Arhiva tag-ul: Mihail Janto

Mihail Janto – versuri

Ultimul surâs… Iubirea pradă amintirii, e soarta noastră de acum, să nu plângi clipa despărțirii, nici pașii vieții pe alt drum. Rămâi așa ca altădată, precum erai când te-am iubit, de-ar fi să te-ntâlnesc odată, o clipă-aș fi iar fericit.

Continue reading »

Mihail Janto – O flacără de dans…

O flacără de dans cu ochi cuminți, desculță, ca un răsărit de soare, eu te-am iubit când ai știut să minți, chiar te-am iubit mai mult ca pe o floare.

Continue reading »

Mihail Janto – versuri

Dragoste nemuritoare Iubire, tu crudă plăcere, în inimi stai mereu flămândă, aprinzi în suflete durere, schimbând un zâmbet în osândă. Promiți în șoapte paradisul, te-ai furișat din nou în mine și luna-n tine-și are visul, dintr-o privire schimbi destine.

Continue reading »

Mihail Janto – Îţi fur sărutul…

  Dorul mă-ntoarce pe-a vieții cărare, suspinele din dragostea nebună, îmi ard în gânduri ca o lumânare, se scutură de lacrimi și furtună. Amprentele aș vrea să ți le ating, nu umbrele rămase în privire, mi-aș fi dorit o soartă ca s-o înving și ceasuri nesfârșite de iubire.

Continue reading »

Mihail Janto – Mi-e silă de trădători…

Vă jertfiți neamul pe sfântul altar, ne vindeți trecutul cu nesimțire, cugete făr` de țară și hotar, voi putrede speranțe-n cimitire. Cuvintele voastre – fum de țigară, seci vânzători de neam și anticriști, peste voi și florile o să moară, semințe cu miros de comuniști.

Continue reading »

Mihail Janto – Florile iubirii

Cu vârful degetelor te-ating să te trezesc, când îți presar pe sâni iar dornice petale, din florile iubirii, ce nu se ofilesc, aș vrea să fiu și roua pe buzele tale.

Continue reading »

Mihail Janto – Iubire fără de sfârşit

Rămas-ai dorul spre un vis, ne-ajunsă apropiere, aș vrea s-ating ce nu mi-e scris, din tine o mângâiere…

Continue reading »

Mihail Janto – Aş vrea să port eu singur vina…

Renasc speranțe din cenușă, hrănindu-se ca-n zi de post, din inima de dor răpusă, dorind să fie ce n-a fost…

Continue reading »

Mihail Janto – Sufletul tău călător

Să-mi ierți, te rog, azi orice vină, ce-n gândurile mele doare, te văd prin raze de lumină, ce dragostea pot s-o măsoare.

Continue reading »

Mihail Janto: Sufletul eu nu-l voi vinde

Umbre reci pulsează în vene, când glasul tău ca un ecou, întoarce timpul care geme, prin rana vremilor din nou.

Continue reading »