Arhiva tag-ul: Titi Nechita

Titi Nechita – Doar amintire

  Trec peste noi anii ca vântul De parcă se întrec cu gândul; În urmă, dor și sfâșiere Și inimi pline de durere.   Trec ani ce nu s-or mai întoarce, Dar asta e și n-ai ce face! O viață ai! În astă lume Nu-ți mai rămâne timp de glume!

Continue reading »

Titi Nechita – Pui de hoți

Printre rugi de zmeuriș, Astăzi inima poftea. O albină, pe furiș Se-nfrupta de zor și ea! Acum nu știu să vă spun Cine drepturi ar avea! Pe o frunză, un tăun Sta și nu înțelegea!

Continue reading »

Titi Nechita – Nuri de Mai

  Au înnebunit prin crânguri Toți lăstarii și lăstunii, Iar sub zarea de sub burguri Înflorit-au toți salcâmii! Verdele inundă câmpuri Și păduri lucesc semețe, Nori ce se adună, tulburi, Vor natura s-o înghețe,

Continue reading »

Titi Nechita – Numai dorul

Frunzuliță bob năut Plânge cânt de peste Prut, Plânge cânt și dor de țară Că cei răi nu vor să piară! Că mulți tare-au încercat S-alunge dorul din sat Și să-l înnece în mare Să-și uite-ale lui hotare! Dar ce-i dorul vinovat C-a fost dus și alungat?! Cum să poarte tot el vina Că-i departe …

Continue reading »

Titi Nechita – Solie de nuntă pe zări

Tac muguri pe ramuri pustii, Gerul mai mușcă din clipe, Vise tresar sub stihii Și vor povestiri să-nfiripe. Freamăt de aripi se-avântă, Cerul se îmbracă-n tăceri; Flori s-au gătit pentru nuntă, Dar nu pot scăpa de poveri!

Continue reading »

Titi Nechita – Iubita mea cu ochi de stele

Iubita mea cu flori în plete! Să știi, de Sfântul Valentin La tine n-am putut să vin, Dar voi veni de Dragobete! Iubita mea cu cer sub gene, Tu, care gândul îmi mângâi La fel ca-n ziua cea dintâi, Promit să-ți scriu chiar și catrene

Continue reading »

Titi Nechita – Bat clopote

Bat clopote azi peste țară, Cuvântul rămâne iar mut! În piepturi bat inimi să sară Să pună durerii un scut! Nu pot să îndure tăcerea Impusă de aprig tribut De vremuri amare ca fierea Ce-au vrut să uităm de trecut!

Continue reading »

Titi Nechita – Oare, nu vă doare?!

Oare nu vă doare capul Când veniți cu mic, cu mare, Cu propuneri ordinare Ce frizează handicapul? Nu vă moare herghelia Neuronilor emfatici Care năvălesc sălbatici Stricând toată coșmelia?

Continue reading »

Titi Nechita – Așa-i traiul la români!

Așa-i de bună viața asta la români De-ți vine câteodată să o dai la câni! Și stau de mă întreb de multe ori: Cât poți să-nduri și să fii tras pe sfori?! Ca să-nțelegem, să-mi spuneți bunăoară De ați perceput factura ,,super-clară”! Aia ce-ți bagă mâna-n buzunar Și-ți vine să te-ntorci la felinar!

Continue reading »

Titi Nechita – Și totuși, marea!

Când cerul răsfiră puzderii de stele Mă umpli de dor, tu, mare albastră! Sub valuri tu pui ale mele castele, Gândul aleargă prin noaptea-ți măiastră. Te frămânți ca un vis, zvâcnind în artere Atunci când te-nvolburi sub aripi de vânt Și scoți din adâncuri noian de mistere! Tu parcă te rupi de întregul pământ!

Continue reading »