130 de ani de la stingerea din viață a Veronicăi Micle

Între smerenia Maicii Benedicta și trufia urmașilor

MOTTO
,,S-a pregătit din timp, cu o smerenie reală, fără nimic teatral, pentru moarte, călugărindu-se, sub numele Benedicta, și petrecându-și o mare parte din ultimii ani de viață la Mânăstirea Văratec, unde și-a găsit acum o sută și ceva de ani liniștea și Veronica Micle.
Ne-am purtat urât cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga în acești ani de reculegere a ei! Nu în mod special eu, Alex. Ștefănescu (care am scris pe larg, în repetate rânduri, cu admirație, despre viața și opera fostei mele profesoare de literatură universală), dar și eu pentru că nu i-am combătut destul de energic pe cei care au denigrat-o și au supus-o oprobriului public. Pentru o femeie aleasă ca Zoe Dumitrescu-Bușulenga trebuie, dacă ești bărbat, să te bați și în duel.”

Reproducem mai jos un text, din același Alex. Ștefănescu citire:
,,Pentru această diplomație inofensivă prin care și-a câștigat nimic altceva decât dreptul de a-și face datoria a fost stigmatizată în repetate rânduri după 1989, atât de justițiari maniacali, lipsiți de simțul nuanțelor, cât și de unii tineri prost educați, din categoria celor care mânjesc statuile cu vopsea. Este infinit regretabil că nu s-a format un curent de opinie împotriva unor asemenea acte de vandalism. Am asistat cu toții, aproape fără nici o reacție, la defăimarea unui om căruia trebuie de fapt să-i purtăm recunoștință. Poate de acum încolo vom deveni responsabili și ne vom solidariza împotriva mineriadelor din cultură. S-a ajuns departe, mult prea departe, cu acțiunea de distrugere. Ar trebui să-i punem capăt, iar modul cum am tratat-o pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga să rămână ultimul caz de ingratitudine. (mai mult…)

Dorel Schor – ziceri Timpul probabil?

  • Se pare că orice poveste a mai fost spusă măcar o dată până acum.
  • Situaţie: Aceaşi pălărie pe altă Marie.
  • Ce văd cu ochii mei nu-i adevărat… Ce mi se explică e foarte adevărat (?!).
  • Toate timpurile sunt probabile.
  • Cine deosebeşte om de om nu e om ( Cilibi Moise).
  • Îi place să fumeze mai ales în locurile în care e interzis fumatul.
  • Dacă există legi nescrise, e normal să fie şi legi necitite.
  • Eu sunt vegetarian, dar numai dimineaţa.
  • Nu gândeşte ca noi, deci nu are dreptate.
  • Bunele intenţii nu exclud prostia (Roger Avermaete).
  • Precizările bancare sunt scise cu literele cele mai mici. (mai mult…)

Ana-Maria Radu: Din nou despre „HERMENEIA” Mirelei-Ioana Dorcescu

Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu, la o aniversare.

Recenta carte a Mirelei-Ioana Dorcescu, intitulată Hermeneia și apărută, la începutul acestui an, la Editura Mirton din Timișoara, are toate însușirile unei lucrări bine realizate, începând de la textura hârtiei, trecând prin consistența și originalitatea textului și desăvârșindu-se prin tectonică, prin așezarea în pagină.

Hermeneia numără 316 pagini și este alcătuită din trei secțiuni: Excelența textului, Haloul textului, Efigii. Prefața este semnată de Ildikó Gábos-Foarţă, iar pe ultima copertă a fost inserat poemul Scribul al lui Eugen Dorcescu.

Prefața poartă titlul 77, deoarece Hermeneia este dedicată Poetului Eugen Dorcescu, la împlinirea vârstei de 77 de ani. Ildikó Gábos-Foarţă valorifică simbolistica cifrei șapte, sub a cărei vibrație se află această carte, și susține că Mirela-Ioana Dorcescu a scris Hermeneia „cu inspirație, ajutată de talentul ei nativ, de seriozitatea și tenacitatea-i ieșită din comun, de rigoarea cercetării și a analizei literare și stilistice, de profesionalism, toate sub semnul imensei bucurii pe care i-o induce scrisul, al entuziasmul ei adolescentin și al darului care i-a fost dat în plus: prodigiozitatea”. (mai mult…)

Lia Ruse – Freamăt de primăvară

Și,..tot, te lungeai iarnă bătrână
Sărind pragul primăverii noastre
Și tot credeai că viscolul amână
Simfonia zărilor albastre…
În zori de mai a năvălit seninul
Peste furtuna colorată-n var
Beată! Parcă băusei pelinul,
Ne-ai părăsit pe vântul tău amar…
Că nu mai poţi răzbate, am ştiut,
O,..cât de iute mugurii au crăpat! (mai mult…)

Vavila Popovici: Civilizație vs. Barbarie

Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri până când iubitorii înțelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice , sau până când deținătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înțelepciunii.”– Platon

Politica este știința și practica de guvernare a unui stat. Conține ca parte componentă conștiința politică, pe lângă instituțiile prin intermediul cărora se exercită puterea, și organizațiile politice. Noțiunea de conștiință ne vorbește despre sentimentul de responsabilitate morală a omului față de propria sa conduită. Ea îl face pe om să mediteze asupra propriului comportament și a propriilor acțiuni pe care le realizează în viața publică și cea personală. Puterea politică este dependentă de conștiința politicianului care, în diverse cazuri, se modifică de la un moment la altul în raport de poziția sa socială, starea morală, culturală, educativă, lucruri ce sunt și nu sunt potrivite unui om de conducere sau unui om din arta politicii. Omul puterii/ politicii trebuie să fie o personalitate cu o cultură autentică și cu un bun simț al moralei, având la bază echilibrul spiritual adecvat. Făcând politică, omul puterii are nevoie, mai întâi de toate, de o rațiune logică pentru a nu deregla funcționalitatea normală a societății, de un comportament civilizat, și mai are nevoie de a se impune și de a soluționa problemele prioritare ale statului pentru a crea o bunăstare socială cât mai sigură, astfel ignorând interesele personale față de cele publice. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

HOROSCOP

  • Domnule, n-aş putea spune că horoscopul e un lucru serios şi că are o bază ştiinţifică. Dar de două ori în viaţă mi s-a întâmplat ca previziunile horoscopului să se potrivească atât de bine cu situaţia, încât o perioadă am crezut în ele. Ştiu că nu se prea asortează cu statutul meu de fost profesor de biologie, dar asta e…
    Ne-am cunoscut în sala de aşteptare de la policlinică. Fostul profesor de biologie avea un deget bandajat şi urma să intre la medicul chirurg.
  • Lasă impresia că e un fleac, dar pe mine mă necăjeşte de aproximativ patruzeci de ani. Nu tot timpul… E veriga mea slabă, cum se spune.
    Şi fără să-l îndemn, îmi povesteşte: (mai mult…)

Boris David – Daris Basarab: poesis

Boris David

Iubirile de-o clipă

Iubirile de-o clipă
Sunt oaze în deşert;
Sunt raze de lumină,
De ce să nu le iert?!

De ce cuvântul clipă
Ştirbeşte al lor sens?
Nucleul nu e mare,
Dar cât este de dens!

De ce măsori o clipă
Cu ceasul pământesc?
Ea-i parte integrantă
Din veşnicul ceresc! (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

CORIDORUL INSTITUTIEI

Când, pe la unsprezece dimineaţa, Sorin Barbălată, tânăr contabil practicant, ieşi în pauza de ceai, constată cu surprindere că pe coridorul instituţiei se revărsa nu numai soarele generos al verii, ci şi lumina a nu mai puţin de opt becuri aprinse. Pe scaune şi în picioare aşteptau o mulţime de oameni, aşa că Sorin le aruncă întrebarea:
– De ce nu stingeţi lumina?
– Noi nu lucrăm aici, răspunseră cetăţenii. Am venit cu cereri, probleme, audienţe. Nu e treaba noastră să stingem lumina! S-o stingă cine trebuie.
Sorin consideră că respectivii aveau dreptatea lor aşa că, ajungând în camera de ceai, o întrebă pe femeia de serviciu:
– De ce arde lumina pe coridor la ora asta?
– Aşa să ştiu de necazuri, răspunse femeia. Treaba mea e să încălzesc apa, să pregătesc ceaiul şi să-l împart. Mai trebuie să spăl paharele şi linguriţele, să am grijă de zahăr şi sucrazit şi dacă şeful vrea cafea, să i-o fac turcească. Lumina nu e treaba mea, eu nu am studii… (mai mult…)

Veronica Balaj: Replică artistică românească a bătăliei de la Anghiari, după fresca semnată de Leonardo da Vinci

1

Sâmbăta , 4 mai, 20019, Spania, regiunea Castilla la Mancha.

