Arhiva tag-ul: Tiberiu Tudor

Tiberiu Tudor – Tremurul plopilor

Fără de veste-ntr-o seară Liniştea mi se pierduse, Dragostea mea de o vară Tremurul plopilor fuse. Astăzi zadarnic luceşte Febra privirilor tale, Tremurul plopilor mi-este Albă cămaşă de zale.

Tiberiu Tudor – poesis

Ca printre crengi lumina lunii Se poate ─ să fi vrut să mintă, Sau nu dă nici o importanţă, Dar îndoiala mea alintă Această fină discrepanţă. Ce gest ─ mic animal de casă ─ Şi mâinile ─ priviri deci, oare? ─ În sfiiciunea lor retrasă Şi, totuşi, ce încrezătoare. O, chiar dacă de-acum nebunii Mi-ar …

Continue reading »

Tiberiu Tudor – poesis

  Vântul e stăpân pe baltă, Frigul a gonit lăstunii, Frunza stufului înaltă A-mbrăcat mănuşa brumii. Câte-un vers dacă mai are − Ce ştii tu, Sulemenito − Umbra flăcării pe care Anii mei au risipit-o. Nu mai pot de mult să sufăr, N-am de mult în ce mai crede, Nu mai ştiu citi în lucruri …

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

  Mareea nopţii se retrage Cu unda visului ce trece Şi îmi aruncă iarăşi leşul La ţărmul dintre somn şi veghe Acolo unde, încă-n ceaţă, Trăgându-şi sângele din mare Lumina zilei îşi înalţă Stihia ameninţătoare.

Tiberiu Tudor – versuri

La mal La mal de sălcii şoptitoare Adoarme seara în pelin, Asemeni stolurilor rare Mă duc, puţin câte puţin. Şi nimeni n-o să-mi ierte anii, Cei păsuiţi fără folos, Cenuşa stinselor strădanii Şi trupul meu neputincios.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – Linxul

Valul durerii îmblânzitoare Nici nu s-a stins încă, Doamne, şi iar Linxul privirilor mele de sare Iată-l, pândind în desiş de stejar. Aripa morţii, îmblânzitoare, Nici n-a trecut încă, Doamne, şi el Scânteietor se ridică în soare, Gata de sânge şi de măcel.

Tiberiu Tudor: Dacă trăiesc…

Dacă trăiesc este printr-o minune – Nici o credinţă nu mi-am trădat; Alb al nevoii de perfecţiune Sprijină-mi cerul contorsionat. Dacă trăiesc este pentru că Sarmi, Poarta spre cer din făgetul înalt, Urcă prin veacuri de fum şi pierzanii Linişte treptelor ei de bazalt.

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Pe şesul întins, peste satele sfinte

  Pe şesul întins, peste satele sfinte, Candoarea zăpezii revine mereu, Aprinde-mi obrajii de gerul fierbinte, Decembrie, singurul suflet al meu. Zăpada de azi e un semn de lumină, Copacii sunt prietenii mei minunaţi Şi, ştiu, pentru inima lor o să vină O vreme senină cu ochii ciudaţi. Zăpada de astăzi înseamnă sfidare Şi-i semn …

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Lângă prispa apei ─ sălcii şoptitoare, Dinspre sat adie miros de tutun, Seara e la vama clipei de uitare Unde se preface sufletul în fum.

Continue reading »

Emilia Ţuţuianu: Azi pentru mâine / Today for Tomorrow

Am din ce în ce mai des strania senzație că navigăm într-o mare de lume cu oameni pustii. Pustiiți parcă de valorile umane: respectul, integritatea, înțelepciunea, iubirea, bunătatea, generozitatea, încrederea, prietenia… Unde greșim? Unde și când le-am rătăcit și ne-am rătăcit? De ce privim în gol, plini de lehamitea molozului din care vrem să răzbim …

