Arhiva tag-ul: Titi Nechita

Titi Nechita – Mulţi ani, copilărie!

La mulţi ani, copilărie Ce tresari în fiecare piept! Doar zâmbet zilele să-ţi fie Şi gândul tot mai înţelept! La multi ani, priviri gingaşe! Iar voi zburdălnicii de vis Fiţi bucuria de prin case Ca floarea albă-n paradis!

Continue reading »

Hristos a înviat!

Se bucură oştirile În cer şi pe pământ, Se ‘nalţă azi cântările Peste altarul sfânt! Se luminează zările, Iadul a fost înfrânt Şi dărâmate-s porţile! ,,Viţelul este mult”.

Continue reading »

Titi Nechita – Toaca

Se-aude glas de toacă pân’ la cer Şi relele din lumea asta pier. Se-nalţă glasuri din morminte… Sfâşietoare rugi de oseminte! Un clopot liniştea destramă Cu al lui vaier de aramă… Pe culmi se-nalţă cruci semeţe Sfidând albastrul cu a lor tristeţe.

Continue reading »

Titi Nechita – Coana Lene

Cum să zic, că nu prea știu?! Azi am vrut harnic să fiu; Doar că mi-a ieșit în cale O cucoană lată-n șale. Dimineaț-am făcut ochi… Să nu-mi fie de deochi! Era cam pe la amiază Și lucid, cu mintea trează,

Continue reading »

Titi Nechita – Peste zări de primăvară

Peste flori abia ieșite De sub frunze ruginite Se-asternu în fapt de seară Iarăși dalbă plăpumioară. Ramurile-mbobocite, Niște vrăbii cam zburlite Tremură si se-nfioară Întrebându-se-ntr-o doară:

Continue reading »

Titi Nechita – Inimă, te ții de poante!

Inimă, dacă se poate, Înc-o zi, două mai bate! Eu aș vrea și câțiva ani, Că doar n-o faci pentru bani! O faci numai pentru mine, Știi că eu te-am ținut bine! Te-am învățat să iubești Și-acum tu mă părăsești?!

Continue reading »

Titi Nechita – De n-ar fi dorul cu dor

Trec prin valuri dor cu dor Tot privind către izvor, Că izvorul de-ar seca, Dor cu dor s-or legăna, Deal cu deal s-or aduna Și dureri or alina. Or toci cărările Unind depărtările,

Continue reading »

Titi Nechita – Sub a cerului cunună

Pași mă duc pe nori de stele Tulburându-mi înțelesul, Iar în ochii dragii mele Se cufundă universul! Vântul ar putea să-i spună Pe unde îmi umblă gândul, Ce pustiuri de furtună Mă învăluie cu rândul

Continue reading »

Titi Nechita – În gând și simțire

Se înalță azi făclie Și în inimi de români Înfrățite peste glie Se-aud glasuri din străbuni. Ridică-te iar Ioane Să dai țării iarăși glas, Fără jalbe și plocoane Să scoți țara din impas!

Continue reading »

Titi Nechita – Pe sub aripi de luceafăr

Tremură lunca și codrii Sub însemnul lui Gerar, Sus pe deal te cheamă plopii, Dar tu treci pe-aici mai rar! Cerul și-a întins betele Peste albele morminte,  Ziua curge spre vâlcele,  Noaptea-și pune noi veșminte.

Continue reading »

Titi Nechita – De Anul Nou

Anul vechi s-a cam sfârșit, Altul nou s-a pregătit! Iarnă e și parcă nu-i, Dar nu-i pasă nimănui! Vremea stă să vremuiască, Anul să se primenească Și ușor, pe la ferestre Se-aud glasuri de poveste

Continue reading »

Titi Nechita – Colindând prin tinda casei

Prin tinda casei părintești Și azi mai zburdă gândul… Grădina-i plină cu povești, Pe masă, gol e blidul! Lumină nu-i pe la ferești… S-a dărâmat și gardul! Copilărie, unde ești? Din poartă, unde-i bradul?

