Gabriela Lungu: Devenirea fiinţei umane sub semnul trinomului ereditate-mediu-educaţie

gabriela Lungu

Sistemul psihic uman şi personalitatea se edifică în zona de interacţiune dintre biologic şi socio-cultural, ele izvorăsc dintr-o lume externă organismului , dar se elaborează în sistemul viu al organismului, în speţă, la nivelul activităţii creierului” . Ca urmare a acestui fapt, devenirea fiinţei umane are loc sub acţiunea unei multitudini de influenţe extrem de variate dintre care unele externe, altele interne, unele directe, altele indirecte, unele naturale, altele sociale, unele permanente, altele episodice, unele cu acţiune cauzal determinativă, altele cu rol de condiţie sau premisă etc. Conştientizând factorii ce stau la baza acestor influenţe şi selecţionându-i pe cei cu acţiune constantă, profundă şi esenţială, putem afirma că ereditatea, mediul şi educaţia reprezintă factorii fundamentali ai devenirii fiinţei umane.
Dezvoltarea psihică nu o pot realiza numai premisele ereditare, nici numai condiţiile de mediu considerate ca factori cu acţiune separată şi nici simpla convergenţă a acestora. Pentru relaţionarea realităţii biologice a organismului uman cu datele de construcţie, materiale şi spirituale oferite de mediu, ca şi pentru orientarea acestei deveniri, este necesar un fel de operator special, un organizator de proces, cu funcţii de conducător al acestei dezvoltări. Rolul acestui operator şi organizator îl îndeplineşte educaţia. Educaţia devine o activitate care pune în relaţie datum-ul ereditar cu elementele de conţinut ale mediului natural şi social, asigurând (mai mult…)

Titi Nechita – Pe sub zori de primăvară

Dintre norii șturlubatici
Ce-au adus ninsori și ploi
Din ținuturi de antarctici,
Raze curg spre noi șuvoi.

Colo jos, lângă o cioată
Ruginită de iernat,
Tot privind cu ochii roată,
Două muște stau la sfat. (mai mult…)

Dorel Schor – Place Pigalle

– Vai, ce neplăcut mi-a fost în Place Pigalle, îmi spune domnul Oiţerman, tocmai revenit dintr-o deplasare la Paris. Am trecut într-o duminică pe la Moulin Rouge şi tocmai vroiam să-i arăt soţiei celebrul Montmartre, când ne-am trezit, fără să ne dăm seama, în inima catierului fierbinte.
Domnule, nu vreau să exagerez, dar nu poţi să faci doi paşi acolo fără să te agaţe o cocotă, nu poţi înainta zece metri fără ca vreun coccinel să nu te atragă într-un gang. La fiecare colţ te şochează reclama unui cinematograf unde rulează toată ziua şi noaptea filme porno, sau se deschide perdeaua unui sex shop, sau se întredeschide uşa unui stabiliment dubios, te frapează vitrina unui teatru cu piese impertinente, sau un local de striptese cu femei în pielea goală, sau un bar dubios cu figuri de pe alte planete… Detracaţi şi dezaxaţi, narcomani şi apaşi, de te ia frica, nu alta, de câţi aşa zişi artişti, şarlatani, prostituate, hoţi de buzunare şi falşi intelectuali pe metru pătrat găseşti acolo… (mai mult…)

Dramaturgul Ion Luca, sergent sanitar în Primul Război Mondial

Ion Luca, născut la data 7 decembrie 1894, la Roman, a fost un dramaturg și eseist român. Ion Luca a urmat Școala primară la Roman și Bacău, și a continuat studiile la Seminarul ,,Veniamin Costache” din Iași. Licentiat in drept la Universitatea din Iași și în teologie la București, își va lua doctoratul in ambele discipline. In timpul Primului Război Mondial a fost încadrat ca sergent sanitar in Rusia, intr-un spital orășenesc din Nikolaev (1917-1918). A fost diacon, apoi profesor si avocat la Bacău. După 1930, s-a dedicat teatrului și a debutat in anul 1933, pe scena Teatrului National din București, cu piesa ,,luda”. Spre sfârșitul vieții, dramaturgul Ion Luca s-a stabilit în Vatra Dornei, unde a activat ca învățător.
A compus și publicat peste 40 de piese de teatru, unele dintre ele fiind jucate de teatre din București, Iași, Cluj și Bacău: ,,Cele patru mări”, ,,Alb şi negru”, ,,Chiajna”, ,,Dumitru”, ,,Cuza Vodă”, ,,Leana Vrăjitoarea”, ,,Pelina”, ,,Amon-Ra”, ,,Salba Reginei”, ,,Femeia Cezarului”, ,,Năframa iubitei”, ,,Javra pământului”, ,,Marisa”, ,,Neliniştea doamne„i, ,,Fiica bărbatului”, ..Când ţipa animal”l, ,,Apele-n prag” şi ,,Iubire învrăjbită” etc. Despre personalitatea lui Ion Luca, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu, consemna: (mai mult…)

Dorel Schor – Mâncare de dovlecei

Madam Brodiciche din Odesa era o gospodină desăvârşită, Cunoştea o mulţime de reţete culinare, unele surprinzătoare , aşa că Matilda Gurnişt o consulta din când în când, neascuzându-şi admiraţia. De data aceasta, pentru că cumpărase o cantitate de dovlecei proaspeţi, o rugă să-i dea câteva sfaturi, cam ce ar putea să prepare fără să stea prea mult în bucătărie dar să-l facă pe Leopold mulţumit?
Specialista parcă numai atâta aştepta. Îi oferi o întreagă listă de posibilităţi la alegere, de parcă modestul dovlecel ar fi fost regele legumelor. De la dovlecei cu smântănă la dovlecei cu cartofi gratinaţi, la ghiveciul grecesc pe bază de dovlecei sau la pilaful cu ciuperci plus dovlecei. Putea s-o ajute să prepare o delicioasă tortilla cu dovlecei, precum şi dovlecei umpluţi cu miezul lor sau, dacă o tentează, dovlecei cu roşii şi usturoi sau, dovlecei cu praz. Putea să opteze pentru chifteluţe cu dovlecei sau supă cu cremă de dovlecei şi, surpriză, avea o reţetă secretă de dulceaţă de dovlecei. (mai mult…)

Vasilica Grigoraş: EGO-UL în căutarea EULUI INTERIOR

„Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume! Mahatma Gandhi

Am întâlnit acest citat cu mulţi ani în urmă. La prima vedere am zâmbit şi am fost tentată să cred că este doar un titlu de „poveste pentru adormit copiii”. Anii au trecut, am cunoscut mulţi oameni, fiecare cu identitatea sa morală şi spirituală. Viaţa mi-a oferit experienţe de tot felul, însă un gând ispititor s-a ţinut scai de mine, dându-mi ghes să mă întreb în legătură cu zicerea lui Gandhi: „Şi totuşi, dacă se poate?” Am acceptat ca fiind posibil acest lucru. Cu gândul bun în buzunarul de la piept, mi-am devenit propriul ceasornic, propria busolă şi propriul detector de minciuni. Deşi pare greu de acceptat, cu siguranţă ne minţim cu îndărătnicie pe noi înşine. Ha, ha!! „Asta nu-i posibil”, ar spune unii cârcotaşi. Treaba lor, eu îmi văd de-ale mele, mă analizez mai mult, mă gândesc mai bine înainte de a face ceva, mă rog bunului Dumnezeu să-mi lumineze mintea, să-mi îmbuneze sufletul şi să-mi îndrume paşii, cum numai El ştie. (mai mult…)

Mioara Stoica – Importanța celor șapte ani de acasă

De câte ori nu ni s-a întâmplat să catalogăm o persoană spunând: ,,Se vede că are cei șapte ani de acasă!” sau ,,Se vede că nu are cei șapte ani de acasă!” Oare ne-am gândit câtă profunzime și câtă realitate există în aceste cuvinte? Cât de vast și minunat este acest subiect! Importanța familiei în care trăiește un copil este de o valoare de neimaginat pentru viața acestuia. Familia, în orice societate, joacă rolul cel mai important în formarea și socializarea copilului, deoarece ea reprezintă cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile fiziologice și sociale în etapele întregului sau ciclu de creștere. Părinții sunt primii educatori din viața copilului.
Familia exercită o influență deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre cunoștințele despre natură, societate, deprinderile igienice, obișnuințele de comportament, copilul le datorează educației primite în familie. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral și estetic. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoștințele uzuale (despre plante, animale, ocupațiile oamenilor, obiectele casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de observație, memoria și gândirea copiilor. Copilul obține rezultatele școlare în funcție de modul în care (mai mult…)

Vavila Popovici: Doru Popovici – „Ultimul zimbru”

„Muzica este mediatorul între viața spirituală și cea trupească.” – Ludwig van Beethoven

Fiecare dintre noi este unic, fiecare având trăirile proprii. Mărturisesc că îmi este greu să scriu despre Doru Popovici, numit de către Zeno Vancea „Ultimul Zimbru”, și el semnând o scrisoare și adăugând: „ultimul zimbru, ultimul neo-trubadur al generației lui Nichita Stănescu”.