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Poesis

Şi este iarăşi semnul ce l-au lăsat străinii Când m-au adus aicea cu mâinile legate Să ard la negăsirea candorilor luminii Ca un vârtej bezmetic de frunze desfrânate.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Te du ! Dragostea ta e dansul cobrei, Aburul vrajei se desface, Dac-am rostit aceste vorbe E ca să nu te poţi întoarce. Ce-mi pasă că, rănindu-mi ulmii Cu frumuseţea ei ciudată-n Surâsul tău lumina lunii Îşi face cuibul de zăpadă! Te du ! Nimic n-o să rămână În liniştea îndepărtării ― Trecerea noastră prin …

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Poesis

Haitele zăpezii se aşează, Fumul ne învăluie treptat, Darabana vântului ritmează Clipele la geamul îngheţat. Vinu-i pentru viaţa înşelată, Berea-i pentru versul meu supus, Romul şi femeia dezmăţată-s Pentru tinereţea ce s-a dus.

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Ninsoarea

Bolta de crengi sub zăpezi se apleacă Reamintindu-mi de-un dor necuprins, Lebede albe de promoroacă Trec peste noi cu penajul întins. Nu-mi ştie drumul, însingurarea, Sufletul meu de cenuşă, cel stins, Nu înţelege că ea e ninsoarea, Nu înţelege că nu eu am nins.

Continue reading »

Maria Diana Popescu: Psihologul Emilia Ţutuianu, în spectacolul oamenilor culţi

Plin de semnificaţii, copleşitor în frumuseţe, pilduitor şi profund, generator al unui ambient spiritual superior, imposibil de ignorat, de pe verticala timpului atrage în mod plăcut atenţia şi va intra în ritmul sufletesc al literaturii contemporane volumul de interviuri „Azi… pentru mâine„, apărut la Editura „EIKON” – Bucureşti, sub semnătura psihologului Emilia Ţuţuianu, directorul revistei …

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Încă tânjind la dezmăţul furtunii, Martori ai verilor mele fierbinţi, Plopii răriţi de atingerea brumii Mă vor trăda. Pe un pumn de arginţi. Nu va conta că, sub ploaia de stele, În acest loc de surghiun trecător Flacăra neagră a spaimelor mele S-a înfrăţit cu neliniştea lor. Mă vor lăsa în pustiul de gheaţă, În …

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Neriman

Chiar dacă goana vieţii naşte Doar praf şi scrum în urma ei, Destinul tinereţii noastre E pururi hărăzit de zei. Sătui de-atîtea fapte vane, Au hotărât c-am să mă-nchin La colonadele romane Albind în soarele marin.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

* Da, pentru genele-ţi prelunge, Pentru surâsul tău pierdut, Dragostea mea o să te-arunce În praf, cu lovituri de cnut. Întreabă-te şi te-nfioară Atunci când te vei apropia, Prin care lanuri de secară Pluteşte încă umbra ta,

Continue reading »

Azi… pentru mâine – dialoguri

Dialoguri cu: Rodica Anca, Petruș Andrei, Veronica Balaj, Iulia Roger Barcaroiu, Florin Vasile Bratu, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ileana Costea, Boris David, Ștefan Dumitrescu, Tudor Ghideanu, Dimitrie Grama, Mariana Gurza, Sorin Ullea, Cecilia Bănica-Pal, Vavila Popovici , Virgil Răzeșu, Ben Todică, Tiberiu Tudor, Minodora Ursachi

Tiberiu Tudor – versuri

Aruncă-mi peste strada udă Bănuţii verzi şi argintii, Frunzişul ud e o iluzie Cu care nu mai pot trăi. Tot ce-am promis au fost himere, Apele vieţii au surpat, Clipă de clipă, în tăcere, Destinul meu adevărat.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

* Frunzele mici îmi fac cu ochiul, Cu vorbe dulci să le-amăgesc, Destinul meu e nenorocul Acelora ce mă iubesc. Moartea-mi apropie fiinţa De timpul ei tulburător ─ Vreau să-mi plătesc nesăbuinţa Cu care i-am rămas dator.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Suflarea morţii ne apropie, Suflarea morţii ne desparte, Sufletu-i mantia de zdrenţe Cu care zilnic trec prin moarte. Eşti tu, ori este Ea străina Care-mi mai dă o amânare: Dragostea ta, orbind lumina Acestui răsărit de soare