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Iarna visurilor mele Pe sub nopți și clar de lună, Printre miile de stele Și prin vatra cea străbună Trec iar gândurile mele! Se întorc în bătătură Pe sub garduri de nuiele, Dau năvală prin strânsură Parcă-s duhurile rele!

Continue reading »

Ne dor ale noastre istorii

De-ntâi Decembrie istoria ne doare, Dar cine oare stă s-o mai asculte Cand dispărute-n veci sunt vechile hotare, Iar țara-i pradă forțelor oculte?! Țărâna dacilor tresaltă pe ogoare Și codru-și plânge zările cărunte Că mulți au fost și sunt cu mâna pe topoare, Iar pâinea n-are cine s-o frământe!

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Ninge iarăși peste țară Dintre norii fantomatici Început-au într-o doară Să se-arate enigmatici Câțiva fulgi, pe-aici, pe-afară! Coborâți din zări de artici, De sub mantia polară, Luați de vânt și tare harnici Curg grămadă peste țară.

Continue reading »

Titi Nechita – Floarea mea cu ochi de stele

Te-am văzut o crizantemă Dintr-o margine de lună, În păr ți-am prins diademă Ce te încunună! În șiraguri ți-am pus stele Cu sclipiri arteziene, Două flori de albăstrele Ți-am sădit sub gene!

Continue reading »

Titi Nechita – Strigăt din moarte

Glasuri tresar în morminte, Pământul îşi soarbe durerea, Flăcări din hăuri trezite Spre cer îşi ridică tăcerea. Vorbe ce vor a dezminte Îşi cheamă-n zadar alinarea! Nu mai e loc de cuvinte, Iar gândul îşi pierde cărarea.

Continue reading »

Titi Nechita: Prin grădini se-alintă toamna!

Colorată, rece, caldă, Şturlubatică şi tandră, Cu găteli de Esmeraldă Şi în ritmuri de ciuleandră, A ieşit toamna pe-afară Zgribulind şi se-nfioară Când din mantia polară Un vânt rece o-nfăşoară!

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Trup şi suflet chinui Se frâng lacrimi printre gene, Cerul pare ostenit, Iar pământul parcă geme… Sufletul mi-e cătrănit! Mă-ngenunche iar suspinul, Gându-mi este răvăşit… Vreau să nu mai văd declinul Şi nici chipul chinuit!

Continue reading »

Titi Nechita – Timpule, rămâi cu mine!

Mai stai timpule la pas Că m-ai lăsat fără glas! Mai rămâi în bătătură, Ce-atâta alergătură?! Că m-ai luat la treierat Tot desculţ şi dezbrăcat! Mai ai timpule răbdare, Că nu am patru picioare!

Continue reading »

Titi Nechita – Gând până dincolo de timp

Plâng pietre la margini de cruci Şi cerul adoarme pe deal, Se leagănă frunza prin nuci, Un gând se înalţă fatal. Visuri din ochi de cicoare S-au deschis spre alt infinit, S-a frânt o rază de soare, O floare sub cer s-a zidit!

Continue reading »

Titi Nechita: O zi toridă

Zburdă grădina de culori Şi soarele se veseleşte, Pe sub arcade fac furori Miresme rupte din poveste! Se-adună rătăciri în zori Ca picăturile de ploaie, În suflete se strâng fiori Ce curg apoi din ochi şiroaie.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Când bate vântul… Când bate vântul prin casă Și ploaia plânge la geamuri, Uităm ori nu ne mai pasă De pomii rămași fără ramuri! Când prin odăi doar pustiul Își toarce tăcerea-n surghiun, Gândul și dorul nebunul Trec pragul în zbor de taifun.

Continue reading »

Titi Nechita – Rămas bun!

Rămas bun, clase primare, Amintiri de neuitat! Rămas bun, zile cu soare! Când v-ati dus? Când ne-am schimbat?! Ieri păşeam întâia-şi dată Peste pragul şcolii dragi, Astăzi trecem înc-o dată, Dar cu multe în desagi!

