Arhiva tag-ul: Titi Nechita

Titi Nechita – Buburuzele

Pe sub uși, printre ferestre, Făr’ a prinde eu de veste, Îmbrăcate-n roșii bluze Dau năvală buburuze. Cu rochița lor pătată Vin grămadă și pe dată Își fac vânt din aripioare Să ajungă pân’ la soare. Nu gândesc și nici n-au teamă Doar că n-au băgat de seamă. Când făcut-au aste planuri, N-au scos sticla …

Continue reading »

Titi Nechita – Niște ciori

Niște ciori, cam bosumflate Stau pe-o ramură de plop Și privind de sus, plouate, Își dau ghionturi, fără scop! Nu știu care dintre ele A fost prima la ghiontit, Dar uitând de toate cele, Mă întreb: ce-or fi pățit?!

Continue reading »

Titi Nechita – Pe sub zori de primăvară

Dintre norii șturlubatici Ce-au adus ninsori și ploi Din ținuturi de antarctici, Raze curg spre noi șuvoi. Colo jos, lângă o cioată Ruginită de iernat, Tot privind cu ochii roată, Două muște stau la sfat.

Continue reading »

Titi Nechita – Doar amintire

  Trec peste noi anii ca vântul De parcă se întrec cu gândul; În urmă, dor și sfâșiere Și inimi pline de durere.   Trec ani ce nu s-or mai întoarce, Dar asta e și n-ai ce face! O viață ai! În astă lume Nu-ți mai rămâne timp de glume!

Continue reading »

Titi Nechita – Pui de hoți

Printre rugi de zmeuriș, Astăzi inima poftea. O albină, pe furiș Se-nfrupta de zor și ea! Acum nu știu să vă spun Cine drepturi ar avea! Pe o frunză, un tăun Sta și nu înțelegea!

Continue reading »

Titi Nechita – Nuri de Mai

  Au înnebunit prin crânguri Toți lăstarii și lăstunii, Iar sub zarea de sub burguri Înflorit-au toți salcâmii! Verdele inundă câmpuri Și păduri lucesc semețe, Nori ce se adună, tulburi, Vor natura s-o înghețe,

Continue reading »

Titi Nechita – Numai dorul

Frunzuliță bob năut Plânge cânt de peste Prut, Plânge cânt și dor de țară Că cei răi nu vor să piară! Că mulți tare-au încercat S-alunge dorul din sat Și să-l înnece în mare Să-și uite-ale lui hotare! Dar ce-i dorul vinovat C-a fost dus și alungat?! Cum să poarte tot el vina Că-i departe …

Continue reading »

Titi Nechita – Solie de nuntă pe zări

Tac muguri pe ramuri pustii, Gerul mai mușcă din clipe, Vise tresar sub stihii Și vor povestiri să-nfiripe. Freamăt de aripi se-avântă, Cerul se îmbracă-n tăceri; Flori s-au gătit pentru nuntă, Dar nu pot scăpa de poveri!

Continue reading »

Titi Nechita – Iubita mea cu ochi de stele

Iubita mea cu flori în plete! Să știi, de Sfântul Valentin La tine n-am putut să vin, Dar voi veni de Dragobete! Iubita mea cu cer sub gene, Tu, care gândul îmi mângâi La fel ca-n ziua cea dintâi, Promit să-ți scriu chiar și catrene

Continue reading »

Titi Nechita – Bat clopote

Bat clopote azi peste țară, Cuvântul rămâne iar mut! În piepturi bat inimi să sară Să pună durerii un scut! Nu pot să îndure tăcerea Impusă de aprig tribut De vremuri amare ca fierea Ce-au vrut să uităm de trecut!

Continue reading »

Titi Nechita – Oare, nu vă doare?!

Oare nu vă doare capul Când veniți cu mic, cu mare, Cu propuneri ordinare Ce frizează handicapul? Nu vă moare herghelia Neuronilor emfatici Care năvălesc sălbatici Stricând toată coșmelia?

Continue reading »

Titi Nechita – Așa-i traiul la români!

Așa-i de bună viața asta la români De-ți vine câteodată să o dai la câni! Și stau de mă întreb de multe ori: Cât poți să-nduri și să fii tras pe sfori?! Ca să-nțelegem, să-mi spuneți bunăoară De ați perceput factura ,,super-clară”! Aia ce-ți bagă mâna-n buzunar Și-ți vine să te-ntorci la felinar!