Doru Popovici a văzut lumina zilei pe acest pământ la 17 februarie 1932 în orașul Reșița județul Caraș-Severin, fiu al chirurgului Ioan Popovici. S-a stins din viață în data de 5 martie 2019.
Studiile muzicale le-a făcut în orașul natal, continuându-le la Timișoara (1942-1944) – vioară, armonie, contrapunct, forme muzicale, pian. Studiile și le-a încheiat la Conservatorul din București (1950-1955), cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Marțian Negrea (contrapunct), Mihail Jora și Mihail Andricu (compoziție), Theodor Rogalski (orchestrație), Nicolae Parocescu (folclor), Zeno Vancea și Adriana Sachelarie (istoria muzicii), Eugenia Ionescu (pian). S-a perfecționat la Darmstadt (1968) – „o Meccă a muzicii de avangardă” – cu Gyӧrgy Lucet, Edhard Karkoschka, Günter Becker, Cristoph Caskel. (mai mult…)

MARIANA PÂȘLEA – HALOUL LECTURII

Am deschis Hermeneia, cel mai proaspăt volum al cunoscutei prozatoare Mirela-Ioana Dorcescu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, apărut la Editura Mirton din Timișoara, cu emoție, cu drag, dar și cu convingerea că voi găsi în el, pe lângă eseuri și exegeze de certă valoare, și o parte din sufletul mare și cald al autoarei. Așteptare împlinită!

Cartea este dedicată soțului ei, Poetul Eugen Dorcescu, și este prefațată de Ildikó Gábos-Foarță, care alege un titlu inedit pentru succintul său cuvânt înainte: „77” – adică vârsta pe care o va împlini, în curând, poetul timișorean.

Alcătuită din trei părți distincte – Excelența textului, Haloul textului și Efigii –, cartea este străbătută, de la un capăt la altul, de un fir călăuzitor, printre poeme și autorii acestora, cei pe care autoarea a avut bucuria privilegiului de a-i cunoaște și de a-i prețui în momente-cheie ale vieții, printre personalități și evenimente care i-au influențat destinul. Anume: cultul și slujirea valorii.

Deși folosește termeni și metode specifice cercetării științifice, Mirela-Ioana Dorcescu are priceperea de a-și alcătui opera în așa manieră, încât ea să devină accesibilă cititorului. Un fragment dintr-un poem de referință al lui Eugen Dorcescu, intitulat Moartea tatălui, face intrarea potrivită în lumea Hermeneiei. Este urmat de o Introducere, în care autoarea ne face cunoscut un concept cu (mai mult…)

Melania Rusu Caragioiu: O FOAIE ROMÂNEASCĂ NĂSCUTĂ ÎN CANADA ÎN ANUL CENTENARULUI. ,,UNIREA”

– Note de lector –
Sufletul românului se simte în largul său, pe plaiul său, la el acasă, pe ,,prispa” sa, unde el știutor de carte bisericească, scrisă cu ,, az, buche, vede, glagoli, dobru…”, prin ,,ocheții” groși, legați după ceafă cu sfoară, vrea să afle noutățile din răsufletul domniilor și domnilor celor mari, iubitori de glie.
Dar după sute de ani de la aceste imagini, literele și-au mai schimbat denumirea, foile sunt scrise cu litere latine, iar noutăți sunt cu duiumul.
Noi păstrăm acel idealism al cultului ziarului, care ne aduce caldă noutatea a ce se întâmplă, dar civilizația ne-a pus la îndemână și alte mijloace soficticate de informare, Doar sufletul de român este același, dar știința lui nouă de multe ori a cucerit lumea. Unii zic a fi de douăzeci de ori, ca noi a fi fost primii în descoperiri sau oferirea scânteii unei descoperiri spre folosul lumii întregi.
Dacă ,,foaia” a adus lumina noutății, atunci de multe ori , românul a voit să se convingă singur despre ce mai este prin lume și a plecat să vadă, Este acesta un fel de dor de a trăi în alt mediu, de a lucra în alt mediu și de a se reîntoarce îmbogățit intelectual și bănește la vatra sa, la glia sa milenară. (mai mult…)

Dorel Schor: Pauza de ceai – schiță umoristică

La noi, mă refer la instituţia unde lucrez eu, se respectă cu stricteţe orarul. Şi cel mai bun exemplu este pauza de ceai fixată la ora 11 fix. E drept că de la o vreme se bea mai mult cafea, dar asta nu are prea mare importanţă pentru că ceea ce contează cu adevărat este faptul că ne adunăm în biroul secretarei unde se află un ceainic plus tava cu ceşti şi mai stăm de vorbă o jumătate de oră ca între colegi.
Eu asist cam pasiv la discuţii pentru că zilnic sunt cam aceleaşi subiecte fierbinţi, adică bursa şi fotbal, despre care cunoştinţele mele sunt cam firave. Cu bursa, mai treacă meargă, pentru că nimeni nu e atât de inspirat să ştie ce acţiuni merg în sus sau în jos, aşa că mai arunc o vorbă de neofit, care se potriveşte sau nu cu ce se întâmplă.
Dar la fotbal, vă rog să mă credeţi, sunt tămâie… Mai ales în comparaţie cu colegii mei, suporteri ai unor echipe locale, naţionale sau de club cu reputaţie internaţională. Numele acestor echipe vestite trec pe lângă mine fără să lase urme, uneori reţin câte o localitate renumită pentru altceva în afară de fotbal sau câte un nume de jucător care imi aminteşte de un savant celebru, de un scriitor sau de un pictor născut acolo. Cât despre jucătorii atât de renumiţi şi care câştigă multe milioane, nu ştiu dacă să-i repartiz la fotbal sau la bursă. (mai mult…)

Vavila Popovici: Perfidia Guvernării Post-Comuniste

Nu orice teroare înseamnă dictatură, dar fiecare dictatură înseamnă teroare.” – Vladimir Milak

În martie 2013, publicam în ziare și reviste articolul cu titlul „În ce barcă ne urcăm? Încotro vâslim?” și cu un alt titlu: „A fi în Europa”, publicat ulterior în cartea „Articole și eseuri – vol. III” Motto-ul articolului erau cuvintele lui Emmanuel Kant: „Rațiunea nu aprobă fericirea, dacă nu este unită cu demnitatea de a fi fericit, adică cu puritatea morală.”
Începeam articolul amintind că anul 2007 a fost anul aderării României la UE și sugerând faptul că Europa se va putea afirma ca o putere internațională doar dacă va fi unită; în ultimii ani ai secolului trecut a fost în permanență un potențial teatru de război; nu a existat o conștiință europeană, întrucât a fost dominată de un naționalism distrugător. Astăzi, Europa întrunește aproape toate condițiile să redevină, cu adevărat, o mare putere economică, militară, culturală, dar pentru asta e nevoie să fie unită și independentă, să scape de mizeria morală, existentă de altfel pe întreaga planetă. Numai astfel se va putea ajunge la fericire, la ordinea superioară „de adevăr, frumos și bun suprem”. Iar dacă Europa nu va putea integra toate aceste țări ale ei, teama o poate cuprinde, odată cu încercările de revenire la un naționalism exagerat, periculos, așa cum am trăit în țara noastră România, în timpul comunismului. Naționalismul, populismul pot crea un viitor sumbru, o izolare și o îndârjire a populației, o renunțare la ceea ce am dobândit cu mari sacrificii – libertatea noastră. Din istoria trecutului ar trebui să învățăm. (mai mult…)

Vasilica Grigoraş –

Împărăţia Cuvântului
Literele nu numai că sunt de genul feminin
dar au o delicateţe intrinsecă,
o candoare zglobie,
un şarm cu totul aparte
şi-l au pe vino-ncoa,
de aceea treptat ne îndrăgostim de ele
şi le iubim întreaga viaţă.

