Arhiva tag-ul: Mugurel Puşcaş

Mugurel Pușcaș – Somnul orașului ( III ) ( autumnală reghineană )

Privesc cum doarme ” Oraşul de pe deal „, Pal, focul din cămin încet se stinge, Un ultim vers mocneşte, ireal… Cerneala pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se arcuiesc spre cer, Dor clorofilic spre înalt, spre soare, Un menestrel, aed cuprins de ger, Nu are somn… Tăcerea ta îl doare.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – Fantezii autumnale

  MĂ-NTREB… Mă-ntreb uneori… Ce-mi lipseşte? Am totul sau poate nimic… Ferit, mă mai uit prin ferestre De timp… Răsfăţându-mă un pic. Mi-e toamna cocori, flori, iubire, De ploi sunt ferit, zbor pe nori, Şi totuşi ploiesc veşnic frunze, Mă-nlănţuie aspre ninsori.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – Dor de dor

Mi-e dor de dor… De-un dor nebun, Zglobiu ca zborul de lăstun, De tremur lin, de vremuri vii, De chipul tău… Fără să ştii!… Dor de amoruri vechi sau noi, Femeia clipei sau de-apoi, Prea cunoscută sau străină, Strivind a vremii ghilotină.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – Văraticele trăiri

VĂRATICA IUBIRE Sărutul cald cu iz de fragi De-acum o săptămână, Când, pe poteca dintre fagi, Lin, ne-am luat de mână, Mă arde tainic pe obraz, Mă perpeleşte dulce, Mă poartă-n vis spre lud extaz… Cu tine-n deal, la ” Cruce „. Cu trup mlădiu, cu ochi de jad, M-ai cam băgat în boală, A …

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – Revino, Doamne!

Aş vrea să-L simt pe Dumnezeu în mine… Îmi este greu… Iar uneori nu pot… Prin sarabanda de lumini şi umbre, Ştiu… Ne-nsoţeşte tainic peste tot. Ai plăzmuit planete, stele, îngeri, Un Univers… Celulă sau atom, Din nemurirea Ta ai creat viaţa, Păsări şi fluturi, floare, cânt sau OM.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – Sânzienele

Sânzienele-ncing hora vieţii în noapte, Porumbei de lumină evanghelii dospesc, Amalgam viaţă-moarte, duhuri, strigăt sau şoapte, Împletind rai, adâncuri, sub toiagul Ceresc. Fete mândre, în ii, hăulesc dor pe câmpuri, Trupuri vii, încărcate cu flori mii şi zenit, Lin, sub pernă îşi pun, seara, visul şi cântul, Sacrosanta iubire, ipotetic ursit.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – POEME ALE COPILĂRIEI…

COPILĂRIE Privesc umbra uitării cum se-ntinde Peste un timp angelic… Din trecut Un val de nostalgie mă cuprinde, Copilărie dragă, te-am pierdut. Anii se duc în goana lor nebună, Lut… Amintiri rămân în urma lor… Copilărie te păstrăm în inimi, Lumina lumii, sfântă tuturor. Imagini vechi cu satul, dascăli, preoţi, ( Fantasme vii, poveţe mă-nsoţesc …

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – versuri

IARNĂ PE VECI ( II ) Primăvara moare pe poteci, Iarna ne învăluie pe veci, Aripi largi cu ciocuri de cleştar, Se rotesc pe cer, cerşind cuibar.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – Autoportret ( reverie… )

Eu sunt Puterea! Eu sunt Gândul! Eu sunt poetul Vechii Ere… Aprig sau blând, clădesc Cuvântul, Iscând furtuni, veghind tăcere. Sunt aspru ger sau cânt de lire, Pictat în flori, răsfrânt în şoapte, Pastel de umbre, vis, iubire, La ceas târziu, în miez de noapte.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – Credo!

