Arhiva tag-ul: Titi Nechita

Titi Nechita – În aşteptarea Moşului

Ca în fiecare an, Papuceii lustruiţi Şi-au făcut iarăşi un plan Pentru cei ce-au fost cuminţi! S-au aliniat frumos De la uşă pân’ la pat; Nu vezi fir de praf pe jos, Semn că Moşu-i aşteptat!

Continue reading »

Titi Nechita – Ninge cu poveşti

Ninge cerul cu poveşti Peste case bătrâneşti, Dănţuiesc fulgi de mătase, Hornuri pufăie pe case. În ferestre ce visează Iarna florile-şi pictează, Ochi zglobii, păr în inele Se ivesc dintre perdele.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Sfârşit de toamnă Se mai zbate o geană de verde Printre ramuri uscate de vânt; O rază încă vrea să dezmierde O frunză ce-a căzut la pământ.

Continue reading »

Titi Nechita – Toamna-şi curge ploile

Curge toamna prin cireş Scuturându-şi ploile, Fruzele s-au făcut preş Astupând cărările. Brumărel cântă de zor Printre toate crengile,                                Iar la mine pe răzor                                Stau …

Continue reading »

Titi Nechita – Toamna printre tufănele

De sub flori de tufănele Sprijinit într-un arcuş Şi cu scripca doar surcele A ieşit un greieruş. Florile privesc mirate, Pline de nelinişte; Le cânta noapte de noapte, Dar acum e linişte!

Continue reading »

Titi Nechita: Te-aș iubi ca pe o ploaie de stele

Te-aș iubi în rătăcirile mele, În spațiul adormit în pruncie Și într-o rugă rostită spre stele M-aș răstigni să-ți fiu veșnicie! Temniţa fantasmelor mele să-mi fii, Mi-ar fi de-ajuns fereastră să te ştiu; Să-mi luminezi nopţile mele târzii, Iar eu întregul univers să-ţi fiu!

Continue reading »

Titi Nechita – Te ştiu efemeră

Mi te ştiu din tăcerile tale, Din privirile-ţi ameţitoare Ce străpung adâncimi siderale Cu săgeţi şi luciri de cicoare, Din lumini ce inundă apusul Ca un foc izvorât din adâncuri Dăltuind în neştire abisul

Continue reading »

Titi Nechita – Eşti zori de lumină

Eşti luceafarul răsărit printre stele Când zorii se revarsă din noapte; Eşti drogul ce îmbată visele mele Exilate la margini de şoapte! O pădure virgină, mlădiţă tu eşti, Mireasmă de fâneaţă şi mere!

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Te-am căutat Te-am căutat în focul adormit pe altare Şi te-am visat prin adâncimile astrale; Rătăcitor însetat prin pustiuri sahare Încă mai sper la reîncarnări ancestrale.

Continue reading »

Titi Nechita – Mi-ar trebui infinitul

Un abis mi-ar trebui să te cuprind Şi o gură de rai să te sărut; Un cer plin de stele aş vrea să aprind Să nu te mai pierd în absolut. Mi-ar trebui marea, lumea întreagă

Continue reading »

Titi Nechita – Zori de vis

În zori se leagănă luceferi Pe trupu-ţi diafan şi cald, Împodobindu-ţi ai tăi umeri Cu nestemate de smarald.  Tu simţi şi te laşi mângâiată  Precum oceanul nesfârşit;   De-a mea privire zvăpăiată  Şi el se lasă cucerit!

Continue reading »

Titi Nechita – Un motan boem

Azi îmi spune o vecină Întâlnită prin grădină Că la ea în bătătură A fost mare lucrătură! Lume multă şi pestriţă, Chiar şi-o hoaţă de vulpiţă, Toată hoarda din ogradă Ba şi unii de pe stradă Îmbrăcaţi la patru ace Şi apucături stângace, Parcă vin la o agapă Ce aşteaptă să înceapă!

Continue reading »

Titi Nechita – O răţuşcă şi doi pui

O răţuşcă dolofană Şi doi pui mai răsăriţi, Toată ziua după hrană Şi-s mereu nedespărţiţi!   În ogradă, prin grădină, Pe oriunde-i întâlneşti! Nu mai au pic de hodină; Alţii ca ei nu găseşti!   Încă dis-de-dimineaţă, De cum soarele răsare Ies pe uşa la coteaţă Şi merg ţanţosi la plimbare.

Continue reading »

Titi Nechita – Cum, Doamne?