Mari emoții artistice determinate de o nouă secvență dintr-o posibilă carte a interculturalității, (dacă ar fi să se scrie așa ceva), în care este prezent și un artist român, stabilit în Spania, Tiberiu Ovidiu Stan. Acesta a prezentat lucrarea sa sculptată în lemn de tei canadian, cu titlul Bătălia de la Anghiari. Tema lucrării ne obligă la un scurt excurs în istoria artei, dar mai întâi să punctăm locația evenimentului și pe cei implicați în desfășurarea sa.
Așadar, acesta a avut loc în organizarea Primăriei Villarubia, (localitate nu departe de Madrid, descrisă de Cervantes ca parte din călătoria lui Don Quijote, însoțit de scutierul său fidel, Sancho), dintre organizatori au mai fost, Grupului Apotheca, Muzeul de Etnografie din localitate , Uniunea Lucian Blaga a Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania și Compania Teosfrit.
Tiberiu Ovidiu Stan a prezentat unui public numeros, (alcătuit din peste 250 de persoane), lucrarea sa, anume, sculptura cu tema Bătălia de la Anghiari, temă folosită prim oară de Leonardo da Vinci. Sculptura expusă având o valoare specială și din punct de vedere artistic și prin dimensiunile sale:3,20/ 2,40 metri. Fresca semnată de Leonardo da Vinci măsura 3,65/4,57M.
Ca model, în principal, pentru artistul român a fost tabloul lui Rubens, care la rândul său, s-a lăsat inspirat de fresca lui Leonardo da Vinci pictată acum 500 de ani, in sala Cinquecento de la Plazzo Vecchio din Florența și care trebuia să redea Bătălia de la Anghiari, așa cum îi solicitase Segnioria din Florenza la acea vreme. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

ADEVĂRUL ÎN FAŢĂ

– Ce sunt alea „minciuni convenţionale”? îl apostrofează Menaşe pe Şimon Şeinerovici. Nu se poate să spui atâtea minciuni încât să ajungi în situaţia că nu te mai crede nimeni. Omul trebuie să fie sincer, să spună adevărul în faţă cu orice risc. Numai aşa vom avea o societate sănătoasă…
– Vorbeşti ca un politician, îi răspunde Şimon. Dar n-am să te contrazic. Dacă promiţi aici, faţă de martori (şi arată spre mine), că îţi iei răspunderea pentru ce mi se poate întâmpla dacă spun numai adevărul, eu mă angajez ca măcar câteva zile să nu spun nici o minciună, nici măcar una convenţională.
– Bravo! zice Menaşe entuziasmat. Promit.
Chiar în ziua acea, Şimon a întâlnit-o pe madam Gurnişt.
– Am auzit, i-a spus, că vrei să-l însori pe băiatul matale cu una Dina de la bancă. Am văzut-o zilele astea. (mai mult…)

Vavila Popovici – Filozofia, Religia și Știința (1)

Să nu vezi în dușmanul tău decât un prieten rătăcit.” – Pitagora
După Noaptea Învierii când s-a auzit chemarea „Veniți să luați lumină” și s-a trăit momentul aprinderii tuturor lumânărilor celor prezenți în biserici. După întunericul de câteva clipe, oamenii au simțit că s-au umplut de lumină cerul, pământul și cele de sub pământ. Iar săptămâna care a urmat a fost Săptămâna Luminată, în care, sau începând cu care, ar trebui să ne luminăm mințile, să medităm la viața pe care ne-o dorim, să ne imaginăm cum ar fi lumea dacă oamenii s-ar iubi între ei, dacă ar fi cei mai mulți care să gândească la binele nostru, al tuturor și la binele acestei țări. Binele să se înfrățească, răul să se pedepsească, sau cum spune proverbul românesc „Cele bune să s-adune, cele rele să se spele”, cam așa ar trebui să procedăm, fiindcă nimeni nu poate trăi cu răul în „ograda” sa. Am ajuns în punctul când răul nu mai poate fi tolerat, nu poate fi iertat, fiindcă „plaga” a devenit purulentă și a infectat o mare parte a societății. Tolerarea acestei situații ar însemna distrugerea societății în care trăim. „Prietenii rătăciți” de care vorbea Pitagora, vinovații, ar trebui să conștientizeze calea greșită pe care au pornit. Cu toții trebuie să știm ce vrem, cu cine ne adunăm, iar răul să nu-l mai tolerăm. Numai așa putem păstra lumina în noi și putem s-o redăm lumii, să scăpăm de întunericului care ne înconjoară. (mai mult…)

Galina Martea – Importanța jurnalistului și a jurnalisticii în societate

Dacă să ne referim la importanţa genului jurnalistic, atunci acesta este inegalabil în existenţa umană, deoarece fără informaţia publică, fără informaţia zilnică a presei despre tot ceea ce se petrece în propria societate şi universalitate omul devine extrem de limitat în posibilităţile intelectuale. Având la bază obiectivul principal de a promova creaţia și arta jurnalistică, în mod special, de a reflecta și a transmite publicului înformația adecvată despre evenimentele ce au loc în viața socială, jurnalismul, domeniu distinct al vieţii spirituale, își dedică întreaga activitate intereselor sociale ale cetățenilor, totul fiind realizat în limite posibile de transparentă, formă a cunoașterii ce garantează dreptul la libertatea cuvântului și dreptul de a obține libertatea necesară pentru a exista într-o societate civilizată. Astfel, realizându-se prin diverse forme ale mass mediei (presa scrisă, presa online, audiovizuală etc.) importanța gazetăriei/jurnalisticii în viața omului este inegalabilă, deoarece este concepută pentru a susţine o cauză nobilă, o cauză socială și anume: de a onora societatea prin respectarea normelor juridice ce reglementează raporturile de drept civil, întemeiate pe adevăr și dreptate; de a asigura transparența informațiilor conform realității prin care există omul și societatea acestuia. Cu certitudine, nu este absolut deloc ușor de a realiza uneori acest lucru într-o societate, însă obligația legală/ morală/ profesională a ziaristului este (mai mult…)

Emilia Stroe-Ţena: Destin românesc (sonete)

DESTIN ROMÂNESC

Singurătăţi stelare foc îngropat aşterrn
În cumpeniri de doină aprinsă, veşnică,
Pe planul înclinat sub umbră şi mister
Ce moartea-n vis preschimbă şi-n nuntă cosmică

Râul, câmpia, valea păstrează amintirea
Discretei ondulări; nostalgic simţământ
De tainică-mplinire vibrează-n infinirea
Acestor mândri aştri cu frunte de pământ

Iar sufletul, tot, urcă şi coboară
Pe plaiurile line de poveşti,
Ce încă lumi apuse înfioară (mai mult…)

Dorel Schor – Origine sănătoasă

• -Iti recomand ginecologul meu…Nu e grozav, dar are loc de parcare.
• A aparut volumul doi din „Totul despre Nimic”.
• Daca traiesti ca orbii, nu vezi nimic.
• Cei slabi accepta realitatea…Si cei puternici la fel.
• Cine nu poate rade de sine, n-are dreptul sa rada de altii (Nae Cernaianu).
• Deformarea trecutului este mai periculoasa decat uitarea lui (citat).
• Fostul meu coleg s-a schimbat atat de mult, ca nici nu m-a recunoscut.
• Multi din cei care intreaba cunosc raspunsul mai bine decat cel intrebat.
• Uneori, umorul e cu efect intarziat… (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

FOC LA DELICATESE

Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul?
– Teroristii ! spune grav madam Gurnist. Ce mai intrebi? (mai mult…)

Melania Rusu Caragioiu – versuri

Moartea ce clamează marea armonie

Vâjâie-n van amintirea nelină:
Moarte-viață, năvală să vină?
Decât gol de toate,​ viață creștină !
Decât umbre sumbre, să vină lumină !

Sfințitu-s-au azimi și plosca de vin
Și sângele-a curs din Trupul Divin,
Roșitu-s-au ouă din Patimi și chin,
Rămas-au în scripte rugi- șoapte de-alin… (mai mult…)

Adrian Botez – versuri

Moartea-i o chestie de bucătărie

moartea-i o chestie de bucătărie
unii petrec – alţii – cumva – învie :
e doar intimitatea noastră nepătată
când strigă – pune-ţi – peste răni uscate – vată

moartea-i o chestie de bucătărie
o primadonă întrebare cu chelie :
hai – scoate luna din fântână
scoate – din zodiac – o săptămână

…o lume tristă – vinovată şi zurlie
flămândă – însetată – cafenie
dulăi astrali o muşcă de…fundiţă (mai mult…)

Vasilica Grigoraș – De la alfa la omega doar iubire

„Lupul a mâncat iezii pentru că era nefericit!” Luca B.