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Balt-Orient expresul

Aceleaşi vechi nelinişti şi astăzi mă apasă, Paharele cu bere sclipesc a diamant, I-un cimitir de sticle împrăştiat pe masă, Balt-Orient expresul ─ vagon restaurant. La geamul tău în noapte se clatină mălinii, Îmbracă-te în verde, dar nu mă aştepta, Furtuna trece grâul prin săbiile luminii Si limpezeşte drumul ─ cel dinaintea mea.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Fiecare cu amurgul tânăr Ca un roib nebun, neînşeuat, Să ne despărţim, să ne rămână Dragostea la care am sperat. S-ascultăm, înlănţuiţi în funii, Cântecul sirenelor verzui, Fiecare cu lumina lunii Ocrotind singurătatea lui.

Tiberiu Tudor: versuri

Acolo numai ploaia… Frunzişul se-ncovoaie felin ca un ghepard, Se clatină copacii, înlănţuiţi în funii, Aruncă-mi drept în faţă fulgerul tău înalt, Încă mai port la glezne arginturile lunii.

Continue reading »

Tiberiu Tudor: poesis

  Sila Strânge-mă-n braţe în vuietul gării, Cele ursite nu s-au schimbat, Târfă splendidă a disperării Iarăşi mi-e gustul destrăbălat.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Uliul Pentru frumuseţe tu eşti vinovată, Spală-te în lacrimi ca să poţi uita, Viaţa îşi ridică ţipătul de pradă ─ Trece ca un uliu tinereţea mea. Hăituit de spaime sunt asemeni ţie, Moartea îmi înalţă fum la orizont, Singura scăpare e în nebunie, Dincolo de vraja părului tău blond.

Tiberiu Tudor – versuri

* Aburul cafelei mai ascunde Voile destinului în ceşti Însă, prin oglinzile rotunde, Simt cum pe furiş mă iscodeşti. Genele umbrite sunt pricina Dacă în văzduh au tremurat Fluturi albi ce caută lumina Sufletului meu întunecat.

Tiberiu Tudor – versuri

* Jarul reclamei taie pereţii, Ceaţa aprinde aerul dens, Străzile-mi umplu trecerea vieţii Cu sentimentul lipsei de sens. De nicăierea înspre niciunde, Plin de orgoliu şi blestemat, Umbletul meu singuratic răspunde Luciului străzii întunecat.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Tu în luminişul palmelor ascunde-mi Ţipătul de spaimă-al bulgărilor mici, Fără îndoială nu suntem niciunde, Chiar dacă o vreme ne-am iubit aici. Pierde-mă-n ninsoarea asta spulberată, Dincolo de zare nu e nici un semn, Numai, risipindu-mi minţile-n zăpadă, Râsul tău şi dunga săniilor de lemn.

Tiberiu Tudor – Ciutura

Prin fumul amintirii trece-mi Acel ţinut de vulpi polare, Iubeai şi străluceai asemeni Zăpezii proaspete în soare.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – Poesis

    Pe şesul întins, peste satele sfinte, Candoarea zăpezii revine mereu, Aprinde-mi obrajii de gerul fierbinte, Decembrie, singurul suflet al meu.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

    Treceam întunecat în soare Ca o furtună de nisip, Privirile-mi nepăsătoare Cu vântul semănau la chip, Din flamurile cutezanţei Nici una nu se apleca. Cum de-au crezut că pot să fie Stăpâni pe tinereţea mea?!

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

De-ajuns! Sunt vatra aceloraşi vânturi ca iarba uscată, Stăpâni ai acestor pământuri fusesem odată. Porumbul, în lanţuri, învins, îşi târăşte arama ─ De prea multă vreme-am deprins umilinţa şi teama.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Enisalá Martor iluziilor mele apuse, Dunărea trece furându-mi chipul, Enisalá, în cetăţile duse Tot ce-am clădit este numai nisipul.

Continue reading »