Trăiau cândva pe un meleag de vis Oameni ce se aveau ca fraţii; Pădurile erau un paradis Ce îmbrăcau frumos Carpaţii! Erau vecini şi se-ajutau la greu Chiar de erau de alte naţii, Umăr la umăr ei au fost mereu, Nu se gândeau la altercaţii! Prin lupte sângele ei şi-au vărsat Să-şi apere aceeaşi glie… …

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Muşuroiul de furnici Zi de vară şi vacanţă… Ce-ai putea să-ţi mai doreşti? Ai scăpat de corigenţă; Totul este ca-n poveşti! Mă revăd cu ani în urmă: Pantaloni sport, mâneci scurte, Eram ca scăpat din turmă Drept la bunicuţa-n curte! Dau năvală că ,,vin turcii”, Sar iute pe bicicletă, Nici n-aud vocea bunicii Ce mă-mbie …

Continue reading »

Titi Nechita – Clipe de agonie

Peste-al zării verde crud Trece-un nor cam zdrenţuit, Dar prin frunzele de dud Cerul pare neclintit. S-a lăsat doar o rumoare Peste liniştea din sat, Iar o floare din cărare Pare că s-a supărat. Pe rând şi alte surate Fără să le fi-ntrebat, Pe loc toate-s agitate Şi se leagănă ciudat!

Continue reading »

Titi Nechita – Magie

Trece vara peste deal Înflorind cărările, Câmpul verde, ireal Îşi îmbracă iile. Ies mândrele la hotar Să-mpletească zările În cununi de chihlimbar Să-şi afle ursitele.

Continue reading »

Titi Nechita – Clopoţelul ia vacanţă!

Ce mai chiu şi veselie Se aude pe cărare! De-acum şcoala e pustie; A venit vacanţa mare! Cerul s-a mai luminat, Norii nu mai dau târcoale; Doar pe uliţa din vale Este mai aglomerat! Lume multă, pas vioi Se îndreaptă către şcoală, Glasuri multe dau năvală Ca albinele în roi!

Continue reading »

Titi Nechita – Mireasma florilor de tei

La umbra teiului adesea fac popas Să-mi amintesc de acea vreme timpurie Când rătăceam precum un câine de pripas, Şi n-aveam griji de viaţa care va să vie! Cu gândul dus, prin ramuri eu mă ascundeam Tot căţărându-mă pe-o rază purpurie, Cătând spre cer un colţ de rai îmi construiam; Crâmpei de vis ţesut precum …

Continue reading »

Titi Nechita – Întâi de Iunie, la Ruginoasa

Acorduri de baladă Ne răscolesc simţirea, Norii în cavalcadă Îmbracă omenirea.   Imagini de legendă Şi voci ce se ridică, În cioburi de oglindă Vigoarea îşi despică.   Ies razele de soare Să limpezească cerul, Iar voci tremurătoare Dezvăluie misterul.   E zi de sărbătoare Şi început de vară, Câmpia-i o-ncântare Din zori şi până-n …

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Primăvară, primăvară! S-a gătit teiul cu soare, Cântă cerul prin salcâmi, Prin grădini e sărbătoare, Zburdă vântul peste culmi! Freamătă fiinţa toată Sub noianul de culori, În priviri ţi se desfată Curcubeiele de flori. Plopii ning de prin înalturi Fulgi pufoşi de păpădii Şi se leagănă în valuri Lanurile din câmpii.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Nostalgii de primăvară Pe sub razele de soare Ce se scaldă la izvor Au ieşit de prin cotloane Mii de gâze, un covor! Tii, ce adunare mare Se întinde pe răzor! Astăzi este sărbătoare Şi la mine în pridvor. S-au îngrămădit la soare; Locuri? Nu ai să găseşti… O fi poate vreo serbare! Nici nu …

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Poveşti… Acum două sau trei zile Cineva mi-a povestit Nişte bârfe de copile: Că Vântul e-ndrăgostit De una năbădăioasă Care chiar l-a cucerit! De urâtă, nu-i frumoasă, Dar pe Vânt mi l-a orbit! Eu ştiam doar că Furtuna Încă nu l-a izgonit. Împreună-s totdeauna… Dar mai ştii ce i-a venit?!

Continue reading »

Titi Nechita – Lumina lumii

S-a revărsat lumina Şi cerul peste noi, Se bucură grădina Şi iarba din zăvoi! Răsună cânt de slavă Şi glas de heruvimi; E soare în dumbravă, Pe creste limpezimi! Bat clopote în ceruri Vestind iertarea lumii, Învinsă-i moartea pururi Aşa cum cântă psalmii! Se veseleşte firea, Pământu-i luminat, Tresaltă adormirea; Hristos a înviat!