Dacă suntem obişnuiţi ca în primii ani de viaţă copiii să spună lucruri „trăsnite”, afirmaţii, formulări ca cea de mai sus ne lasă mască, ne surprind cu adevărat. Să încercăm, totuşi să înţelegem tâlcul spuselor micuţului Luca.
Generaţii de copii s-au speriat auzind povestea „Capra cu trei iezi”. Îi compătimeau pe bieţii iezişori şi îl urau pe lupul hrăpăreţ. De data aceasta, un copil preşcolar al zilelor noastre a fost foarte impresionat de gestul lupului, empatizând cu el, găsind şi o explicaţie mai mult decât generoasă a gestului acestuia. Reactivează imagini din alte poveşti, probabil un câmp împodobit cu o mantie verde imprimată din belşug cu flori de primăvară. Pe un imaş din colina satului, miei zburdau în voie, se hrăneau cu frageda şi suculenta iarbă ori cu laptele oiţelor. Zborul fluturilor, cântecul cosaşilor şi trilurile păsărilor se-armonizau cu dangătul clopotelor şi clopoţeilor de la gâtul ovinelor mari şi mici. Armonie deplină, toată fericirea din lume. Apare dintr-o dată un lup hămesit de foame, poate alergat de-un vânător… sau cine ştie câte alte necazuri mai avea. Atacă turma de oi, prinzând un miel pe care îl mănâncă în grabă. În inocenţa sa, copilul a înţeles perfect motivaţia gestului lupului. O înţelegere intuitivă, empatică, compătimitoare. Pare o înţelegere simplistă, însă el trece dincolo de aceasta la pasul următor, la acceptare (da, s-a întâmplat, asta e…), apoi la iertare. (mai mult…)

Dorel Schor – La prima ocazie

  – Aţi auzit ce a păţit Eliahu Iliescu, vecinul nostru? Omul ăsta nu ştia ce e odihna. Trup şi suflet pentru locul de muncă, primul la venire, ultimul la plecare şi între timp nici un minut de odihnă, nici o clipă de răgaz. Toată lumea îl aprecia, toţi şefii îl dădeau ca exemplu şi când a trebuit să fie unul avansat, acela a fost…
   – Iliescu!
   – Da’ de unde… Acela a fost  Abutbul. Băiat bun şi ăsta, dar nici pe departe ca Iliescu. S-a dus Iliescu la şefi să-i întrebe, adică cum vine asta, domnilor, mereu spuneţi că eu sunt primul şi la o adică, îl avansaţi pe Abutbul? Şi şefii i-au spus, ai perfectă dreptate, dar nu cunoşti mentaltatea orientală? Vrei să se spună că facem discriminare? Sau că te preferăm pe tine din cauză că…Ai răbdare că la prima ocazie…
   – Şi la prima ocazie…

(mai mult…)

Mihai Batog-Bujeniţă: Acelaşi medicament, o altă cură terapeutică

Spre norocul nostru, al tuturor, domnul doctor Dorel Schor este dependent de starea de bine a „pacienţilor” săi. Se consideră dator să administreze cu regularitate medicamentele sale minune, în doze deloc homeopatice, tuturor celor care-l cunosc, chiar dacă aceştia sunt sute de mii răspândiţi în toată lumea. Aşa se face că dincolo de prescrierile exersate zilnic pe diferite site-uri culturale, aproape în fiecare an editează un volum care dăruieşte cu generozitate cititorilor săi panaceul numit râs, bine filtrat prin diferite metode în aşa fel încât nimeni nu se poate plânge că ar exista vreun pericol de intoxicaţie sau efecte adverse. Dimpotrivă, râsul, aşa cum este preparat de bunul doctor, îşi produce pe deplin efectele benefice, fără nici un fel de contraindicaţii, iar starea de bine se instalează durabil având însă o irepresibilă dorinţă de reluare a tratamentului.
Terapiile doctorului Schor se materializează cam an de an în câte un volum de proze scurte ori aforisme pe care nu ai cum să nu-l citeşti. Devii astfel complicele său pentru că nu te poţi abţine să nu recomanzi volumul şi altor prieteni sau cunoscuţi. Iar aceştia, prietenii şi cunoscuţii, se află de multe ori alături de tine însă nici cei aflaţi la mii de kilometri distanţă nu lipsesc. Din Israel în (mai mult…)

Irina Lucia Mihalca – poesis

Din picături sunt toate

Din mişcarea gândurilor apar emoţiile,
plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă,
răspunsurile te-aşteaptă,
iluzii sunt,
în urmă foşnesc gânduri, emoţii,
stări, ataşamente,
în vârtejul lor nu eşti tu,
în prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu.
Dacă a vedea înseamnă a crede,
oare, este şi adevărat? (mai mult…)

Dorel Schor – Azi mă culc devreme

  • Astăzi vreau să mă culc mai devreme, îi spun soției, am avut o zi grea. Voi dormi neîntors.
    Așa că la zece eram în pat și la zece și un sfert dormeam. Când m-am trezit era deja… zece jumătate. Se auzea foarte de aproape sirena poliției…
  • S-a întâmplat ceva! spun nițel speriat. Crezi că prin vecini?
  • Absolut, îmi confirmă soția. E la vecini, la ăștia de deasupra.
  • Vai de mine, dar ce-ar putea să fie? Sunt doar oameni atât de cumsecade.
  • Cumsecade, dar pun televizorul cu sonorul la maximum. Sunt cam tare de ureche… Hai, dormi!
    Dacă știu despre ce-i vorba, mie nici nu-mi pasă. Așa că am adormit rapid. Pe la unsprezece m-a trezit o altă sirenă. De astă dată sunetul era strident și ondulat.
  • Război? tresar speriat. E alarmă!
  • E alarmă, confirmă nevasta, dar nu e război. De câte ori sare o pisică pe mașina lui Abulafia, se declanșează alarma. Dormi liniștit că în cinci minute încetează. (mai mult…)

Dorel Schor – O viață dublă

  • Poţi citi ziarul la closet, dar pe clasicii literaturii numai la toaletă…
  • Cu timpul se schimbă şi timpurile.
  • „Dă-ne, Doamne, un notredram de noroc”.
  • Se practică transplantul de idei şi dacă nu e incompatibilitate, nu există nici respingere.
  • Replică: „De regulă, cad pe scări cei care NU vor să coboare” (Adrian Grauenfels).
  • Adevăratul creator sugerează, nu impune noile tendinţe.
  • Alţii exagerează, el despică firul de păr numai în trei.
  • Dacă trimiţi un bărbat să cumpere 5 lucruri, se întoarce cu 4… Dacă trimiţi o femeie să cumpere 5 lucruri, se întoarce cu 54 (variantă).
  • Franţa este o monarhie deghizată în republică (Matei Vişniec). (mai mult…)

Sincer și imparțial

  • Cine s-a fript în stânga suflă şi în dreapta.
  • Porcului nu-i ţii prelegeri. Vrei să te înţeleagă? Dă-i peste bot!
  • Unii au zis, alţii au prezis, important e că nu s-au contrazis…
  • Lovitură de stat? Degeaba… Lovitură de stat degeaba.
  • Dincolo de întreg, mai e totdeauna ceva (Zoltan Terner).
  • Uneori întâlneşti aşa un prinţ de-ţi vine să te măriţi cu calul (int).
  • Noi suntem întotdeauna imparţiali. Azi cu unii, mâine cu alţii…
  • „Vă salut în numele inginerilor şi intelectualilor din oraş…”
  • Periculos ca sinceritatea… (mai mult…)

Hristoase!

Infinitul divin s-a revărsat în trupul Tău,
din pântecul Mariei arătându-Te lumii.
Învăţător, Vindecător, Stăpân ai fost
și-ai cucerit lumea cu iubire, fără de fală,
cu modestie, cu incantație morală.
De Marele Preot ai fost întrebat
de ești Tu fiul celui binecuvântat.
„Da, sunt!”, ai răspuns îndreptățit.
Nu Te-au crezut și la moarte Te-au osândit.
Te-ai lăsat crucificat
după ce drumul vieții ni l-ai arătat, (mai mult…)

Vavila Popovici – Vinerea Mare

Din Eul răstignit de iubirea

pentru celălalt, curge viaţa veşnică.” M.-A. Costa de Beauregard

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos.

Se-aude toaca.

Credincioşii se-ndreaptă spre biserici.

Începe slujba religioasă.

Îngerii coboară blând din cer,

întind aripile deasupra capetelor noastre,

își pregătesc glasurile măiestre.

Preoţii-nalţă rugăciuni… (mai mult…)

Dorel Schor – Calea cea dreptă

  • Memoria bună serveşte şi adversarilor.
  • Oul lui Columb. Cum sună la plural?
  • Cei cu două feţe nu-ţi întorc niciodată spatele.
  • Pemiile au uneori o valoare, alteori un preţ.
    • Mi-ai promis marea cu sarea…
  • Şi nu te-am dus la Marea Moartă!?
  • Şi cravatele au culoare politică.
  • Cei cu succes au şi succesori. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

TĂIETORII DE FRUNZE

În urmă cu aproximativ un an, a intrat şeful în biroul meu şi m-a surprins tăind frunze la câini…
– Ce faci? m-a întrebat cu severitate.
Era clar că nu aveam de ales, aşa că am răspuns sincer:
– Tai frunze la câini…
Răspunsul meu era atât de firesc şi de explicit încât l-au pus în încurcătură. Drept urmare, în loc să mă beştelească, şeful s-a arătat interesat de amănuntele operaţiei.
– Cum procedezi? E greu?
– Nu e prea greu, dar nici prea uşor, l-am asigurat. Îţi trebuie răbdare, multă îndemânare şi, evident, experienţă. În lume există performeri, virtuoşi care obţin adevărate minuni.
– Nu mai spune! s-a minunat şeful… Precis? (mai mult…)

Luca Cipolla – versuri

Myosotis

Né da primo o ultimo sole
ricavo linfa
e
quale voce
assuma il verbo
che carezza
mano di sorella
e mi sorregge
in cilestrine vesti..
annullami..
ch’io sia
piuma che trascende il velo,
bruma,
assorto nel primo refolo
di mattino
che si desta
e di petalo in petalo
infine vibrare. (mai mult…)