Literele ne sunt mamă, fiică, soţie…,
toate unite sub oblăduirea cuvântului
care ne este Tatăl. (mai mult…)

FESTIVALUL PRIMĂVARA POEȚILOR 2019 ÎN BUCOVINA – 15 ANI – FESTIVAL LE PRINTEMPS DES POĒTES 20 ANS PARIS

Biblioteca Bucovinei și Consiliul Județean Suceava, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România și PEN CLUB România, sub egida Centre Nationale pour la Poésie, Ministère de l’Ēducation Nationale et de la Jeunesse, Ministère de la Culture, organizează a 15-a ediție în Bucovina a Festivalului Internațional Francofilofon Le Printemps des Poètes – PRIMĂVARA POEȚILOR.

Festivalul a fost inițiat și este anual organizat de Franța, unde a ajuns la a 20-a ediție.

Formatul și conceptul bucovinean includ evenimente dedicate mai ales educației și culturii majore, derulate până în prezent în orașele Suceava, Fălticeni, Siret și nu numai (de-a lungul timpului, au mai existat parteneriate cu Iași, Brăila, Galați), unde bibliotecile, școlile și centrele culturale devin, în luna martie, scenele unor manifestări ale libertății de expresie la tineri, ale definirii bunului gust, ale construirii aparatului critic și estetic major, ale dialogului intercultural și ale spiritului românesc, francofilofon și deopotrivă universal.

Pentru a 20-a ediție în Franța, anul acesta, actrița, regizoarea și realizatoarea cine-TV Rachida Brakni a fost desemnată Marraine du Festival. Artistul Enki Bilal, unul din cei mai marti vizionari ai epocii, a realizat afișul. (mai mult…)

George Petrovai – La trecutu-ți mare, un prezent minor…(III)

(De la politicienii trecutului la politrucii prezentului)

3.Ferdinand I, regele cu adevărat providențial pentru România

Episodul trecut l-am încheiat cu câteva aprecieri despre caracterul rigid al lui Carol I. Da, a fost un rege mare și atât de preocupat de asigurarea prestigiului monarhiei, mărturisește regina Elisabeta, încât „și în somn el poartă Coroana pe cap”. Cu „rigiditatea dusă la extrem”, ne informează Ioan Scurtu în opul despre monarhia din România, și cu marea lui reticență față de politicienii români, Carol I inspira un respect solemn și glacial, „nu însă și o dragoste umană, atât de necesară totuși unui autentic conducător”.
Iată motivul pentru care Carol I s-a aflat în tragica situație „de a fi mereu izolat, de a nu avea niciun prieten, de a nu putea depăși anumite convenții protocolare”. Nu doar atât, căci moartea Măriucăi, singurul vlăstar al cuplului Carol de Hohenzollern – Elisabeta de Wied, lipsa unui alt copil, ca și deosebirile de temperament dintre cei doi soți auguști, au contribuit din plin la accentuarea însingurării regelui.
Întrucât Carol I nu avea urmași după moartea fetiței (Maria se naște pe 27 august/8 septembrie 1870 și moare de scarlatină pe 28 (mai mult…)

Dorel Schor – Cine sună la ușă

  • Ia vezi, parcă sună cineva la uşă! spune nevastă-mea. Sună precis!
  • La ora asta? mormâi eu.
    Nu e decât patru după amiaza, dar e singura zi din săptămână când mă pot odihni şi eu niţeluş, când sper să prind un pui de somn. Dar ăsta mi-e norocul…
  • Sună, dragă, tu nu auzi?
  • Cum să nu aud, că ăsta sună, nu se încurcă, pare un tip cu experienţă.
  • Cu experienţă la ce?
  • La sunat, că despre asta vorbim. Nu sesizezi ce tehnică are? Sună până te obligă să-i deschizi. Hai că m-am lămurit cu odihna, mă duc să deschid.
  • Vezi întâi cine este, că n-a spus nimic la interfon. Sună direct la uşă şi asta mi se pare foarte ciudat.
  • De ce să ţi se pară ciudat?
  • Păi cum o fi intrat în bloc?
  • Foarte simplu. Poate era deschisă uşa jos. Sau a intrat în acelaş timp cu un colocatar , sau poate că e chiar un vecin…Du-te şi deschide-i că o să plece.
  • Nu pleacă ăsta, nu te prinzi că nu pleacă? (mai mult…)

Dorel Schor – Nimic deosebit

În perioada dintre întâi şi cincisprezece ale lunii trecute, în blocul nostru nu s-a întâmplat nimic deosebit, în afară de ce a păţit vecinul Marcu pe data de unsprezece când a alunecat pe trepte şi a rămas lat.
Nu era nimeni acolo cu excepţia lui Leopold Gurnişt care s-a cam zăpăcit, neştiind ce să facă şi cum să procedeze. Noroc că Marcu şi-a revenit repede, s-a ridicat şi a declarat că poate să mişte capul în toate direcţiile, dar îl cam doare.
Domnul Leopold l-a sfătuit să se ducă imediat la un doctor, dar Marcu nu a vrut să-l asculte, a spus că e un fleac şi o să ia, după nevoie, una sau două tablete. Cu asta s-au încheiat evenimentele din ziua respectivă şi nimeni nu a bănuit ce va urma. Dar chiar a doua zi, în loc să se trezească devreme, să-şi facă la repezeală o cafea cu lapte şi s-o întindă rapid la slujbă, Marcu a zăbovit în pat până după ora nouă, apoi a intrat la pubul Central unde a comandat trei mici şi o bere. A rămas acolo peste o oră, citind ziarul, fără să se grăbească. Noi am crezut că e în concediu medical, dar nu era… (mai mult…)

Vă rugăm sprijiniți activitățile culturale din cadrul Centrului Cultural Spiritual Varatic prin redirectionarea a 2% din impozitul pe venit aferent anului 2018

Pentru a face asta, puteți completa formularul 230, pentru redirecționarea a 2% din impozitul pe venit aferent anului 2018, către Centrul Cultural Spiritual Varatic
(impozit pe care oricum l-ati plătit anul trecut si care, dacă nu alegeți să îl redirecționați, rămâne la stat).

Ce trebuie sa faceti?

  1. Descarcați si listati formularele atașate
  2. Completați datele dvs la pct. I – trebuie să completezi de mână, cu majuscule, citeț și corect
  3. Bifați, in functie de situație, venituri din salarii sau venituri din pensii la pct. II
  4. Semnați in stânga jos, la semnătura contribuabil
  5. Il depuneți personal la centrul ANAF de care aparțineți conform domiciliului (lista poate fi gasita aici: http://bit.ly/centreanaf )
    SAU il trimiteti prin posta, cu confirmare de primire, catre centrul respectiv (mai mult…)

Dorel Schor – Fotografii în grup

Toţi cei care călătoresc prin lume fixează cu aparatul fotografic momente şi monumente pentru familie şi eternitate. Cei care fac excursii colective se fotografiază cel puţin în finalul teribilei experienţe, cu grupul. Obicei care, prin repetiţie, s-a cam banalizat. Trebuie să fii prezent la Lourdes, în vestitul orăşel de la poalele Pirineilor, ca să priveşti cutremurat o scenă de neimaginat (în altă parte) prin tragismul şi grotescul ei simultan.
Lourdes, cu cei câteva mii de locuitori ai săi, îşi datorează pâinea şi celebritatea unei adolescente, Bernadette, care în urmă cu peste un secol şi jumătate, aflându-se într-o grotă din împrejurimi, a avut o halucinaţie mistică. O întâlnise personal pe Sfânta Fecioară.
De atunci, în progresie geometrică, sute de mii de pelerini ajung anual în orăşelul de pe malul râului Pau. În credinţa unor vindecări miraculoase, cohorte de nenorociţi îngroaşă punga celor care întreţin şi se întreţin din Industria Speranţei. Preoţi, agenţi de voiaj, hotelieri, fabricanţi şi vânzători de suveniruri religioase, lumânărari, hoţi de buzunare, surori de caritate şi infirmiere, producători de (mai mult…)

Melania Rusu Caragioiu – Penița

Poate, acum câteva ploi de ani,

Când aurul creștea în bolovani,

Uitându-se-ntr-o zi de la fereastră

Văzu Bătrânu’ o pasăre măiastră.