Titi Nechita – Singur dorul…

Dorul umblă singur şi mâhnit pe zări Răscolit de apa zecilor de mări, Iar toloaca-i tristă, casele pustii Şi cei dragi plecat-au către veşnicii. Turle de biserici taie răsuflarea, Ierburi necosite au ascuns cărarea; Prin grădina casei cresc acum pustiuri, Dorul rătăceşte pe tăcute drumuri! Tristă mi-e fiinţa, sufletul flămând Şi mă-ntorc adesea spre pridvor …

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Frunză de pelin Sub o creangă de măslin Caut ochii dragei mele Încercând să îmi alin Ale mele doruri grele. Codru-şi pleacă frunza lin Ascunzând cărările, Gândul meu de tine plin Cutreieră zările. Pe sub ramuri de mălin Îmi uit noaptea visele, Iar surâsu-i cristalin Îmi alintă nopţile.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Aş vrea Prin satul meu de altădat’ Dintre cei dragi s-au mai rărit… Acelaşi e dar s-a schimbat Şi-mi pare tare pustiit! Au rămas drumuri uitate Printre casele bătrâne, Amintiri, vorbe deşarte De la cei plecaţi în lume. S-au ridicat şi case noi Care la fel sunt de pustii… Pline-s şi ele de nevoi Şi …

Continue reading »

Titi Nechita – Dorule, fir de mohor

Frunză verde de mohor Cine-o zis dorului dor? Că frunza mohorului Nu-i ca iarba dorului! Bătul-ar vântul de dor Să-l adune în fuior Şi să-l toarcă mândrele Pe când se coc prunele! Să-l toarcă în şezători Şi-n ajun de sărbători. Să mi-l toarcă fir întins Să-mi leg focul de nestins

Continue reading »

Titi Nechita – Flori de suflet

Se-mbracă pietrele în flori Pătrunse de un suflet cald; Natura e cuprinsă de fiori Într-o sclipire de smarald. Muguri de flori şi fantezii, O viaţă prinsă în culori… Lumină, zvon de rapsodii Se-nalţă în zbor de cocori! Cu vise şi elanuri albăstrii Însingurări de ochi aprinzi Şi focul stins al sărutării Uitat pe margini de …

Continue reading »

Titi Nechita – Îmi eşti

,,Un gând şi o floare pentru toate frumoasele din viaţa noastră” Îmi eşti fiinţa cea mai dragă Spre care ochii am deschis! Mi-ai făurit o lume-ntreagă Când alte porţi mi s-au închis. Mi-ai fost iubire şi speranţă, Reperul primilor mei paşi… Cântec de leagăn şi credinţă Când mă priveai cu ochi gingaşi! Ai fost a …

Continue reading »

Titi Nechita – O stea

S-a mai aprins o stea Printre atâtea altele din cer; Vulcan nestins e umbra mea În care florile nu pier. S-a mai aprins o stea Pe-un colţ de zare strălucind, O lacrimă curge din ea A lumii învoială răscolind. Stau mărturii la capăt de hotar Câteva rânduri despletite Ce plâng al lumii gând hoinar La …

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Tablou hibernal De pe-un vaier de genune Soarele veghează zarea, Din a bolţii goliciune Iarna-şi curge depărtarea. Zori pline de promoroacă Zugrăvesc ferestrele, Doi sticleţi cu chef de joacă Răscolesc troienele. Printre ramuri îmbrăcate În ii albe de zăpadă Soarele abia răzbate Dintre nori ce stau grămadă.

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

Jalnic buciumele Plâng cântările prin crânguri Poleite cu zăpezi, Se-aud clopote în ceruri Şi versete de aezi. Lacrimile curg broboade Pe sub cerul prigonit, Flori, coroane în pleiade Însoţesc cântul cernit.

Continue reading »

Titi Nechita – poezie

Copilărie Glasuri blânde şi zglobii Caută prispa bunicii… Cu poveşti am să te-mbii Să aprind toţi licuricii. Se trezesc de prin unghere Amintiri de altădată; Te revăd ca o părere… Parcă n-ai fi fost vreodată! Ochii tăi îmbată cerul, Noaptea tu prefaci în ziuă; Tu eşti rugul şi altarul, Eu sunt piatra de la piuă!

Continue reading »

Titi Nechita – versuri

O lacrimă de cer Curg lacrimi peste fire Şi peste chipu-i frânt În zboru-i spre iubire De semeni şi pământ. Trec suflete fărâme Pe drumuri îngheţate Şi glasuri fără nume Ce par abandonate.

Continue reading »