LUCIAN BURERIU – VERSLIBRISMUL ȘI SECȚIUNEA DE AUR

Lucruri absolut esențiale sunt lăsate la o parte, în creația poetică, azi pare să primeze orgoliul celui care produce versificație. Simplul fapt că scrie poezie a devenit singurul criteriu al valorii, nu mai contează tradiția imensă a poeziei, tehnicile sale nu mai sunt respectate, de parcă astăzi am deprinde scrisul și cititul. Personalitățile care se afirmă acum sunt în cea mai mare parte niște diletanți. Conținutul, ideatica, mesajul par să fie niște anacronice obligații. Poetul contemporan nu mai are obligații. Poate singura este aceea a ignoranței în privința tehnicii redactării gândirii sale, care ar putea fi chiar artistică. Dar punerea în pagină a devenit parcă o practică dedicată doar a celor ce fac fotoculegere, tehnoredactorilor. Pare-se că nu prea mai interesează o anumită arhitectură a textului, așa cum are, de obicei, și muzica, începutul ca punct de atac, pentru captarea atenției, momentul culminant și apoi tehnica finalurilor, adeseori aducătoare de poantă, de o concluzie, care trebuie să fie surprinzătoare, șocantă. E considerată depășită cu o sută de ani era versificației în metru fix, așa-zisă clasică, toată lumea acceptă verslibrismul, acea invenție whitmaniană, dar fără să cunoască tehnicile speciale ale versului liber, care ar trebui să fie o serie de violente inovații, muzicalitate internă, succesiune de (mai mult…)

Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI

Scriitoarea ANGELA FURTUNĂ, alături de alți 71 de poeți din 22 de țări, invitat oficial la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a, Iași, 12-19 mai

//

Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră a PEN CLUB ROMÂNIA, este invitat oficial și va participa, cu recitaluri și lansări de carte, la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a. Scriitoarea a participat la toate edițiile anterioare, contribuind prin dăruire și muncă, alături de ceilalți invitați, la construirea unuia din cele mai importante branduri contemporane ale literaturii române. Festivalul, inițiat de scriitorii Adi Cristi și Cassian Maria Spiridon, este unul din cele mai importante din Europa și se derulează în cadrul prestigiosului Festival Internațional anual al Educației de la Iași (mai-iunie). Angela Furtună a primit, la edițiile anterioare FIPI, distincțiile de merit “POETĂ A IAȘULUI” și „CAVALER AL POEZIEI CAPITALEI MARII UNIRI, IAȘI, 1918-1018”. În cadrul festivalului, este repartizată în Grupa a 5-a (a se vedea afișele). (mai mult…)

Tiberiu Tudor – poesis

Tiberiu Tudor

 

Vântul e stăpân pe baltă,
Frigul a gonit lăstunii,
Frunza stufului înaltă
A-mbrăcat mănuşa brumii.

Câte-un vers dacă mai are −
Ce ştii tu, Sulemenito −
Umbra flăcării pe care
Anii mei au risipit-o.

Nu mai pot de mult să sufăr,
N-am de mult în ce mai crede,
Nu mai ştiu citi în lucruri
Faţa lor ce nu se vede. (mai mult…)

Dorel Schor – Foc la delicatese

Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul? (mai mult…)

Vavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile vieții

Lumea pe care am creat-o e un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea.” – Albert Einstein

Șmecheria este definită ca abilitatea omului șmecher, considerată de către unii a fi sinonimă cu escrocheria, șiretlicul, dibăcia, vicleșugul, înșelătoria, viclenia, frauda, șarlatania, hoția. Este un mod de a ieși din încurcătură, de a face trucuri și viclenii, spre deosebire de inteligență care este străduință, calcul și adevăr – calități ale comportamentului. Șmecherului îi sunt străine bunul simț și modestia. El sfidează și încalcă legi, găsind totodată modalități de încălcare a lor, sau chiar de schimbare.
Specula, corupția, învârteala, ciupeala sunt păcatele tipice, recunoscute ale șmecheriei dâmbovițene, dar nu numai, și țin de esența vieții din zilele noastre. Șmecherul se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase. Învățând șmecheria din familie sau de la prieteni mai în vârstă și mai experimentați, el se maturizează, profită de neatenția și îngăduința celor din jur și dobândește rangul vicleniei. Prefăcătoria îl însoțește pretutindeni. Omul de-acum înrăit, știe să se prefacă, se arată ca om bun, pentru a-i înșela pe ceilalți, a le obține încrederea.
Scriitorul Nicolae Filimon scria la vremea sa că „aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipocrizie și vicleșug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop și La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâniți în păcate de tot felul, îi studiază cu cea mai mare atenție, încât ei știu foarte bine cum se fură cloșca de pe ouă fără ca acesta să cârâie”. (mai mult…)

Dorel Schor – Un clasament

  • Cel care promite că vorbeşte pe scurt, va vorbi „pe lung”.
  • Nu în orice loc poţi să-ţi dai cu părerea.
  • Cred că îngerii nu au sex. Dacă ar avea, ar avea foarte multe probleme…
  • Nu subestimaţi proştii, ei au mult umor involuntar.
  • Politica este mijlocul folosit de cei fără scrupule pentru a domina pe cei fără memorie (Voltaire).
  • Cine nu are noroc, nu are neapărat ghinion.
  • Uneori e vorba de incompetenţă, alteori de prostie… Păi, nu-i acelaş lucru ?
  • „Sunt mai bătrân, mai chel, mai gras dar nu neapărat mai înţelept” (anonim).
  • Un clasament: pescarul amator, politicianul, avocatul, instalatorul… La ce?
  • Poţi păcăli câţiva oameni tot timpul, toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi păcăli toţi oamenii tot timpul (Abraham Lincoln).
  • Un om liber e ca un scaun liber, întotdeauna se găseşte cineva care să se aşeze pe el. (mai mult…)

Ștefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii române

Propunem un institut care să-i studieze opera

Ce imprevizibile și cât de generoase pot fi istoria și soarta omului cu unii oameni! Și cum psihologia și nivelul educațional al unui popor pot influența în bine sau în rău destinul marilor creatori! Este o temă gravă de meditat pentru noi, pentru români! Într-un sat din Gorj – cine se aștepta – se năștea un copil, care avea să pască caprele pe dealurile din împrejurimile satului, și căruia îi plăcea să cioplească. Avea peste ani să fie părintele artei moderne, să împartă istoria milenară a artei în două. De la el încoace altfel arată sculptura, artă veche de zeci de mii de ani. Dar dacă despre Brâncuși știe toată lumea – dacă ar fi rămas în țară astăzi ar fi fost un necunoscut – despre un alt mare spirit românesc, care a împărțit și el istoria științei în două, este vorba despre părintele Ciberneticii, medicul Ștefan Odobleja, nu a știut nimeni până cu câțiva ani înainte de a muri. Ba mai mult, a murit sărac, ca orice țăran din Oltenia. Iar astăzi ne îndoim că sunt mulți români care știu cine este Ștefan Odobleja. Concluzia este tristă și dură: nu știm să ne prețuim valorile, ba mai mult, dacă rămân în țară le marginalizăm și le asasinăm. (mai mult…)

Pr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian: Învierea Domnului ca temei existenţial

Unde îţi este, moarte, boldul?
Unde îţi este, iadule, biruinţa?
Sf. Ioan Gură de Aur (Utrenia Învierii)

Între toţi filosofii existenţialişti, vechi şi noi, Iisus Mântuitorul a fost cel mai important. El vine după antici şi odată cu ei, şi premerge pe moderni. Marile teme existenţialiste: filosofia ca mod de viaţă, libertate şi responsabilitate, autenticitate şi absurd, sens, decizie şi situaţie, pentru a enumera câteva, dezbătute de filosofi moderni celebri precum Kierkegaard, Nietzsche, Heidegger, Simone de Beauvoir, Sartre, Camus, Dostoevskiş.a., sunt toate succint, practic şi explicit cuprinse în învăţătura Domnului Hristos.
Una dintre învăţăturile fundamentale predicatede Iisus, şi care, vrând, nevrând, mai mult sau mai puţin direct îi va face pe ceilalţi filosofi să graviteze în jurul Mântuitorului, uneori nu în mod deplin conştientizat, este aceea despre Învierea din morţi, învăţătură care schimbă radical înţelegerea despre lume şi viaţă, care cere în mod imperativ un anumit fel de a fi cu aplicaţii şi implicaţii profunde şi decisive atât în viaţa interioară a persoanei, cât şi în viaţa sa exterioară. (mai mult…)

Dorel Schor – Gaura covrigilor

Pe vremea când Boris Israelovici Glazpapir era tănăr, frumos si nici nu bănuia că va fi numit şef de sindicat, făcea curte unei fete simpatice şi brunete, de familie bună şi cu origine sănătoasă. S-a întâmplat însă că vara şi chiar toamna au trecut, s-a făcut, cum se spune, al dracului de frig în oraşul lor cu un singur cinematograf şi părinţii fetei l-au invitat pe Boris la ei acasă, ca pe un viitor ginere..
Boris a fost primit cu multă simpatie şi cu ceai rusesc direct din samovar la discreţie, cu zahăr cubic în farfurioară şi cu o legătură de covrigi cu mac, zece la număr. Covrigii erau numai bine încălziţi la sobă, crocanţi şi gustoşi, exact aşa cum trebuie. Dar Boris a fost întotdeauna un băiat bine crescut şi de aceea a consumat, cu lungi pauze între reprize, numai nouă covrigi. Că doar nu era să-i mănânce pe toţi zece şi să lase impresia de nehalit… (mai mult…)

Nicolae Vălăreanu Sârbu – Poeme

Cu chipul celuilalt

În sufletul cui voi pătrunde
încărcat cu iubire
fără să se opună,
ci lăsând trecerea liberă.

E atât de plăcută locuirea
în camere cu ferestre de gând
unde te poți privi în oglinzi
cu chipul celuilalt.

