«

»

Cristina Maria Purdescu – versuri

 

Ascunde trupul înflorit
 
 
Ascunde-mă de cei căzuţi,
izgoneşte întunericul care vine, tot vine,
pătrunde-n suflet şi în gând
şi pierde-mă în Tine.
Te caut în trupul înflorit
cu multe păcate şi cu ruşine,
în moliciunile care-au îmbătrânit,
când întunericul vine, tot vine…PurdescuCristina Maria

 

Către margini

Către margini,

sufletul vibrează în zumzetul lumii

şi păşeşte tandru

pe cărări pavate cu nesiguranţă.

Către margini,

tăcerea înghite resturi de viaţă,

lasă vântul hibernal

să spulbere fructele străvezii

ale speranţei,

hăituind-o ca pe un vânat preţios,

cu stea de aur pe frunte.

Către margini,

pasărea destinului amarnic cântă

de dor şi de jale,

răsădind ademenitoare

visul de pe urmă

în primăvară.

 
Caii de ceară
 
Prin braţul vântului rătăcitor
azi frunzele dansează-n hore;
priveşte cum coboară toamna
pe străzile multicolore.
Şi vezi sfiosul ornament
în parcul ruginit şi solitar;
priveşte cum coboară toamna,
peste bătrânul trotuar.
Caii amurgului de ceară
nechează vremea funerară;
priveşte cum coboară toamna
peste întâmplări de-odinioară.
 

Când toamna..

Când toamna este hotărâtă să se scurgă,

nu mai cer amarnicul dor din trecut,

vreau numai ca frunzele să ne-ascundă

într-un parc ruginit şi tăcut.

Să ne-mbrăcăm în frunze arămii

şi vântul să ne prindă-n hore,

de fluturi aurii ne vom izbi

deasupra străzilor multicolore.

 
                                                                                       
   Cristina Maria Purdescu  – Bucureşti

Lasă un răspuns