Cum bunul spune adormind copii,

Măiastra plutea lin printre stihii

Ducând prin lume straiul ei de dor:

Încrederea în vis și viitor.

Dar obosind de-atât de mult zburat

Pe-o creangă de-aur, ea s-a așezat

Și ciugulindu-și aripa de sori (mai mult…)

Angela Furtună, din nou la Livre Salon Paris, cu două noi volume

Scriitoarea Angela Furtună, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN CLUB România, lansează la Pavilionul României două noi volume (scoase la Editura Vinea), la ediția a 39-a a LIVRE SALON PARIS ( cel mai mare târg internațional de carte din Capitala Franței și din lumea fracofilofonă) : Ultimul Mirador, Editura Vinea, București, 2018 și Le Dernier Mirador, traducerea din românește aparține lui Sorin Barbul, Editura Vinea, București, 2018.

Invitata de onoare a Salonului, în acest an, este Uniunea Europeană.
***
În ultimii ani, Angela Furtună a mai lansat câteva importante cărți inedite ale operei sale literare, la acest târg prestigios, devenit veritabil brand mondial al libertății și al valorii:
– Monica Lovinescu. Est-etica. Vol.1 Geneze , Editura Vinea (volum sub egida Bibliotecii Bucovinei), București, 2012 . Carte distinsă cu Premiul pentru Eseu „Convorbiri Literare”, 2013, Iași.
– Misterele de la Ilisos, Editura Vinea, București, 2015, Volum nominalizat în 2016 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, pentru anul 2015.
– Primul meu Kaddish – texte salvate din exod, Coperta de Devis Grebu, Ed. Integral, București, 2016. Volum nominalizat în 2017 la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pentru anul 2016. (mai mult…)

Galina Martea – Basarabia la răscruci de drumuri. Unde mai departe?

Basarabia în dificultate, într-o dilemă enormă, într-o condiție socială periculoasă pentru viitorul țării și, nemijlocit, pentru viitorul neamului românesc. Societatea basarabeană la răscruci de drumuri, în condiții discriminatorii și pline de umilință în fața puterii statale. Până la anii de independență poporul a existat multă vreme prin curenții comunismului și servilismului țarist, însă după independență, să zicem așa, mai la concret după anii 1994, s-a instaurat aproape același regim, numai că în culori puțin mai diferite. Să fie aceasta o predestinare pentru poporul român basarabean? S-ar putea spune și așa, însă credem că orice om, orice popor în drumul vieții sale ar putea fi capabil să-și schimbe destinul, dacă logica umană respectă formele raționale ale gândirii, dacă verticalitatea identității personale este autentică și nu deviază în direcții opuse. În caz contrar, totul deviază de la normalitate și totul devine o instabilitate, iar acțiunile omului sunt inconștiente și inacceptabile prin conținutul original al raționamentului uman echilibrat. Deci, s-ar putea spune că rațiunea omului basarabean, dar mai ales rațiunea omului-putere din societatea basarabeană este însoțită și purtată de curenții timpului care sunt foarte schimbători și, la rândul lor, contribuie nespus de negativ în distrugerea și subjugarea (mai mult…)

Dorel Schor – O vizită la spital

Vreau să vă povestesc, printre altele, cum decurge o vizită la spital. Nu-i vorba de vizita medicală propriu zisă, în frunte cu profesorul sau cu şeful secţiei, urmat de ceilalţi medici, surori şi eventual studenţi la medicină… Ci de vizita rudelor şi prietenilor care, în ultimă instanţă nu e mai puţin medicală.
Să presupunem că-i internat Iacov…
În primele zile nu vine nimeni în afară, bineînţeles, de nevastă-sa care mai mult stă la spital decât la ea acasă. Dar apoi, vestea răspândindu-se, apare Filip, care locuieşte într-un oraş din nord. Filip e însoţit de soţia sa şi de două fete de măritat, pe care se străduieşte să le scoată în lume. Acum îşi şterge mereu ceafa transpirată, îi adresează lui Iacov, cel internat, un semireproş („mă faci să vin pe căldura asta”) şi bea un gât din sticla cu oranjadă pe care i-a adus-o celui internat.
Puţin după acea, apare Marcu. Marcu vine din sud şi e frate cu Iacov cel din spital şi cu Filip care locuieşte în nord.
– Ce mai faci? întreabă glacial Marcu care nu poate uita că în urmă cu zece ani, când a făcut o colită, Iacov i-a adus portocale care sunt stict contraindicate la acest diagnostic. Poftim nişte bomboane de ciocolată belgiană! Ştiţi ce greu se găsesc? Marfă căutată… (mai mult…)

Gabriela Lungu: Perspectiva vichiană asupra miturilor

gabriela Lungu

Încă din Renaştere interesul pentru povestirile mitologice şi interpretările lor au făcut ca mitul să devină un instrument util pentru transmiterea de conţinuturi diverse: fiecărei figuri din tradiţia mitologică îi erau asociate, aşa cum se ştie, elemente naturale sau calităţi umane. Abia spre sfârşitul secolului XVII apar primele semnale ale dezvoltării unei forme de reflecţie critică asupra mitului.
Ca şi gânditorii secolului XVII, Vico numeşte miturile favole, dar vorbeşte de favole vere e severe şi consimte elaborarea problemei originii, a semnificaţiei şi interpretării mitului în termeni care, chiar dacă resimt influenţe diverse şi importante, sunt prin multe aspecte indubitabil noi.
Între secolele XVI şi XVII circulau două teorii cu privire la mit, cunoscute antichităţii clasice şi neignorate cu totul în Evul Mediu: teoria mitului ca alegorie a unor adevăruri filosofice (morale, politice, etc) şi teoria mitului ca istorie a unor personaje existente efectiv şi a unor evenimente petrecute.
Vico adoptă o atitudine critică, motivat de acuzaţia îndreptată către Bacon în principal şi Kircher în particular, pe care îi acuză de „trufia învăţaţilor”, adică de faptul că au atribuit anticilor propria lor forma mentis. (mai mult…)

Lia Ruse – Vrăjitorul mărțișor

Suflul zăpezii abureşte!
Primăvara iar tresare…
Cum soarele ciuguleşte
Spuma iernii-n minutare!
Vine-o dulce sărbătoare
Schimbă şi leagă cu fire
Frageda, firii, suflare
Ce,.. aduce-o presimţire.
Clocotul sângelui e foc,
Albul este puritate,
Împletite-aduc noroc
Cu simboluri fermecate.
Podoaba-i anunţ lucitor:
Nou anotimp străluceşte,
Şi,..vrăjitor?..e-un mărţişor-
Firul vieţii-l îndulceşte.

Claudia Bota – Amprentele dorului

Amprentele dorului

Căderi suave ale razelor neîmblânzite se răspândesc
Și transpun clipele zidite pe retina timpului,
Prin infinitul din noi doi.
Inima pășește pe pietrele amprentate ale dorului.
Trecerea mea leagă dimensiunea frigul hibernal,
Care aduc tăceri lacustre.
În dimineața aceasta mă-ntâmpini la granița iubirii
Deși am depășit spațiul, te găsesc pe calea dorului încercat,
Acolo te privesc în taina inimii.
Lumina ta e o călăuză dreaptă chiar și când drumul l-am uitat
Tu mi-ai încrustat cu litere de aur în potirul sufletului,
Bucuria de a cânta și de a exista.
Te iubesc dorul meu chiar și când respir durerile lumii,
Acolo mă prețuiesc la căldura ierburilor amare
Căci știu că viața e trecătoare. (mai mult…)

Mihai Merticaru – aforisme

Câți oameni și câte izvoare își păstrează limpezimea de cristal până la vărsarea în mare ?

Binele și răul cresc din aceeași tulpină și adesea se confundă.

De la fereastra spitalului din deal, lumea se vede nemaipomenit de frumoasă și de fericită.

Adevărul tranziței este o frumoasă casetă, din care cineva a subtilizat bijuteriile și a umplut-o cu praf de strănutat.

