, Declaraţie şi legământ secret, Pios comportament de anahoret Care se-mbăiază-n apă sfinţită,

Continue reading »

Mihai Merticaru – versuri

Sonetul limbii române Limbă română, tu eşti casa noastră, Sarea cu pâinea, soarele cu luna, Marea şi Carpaţii dintotdeauna, Basmul din bătrâni şi bolta albastră, Izvorul în munţi şi-n curte fântâna, Trei culori precum florile în glastră, Raza de aur ce bate-n fereastră, Sângele-n vene, sămânţa, ţărâna.

Continue reading »