Arhiva tag-ul: Remus Lucian Ştefan

Remus Lucian Ştefan: Poesis

Au îngheţat arborii de mătase (dacă închid ochii rana va dispărea sub copcile lungi ale genelor) păstrează grele visurile dinspre departe o iluzie-mi eşti faţa în faţa cu mine baionetă flămândă cu gust de metal şi de sânge adăpostită spre inimă în mormântul tău cald şi întunecat rămâi neclintită pentru o clipă amintirile se vor …

Continue reading »

Remus Lucian Ştefan: Poesis

„Trei focuri arde pe lume” timpul nu ne mai aparține nu îmi aparține nici măcar timpul meu mie si tu mă întrebi cum arde in mine singurătatea lângă oamenii, florile si pomii pe care-i iubesc aş putea să-ţi spun că arde la fel ca si când as fi fost împreuna cu tine ca şi când …

Continue reading »

Remus-Lucian Ştefan – Poesis

Ole să-i spunem carmen pentru că este frumoasă frumoasa cu ochii în care a curs întuneric bărbații îi scriu stihuri de dragoste femeile îşi atârnă silabe sfâşiate din ea la urechi carmen surâde și desenează linia sumei prin mijlocul tăcerilor ei ori se ascunde în umbra cuvintelor ca după un evantai andaluz mai întâi m-a …

Continue reading »

Remus Lucian Ştefan: Poesis

Iubitei poezia aceasta am mai scris-o cândva poate nu de foarte mult timp poate ultimei mele iubite nu-mi amintesc poezia aceasta despre sublimarea corpului meu nechimic de la starea de inimă la starea de suflet am mai scris-o acum câteva anotimpuri ploioase la puțin timp dupa moartea subită a dinozaurilor poezia aceasta despre sublimarea sentimentului …

Continue reading »