Într-o noapte de catran, o hidrocentrală de pe Bistrița nu poate egala luminozitatea a doi sâni frumoși.

Binele și răul, adevărul și minciuna sunt frați siamezi; operația de separare este foarte dureroasă și rareori reușește.

Dacă sufletele oamenilor s-ar vedea, spectacolul fascinant al străzii ne-ar îngrozi.

Minciuna lălăiește, adevărul tace ca jarul sub spuză.

În capul ignorantului, o metaforă superbă are aceeași relevanță ca un mărgăritar în troaca porcului. (mai mult…)

Gabriela Lungu: Comunicarea şi interacțiunea interpersonală

gabriela Lungu

Résumé

Le texte parte sur le probléme de la communication comme élément essentiel de la vie sociale et relève l’idée selon laquelle la communication interpersonnelle met le mieux en évidence une dimension fondamentale de l’être humain: le besoin d’autriu. Grâce á celle-ci, on peut mieux connaître nos semblables, établir des relations avec les amis, exercer notre influence sur les autres et, par eux, nous connaître mieux. Nous insistons également sur la communication didactique, en mettant l’accent sur le fait que celle-ci se produit dans le but de modéler les personnalités des rècepteurs en conformité avec les finalités du procesus didactique préétablies par des programmes spécifiques pour chaque société à part. Le fonctionnement de la communication se reflèdans le processus de création de comportements stables dans l’avenir, adaptés aux exigences sociales du présent et du futur on dans le changement de certains comportements, conceptions et attitudes antérieurement formés du point de vue éducationnel.
Nous partons de la prémisse selon laquelle, dans la société contemporaine, la communication est devenue un thème central de débat, et la littérature de spécialité compund une grande diversité d’ouvrages qui analysent les situations, les instruments, les techniques de communication en vue de la création de quelques conditions optimales pour une communication authentique et efficace. Depuis la communication suppose le fait de s’exprimer et de se faire entendre, la question suivante apparaît: quelles conditions permettraient à l’individu de s’exprimer en situation interindividuelle dans la manière la plus authentique possible. L’élément essentiel pour assurer la qualété de la communication interpersonnelle est le type de relation entre les personnes en interaction, celui-ci étant le résultat des attitudes de chaque acteur du cadre processus de communication.

(mai mult…)

Eleonora Schipor: Mărțișor

Mărțișor

Cănd dau ghioceii-n floare,
Se prind la piept mărțișoare,
Roșu-alb – două culori,
Două blânde sărbători.
Eu mi-am prins la piept cu dor
Roșu-alb un mărțișor,
Și cu el la inimioră
Simt c-adie-a primăvară.
Luna martie de-acum
Iat-o pornită la drum,
Cu zâmbet și cu soare,
Și roș-albe mărțișoare. (mai mult…)

George Petrovai: La trecutu-ți mare, un prezent minor…(II)

(De la politicienii trecutului la politrucii prezentului)

2.Carol I, regele emblematic al românilor
Spuneam în episodul trecut (dedicat domnitorului Alexandru Ioan Cuza) că încă de la începutul anului 1863 s-a reactivat ideea „aducerii unui domn străin”, asta deoarece – ne înștiințează Petre P. Panaitescu – s-a văzut în timpul lui Cuza câtă nevoie era de „prestigiul unei vechi familii domnitoare streine, care să nu fi fost niciodată amestecată în luptele politice de la noi” (lucru văzut și de divanurile ad-hoc din 1857, „când cerură dinastie streină”) și că „În acest scop, I.C. Brătianu și Ion Ghica au plecat în țările occidentale cu misiunea de a sonda terenul pentru un eventual candidat” (Ioan Scurtu).
La propunerea lui Ion Ghica, președintele Consiliului de Miniștri numit de Locotenența Domnească formată din trei complotiști, Parlamentul aclamă ca domn al României pe principele Filip de Flandra, fratele regelui Leopold II al Belgiei, apoi – mai înainte de consultarea alesului – se depune jurământ de credință față de „noul domnitor”, după care (mai exact, abia după care!) se constituie o delegație „care să meargă în Belgia pentru a-i oferi tronul României” (I. Scurtu). Tot Scurtu ne face cunoscute motivele acestei alegeri pripite din partea complotiștilor și a noilor cârmuitori dâmbovițeni: „Belgia avea cea mai avansată Constituție din Europa și o monarhie recunoscută pentru respectul său față de regimul constituțional”. (mai mult…)

Dorel Schor: Idei grozave – ziceri

  • Un condiment in exces poate face de nemancat cel mai grozav aliment.
  • Umorul indeamna la reflectie, dar nu toti sesizeaza indemnul.
  • Daca furtul era fara riscuri, ce-ai fi vrut sa-ti aduc?
  • Nu conteaza ce stii, ci pe cine stii…
  • Exista prieteni de nevoie, prieteni pentru nevoie si prieteni in afara de orice nevoie (Pam Brown).
  • Banii nu aduc fericirea, daca sunt putini..!
  • I-am spus ca nu-i frumos sa doreasca moartea caprei vecinului. Mi-a raspuns ca n-are nimic cu capra, poate sa moara vecinul.
  • Primim prea multe informatii… De acea nu mai inteleg nimic. (mai mult…)

Dorel Schor – schițe

CEARTA

Sâmbătă dimineaţa, nu chiar foarte devreme, am vrut să-i înapoiez lui Menaşe o carte pe care mi-o împrumutase şi în clipa când să apăs pe butonul soneriei m-am oprit ca fulgerat. Din apartament se auzea o ceartă straşnică. Fără să vreau am recepţionat tot. Mai întâi, vocea nervoasă a Rozicăi:
– Sigur că da, numai o proastă ca mine se mărită cu un individ de teapa ta. Dacă nu te luam pe tine, care eşti un mormoloc retrograd, eram acum cu siguranţă soţia lui Menahem Friedman, eram proprietăreasă de boutique şi nu trebuia să mă duc la lucru la şapte dimineaţa cu autobuzul aglomerat…!
– Mare scofală, striga în replică vocea lui Menaşe. Dacă te lua pe tine, Menahem ăsta nu mai ajungea niciodată să aibe milioane albe şi negre. Era el mormolocul retrograd şi eram eu grozavul… Proprietar de una şi de alta ! (mai mult…)

Gheorghe Pârlea: Copiii Dominte din satul Soci (județul Iași), în lagărele de concentrare naziste (3)

Întoarcerea acasă

După capitularea Germaniei, pe la începutul lui iulie 1945, o comisie pentru repatrierea foştilor deţinuţi din lagărele germane a hotărât repatrierea copiilor români din satul ceh.
Întoarcerea a durat peste o lună căci liniile ferate erau copleşite de trenuri militare care nu mai pridideau să întoarcă acasă armamentul rămas ori capturat şi combatanţii sleiţi de puteri ai acestui cumplit război.
În gara din Budapesta, în timp ce schimbau trenul, Mihai, fratele cel de aproape cinci ani, scăpă piciorul între şine tocmai când se schimba macazul. Manevra feroviară era destinată unei locomotive care se deplasa în viteză. Cu prezenţa de spirit necaracteristică unui copil de doisprezece ani, Grigore îşi scoate cămaşa şi o vântură disperat înspre monstrul de fier care se apropia ameninţător. Mecanicul observă semnalul şi opreşte la timp. (mai mult…)

Lia Ruse – Zbuciumul Lunii Februarie 2019

Februarie se zbate-în priviri !
Se face gri din buclele-ncâlcite,
Sub clipe albe gânduri adumbrite
Și-n suflet prea mult dor c-abia respiri!
E-un timp de ger sub cerul adormit.
Cât joc mai e în vreme să nu doară
Când vântul urlă-ntr-un vârtej pe-afară
Și paşi nu sunt pe drumu-acoperit.
Tristă, singuratatea, se simte,
Cu braţe lungi de cretă peste vânt,
Vălătuceşte neaua peste pământ (mai mult…)

Gheorghe Pârlea: Copiii Dominte din satul Soci (județul Iași), în lagărele de concentrare naziste (2)