Respiri împreună deodată
aroma risipită de flori,
arderea noastră e o dungă roșie
pe conturul inimii, (mai mult…)

Cezarina Adamescu – Cronică literară la volumul ,,Poeme Vălărene’’ de Nicolae Vălăreanu (Sârbu)

În ciclul care se intitulează: „Poeme Vălărene” care dă titlul volumului şi e poate, cel mai reuşit, fiind alcătuit din poezii legate de locurile natale, de copilărie, de matricea spirituală. Autorul realizează şi tablouri rustice, idilice, în culori pastelate, scăldate într-o blîndă lumină. „Satul: Pe vale satul / într-o vesnicie rămas / străjuieste râul, / pe coline păduri de stejar. / Drumul serpuieste-n urcus / cu pieptul de piatră dezvelit, / printre case fântâni cu roată / în faţă măgura de calcar, / cu arbusti chirciţi de sete / Întunericul coboară / alunecând peste case, / de pe coama pădurii soarele / priveste ceasul clopotniţei / si pleacă mirat. / Noi ne apropiem / tăcuţi / de locul sfinţit / unde am lăsat copilăria / jucându-se cu timpul”.
Un sat „coborând în genunchi pe deal” a reprezentat întotdeauna un motiv de inspiraţie pentru poeţi, pictori, compozitori. Ei l-au transpus cu mijloacele artistice de care dispuneau, pe răbojul istoriei, înscriindu-l în veşnicie. Toţi autorii au fost seduşi de amintirea locului naşterii şi l-au „înnemurit” astfel, „dincolo de drumul veşniciei”.
Un portret admirabil este făcut de autor Bătrânului, figură luminoasă din sat, o efigie a neamului românesc: „Bătrânul: Urcă pe scara vârstei în solitudine / omul cu gândurile scrise si-n vorbe / cu multe întrebări nepuse / (mai mult…)

130 de ani de la stingerea din viață a Veronicăi MicleDorel Schor – ziceri Timpul probabil?Ana-Maria Radu: Din nou despre „HERMENEIA” Mirelei-Ioana DorcescuLia Ruse – Freamăt de primăvarăVavila Popovici: Civilizație vs. BarbarieDorel Schor – schițeBoris David – Daris Basarab: poesisDorel Schor – schițeVeronica Balaj: Replică artistică românească a bătăliei de la Anghiari, după fresca semnată de Leonardo da VinciDorel Schor – schițeVavila Popovici – Filozofia, Religia și Știința (1)Galina Martea – Importanța jurnalistului și a jurnalisticii în societateEmilia Stroe-Ţena: Destin românesc (sonete)Dorel Schor – Origine sănătoasăDorel Schor – schițeMelania Rusu Caragioiu – versuriAdrian Botez – versuriVasilica Grigoraș – De la alfa la omega doar iubireDorel Schor – La prima ocazieMihai Batog-Bujeniţă: Acelaşi medicament, o altă cură terapeuticăIrina Lucia Mihalca – poesisDorel Schor – Azi mă culc devremeDorel Schor – O viață dublăSincer și imparțialHristoase!Vavila Popovici – Vinerea MareDorel Schor – Calea cea dreptăDorel Schor – schițeLuca Cipolla – versuriLUCIAN BURERIU – VERSLIBRISMUL ȘI SECȚIUNEA DE AURFestivalul Internațional POEZIA LA IAȘITiberiu Tudor – poesisDorel Schor – Foc la delicateseVavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile viețiiDorel Schor – Un clasamentȘtefan Dumitrescu – Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, un monument al culturii românePr. Prof. univ. Dr. Theodor Damian: Învierea Domnului ca temei existenţialDorel Schor – Gaura covrigilorNicolae Vălăreanu Sârbu – PoemeCezarina Adamescu – Cronică literară la volumul ,,Poeme Vălărene’’ de Nicolae Vălăreanu (Sârbu)

130 de ani de la stingerea din viață a Veronicăi Micle

Între smerenia Maicii Benedicta și trufia urmașilor

MOTTO
,,S-a pregătit din timp, cu o smerenie reală, fără nimic teatral, pentru moarte, călugărindu-se, sub numele Benedicta, și petrecându-și o mare parte din ultimii ani de viață la Mânăstirea Văratec, unde și-a găsit acum o sută și ceva de ani liniștea și Veronica Micle.
Ne-am purtat urât cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga în acești ani de reculegere a ei! Nu în mod special eu, Alex. Ștefănescu (care am scris pe larg, în repetate rânduri, cu admirație, despre viața și opera fostei mele profesoare de literatură universală), dar și eu pentru că nu i-am combătut destul de energic pe cei care au denigrat-o și au supus-o oprobriului public. Pentru o femeie aleasă ca Zoe Dumitrescu-Bușulenga trebuie, dacă ești bărbat, să te bați și în duel.”

Reproducem mai jos un text, din același Alex. Ștefănescu citire:
,,Pentru această diplomație inofensivă prin care și-a câștigat nimic altceva decât dreptul de a-și face datoria a fost stigmatizată în repetate rânduri după 1989, atât de justițiari maniacali, lipsiți de simțul nuanțelor, cât și de unii tineri prost educați, din categoria celor care mânjesc statuile cu vopsea. Este infinit regretabil că nu s-a format un curent de opinie împotriva unor asemenea acte de vandalism. Am asistat cu toții, aproape fără nici o reacție, la defăimarea unui om căruia trebuie de fapt să-i purtăm recunoștință. Poate de acum încolo vom deveni responsabili și ne vom solidariza împotriva mineriadelor din cultură. S-a ajuns departe, mult prea departe, cu acțiunea de distrugere. Ar trebui să-i punem capăt, iar modul cum am tratat-o pe Zoe Dumitrescu-Bușulenga să rămână ultimul caz de ingratitudine. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – ziceri Timpul probabil?

  • Se pare că orice poveste a mai fost spusă măcar o dată până acum.
  • Situaţie: Aceaşi pălărie pe altă Marie.
  • Ce văd cu ochii mei nu-i adevărat… Ce mi se explică e foarte adevărat (?!).
  • Toate timpurile sunt probabile.
  • Cine deosebeşte om de om nu e om ( Cilibi Moise).
  • Îi place să fumeze mai ales în locurile în care e interzis fumatul.
  • Dacă există legi nescrise, e normal să fie şi legi necitite.
  • Eu sunt vegetarian, dar numai dimineaţa.
  • Nu gândeşte ca noi, deci nu are dreptate.
  • Bunele intenţii nu exclud prostia (Roger Avermaete).
  • Precizările bancare sunt scise cu literele cele mai mici. Read the rest of this entry »

Ana-Maria Radu: Din nou despre „HERMENEIA” Mirelei-Ioana Dorcescu

Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu, la o aniversare.

Recenta carte a Mirelei-Ioana Dorcescu, intitulată Hermeneia și apărută, la începutul acestui an, la Editura Mirton din Timișoara, are toate însușirile unei lucrări bine realizate, începând de la textura hârtiei, trecând prin consistența și originalitatea textului și desăvârșindu-se prin tectonică, prin așezarea în pagină.

Hermeneia numără 316 pagini și este alcătuită din trei secțiuni: Excelența textului, Haloul textului, Efigii. Prefața este semnată de Ildikó Gábos-Foarţă, iar pe ultima copertă a fost inserat poemul Scribul al lui Eugen Dorcescu.

Prefața poartă titlul 77, deoarece Hermeneia este dedicată Poetului Eugen Dorcescu, la împlinirea vârstei de 77 de ani. Ildikó Gábos-Foarţă valorifică simbolistica cifrei șapte, sub a cărei vibrație se află această carte, și susține că Mirela-Ioana Dorcescu a scris Hermeneia „cu inspirație, ajutată de talentul ei nativ, de seriozitatea și tenacitatea-i ieșită din comun, de rigoarea cercetării și a analizei literare și stilistice, de profesionalism, toate sub semnul imensei bucurii pe care i-o induce scrisul, al entuziasmul ei adolescentin și al darului care i-a fost dat în plus: prodigiozitatea”. Read the rest of this entry »

Lia Ruse – Freamăt de primăvară

Și,..tot, te lungeai iarnă bătrână
Sărind pragul primăverii noastre
Și tot credeai că viscolul amână
Simfonia zărilor albastre…
În zori de mai a năvălit seninul
Peste furtuna colorată-n var
Beată! Parcă băusei pelinul,
Ne-ai părăsit pe vântul tău amar…
Că nu mai poţi răzbate, am ştiut,
O,..cât de iute mugurii au crăpat! Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Civilizație vs. Barbarie

Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri până când iubitorii înțelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice , sau până când deținătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înțelepciunii.”– Platon

Politica este știința și practica de guvernare a unui stat. Conține ca parte componentă conștiința politică, pe lângă instituțiile prin intermediul cărora se exercită puterea, și organizațiile politice. Noțiunea de conștiință ne vorbește despre sentimentul de responsabilitate morală a omului față de propria sa conduită. Ea îl face pe om să mediteze asupra propriului comportament și a propriilor acțiuni pe care le realizează în viața publică și cea personală. Puterea politică este dependentă de conștiința politicianului care, în diverse cazuri, se modifică de la un moment la altul în raport de poziția sa socială, starea morală, culturală, educativă, lucruri ce sunt și nu sunt potrivite unui om de conducere sau unui om din arta politicii. Omul puterii/ politicii trebuie să fie o personalitate cu o cultură autentică și cu un bun simț al moralei, având la bază echilibrul spiritual adecvat. Făcând politică, omul puterii are nevoie, mai întâi de toate, de o rațiune logică pentru a nu deregla funcționalitatea normală a societății, de un comportament civilizat, și mai are nevoie de a se impune și de a soluționa problemele prioritare ale statului pentru a crea o bunăstare socială cât mai sigură, astfel ignorând interesele personale față de cele publice. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – schițe