Continue reading »

Titi Nechita – Și totuși, marea!

Când cerul răsfiră puzderii de stele Mă umpli de dor, tu, mare albastră! Sub valuri tu pui ale mele castele, Gândul aleargă prin noaptea-ți măiastră. Te frămânți ca un vis, zvâcnind în artere Atunci când te-nvolburi sub aripi de vânt Și scoți din adâncuri noian de mistere! Tu parcă te rupi de întregul pământ!

Continue reading »

Titi Nechita – Zână Sânzâiană

Zeiţă mireasă Ce-mi treci peste casă, Adu-mi zile bune În miros de grâne! Nu stârni urgiile Şi vindecă-mi rănile! Apără-mi grădina Şi nu-mi lua lumina!

Continue reading »

Titi Nechita – Demagogi și corupți

Voi cei cocoțați în castele Cu ochii și nasul în vânt, Atunci când mai dați de belele Mai știți să priviți spre pământ? Prin satele noastre bătrâne Trecut-ați voi oare de când Urcat-ați pe vârfuri păgâne Uitând că poporu-i flămând? De când v-ați văzut la putere Și multe de tot ați promis, Mai știți despre-a …

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Nostalgii de liliac Sub liliacul plin de nostalgii Mă regăsesc întors din pribegii Și caut printre flori seară de seară A lumii rătăcire milenară. Pe sub umbrar mă poartă pasul iar Privit cu-același aer princiar De florile-n ciorchine adunate Ce amețesc toți fluturii de noapte!

Continue reading »

Titi Nechita – Zile noi de primăvară

Prin copacii încă goi Se înalță muguri noi Și un glas de pițigoi Care strigă: câți ca voi! Mai acum vreo două zile Toate-mi păreau inutile! Acum zările-s senine, Iar prin flori, roi de albine!

Continue reading »

Titi Nechita: Ninge-n April

Ninge în April peste flori de cais Cu fulgi rătăciți într-un alt paradis; Ramuri se pleacă sub aspra povară, Cerul în valuri mai tulburi coboară! Ninge în April printre flori de cireș Și nori se aștern peste câmp ca un preș, Iar mugurii cad pe pământ înghețați În prag de zvâcnire și neîntrebați.

Continue reading »

Titi Nechita – Rondelul munților

Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire! Pădurile-au rămas doar amintire, Iar rădăcinile își plâng amara prăvălire. Prin albiile pline de uimire Ce unduiau pe lângă drumuri vechi de coviltire Curg munții peste noi fără oprire Răpuși de cei fără de saț și plini de nesimțire.

Continue reading »

Titi Nechita – Promisiuni de vis

Un buchet de flori și un gând pentru cele ce ne ascultați până și tăcerile, pentru cele ce ne legănați amintirile, pentru cele ce ne dăruiți bucuriile, pentru cele fără de care ne-ar fi mai triste zilele, pentru cele alături de care ne trăim visele, pentru cele care ne suportă toanele, pentru iubitele și mamele, …

Continue reading »

Titi Nechita – Făurar

Trece Făurar pe dealuri Scuturându-și pletele Și punându-și voaluri, voaluri Schimbă toate zilele. Ba îngheață, ba dezgheață Amăgind cântările Ori de nu ascunde-n ceață Toate depărtările!

Continue reading »

Titi Nechita – Rondel canceros

Avem o meningită ancestrală! O tumoare ce te pune pe goană Ca o rană ce te ia cu-amețeală Fără să știi, ca o vulpe vicleană! Ne-am înălțat mereu cu îndrăzneală, Dar în cutia noastră craniană Avem o meningită ancestrală, O tumoare ce te pune pe goană!

Continue reading »

Titi Nechita – De ziua nemuririi tale

Întind o mână către tine… Luceafăr drag al nopții mele! Te chem, dar mi te frângi în mine Ca o fantasmă între stele. Trecut-au ani și vor mai trece Cât pe pământ va ține firea, Iar tu din cer, la fel de rece Mă vei chema, doar cu privirea. Eu voi căta să-mi stâmpăr tremur …

Continue reading »

Titi Nechita – Iarna

De sub noaptea rece, hâdă S-a stârnit ca o vâltoare, Ca un joc de paparudă Iarna plină de ninsoare. Și-a pornit așa prin lume, Peste câmpuri, peste case, Făr’ a ști unde anume Pletele dalbe să-și lase!