De la Preventoriu, în lagărele naziste

În vara lui 1944, copiii Dominte nu s-au putut evacua odată cu sătenii şi au continuat să convieţuiască cu militarii. Când luptele s-au înteţit în zonă, un ofiţer i-a obligat pe copii să se refugieze şi ei. Şi-au pus câteva blide într-un paner de papură, şi-au luat Joiana de funie – acum, “bucătăria lor de campanie” – şi au plecat spre Verşeni. Au zăbovit acolo vreo săptămână, dormind pe unde apucau, chiar şi pe şant, alături de animalul care-i ţinea în viaţă, apoi s-au îndreptat, obligaţi de autorităţi, spre Roznov (județul Neamț). Exodul a durat zile întregi. Se opreau din loc în loc ca să pască Joiana şi-apoi s-o mulgă. Era atâta suferinţă în jur încât nimeni nu le-a adresat o vorbă în tot acest timp. La Bălăneşti au fost despărţiţi şi repartizaţi pe la familii mai înstărite, ca să fie folosiţi la muncile gospodăriei.
Tatăl, aflat atunci la compania de pază de la Bacău, primeşte veste despre evacuarea copiilor şi obţine o nouă permisie. Îi găseşte slugi pe la casele gospodarilor nemţeni şi află cu sfâşiere de moartea unuia dintre copii. Se-ntoarce la unitate, luând cu el şi (mai mult…)

Galina Martea: Editura „Anamarol„ – „Verba Volant, Scripta Manent”, volumele 18, 19, 20

Calitate și competență editorială. Așa se prezintă Editura „Anamarol” din București, administrată de renumita scriitoare Rodica Elena Lupu (Doctor Honoris Causa, academician, scriitor, editor, jurnalist cultural, antologator, manager), care prin talentul original de scriitor și editor constituie integritatea și meritul notabil de nivel național și nu numai. Este o plăcere de a te referi la lucruri ce țin de valoare, atribute esențiale în virtutea cărora se realizează arta editorială în beneficiul comunității române, dar, în același timp, și în beneficiul culturii românești. De această dată editorul și antologatorul Rodica Elena Lupu pune la dispoziția cititorilor un număr impunător de lucrări admirabile și extraordinar de interesante, de o pondere aparte pentru literatura română. Este vorba de antologia de proză „Verba Volant, Scripta Manent”, volumele 18-19-20, publicată recent în cadrul Editurii Anamarol. Cu conținuturi onorabile, volumele în cauză oglindesc în sine lumina viabilă care completează și îmbogățește cultura omului, cultura unei societăți ce este mereu în evoluție.
Cu prezența unor scriitori renumiți, dar și mai puțin renumiți, cuprinsul lucrărilor este o bogăție spirituală, o bogăție istorică, o comoară de informații cu analize literare de tot felul despre viața și existența din acest univers. Volumul 18, spre exemplu, se prezintă ca un adevărat tezaur spiritual al culturii românești. Din el fac parte scriitori celebri precum Martha Bibescu, Emil Cioran, Aristide Buhoiu, Ion Brad, Ion Dodu Bălan, Nicolae Dabija, Radu Cârneci, Rodica Elena Lupu. Cât despre Martha Bibescu (născută la 28 ianuarie 1889 – decedată la 28 noiembrie 1973, la Paris), domnia sa a fost o prezență fascinantă în lumea intelectualității universale (mai mult…)

Vavila Popovici: Flamenco – o fereastră deschisă spre sufletul Andaluziei

Ascultă-ți sufletul și dansează pe melodia pe care dorește el să cânte!” – Deborah Blythe

Marți, 19 februarie, am plecat spre orașul Durham din Carolina de Nord, pentru a ajunge la sala de spectacole „Duke Performance” a Centrului Artelor Performante – parte a Universității Duke și a vedea spectacolul intitulat „FARRUQUITO”. Este numele dansatorului Juan Manuel Fernandez Montoya care și-a făcut prima apariție, cu ani în urmă, pe Broadway alături de bunicul său, renumitul El Farruco. În timp ce era încă un adolescent, primul său spectacol – flamenco – îl poziționa ca unul dintre interpreții de elită ai flamenco-ului „puro”. Un tragic accident de mașină i-a întrerupt ascensiunea, dar după o pauză de zece ani, Farruquito s-a întors pe scenă și este cel mai mare dansator de flamenco din noul secol.
Făcând un scurt exercițiu de lingvistică voi aminti două cuvinte, două limbi, două scrieri care par să se confunde, semănând una cu alta, dar având totuși, fiecare, un înțeles propriu, Flamingo și Flamenco. (mai mult…)

Dorel Schor – Pisica neagră

  • Ai sanse mici pentru o functie mare, dar sanse mari pentru o functie mica.
  • Vedem viata in roz, uneori cu picatele.
  • Raul e si el relativ. Si cand e foarte relativ, e relativ bine…
  • Multi critica, dar putini incearca sa schimbe ceva.
  • Inaintea venirii noastre, lumii nu-i lipsea nimic. Dupa plecarea noastra, nu-i va lipsi nimic (Omar Khayam).
  • Apreciem disciplina si constiinciozitatea (mai ales) cand le constatam la altii.
  • Adevarul se afla la mijloc, intre minciuna din stanga si cea din dreapta.
  • De obicei, alegem din ce ni se ofera. (mai mult…)

Tiberiu Tudor – versuri

Tiberiu Tudor

La mal

La mal de sălcii şoptitoare
Adoarme seara în pelin,
Asemeni stolurilor rare
Mă duc, puţin câte puţin.

Şi nimeni n-o să-mi ierte anii,
Cei păsuiţi fără folos,
Cenuşa stinselor strădanii
Şi trupul meu neputincios. (mai mult…)

Mere pădureţe – Dialog între Pavel Rătundeanu-Ferghete şi Ben Todică

Despre viaţă, moarte, ţară şi credinţă – acum, pentru totdeauna

Decodarea metaforei din titlul acestei cărţi neobişnuite prin textul şi stilul eclectic propus, „Mere pădureţe. Dialog între Pavel Rătundeanu-Ferghete şi Ben Todică” semnat în coautorat de Pavel Rătundeanu-Ferghete şi Ben Todică, ar fi rezonabilă dacă i-am căuta sursa în simbolistica mărului. Ori, mărul, mai întăi şi-ntâi, trimite spre ispita edenică, la “mărul primordial”. Dar “mărul pădureţ”, oare, este analog acestuia? Mărul pădureţ este, după ştiinţa noastră, mărul netratat chimic, crescut după legile naturii neaoşe, având gustul pământului şi al elementelor sale, în combinaţia aceea secretă, care dă fructul. Mărul arhaic, aş zice pastişând vorbe ale lui Ben Todică din cealaltă carte a lor, CĂUTÂND DUPĂ MERE, scrisă, la fel, împreună sub forma dialogului, el, mărul arhaic este măsura adevăratei relaţii om-Natură, om-Dumnezeu, dar în afara ispitei unei cunoaşteri premeditate, ci a unei legături fireşti, rezultat al „funcţionării” naturii înseşi.
Eva este ispita, este nevoia lui Adam de a nu fi singur în de-a latul şi de-a lungul Creaţiei divine, nevoie translată în păcat, “păcatul cunoaşterii”, dar care denaturare s-a accentuat rapid, ego-ul izbucnind din omul adamic – scuzaţi pleonasmul, dar este comis şi asumat doar spre accentuarea personajului – pe parcursul construirii civilizaţiei justificată prin descoperiri şi invenţii, prin inovaţie şi imaginaţie. Creaţie versus Creativitate, iată motorul saltului civilizator, dar şi, simultan, frâna în faţa înţelegerii esenţei divine a Omului ca şi parte integrantă a Naturii, a lui Dumnezeu, practic. Teoretic, practic, fizic, metafizic etc. (mai mult…)