HOROSCOP

  • Domnule, n-aş putea spune că horoscopul e un lucru serios şi că are o bază ştiinţifică. Dar de două ori în viaţă mi s-a întâmplat ca previziunile horoscopului să se potrivească atât de bine cu situaţia, încât o perioadă am crezut în ele. Ştiu că nu se prea asortează cu statutul meu de fost profesor de biologie, dar asta e…
    Ne-am cunoscut în sala de aşteptare de la policlinică. Fostul profesor de biologie avea un deget bandajat şi urma să intre la medicul chirurg.
  • Lasă impresia că e un fleac, dar pe mine mă necăjeşte de aproximativ patruzeci de ani. Nu tot timpul… E veriga mea slabă, cum se spune.
    Şi fără să-l îndemn, îmi povesteşte: Read the rest of this entry »

Boris David – Daris Basarab: poesis

Boris David

Iubirile de-o clipă

Iubirile de-o clipă
Sunt oaze în deşert;
Sunt raze de lumină,
De ce să nu le iert?!

De ce cuvântul clipă
Ştirbeşte al lor sens?
Nucleul nu e mare,
Dar cât este de dens!

De ce măsori o clipă
Cu ceasul pământesc?
Ea-i parte integrantă
Din veşnicul ceresc! Read the rest of this entry »

Dorel Schor – schițe

CORIDORUL INSTITUTIEI

Când, pe la unsprezece dimineaţa, Sorin Barbălată, tânăr contabil practicant, ieşi în pauza de ceai, constată cu surprindere că pe coridorul instituţiei se revărsa nu numai soarele generos al verii, ci şi lumina a nu mai puţin de opt becuri aprinse. Pe scaune şi în picioare aşteptau o mulţime de oameni, aşa că Sorin le aruncă întrebarea:
– De ce nu stingeţi lumina?
– Noi nu lucrăm aici, răspunseră cetăţenii. Am venit cu cereri, probleme, audienţe. Nu e treaba noastră să stingem lumina! S-o stingă cine trebuie.
Sorin consideră că respectivii aveau dreptatea lor aşa că, ajungând în camera de ceai, o întrebă pe femeia de serviciu:
– De ce arde lumina pe coridor la ora asta?
– Aşa să ştiu de necazuri, răspunse femeia. Treaba mea e să încălzesc apa, să pregătesc ceaiul şi să-l împart. Mai trebuie să spăl paharele şi linguriţele, să am grijă de zahăr şi sucrazit şi dacă şeful vrea cafea, să i-o fac turcească. Lumina nu e treaba mea, eu nu am studii… Read the rest of this entry »

Veronica Balaj: Replică artistică românească a bătăliei de la Anghiari, după fresca semnată de Leonardo da Vinci

1

Sâmbăta , 4 mai, 20019, Spania, regiunea Castilla la Mancha.

Mari emoții artistice determinate de o nouă secvență dintr-o posibilă carte a interculturalității, (dacă ar fi să se scrie așa ceva), în care este prezent și un artist român, stabilit în Spania, Tiberiu Ovidiu Stan. Acesta a prezentat lucrarea sa sculptată în lemn de tei canadian, cu titlul Bătălia de la Anghiari. Tema lucrării ne obligă la un scurt excurs în istoria artei, dar mai întâi să punctăm locația evenimentului și pe cei implicați în desfășurarea sa.
Așadar, acesta a avut loc în organizarea Primăriei Villarubia, (localitate nu departe de Madrid, descrisă de Cervantes ca parte din călătoria lui Don Quijote, însoțit de scutierul său fidel, Sancho), dintre organizatori au mai fost, Grupului Apotheca, Muzeul de Etnografie din localitate , Uniunea Lucian Blaga a Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania și Compania Teosfrit.
Tiberiu Ovidiu Stan a prezentat unui public numeros, (alcătuit din peste 250 de persoane), lucrarea sa, anume, sculptura cu tema Bătălia de la Anghiari, temă folosită prim oară de Leonardo da Vinci. Sculptura expusă având o valoare specială și din punct de vedere artistic și prin dimensiunile sale:3,20/ 2,40 metri. Fresca semnată de Leonardo da Vinci măsura 3,65/4,57M.
Ca model, în principal, pentru artistul român a fost tabloul lui Rubens, care la rândul său, s-a lăsat inspirat de fresca lui Leonardo da Vinci pictată acum 500 de ani, in sala Cinquecento de la Plazzo Vecchio din Florența și care trebuia să redea Bătălia de la Anghiari, așa cum îi solicitase Segnioria din Florenza la acea vreme. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – schițe

ADEVĂRUL ÎN FAŢĂ

– Ce sunt alea „minciuni convenţionale”? îl apostrofează Menaşe pe Şimon Şeinerovici. Nu se poate să spui atâtea minciuni încât să ajungi în situaţia că nu te mai crede nimeni. Omul trebuie să fie sincer, să spună adevărul în faţă cu orice risc. Numai aşa vom avea o societate sănătoasă…
– Vorbeşti ca un politician, îi răspunde Şimon. Dar n-am să te contrazic. Dacă promiţi aici, faţă de martori (şi arată spre mine), că îţi iei răspunderea pentru ce mi se poate întâmpla dacă spun numai adevărul, eu mă angajez ca măcar câteva zile să nu spun nici o minciună, nici măcar una convenţională.
– Bravo! zice Menaşe entuziasmat. Promit.
Chiar în ziua acea, Şimon a întâlnit-o pe madam Gurnişt.
– Am auzit, i-a spus, că vrei să-l însori pe băiatul matale cu una Dina de la bancă. Am văzut-o zilele astea. Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Filozofia, Religia și Știința (1)

Să nu vezi în dușmanul tău decât un prieten rătăcit.” – Pitagora
După Noaptea Învierii când s-a auzit chemarea „Veniți să luați lumină” și s-a trăit momentul aprinderii tuturor lumânărilor celor prezenți în biserici. După întunericul de câteva clipe, oamenii au simțit că s-au umplut de lumină cerul, pământul și cele de sub pământ. Iar săptămâna care a urmat a fost Săptămâna Luminată, în care, sau începând cu care, ar trebui să ne luminăm mințile, să medităm la viața pe care ne-o dorim, să ne imaginăm cum ar fi lumea dacă oamenii s-ar iubi între ei, dacă ar fi cei mai mulți care să gândească la binele nostru, al tuturor și la binele acestei țări. Binele să se înfrățească, răul să se pedepsească, sau cum spune proverbul românesc „Cele bune să s-adune, cele rele să se spele”, cam așa ar trebui să procedăm, fiindcă nimeni nu poate trăi cu răul în „ograda” sa. Am ajuns în punctul când răul nu mai poate fi tolerat, nu poate fi iertat, fiindcă „plaga” a devenit purulentă și a infectat o mare parte a societății. Tolerarea acestei situații ar însemna distrugerea societății în care trăim. „Prietenii rătăciți” de care vorbea Pitagora, vinovații, ar trebui să conștientizeze calea greșită pe care au pornit. Cu toții trebuie să știm ce vrem, cu cine ne adunăm, iar răul să nu-l mai tolerăm. Numai așa putem păstra lumina în noi și putem s-o redăm lumii, să scăpăm de întunericului care ne înconjoară. Read the rest of this entry »

Galina Martea – Importanța jurnalistului și a jurnalisticii în societate

Dacă să ne referim la importanţa genului jurnalistic, atunci acesta este inegalabil în existenţa umană, deoarece fără informaţia publică, fără informaţia zilnică a presei despre tot ceea ce se petrece în propria societate şi universalitate omul devine extrem de limitat în posibilităţile intelectuale. Având la bază obiectivul principal de a promova creaţia și arta jurnalistică, în mod special, de a reflecta și a transmite publicului înformația adecvată despre evenimentele ce au loc în viața socială, jurnalismul, domeniu distinct al vieţii spirituale, își dedică întreaga activitate intereselor sociale ale cetățenilor, totul fiind realizat în limite posibile de transparentă, formă a cunoașterii ce garantează dreptul la libertatea cuvântului și dreptul de a obține libertatea necesară pentru a exista într-o societate civilizată. Astfel, realizându-se prin diverse forme ale mass mediei (presa scrisă, presa online, audiovizuală etc.) importanța gazetăriei/jurnalisticii în viața omului este inegalabilă, deoarece este concepută pentru a susţine o cauză nobilă, o cauză socială și anume: de a onora societatea prin respectarea normelor juridice ce reglementează raporturile de drept civil, întemeiate pe adevăr și dreptate; de a asigura transparența informațiilor conform realității prin care există omul și societatea acestuia. Cu certitudine, nu este absolut deloc ușor de a realiza uneori acest lucru într-o societate, însă obligația legală/ morală/ profesională a ziaristului este Read the rest of this entry »

Emilia Stroe-Ţena: Destin românesc (sonete)