Continue reading »

Titi Nechita – Urare de an nou

Să vă fie anul plin Și fără gust de pelin! S-aveți multă sănătate, Mesele îmbelșugate, În inimi doar bucurie, Sufletul în pace fie! Să fiți buni, mărinimoși, Iar la fapte inimoși! Să uitați de răutate Și mai buni să fiți în toate! Viața fie în lumină Precum ziua cea senină Și să-mbătrâniți frumos, Lumii să …

Continue reading »

Titi Nechita – A uitat Moșul de mine!

Astăzi dis-de-dimineață, Cu ochii cam somnoroși, M-am spălat iute pe față Și-am dat fuga la galoși. Că aseară, la culcare N-am stat să mai răscolesc Și-am pus colea la intrare Ce-am putut eu să găsesc.

Continue reading »

Titi Nechita – Toamna din inima mea

Cerul își culcă tăceri întomnate Pe umerii tăi dezgoliți și cuminți, În poale ți-ai prins doar flori desfășate, Dar ochii, iubito, sunt plini de dorinți! Ploaia îți pune în păr nestemate Și rugi se aprind pe sub gene fierbinți, Cerul își culcă tăceri întomnate Pe umerii tăi dezgoliți și cuminți.

Continue reading »

Titi Nechita – Rondel de toamnă

Toamna așterne prin crânguri covoare, Iar vântul doinește ușor printre vii; Iarna pe culme își face cărare Gătită-n dantelă de fulgi argintii. Când cerul își culcă nori peste zare Și picuri de ploaie dansează zglobii, Toamna așterne prin crânguri covoare, Iar vântul doinește ușor printre vii.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Ne-am săturat de strigoi! Curg ploi la porți de altădată, Curg ploi de griji și de nevoi, Iar cerul nu va fi vreodată La fel, cum nu vom fi nici noi! Și dacă totuși întâmplarea Va da și timpul înapoi, Nu vom lăsa poate uitarea Să-și facă chipuri de strigoi!

Continue reading »

Titi Nechita – Rondelul septembriștilor

Septembrie curge-n petale Și nori se aștern peste vise, Pădurile-și tremură poale, Amintiri se-adună-n culise! Vântul mi se-așază în cale Cu un braț de frunze demise, Septembrie curge-n petale Și nori se aștern peste vise!

Continue reading »

Emilia Ţuţuianu – Poduri de Dor

[flickr_set id=”72157672569673482″]           Dorul de Moldova lui Ştefan Cel Mare, întregită în hotare fireşti e foc mistuitor… Am participat azi, într-o frumoasă zi de toamnă, la Poduri de dor –  arme ale spiritului rostuite de scriitori și poeți din stânga Prutului la Muzeului Unirii din Iași, într-o roditoare simţire de cuget românesc.

Continue reading »

Titi Nechita – Prin grădini cu amintiri

Prin grădini de timp uitate Huzuream ca un hoinar, Iar pe drumuri desfundate Grijile n-aveau hotar. Primăveri posomorâte Ieșeau de sub coviltir, Prin unghere însorite Creștea iarba fir cu fir.

Continue reading »

Titi Nechita: Se sting gorunii!

Da!… Rând pe rând se sting gorunii! Pe lăngă garduri plâng și spinii. Se duc să-și înnoiască rădăcinile Lăsând în urmă toate rătăcirile. Se duc și ei chemați la Sfântul Să lumineze-n veci pământul Și de sub mantia împărătească Să-nvețe iarăși câmpul să rodească.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Iartă azi, nu mâine! Poate cineva a spune Că e fără de păcat?! Din genune în genune Unu-a fost și s-a ‘nălțat! Toți greșim în astă lume Și vă spun că-i omenesc Să greșim, să facem glume, Dar atât cât e firesc!

Continue reading »

Titi Nechita – Parfumul unei toamne târzii

,,Eu mi-am dorit” şi încă mai doresc Să-ţi simt ,,parfumul toamnei ruginii”! Chiar dacă iernile pe mine cresc, Tu încă primăvară poţi să-mi fii! S-au rătăcit în beznă visele Şi au rămas doar umbre ce nu ştiu Că am ajuns să număr clipele Ce trec şi mă veghează în pustiu!

Continue reading »