Gabriela Lungu: Devenirea fiinţei umane sub semnul trinomului ereditate-mediu-educaţieTiti Nechita – Pe sub zori de primăvarăDorel Schor – Place PigalleDramaturgul Ion Luca, sergent sanitar în Primul Război MondialDorel Schor – Mâncare de dovleceiVasilica Grigoraş: EGO-UL în căutarea EULUI INTERIORMioara Stoica – Importanța celor șapte ani de acasăVavila Popovici: Doru Popovici – „Ultimul zimbru”MARIANA PÂȘLEA – HALOUL LECTURIIMelania Rusu Caragioiu: O FOAIE ROMÂNEASCĂ NĂSCUTĂ ÎN CANADA ÎN ANUL CENTENARULUI. ,,UNIREA”Dorel Schor: Pauza de ceai – schiță umoristicăVavila Popovici: Perfidia Guvernării Post-ComunisteVasilica Grigoraş –FESTIVALUL PRIMĂVARA POEȚILOR 2019 ÎN BUCOVINA – 15 ANI – FESTIVAL LE PRINTEMPS DES POĒTES 20 ANS PARISGeorge Petrovai – La trecutu-ți mare, un prezent minor…(III)Dorel Schor – Cine sună la ușăDorel Schor – Nimic deosebitVă rugăm sprijiniți activitățile culturale din cadrul Centrului Cultural Spiritual Varatic prin redirectionarea a 2% din impozitul pe venit aferent anului 2018Dorel Schor – Fotografii în grupMelania Rusu Caragioiu – PenițaAngela Furtună, din nou la Livre Salon Paris, cu două noi volumeGalina Martea – Basarabia la răscruci de drumuri. Unde mai departe?Dorel Schor – O vizită la spitalGabriela Lungu: Perspectiva vichiană asupra miturilorLia Ruse – Vrăjitorul mărțișorClaudia Bota – Amprentele doruluiMihai Merticaru – aforismeGabriela Lungu: Comunicarea şi interacțiunea interpersonalăEleonora Schipor: MărțișorGeorge Petrovai: La trecutu-ți mare, un prezent minor…(II)Dorel Schor: Idei grozave – ziceriDorel Schor – schițeGheorghe Pârlea: Copiii Dominte din satul Soci (județul Iași), în lagărele de concentrare naziste (3)Lia Ruse – Zbuciumul Lunii Februarie 2019Gheorghe Pârlea: Copiii Dominte din satul Soci (județul Iași), în lagărele de concentrare naziste (2)Galina Martea: Editura „Anamarol„ – „Verba Volant, Scripta Manent”, volumele 18, 19, 20Vavila Popovici: Flamenco – o fereastră deschisă spre sufletul AndaluzieiDorel Schor – Pisica neagrăTiberiu Tudor – versuriMere pădureţe – Dialog între Pavel Rătundeanu-Ferghete şi Ben Todică

Vă rugăm sprijiniți activitățile culturale din cadrul Centrului Cultural Spiritual Varatic prin redirectionarea a 2% din impozitul pe venit aferent anului 2018

Pentru a face asta, puteți completa formularul 230, pentru redirecționarea a 2% din impozitul pe venit aferent anului 2018, către Centrul Cultural Spiritual Varatic
(impozit pe care oricum l-ati plătit anul trecut si care, dacă nu alegeți să îl redirecționați, rămâne la stat).

Ce trebuie sa faceti?

  1. Descarcați si listati formularele atașate
  2. Completați datele dvs la pct. I – trebuie să completezi de mână, cu majuscule, citeț și corect
  3. Bifați, in functie de situație, venituri din salarii sau venituri din pensii la pct. II
  4. Semnați in stânga jos, la semnătura contribuabil
  5. Il depuneți personal la centrul ANAF de care aparțineți conform domiciliului (lista poate fi gasita aici: http://bit.ly/centreanaf )
    SAU il trimiteti prin posta, cu confirmare de primire, catre centrul respectiv Read the rest of this entry »

Gabriela Lungu: Devenirea fiinţei umane sub semnul trinomului ereditate-mediu-educaţie

gabriela Lungu

Sistemul psihic uman şi personalitatea se edifică în zona de interacţiune dintre biologic şi socio-cultural, ele izvorăsc dintr-o lume externă organismului , dar se elaborează în sistemul viu al organismului, în speţă, la nivelul activităţii creierului” . Ca urmare a acestui fapt, devenirea fiinţei umane are loc sub acţiunea unei multitudini de influenţe extrem de variate dintre care unele externe, altele interne, unele directe, altele indirecte, unele naturale, altele sociale, unele permanente, altele episodice, unele cu acţiune cauzal determinativă, altele cu rol de condiţie sau premisă etc. Conştientizând factorii ce stau la baza acestor influenţe şi selecţionându-i pe cei cu acţiune constantă, profundă şi esenţială, putem afirma că ereditatea, mediul şi educaţia reprezintă factorii fundamentali ai devenirii fiinţei umane.
Dezvoltarea psihică nu o pot realiza numai premisele ereditare, nici numai condiţiile de mediu considerate ca factori cu acţiune separată şi nici simpla convergenţă a acestora. Pentru relaţionarea realităţii biologice a organismului uman cu datele de construcţie, materiale şi spirituale oferite de mediu, ca şi pentru orientarea acestei deveniri, este necesar un fel de operator special, un organizator de proces, cu funcţii de conducător al acestei dezvoltări. Rolul acestui operator şi organizator îl îndeplineşte educaţia. Educaţia devine o activitate care pune în relaţie datum-ul ereditar cu elementele de conţinut ale mediului natural şi social, asigurând Read the rest of this entry »

Titi Nechita – Pe sub zori de primăvară

Dintre norii șturlubatici
Ce-au adus ninsori și ploi
Din ținuturi de antarctici,
Raze curg spre noi șuvoi.

Colo jos, lângă o cioată
Ruginită de iernat,
Tot privind cu ochii roată,
Două muște stau la sfat. Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Place Pigalle

– Vai, ce neplăcut mi-a fost în Place Pigalle, îmi spune domnul Oiţerman, tocmai revenit dintr-o deplasare la Paris. Am trecut într-o duminică pe la Moulin Rouge şi tocmai vroiam să-i arăt soţiei celebrul Montmartre, când ne-am trezit, fără să ne dăm seama, în inima catierului fierbinte.
Domnule, nu vreau să exagerez, dar nu poţi să faci doi paşi acolo fără să te agaţe o cocotă, nu poţi înainta zece metri fără ca vreun coccinel să nu te atragă într-un gang. La fiecare colţ te şochează reclama unui cinematograf unde rulează toată ziua şi noaptea filme porno, sau se deschide perdeaua unui sex shop, sau se întredeschide uşa unui stabiliment dubios, te frapează vitrina unui teatru cu piese impertinente, sau un local de striptese cu femei în pielea goală, sau un bar dubios cu figuri de pe alte planete… Detracaţi şi dezaxaţi, narcomani şi apaşi, de te ia frica, nu alta, de câţi aşa zişi artişti, şarlatani, prostituate, hoţi de buzunare şi falşi intelectuali pe metru pătrat găseşti acolo… Read the rest of this entry »

Dramaturgul Ion Luca, sergent sanitar în Primul Război Mondial

Ion Luca, născut la data 7 decembrie 1894, la Roman, a fost un dramaturg și eseist român. Ion Luca a urmat Școala primară la Roman și Bacău, și a continuat studiile la Seminarul ,,Veniamin Costache” din Iași. Licentiat in drept la Universitatea din Iași și în teologie la București, își va lua doctoratul in ambele discipline. In timpul Primului Război Mondial a fost încadrat ca sergent sanitar in Rusia, intr-un spital orășenesc din Nikolaev (1917-1918). A fost diacon, apoi profesor si avocat la Bacău. După 1930, s-a dedicat teatrului și a debutat in anul 1933, pe scena Teatrului National din București, cu piesa ,,luda”. Spre sfârșitul vieții, dramaturgul Ion Luca s-a stabilit în Vatra Dornei, unde a activat ca învățător.
A compus și publicat peste 40 de piese de teatru, unele dintre ele fiind jucate de teatre din București, Iași, Cluj și Bacău: ,,Cele patru mări”, ,,Alb şi negru”, ,,Chiajna”, ,,Dumitru”, ,,Cuza Vodă”, ,,Leana Vrăjitoarea”, ,,Pelina”, ,,Amon-Ra”, ,,Salba Reginei”, ,,Femeia Cezarului”, ,,Năframa iubitei”, ,,Javra pământului”, ,,Marisa”, ,,Neliniştea doamne„i, ,,Fiica bărbatului”, ..Când ţipa animal”l, ,,Apele-n prag” şi ,,Iubire învrăjbită” etc. Despre personalitatea lui Ion Luca, profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu, consemna: Read the rest of this entry »