DESTIN ROMÂNESC

Singurătăţi stelare foc îngropat aşterrn
În cumpeniri de doină aprinsă, veşnică,
Pe planul înclinat sub umbră şi mister
Ce moartea-n vis preschimbă şi-n nuntă cosmică

Râul, câmpia, valea păstrează amintirea
Discretei ondulări; nostalgic simţământ
De tainică-mplinire vibrează-n infinirea
Acestor mândri aştri cu frunte de pământ

Iar sufletul, tot, urcă şi coboară
Pe plaiurile line de poveşti,
Ce încă lumi apuse înfioară Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Origine sănătoasă

• -Iti recomand ginecologul meu…Nu e grozav, dar are loc de parcare.
• A aparut volumul doi din „Totul despre Nimic”.
• Daca traiesti ca orbii, nu vezi nimic.
• Cei slabi accepta realitatea…Si cei puternici la fel.
• Cine nu poate rade de sine, n-are dreptul sa rada de altii (Nae Cernaianu).
• Deformarea trecutului este mai periculoasa decat uitarea lui (citat).
• Fostul meu coleg s-a schimbat atat de mult, ca nici nu m-a recunoscut.
• Multi din cei care intreaba cunosc raspunsul mai bine decat cel intrebat.
• Uneori, umorul e cu efect intarziat… Read the rest of this entry »

Dorel Schor – schițe

FOC LA DELICATESE

Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul?
– Teroristii ! spune grav madam Gurnist. Ce mai intrebi? Read the rest of this entry »

Melania Rusu Caragioiu – versuri

Moartea ce clamează marea armonie

Vâjâie-n van amintirea nelină:
Moarte-viață, năvală să vină?
Decât gol de toate,​ viață creștină !
Decât umbre sumbre, să vină lumină !

Sfințitu-s-au azimi și plosca de vin
Și sângele-a curs din Trupul Divin,
Roșitu-s-au ouă din Patimi și chin,
Rămas-au în scripte rugi- șoapte de-alin… Read the rest of this entry »

Adrian Botez – versuri

Moartea-i o chestie de bucătărie

moartea-i o chestie de bucătărie
unii petrec – alţii – cumva – învie :
e doar intimitatea noastră nepătată
când strigă – pune-ţi – peste răni uscate – vată

moartea-i o chestie de bucătărie
o primadonă întrebare cu chelie :
hai – scoate luna din fântână
scoate – din zodiac – o săptămână

…o lume tristă – vinovată şi zurlie
flămândă – însetată – cafenie
dulăi astrali o muşcă de…fundiţă Read the rest of this entry »

Vasilica Grigoraș – De la alfa la omega doar iubire

„Lupul a mâncat iezii pentru că era nefericit!” Luca B.

Dacă suntem obişnuiţi ca în primii ani de viaţă copiii să spună lucruri „trăsnite”, afirmaţii, formulări ca cea de mai sus ne lasă mască, ne surprind cu adevărat. Să încercăm, totuşi să înţelegem tâlcul spuselor micuţului Luca.
Generaţii de copii s-au speriat auzind povestea „Capra cu trei iezi”. Îi compătimeau pe bieţii iezişori şi îl urau pe lupul hrăpăreţ. De data aceasta, un copil preşcolar al zilelor noastre a fost foarte impresionat de gestul lupului, empatizând cu el, găsind şi o explicaţie mai mult decât generoasă a gestului acestuia. Reactivează imagini din alte poveşti, probabil un câmp împodobit cu o mantie verde imprimată din belşug cu flori de primăvară. Pe un imaş din colina satului, miei zburdau în voie, se hrăneau cu frageda şi suculenta iarbă ori cu laptele oiţelor. Zborul fluturilor, cântecul cosaşilor şi trilurile păsărilor se-armonizau cu dangătul clopotelor şi clopoţeilor de la gâtul ovinelor mari şi mici. Armonie deplină, toată fericirea din lume. Apare dintr-o dată un lup hămesit de foame, poate alergat de-un vânător… sau cine ştie câte alte necazuri mai avea. Atacă turma de oi, prinzând un miel pe care îl mănâncă în grabă. În inocenţa sa, copilul a înţeles perfect motivaţia gestului lupului. O înţelegere intuitivă, empatică, compătimitoare. Pare o înţelegere simplistă, însă el trece dincolo de aceasta la pasul următor, la acceptare (da, s-a întâmplat, asta e…), apoi la iertare. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – La prima ocazie

  – Aţi auzit ce a păţit Eliahu Iliescu, vecinul nostru? Omul ăsta nu ştia ce e odihna. Trup şi suflet pentru locul de muncă, primul la venire, ultimul la plecare şi între timp nici un minut de odihnă, nici o clipă de răgaz. Toată lumea îl aprecia, toţi şefii îl dădeau ca exemplu şi când a trebuit să fie unul avansat, acela a fost…
   – Iliescu!
   – Da’ de unde… Acela a fost  Abutbul. Băiat bun şi ăsta, dar nici pe departe ca Iliescu. S-a dus Iliescu la şefi să-i întrebe, adică cum vine asta, domnilor, mereu spuneţi că eu sunt primul şi la o adică, îl avansaţi pe Abutbul? Şi şefii i-au spus, ai perfectă dreptate, dar nu cunoşti mentaltatea orientală? Vrei să se spună că facem discriminare? Sau că te preferăm pe tine din cauză că…Ai răbdare că la prima ocazie…
   – Şi la prima ocazie…

Read the rest of this entry »

Mihai Batog-Bujeniţă: Acelaşi medicament, o altă cură terapeutică

Spre norocul nostru, al tuturor, domnul doctor Dorel Schor este dependent de starea de bine a „pacienţilor” săi. Se consideră dator să administreze cu regularitate medicamentele sale minune, în doze deloc homeopatice, tuturor celor care-l cunosc, chiar dacă aceştia sunt sute de mii răspândiţi în toată lumea. Aşa se face că dincolo de prescrierile exersate zilnic pe diferite site-uri culturale, aproape în fiecare an editează un volum care dăruieşte cu generozitate cititorilor săi panaceul numit râs, bine filtrat prin diferite metode în aşa fel încât nimeni nu se poate plânge că ar exista vreun pericol de intoxicaţie sau efecte adverse. Dimpotrivă, râsul, aşa cum este preparat de bunul doctor, îşi produce pe deplin efectele benefice, fără nici un fel de contraindicaţii, iar starea de bine se instalează durabil având însă o irepresibilă dorinţă de reluare a tratamentului.
Terapiile doctorului Schor se materializează cam an de an în câte un volum de proze scurte ori aforisme pe care nu ai cum să nu-l citeşti. Devii astfel complicele său pentru că nu te poţi abţine să nu recomanzi volumul şi altor prieteni sau cunoscuţi. Iar aceştia, prietenii şi cunoscuţii, se află de multe ori alături de tine însă nici cei aflaţi la mii de kilometri distanţă nu lipsesc. Din Israel în Read the rest of this entry »

Irina Lucia Mihalca – poesis

Din picături sunt toate

Din mişcarea gândurilor apar emoţiile,
plonjezi în adâncuri, visul iese din matcă,
răspunsurile te-aşteaptă,
iluzii sunt,
în urmă foşnesc gânduri, emoţii,
stări, ataşamente,
în vârtejul lor nu eşti tu,
în prezenţă, în simţiri, atunci eşti tu.
Dacă a vedea înseamnă a crede,
oare, este şi adevărat? Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Azi mă culc devreme

  • Astăzi vreau să mă culc mai devreme, îi spun soției, am avut o zi grea. Voi dormi neîntors.
    Așa că la zece eram în pat și la zece și un sfert dormeam. Când m-am trezit era deja… zece jumătate. Se auzea foarte de aproape sirena poliției…
  • S-a întâmplat ceva! spun nițel speriat. Crezi că prin vecini?
  • Absolut, îmi confirmă soția. E la vecini, la ăștia de deasupra.
  • Vai de mine, dar ce-ar putea să fie? Sunt doar oameni atât de cumsecade.
  • Cumsecade, dar pun televizorul cu sonorul la maximum. Sunt cam tare de ureche… Hai, dormi!
    Dacă știu despre ce-i vorba, mie nici nu-mi pasă. Așa că am adormit rapid. Pe la unsprezece m-a trezit o altă sirenă. De astă dată sunetul era strident și ondulat.
  • Război? tresar speriat. E alarmă!
  • E alarmă, confirmă nevasta, dar nu e război. De câte ori sare o pisică pe mașina lui Abulafia, se declanșează alarma. Dormi liniștit că în cinci minute încetează. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – O viață dublă

  • Poţi citi ziarul la closet, dar pe clasicii literaturii numai la toaletă…
  • Cu timpul se schimbă şi timpurile.
  • „Dă-ne, Doamne, un notredram de noroc”.
  • Se practică transplantul de idei şi dacă nu e incompatibilitate, nu există nici respingere.
  • Replică: „De regulă, cad pe scări cei care NU vor să coboare” (Adrian Grauenfels).
  • Adevăratul creator sugerează, nu impune noile tendinţe.
  • Alţii exagerează, el despică firul de păr numai în trei.
  • Dacă trimiţi un bărbat să cumpere 5 lucruri, se întoarce cu 4… Dacă trimiţi o femeie să cumpere 5 lucruri, se întoarce cu 54 (variantă).
  • Franţa este o monarhie deghizată în republică (Matei Vişniec). Read the rest of this entry »

Sincer și imparțial

  • Cine s-a fript în stânga suflă şi în dreapta.
  • Porcului nu-i ţii prelegeri. Vrei să te înţeleagă? Dă-i peste bot!
  • Unii au zis, alţii au prezis, important e că nu s-au contrazis…
  • Lovitură de stat? Degeaba… Lovitură de stat degeaba.
  • Dincolo de întreg, mai e totdeauna ceva (Zoltan Terner).
  • Uneori întâlneşti aşa un prinţ de-ţi vine să te măriţi cu calul (int).
  • Noi suntem întotdeauna imparţiali. Azi cu unii, mâine cu alţii…
  • „Vă salut în numele inginerilor şi intelectualilor din oraş…”
  • Periculos ca sinceritatea… Read the rest of this entry »

Hristoase!

