Arhiva tag-ul: omul

Mariana Gurza – poesis

Uimită privesc… uimită privesc cum lumea încet coboară fără tăgadă în adâncuri. Dorința de a capta universul dezlănțuit de răutatea din noi. Purtăm încă povara neîmplinirilor a iubirilor risipite în troiene de aur pentru a stăpâni ceea ce nu vom avea niciodată…

Continue reading »

Ioan Miclău – O simplă observaţie!

O simplă observaţie! A vorbi despre ”Comedia umană” a lui Honore de Balzac, despre ”Infernul” lui Dante Aligheri sau ”Cântarea României” a lui Aleco Russo, este ca si cum ai vorbi despre zilele de azi! Vorbind acum despre spiritualitatea umană in general, despre istorie ca suflet peren al zilei, privind prin câteva ferestre ale gândirii …

Continue reading »

părintele Iustin Pârvu – Semnele vremii noastre

„Fugi de prietenii tăi răi. Că de aici pornesc toate relele,de la prieteniile nepotrivite” –         Ce părere aveţi despre cei care spun: „Ei, o viaţă am, aşa că am să o petrec cum vreau eu, într-o distracţie continuă” ? –         Creştinul, omul nostru, nu are numai viaţa aceasta pământeană, el se pregăteşte aici, pe pământ, pentru …

Continue reading »

părintele Iustin Pârvu – Semnele vremii noastre

„Planul e ca în zece, douăzeci de ani să existe câteva miliarde de sclavi la nivel planetar…” –         Lumea sărăceşte pe zi ce trece … Pare să fie o situaţie mondială, după statistici, părinte. –         Păi nu vedeţi? Tot mai puţini adună tot mai mult. Planul e ca în zece, douăzeci de ani să existe câteva …

Continue reading »

Dumitru Stăniloae, despre omenie

Notiunea romaneasca a omeniei e tot asa de greu de definit ca si notiunea dorului. Ea nu e notiune livresca, si deci usor de definit cum este cea indicata de cuvantul german menschlichkeit, sau menschlich, sau de cel francez humain. Cuvintele germane menschlichkeit, menschlich se apleaca spre ideea de mila, avand un sens apropiat de …

Continue reading »

La Agapia, cu poetul Gheorghe Simon: « Măicuţele, transparente ferestre prin care priveşte Dumnezeu »

Când crezi că ai realizat faptul că eşti destinat poeziei ? – În clipa nedumeririi de sine, când nu înţelegeam ce se întâmplă cu mine. Nici prea devreme, în cruzimea vârstei infantile, dar, nici amânând, lenevind în comoditate, mai aproape, trezindu-mă oaspete, în casa copilăriei, ca o înstrăinare de mine însumi. Până la revelaţia iubirii, când nu …

Continue reading »

Ioan Miclău : Să nu neglijăm izvoarele folclorice și pe acestea să le sfințim !

Odă țăranului român Scump spic de grau, Vine secerisul, Scantee spre cer Cu-a lui ape Crisul! Icoana din boaba, Chipul Maicei Sfinte Ne aduce hrana, De suflet, de minte!

Continue reading »

Adrian Erbiceanu: Ben Todică – La răscruce de drumuri

Pe Ben Todică, omul, nu mi-a fost dat să-l întâlnesc; Pe Ben Todică, scriitorul, l-am întâlnit, mai acum câteva zile, Între două lumi. Și cum nimic nu mai pare astăzi ciudat, lumile lui sunt lumile milioanelor de suflete răspândite pe meridianele globului, repetând, implacabil, experiența sa. Indiferent de motivul expatrierii, indiferent de limba pe care, de …

Continue reading »

Un gând omagial pentru preabunul meu prieten Ben Todică

Un copilandru din Ciudanovița –Banat, România- aștepta nerăbdător, acum vreo 50 de ani, sosirea de la munca în șut a tatălui său, pe care îl adora. Mai târziu, plăcându-i ce făcea tatăl, copilul devenind adolescent, a luat-o pe urmele părintelui, lucrând în abataj. Dorind mai mult de la viață, știind că poate oferi cu mult …

Continue reading »

Transformările oraşului citite pe chipurile oamenilor

Intr-o fereastra deschisa catre oras şi oameni, necunoscuţii cotidianului sunt percepuţi de cele mai multe ori ca fiind simpli trecatori, straini. Privim omul ca purtator de poveşti, omul creator de urme, spontan şi expresiv în gest, omul ca prezenţa singulara, omul în comunitate, omul locurilor pierdute, cu grijile şi zambetul de zi cu zi, omul …

Continue reading »

Iulia Roger Barcaroiu – Plecarea de tot

     Vara se dezintegrează sub o căldură incredibilă. Cerul alb dezveleşte infinitul şi un miros vag, de putrefacţie, înmoaie aerul. Din departare răzbate cu greu zgomotul străzii, sechestrat de nemişcarea fosforescentă a arşiţei. Clădirile işi unduiesc conturul sub aerul uscat care se ridică din pământ. Ceva, poate presiunea marilor furtuni, electrizează obiectele.     Îndepărtez uşor …

Continue reading »

Iulian Antonescu – in memoriam

Au trecut 21 de ani de când a trecut la cele veşnice profesorul Iulian Antonescu, ctitor şi deschizător de drumuri în muzeografia şi arheologia băcăuană. Pe un plan mai larg, pentru noi şi sper că şi pentru cei ce vor veni după noi, Iulian Antonescu rămâne omul de larg orizont spiritual şi formaţie enciclopedică impresionantă, …

Continue reading »

Blândeţea şi laşitatea, economia şi zgârcenia

Trebuie multă băgare de seamă să putem lămuri ceea ce este una şi ceea ce este alta, aceasta pentru că alături de virtuţi se află viciile, alături de uşurinţa exprimării obrăznicia, alături de blândeţe laşitatea. Să ia aminte bine oricine crede că este stăpân al unei virtuţi, pe când el nu are decât viciul. Aşadar, …

Continue reading »

Vavila Popovici- Vremea orgoliilor

                 Orgoliul se află în noi ca o forță a răului. – Victor Hugo De multe ori se identifică orgoliul cu mândria și este bine de separat acești doi termeni. Orgoliul este definit conform Dicționarului: „Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și …

Continue reading »

Constantin Enianu- Homo religiosus

Pentru intelectualii occidentali, printre care s-a numărat şi istoricul român al religiilor Mircea Eliade, descoperirea societăţilor arhaice, aşa-zise primitive, a jucat un rol precumpănitor în deschiderea spiritului. Experienţa acestei descoperiri are consecinţe pentru cel care descoperă această unitate, nobleţe şi valoare. Din această perspectivă, Mircea Eliade a înţeles că se poate compara studiul hermeneutic al …

Continue reading »

Manifestări ale solidarităţii romaşcane în anii primului război mondial

    Identificat deopotrivă ca spațiu al libertății, dar și loc al pierzaniei, al alterării și degradării tradiției, unde omul trăiește în „concretul mecanic,/ într-o trează și lucidă superficialitate” (Lucian Blaga), orașul este totodată și spațiul unde se manifestă cel mai pregnant antiteza individualism – solidaritate.    Dacă individualismul este extrem de vizibil în spațiul …

Continue reading »