Arhiva tag-ul: spre

Petruş Andrei – versuri

Copilărie Surâsul tău copilărie, Și farmecul pe care-l ai Mi-aduc în suflet bucurie De parcă-aș fi și eu în rai. Și ochii tăi senini ca cerul Și glasul tău cel argintiu Îmi fac mai lămurit misterul De ce vreau iar copil să fiu.

Continue reading »

Max Blecher – Inimi cicatrizate (II)

— Vă iubesc pe amândouă la fel… — Și noi tot așa, răspunse Solange accentuând pe acest „noi” care o solidariza animalicește cu Blanchette. Emanuel o culca lângă dânsul pe gutieră, o ținea lipită de el, apoi se răsucea, zdrobind-o sub apăsarea trupului și a ghipsului. Acum se obișnuise cu corsetul, făcea multe mișcări pe …

Continue reading »

Ion Ionescu-Bucovu – Nebunul din vis

Copilăria e un tărâm al visului. Eram cam de cinci ani,un copil mic și fricos; mergeam adesea prin pădurea Piscului cu cei de seama mea să culegem flori sau să explorăm acel tărâm necunoscut al codrului care-ți dă sentimentul că te afli într-o altă lume. Mă duceam adesea și cu vitele la păscut și intram …

Continue reading »

Vavila Popovici – Încurcaţi în socoteli

„Niciodată nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război sau după o vânătoare” – Georges Clemenceau Zilele acestea mi-am amintit de un tablou care mi-a plăcut când am vizitat Muzeul National de Artă al României, tabloul pictorului de Octav Băncilă, intitulat „Încurcat în socoteli”. Un școlar în fața unei …

Continue reading »