Infinitul divin s-a revărsat în trupul Tău,
din pântecul Mariei arătându-Te lumii.
Învăţător, Vindecător, Stăpân ai fost
și-ai cucerit lumea cu iubire, fără de fală,
cu modestie, cu incantație morală.
De Marele Preot ai fost întrebat
de ești Tu fiul celui binecuvântat.
„Da, sunt!”, ai răspuns îndreptățit.
Nu Te-au crezut și la moarte Te-au osândit.
Te-ai lăsat crucificat
după ce drumul vieții ni l-ai arătat, Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Vinerea Mare

Din Eul răstignit de iubirea

pentru celălalt, curge viaţa veşnică.” M.-A. Costa de Beauregard

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos.

Se-aude toaca.

Credincioşii se-ndreaptă spre biserici.

Începe slujba religioasă.

Îngerii coboară blând din cer,

întind aripile deasupra capetelor noastre,

își pregătesc glasurile măiestre.

Preoţii-nalţă rugăciuni… Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Calea cea dreptă

  • Memoria bună serveşte şi adversarilor.
  • Oul lui Columb. Cum sună la plural?
  • Cei cu două feţe nu-ţi întorc niciodată spatele.
  • Pemiile au uneori o valoare, alteori un preţ.
    • Mi-ai promis marea cu sarea…
  • Şi nu te-am dus la Marea Moartă!?
  • Şi cravatele au culoare politică.
  • Cei cu succes au şi succesori. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – schițe

TĂIETORII DE FRUNZE

În urmă cu aproximativ un an, a intrat şeful în biroul meu şi m-a surprins tăind frunze la câini…
– Ce faci? m-a întrebat cu severitate.
Era clar că nu aveam de ales, aşa că am răspuns sincer:
– Tai frunze la câini…
Răspunsul meu era atât de firesc şi de explicit încât l-au pus în încurcătură. Drept urmare, în loc să mă beştelească, şeful s-a arătat interesat de amănuntele operaţiei.
– Cum procedezi? E greu?
– Nu e prea greu, dar nici prea uşor, l-am asigurat. Îţi trebuie răbdare, multă îndemânare şi, evident, experienţă. În lume există performeri, virtuoşi care obţin adevărate minuni.
– Nu mai spune! s-a minunat şeful… Precis? Read the rest of this entry »

Luca Cipolla – versuri

Myosotis

Né da primo o ultimo sole
ricavo linfa
e
quale voce
assuma il verbo
che carezza
mano di sorella
e mi sorregge
in cilestrine vesti..
annullami..
ch’io sia
piuma che trascende il velo,
bruma,
assorto nel primo refolo
di mattino
che si desta
e di petalo in petalo
infine vibrare. Read the rest of this entry »

LUCIAN BURERIU – VERSLIBRISMUL ȘI SECȚIUNEA DE AUR

Lucruri absolut esențiale sunt lăsate la o parte, în creația poetică, azi pare să primeze orgoliul celui care produce versificație. Simplul fapt că scrie poezie a devenit singurul criteriu al valorii, nu mai contează tradiția imensă a poeziei, tehnicile sale nu mai sunt respectate, de parcă astăzi am deprinde scrisul și cititul. Personalitățile care se afirmă acum sunt în cea mai mare parte niște diletanți. Conținutul, ideatica, mesajul par să fie niște anacronice obligații. Poetul contemporan nu mai are obligații. Poate singura este aceea a ignoranței în privința tehnicii redactării gândirii sale, care ar putea fi chiar artistică. Dar punerea în pagină a devenit parcă o practică dedicată doar a celor ce fac fotoculegere, tehnoredactorilor. Pare-se că nu prea mai interesează o anumită arhitectură a textului, așa cum are, de obicei, și muzica, începutul ca punct de atac, pentru captarea atenției, momentul culminant și apoi tehnica finalurilor, adeseori aducătoare de poantă, de o concluzie, care trebuie să fie surprinzătoare, șocantă. E considerată depășită cu o sută de ani era versificației în metru fix, așa-zisă clasică, toată lumea acceptă verslibrismul, acea invenție whitmaniană, dar fără să cunoască tehnicile speciale ale versului liber, care ar trebui să fie o serie de violente inovații, muzicalitate internă, succesiune de Read the rest of this entry »

Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI

Scriitoarea ANGELA FURTUNĂ, alături de alți 71 de poeți din 22 de țări, invitat oficial la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a, Iași, 12-19 mai

//

Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră a PEN CLUB ROMÂNIA, este invitat oficial și va participa, cu recitaluri și lansări de carte, la Festivalul Internațional POEZIA LA IAȘI, ediția a VI-a. Scriitoarea a participat la toate edițiile anterioare, contribuind prin dăruire și muncă, alături de ceilalți invitați, la construirea unuia din cele mai importante branduri contemporane ale literaturii române. Festivalul, inițiat de scriitorii Adi Cristi și Cassian Maria Spiridon, este unul din cele mai importante din Europa și se derulează în cadrul prestigiosului Festival Internațional anual al Educației de la Iași (mai-iunie). Angela Furtună a primit, la edițiile anterioare FIPI, distincțiile de merit “POETĂ A IAȘULUI” și „CAVALER AL POEZIEI CAPITALEI MARII UNIRI, IAȘI, 1918-1018”. În cadrul festivalului, este repartizată în Grupa a 5-a (a se vedea afișele). Read the rest of this entry »

Tiberiu Tudor – poesis

Tiberiu Tudor

 

Vântul e stăpân pe baltă,
Frigul a gonit lăstunii,
Frunza stufului înaltă
A-mbrăcat mănuşa brumii.

Câte-un vers dacă mai are −
Ce ştii tu, Sulemenito −
Umbra flăcării pe care
Anii mei au risipit-o.

Nu mai pot de mult să sufăr,
N-am de mult în ce mai crede,
Nu mai ştiu citi în lucruri
Faţa lor ce nu se vede. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Foc la delicatese

Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul? Read the rest of this entry »

Vavila Popovici – Vicleniei îi plac întunecimile vieții

Lumea pe care am creat-o e un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea.” – Albert Einstein

Șmecheria este definită ca abilitatea omului șmecher, considerată de către unii a fi sinonimă cu escrocheria, șiretlicul, dibăcia, vicleșugul, înșelătoria, viclenia, frauda, șarlatania, hoția. Este un mod de a ieși din încurcătură, de a face trucuri și viclenii, spre deosebire de inteligență care este străduință, calcul și adevăr – calități ale comportamentului. Șmecherului îi sunt străine bunul simț și modestia. El sfidează și încalcă legi, găsind totodată modalități de încălcare a lor, sau chiar de schimbare.
Specula, corupția, învârteala, ciupeala sunt păcatele tipice, recunoscute ale șmecheriei dâmbovițene, dar nu numai, și țin de esența vieții din zilele noastre. Șmecherul se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase. Învățând șmecheria din familie sau de la prieteni mai în vârstă și mai experimentați, el se maturizează, profită de neatenția și îngăduința celor din jur și dobândește rangul vicleniei. Prefăcătoria îl însoțește pretutindeni. Omul de-acum înrăit, știe să se prefacă, se arată ca om bun, pentru a-i înșela pe ceilalți, a le obține încrederea.
Scriitorul Nicolae Filimon scria la vremea sa că „aceste vulpi cu două picioare, care întrec în ipocrizie și vicleșug pe cele cu patru picioare din fabulele lui Esop și La Fontaine, petrec împreună cu servitorii cei îmbătrâniți în păcate de tot felul, îi studiază cu cea mai mare atenție, încât ei știu foarte bine cum se fură cloșca de pe ouă fără ca acesta să cârâie”. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Un clasament

  • Cel care promite că vorbeşte pe scurt, va vorbi „pe lung”.
  • Nu în orice loc poţi să-ţi dai cu părerea.
  • Cred că îngerii nu au sex. Dacă ar avea, ar avea foarte multe probleme…
  • Nu subestimaţi proştii, ei au mult umor involuntar.
  • Politica este mijlocul folosit de cei fără scrupule pentru a domina pe cei fără memorie (Voltaire).
  • Cine nu are noroc, nu are neapărat ghinion.
  • Uneori e vorba de incompetenţă, alteori de prostie… Păi, nu-i acelaş lucru ?
  • „Sunt mai bătrân, mai chel, mai gras dar nu neapărat mai înţelept” (anonim).
  • Un clasament: pescarul amator, politicianul, avocatul, instalatorul… La ce?
  • Poţi păcăli câţiva oameni tot timpul, toţi oamenii o perioadă, dar nu poţi păcăli toţi oamenii tot timpul (Abraham Lincoln).
  • Un om liber e ca un scaun liber, întotdeauna se găseşte cineva care să se aşeze pe el. Read the rest of this entry »