Arhiva tag-ul: Tiberiu Tudor

Tiberiu Tudor – versuri

Lângă prispa apei ─ sălcii şoptitoare, Dinspre sat adie miros de tutun, Seara e la vama clipei de uitare Unde se preface sufletul în fum.

Continue reading »

Emilia Ţuţuianu: Azi pentru mâine / Today for Tomorrow

Am din ce în ce mai des strania senzație că navigăm într-o mare de lume cu oameni pustii. Pustiiți parcă de valorile umane: respectul, integritatea, înțelepciunea, iubirea, bunătatea, generozitatea, încrederea, prietenia… Unde greșim? Unde și când le-am rătăcit și ne-am rătăcit? De ce privim în gol, plini de lehamitea molozului din care vrem să răzbim …

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Poesis

Şi este iarăşi semnul ce l-au lăsat străinii Când m-au adus aicea cu mâinile legate Să ard la negăsirea candorilor luminii Ca un vârtej bezmetic de frunze desfrânate.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Te du ! Dragostea ta e dansul cobrei, Aburul vrajei se desface, Dac-am rostit aceste vorbe E ca să nu te poţi întoarce. Ce-mi pasă că, rănindu-mi ulmii Cu frumuseţea ei ciudată-n Surâsul tău lumina lunii Îşi face cuibul de zăpadă! Te du ! Nimic n-o să rămână În liniştea îndepărtării ― Trecerea noastră prin …

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Poesis

Haitele zăpezii se aşează, Fumul ne învăluie treptat, Darabana vântului ritmează Clipele la geamul îngheţat. Vinu-i pentru viaţa înşelată, Berea-i pentru versul meu supus, Romul şi femeia dezmăţată-s Pentru tinereţea ce s-a dus.

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Ninsoarea

Bolta de crengi sub zăpezi se apleacă Reamintindu-mi de-un dor necuprins, Lebede albe de promoroacă Trec peste noi cu penajul întins. Nu-mi ştie drumul, însingurarea, Sufletul meu de cenuşă, cel stins, Nu înţelege că ea e ninsoarea, Nu înţelege că nu eu am nins.

Continue reading »

Maria Diana Popescu: Psihologul Emilia Ţutuianu, în spectacolul oamenilor culţi

Plin de semnificaţii, copleşitor în frumuseţe, pilduitor şi profund, generator al unui ambient spiritual superior, imposibil de ignorat, de pe verticala timpului atrage în mod plăcut atenţia şi va intra în ritmul sufletesc al literaturii contemporane volumul de interviuri „Azi… pentru mâine„, apărut la Editura „EIKON” – Bucureşti, sub semnătura psihologului Emilia Ţuţuianu, directorul revistei …

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Încă tânjind la dezmăţul furtunii, Martori ai verilor mele fierbinţi, Plopii răriţi de atingerea brumii Mă vor trăda. Pe un pumn de arginţi. Nu va conta că, sub ploaia de stele, În acest loc de surghiun trecător Flacăra neagră a spaimelor mele S-a înfrăţit cu neliniştea lor. Mă vor lăsa în pustiul de gheaţă, În …

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Neriman

Chiar dacă goana vieţii naşte Doar praf şi scrum în urma ei, Destinul tinereţii noastre E pururi hărăzit de zei. Sătui de-atîtea fapte vane, Au hotărât c-am să mă-nchin La colonadele romane Albind în soarele marin.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

* Da, pentru genele-ţi prelunge, Pentru surâsul tău pierdut, Dragostea mea o să te-arunce În praf, cu lovituri de cnut. Întreabă-te şi te-nfioară Atunci când te vei apropia, Prin care lanuri de secară Pluteşte încă umbra ta,

Continue reading »

Azi… pentru mâine – dialoguri

Dialoguri cu: Rodica Anca, Petruș Andrei, Veronica Balaj, Iulia Roger Barcaroiu, Florin Vasile Bratu, Gheorghe A. M. Ciobanu, Ileana Costea, Boris David, Ștefan Dumitrescu, Tudor Ghideanu, Dimitrie Grama, Mariana Gurza, Sorin Ullea, Cecilia Bănica-Pal, Vavila Popovici , Virgil Răzeșu, Ben Todică, Tiberiu Tudor, Minodora Ursachi

Tiberiu Tudor – versuri

Aruncă-mi peste strada udă Bănuţii verzi şi argintii, Frunzişul ud e o iluzie Cu care nu mai pot trăi. Tot ce-am promis au fost himere, Apele vieţii au surpat, Clipă de clipă, în tăcere, Destinul meu adevărat.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

* Frunzele mici îmi fac cu ochiul, Cu vorbe dulci să le-amăgesc, Destinul meu e nenorocul Acelora ce mă iubesc. Moartea-mi apropie fiinţa De timpul ei tulburător ─ Vreau să-mi plătesc nesăbuinţa Cu care i-am rămas dator.

Continue reading »

Tiberiu Tudor – versuri

Suflarea morţii ne apropie, Suflarea morţii ne desparte, Sufletu-i mantia de zdrenţe Cu care zilnic trec prin moarte. Eşti tu, ori este Ea străina Care-mi mai dă o amânare: Dragostea ta, orbind lumina Acestui răsărit de soare

Continue reading »

Tiberiu Tudor: Balt-Orient expresul

Aceleaşi vechi nelinişti şi astăzi mă apasă, Paharele cu bere sclipesc a diamant, I-un cimitir de sticle împrăştiat pe masă, Balt-Orient expresul ─ vagon restaurant. La geamul tău în noapte se clatină mălinii, Îmbracă-te în verde, dar nu mă aştepta, Furtuna trece grâul prin săbiile luminii Si limpezeşte drumul ─ cel dinaintea mea.

Continue reading »

Pagina 1 din 212