Dorel Schor – Mâncare de dovlecei

Madam Brodiciche din Odesa era o gospodină desăvârşită, Cunoştea o mulţime de reţete culinare, unele surprinzătoare , aşa că Matilda Gurnişt o consulta din când în când, neascuzându-şi admiraţia. De data aceasta, pentru că cumpărase o cantitate de dovlecei proaspeţi, o rugă să-i dea câteva sfaturi, cam ce ar putea să prepare fără să stea prea mult în bucătărie dar să-l facă pe Leopold mulţumit?
Specialista parcă numai atâta aştepta. Îi oferi o întreagă listă de posibilităţi la alegere, de parcă modestul dovlecel ar fi fost regele legumelor. De la dovlecei cu smântănă la dovlecei cu cartofi gratinaţi, la ghiveciul grecesc pe bază de dovlecei sau la pilaful cu ciuperci plus dovlecei. Putea s-o ajute să prepare o delicioasă tortilla cu dovlecei, precum şi dovlecei umpluţi cu miezul lor sau, dacă o tentează, dovlecei cu roşii şi usturoi sau, dovlecei cu praz. Putea să opteze pentru chifteluţe cu dovlecei sau supă cu cremă de dovlecei şi, surpriză, avea o reţetă secretă de dulceaţă de dovlecei. Read the rest of this entry »

Vasilica Grigoraş: EGO-UL în căutarea EULUI INTERIOR

„Fii tu schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume! Mahatma Gandhi

Am întâlnit acest citat cu mulţi ani în urmă. La prima vedere am zâmbit şi am fost tentată să cred că este doar un titlu de „poveste pentru adormit copiii”. Anii au trecut, am cunoscut mulţi oameni, fiecare cu identitatea sa morală şi spirituală. Viaţa mi-a oferit experienţe de tot felul, însă un gând ispititor s-a ţinut scai de mine, dându-mi ghes să mă întreb în legătură cu zicerea lui Gandhi: „Şi totuşi, dacă se poate?” Am acceptat ca fiind posibil acest lucru. Cu gândul bun în buzunarul de la piept, mi-am devenit propriul ceasornic, propria busolă şi propriul detector de minciuni. Deşi pare greu de acceptat, cu siguranţă ne minţim cu îndărătnicie pe noi înşine. Ha, ha!! „Asta nu-i posibil”, ar spune unii cârcotaşi. Treaba lor, eu îmi văd de-ale mele, mă analizez mai mult, mă gândesc mai bine înainte de a face ceva, mă rog bunului Dumnezeu să-mi lumineze mintea, să-mi îmbuneze sufletul şi să-mi îndrume paşii, cum numai El ştie. Read the rest of this entry »

Mioara Stoica – Importanța celor șapte ani de acasă

De câte ori nu ni s-a întâmplat să catalogăm o persoană spunând: ,,Se vede că are cei șapte ani de acasă!” sau ,,Se vede că nu are cei șapte ani de acasă!” Oare ne-am gândit câtă profunzime și câtă realitate există în aceste cuvinte? Cât de vast și minunat este acest subiect! Importanța familiei în care trăiește un copil este de o valoare de neimaginat pentru viața acestuia. Familia, în orice societate, joacă rolul cel mai important în formarea și socializarea copilului, deoarece ea reprezintă cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile fiziologice și sociale în etapele întregului sau ciclu de creștere. Părinții sunt primii educatori din viața copilului.
Familia exercită o influență deosebit de adâncă asupra copiilor. O mare parte despre cunoștințele despre natură, societate, deprinderile igienice, obișnuințele de comportament, copilul le datorează educației primite în familie. Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copilului din punct de vedere fizic, intelectual, moral și estetic. Ca prim factor educativ, familia oferă copilului aproximativ 90% din cunoștințele uzuale (despre plante, animale, ocupațiile oamenilor, obiectele casnice), familia este cea care ar trebui să dezvolte spiritul de observație, memoria și gândirea copiilor. Copilul obține rezultatele școlare în funcție de modul în care Read the rest of this entry »

Vavila Popovici: Doru Popovici – „Ultimul zimbru”

„Muzica este mediatorul între viața spirituală și cea trupească.” – Ludwig van Beethoven

Fiecare dintre noi este unic, fiecare având trăirile proprii. Mărturisesc că îmi este greu să scriu despre Doru Popovici, numit de către Zeno Vancea „Ultimul Zimbru”, și el semnând o scrisoare și adăugând: „ultimul zimbru, ultimul neo-trubadur al generației lui Nichita Stănescu”.

Doru Popovici a văzut lumina zilei pe acest pământ la 17 februarie 1932 în orașul Reșița județul Caraș-Severin, fiu al chirurgului Ioan Popovici. S-a stins din viață în data de 5 martie 2019.
Studiile muzicale le-a făcut în orașul natal, continuându-le la Timișoara (1942-1944) – vioară, armonie, contrapunct, forme muzicale, pian. Studiile și le-a încheiat la Conservatorul din București (1950-1955), cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Marțian Negrea (contrapunct), Mihail Jora și Mihail Andricu (compoziție), Theodor Rogalski (orchestrație), Nicolae Parocescu (folclor), Zeno Vancea și Adriana Sachelarie (istoria muzicii), Eugenia Ionescu (pian). S-a perfecționat la Darmstadt (1968) – „o Meccă a muzicii de avangardă” – cu Gyӧrgy Lucet, Edhard Karkoschka, Günter Becker, Cristoph Caskel. Read the rest of this entry »

MARIANA PÂȘLEA – HALOUL LECTURII

Am deschis Hermeneia, cel mai proaspăt volum al cunoscutei prozatoare Mirela-Ioana Dorcescu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, apărut la Editura Mirton din Timișoara, cu emoție, cu drag, dar și cu convingerea că voi găsi în el, pe lângă eseuri și exegeze de certă valoare, și o parte din sufletul mare și cald al autoarei. Așteptare împlinită!

Cartea este dedicată soțului ei, Poetul Eugen Dorcescu, și este prefațată de Ildikó Gábos-Foarță, care alege un titlu inedit pentru succintul său cuvânt înainte: „77” – adică vârsta pe care o va împlini, în curând, poetul timișorean.

Alcătuită din trei părți distincte – Excelența textului, Haloul textului și Efigii –, cartea este străbătută, de la un capăt la altul, de un fir călăuzitor, printre poeme și autorii acestora, cei pe care autoarea a avut bucuria privilegiului de a-i cunoaște și de a-i prețui în momente-cheie ale vieții, printre personalități și evenimente care i-au influențat destinul. Anume: cultul și slujirea valorii.

Deși folosește termeni și metode specifice cercetării științifice, Mirela-Ioana Dorcescu are priceperea de a-și alcătui opera în așa manieră, încât ea să devină accesibilă cititorului. Un fragment dintr-un poem de referință al lui Eugen Dorcescu, intitulat Moartea tatălui, face intrarea potrivită în lumea Hermeneiei. Este urmat de o Introducere, în care autoarea ne face cunoscut un concept cu Read the rest of this entry »

Melania Rusu Caragioiu: O FOAIE ROMÂNEASCĂ NĂSCUTĂ ÎN CANADA ÎN ANUL CENTENARULUI. ,,UNIREA”

– Note de lector –
Sufletul românului se simte în largul său, pe plaiul său, la el acasă, pe ,,prispa” sa, unde el știutor de carte bisericească, scrisă cu ,, az, buche, vede, glagoli, dobru…”, prin ,,ocheții” groși, legați după ceafă cu sfoară, vrea să afle noutățile din răsufletul domniilor și domnilor celor mari, iubitori de glie.
Dar după sute de ani de la aceste imagini, literele și-au mai schimbat denumirea, foile sunt scrise cu litere latine, iar noutăți sunt cu duiumul.
Noi păstrăm acel idealism al cultului ziarului, care ne aduce caldă noutatea a ce se întâmplă, dar civilizația ne-a pus la îndemână și alte mijloace soficticate de informare, Doar sufletul de român este același, dar știința lui nouă de multe ori a cucerit lumea. Unii zic a fi de douăzeci de ori, ca noi a fi fost primii în descoperiri sau oferirea scânteii unei descoperiri spre folosul lumii întregi.
Dacă ,,foaia” a adus lumina noutății, atunci de multe ori , românul a voit să se convingă singur despre ce mai este prin lume și a plecat să vadă, Este acesta un fel de dor de a trăi în alt mediu, de a lucra în alt mediu și de a se reîntoarce îmbogățit intelectual și bănește la vatra sa, la glia sa milenară. Read the rest of this entry »