Continue reading »

Titi Nechita: Alintă-mă vântule!

Vântule, măi vântule… Freamăntă-mă vântule! Tu, leagănul mărilor, Răscolirea zorilor, Mă dezbracă de furii Şi le-nchide–n colivii! Leagănă-mă vântule! ,,Vântule, vântule…”

Continue reading »

Titi Nechita – Lacrimi pentru gurile de rai

Printre case bătrânite Se cârpesc potecile, Lacrimi curg neostoite La toate ferestrele! Plâng dureri şi necuvinte Prin toate odăile, Dorurile răscolite Privesc depărtările.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Trei prieteni mai de soi Trei căţei, din cei de soi, Hotărât-au fiecare Tot uitându-se la noi, Să schimbe a lor purtare. S-a dus vorba nu ştiu cum Că ar fi o alianţă Între mâţele din drum Şi noi, cei de-un neam cu ,,Zdreanţă”!

Continue reading »

Titi Nechita – Pe sub zări de primăvară

Din hăuri neştiute şi zăpezi virgine S-au ridicat speranţele spre stele. Precum o pasăre spre zările senine Îşi întind aripi gândurile mele. Prin crânguri se aude cânt de primăvară, Răsar pe ramuri muguri de nelinişti, Iar ale mele doruri rătăcesc pe-afară Duse de vânt şi fără de oprelişti.

Continue reading »

Titi Nechita – Mi-ai fost, îmi eşti…

Mi-ai fost plinire, început Şi leagăn fragede-i pruncii, Mi-ai fost tot ce-ai putea să-mi fii, Zidire-n care m-am născut! A lumii jumătate eşti, Regină peste univers, Zeiţă, muză pentru vers Şi zână bună când zâmbeşti.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Năvalnicul A fost demult, pe undeva, Chipeş fecior prin cer umblând. Dacă-l mai ştie cineva, E semn că suntem într-un gând. Năvalnicul! Un hoţoman De mângâieri şi sărutări! Mândru, puternic băietan! Parcă era din alte ţări!

Continue reading »

Titi Nechita – Acolo unde veşnicia…

Acolo unde veşnicia s-a zidit, Umbre de paşi ne duc spre ţintirim; În gând cu amintirea şi un dor zorit Aş vrea pământul să-l înmugurim! Canoanele acolo încă mustăcesc Prin lutul vrăjmăşit de lăstăriş, Pe uliţe, doar gardurile mai opresc Să nu se surpe totul sub prundiş.

Continue reading »

Titi Nechita – Zi de împlinire

Frământări demult apuse Sub tăcerea timpului, Bat acum la porţi răpuse De răceala vântului. Se ridică iarăşi glasul Celor cu acelaşi gând, Peste veacuri îşi trec pasul Şi se-adună rând pe rând!

Continue reading »

Titi Nechita – Închinăciune

Din fruntariile vremii, Printre miile de stele Tu răsari pe bolta lumii, Crai, în vechile castele. Cobori luna în adâncuri Şi te ‘nalţi din nemurire… Cu-ale tale calde stihuri Luminezi o omenire.

Continue reading »

Titi Nechita – Iarna asta-i şugubeaţă!

De pe-un deal mai răsărit Vine iarna rostogol; Vântul, un alt zăpăcit Nu se lasă mai domol! Suflă cu spor din rărunchi Peste fulgii jucăuşi… Ba şi-a luat cu el şi-un unchi Care bate pe la uşi!

Continue reading »

Titi Nechita – Cobori, iarnă despletită!

De pe dealuri, printre vii Curge iarna spre câmpii… Într-o clipă-i jos în vale Şi nimic nu-i stă în cale! A pus bărbi de promoroacă Şi la mine pe toloacă, Iar din pletele-i stufoase Curg broboade de mătase.

Continue reading »