( de Buna Vestire ) Credinţă să ai, Alături să- I fii! Atunci, Demiurgul, Sosi-va-ntr-o zi. La Sfânta Fecioară Plecând capul, blând, Sărută-i icoana, Din schit, cer, în gând.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – Ultim festin

Nu întreba nimic… Stai lângă mine… Tăcerea să ne mângâie în zori, Privirea mea să răscolească-n tine Păcate vechi, resentimente noi. Nu întreba nimic… Uite cum plouă… Stropi reci, amorfi, prelinşi pe tâmpla ta, Răstălmăcesc ale iubirii patimi, Străină eşti… Nu te mai simt a mea.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – vino

Iubito, vino iar înspre-nceputuri, Să retrăim ai netrăirii zori – Imaculate orizonturi albe Să-mprăştie ai neputinţei nori. Iubito, să-ncolţim candizi în iarnă, Doi ghiocei albi, firavi, exilaţi Pe-o insulă a nemuririi noastre, Îndrăgostiţi, pereni, necugetaţi.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – poeme de An Nou

  ORAŞUL, IARNA Oraşul doarme-ncremenit în ceaţă, Se-aud tălăngi curgând pe căi de munţi, Timid, îmi ninge iarna peste faţă Cu moşi – Gerilă aspri şi cărunţi. Mă simt copil stingher la poarta vremii, Lin, Anul Nou coboară în odaie, Chipul bunicii stând mereu de veghe, Îmi odihneşte sufletul – scânteie.

Continue reading »

Când timpul îți cuprinde în brațe rădăcinile

Mugurel Pușcaș – Catarge peste timp Editura Nico, 2016 Dacă o parte din timpul nostru ne este răpit, altul ne este sustras, altul se scurge în versul poetului Mugurel Puşcaş, timpul devenind avid – nu mai este acea părticică extrem de mică a unei clipe – un remediu suveran al tuturor lucrurilor din jurul său. …

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – versuri

IARNA STELEI POLARE ( lui Bacovia ) Priveşte cum ninge decembre – La Steaua Polară-i lumină, Vag, viforu-n uşă ne bate… Închide-o, iubito, mai bine.

Continue reading »

Mugurel Pușcaș – Bunicul

Copilăria mea cu albe plete, Demult, în altă curte s-a mutat, La ţintirim , sub lespede de piatră, În ceruri, sus, cu Dumnezeu la sfat.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – autumnale

TRISTEŢE DE TOAMNĂ Nu te-ntrista!… Cad frunze pe alei, Copacii plâng cu lacrimi clorofile, Se-aşează nostalgia peste tei, Lin, vara se transformă-n amintire.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – Pastel de toamnă

E toamnă-n Univers, e-atâta toamnă… Copacii se dezleagă de amor, Îmbătrânesc, mor frunzele-n livadă, Natura e vândută la obor.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – versuri

VEŞNIC CĂLĂTOR Trec clipele, trec anii, trecem noi… Nu se întoarce roata înapoi, Prezentul? Doar un ” veşnic ” trecător… Viaţa e vis… Şarmant, amăgitor. Trec clipele, trec anii-n pas vâlvoi, Mereu vom fi ai trecerii eroi, Privind spre ” mâine „, tălmăcind un ” ieri „, Suntem, placizi, ai timpului şomeri.

Continue reading »

Mugurel Puscaş – Credo!

Credinţă să ai, Puternic să fii, Atunci, Dumnezeu Sosi-va-ntr-o zi. Să crezi doar în EL De cazi în păcat… Fii sigur, creştine, EL nu te-a uitat.

Continue reading »

Iubirea, vin de soi

Tu cugeţi mult dar faci puţin… Iubirea nu-i pahar cu vin, Să îl deşerţi în cerebel, Să te îmbeţi niţel şi-apoi Să-ţi aminteşti ce bine-a fost ( Când eram doi ).

Continue reading »

DE SÂNZIENE

  Cununi de sânziene se-aruncă pe case, Străbunii privesc… Coroniţele cad… A vieţii cunună aş vrea să revină, Dar ţigla e udă, sub lacrimi de jad.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – versuri

LA RUŞII-MUNŢI La Ruşii-Munţi… Seară fierbinte de vară… Greierii cern Timpul, cu aripi de ceară. Trec lin păstori, Turme spre somn şi uitare… Fusele torc, Veşnic, pe-a vieţii cărare.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – Ca o lumină

Ştii, uneori răsari ca o lumină, Eu, desuet, mă-ntorc visând spre ieri, Coboară, diafane, calde veri… Fad, iarna ne-nconjoară, cabotină.

Continue reading »

Mugurel Puşcaş – Liceală

Ce simplă e sala…. Pupitrul, tabloul… Sub roţile timpului sunt simplu şi eu… Profesorul scrie pe tablă subiectul, Eu?… Ronţăi seminţe în spatele său.

Continue reading »

Pagina 1 din 3123