«

»

Ion S. Antoniu, primul mare filatelist romaşcan

Ion-S.-Antoniu_Centrul-pentru-Studii-Complexe

Motto: ”Stiinta noastra este doar o picatura, ignoranta noastra este un ocean.” – Ion S. Antoniu

Începuturile – Librarii și timbrele lor fermecate

Născut la 27 august 1905, Ion S. Antoniu a copilărit pe ulitele largi ale târgului Roman, fermecat de mirajul luciului de apă din Gradina Mare și de prăvăliile negustorilor evrei de pe Strada Mare. Primele locuri in care a deprins pasiunea pentru filatelie au fost librariile de unde cumpara, cu putinii bani strânsi, ilustratele viu colorate, iar mai apoi timbrele pe care le pastra cu grija intr-una din cartile cartonate primite in dar. Si Romanul avea in primele doua decenii ale secolului al XX-lea, slava Domnului, aproape 10 ateliere ale unor iscusiti mesteri tipografi sau depozite ale renumitelor Institute de Arte Grafice din tara.

 

Chiar daca devine membru al Societatii Filatelice Romane (SFR) inca de la 29 de ani, primele mentiuni despre activitatea sa filatelica le-am descoperit in 1940, atunci cand, in urma fuzionarii SFR cu Uniunea Filatelica Romana, a fost ales in comitetul de conducere al noii Societati Filatelice, alaturi de generalul D. Simici, Valeriu Martin, George Matheescu-Sinaia, E. Papiniu, dr. Nicolae Oancea, avocatul I. Bogdan si Alexandru Negruzzi.

Tineretea filatelica – primele consemnari

Peste alti 3 ani, in 1943, numele filatelistului romascan apare intr-unul din dosarele Serviciului Special de Informatii, in asa-zisul scandal al timbrelor rusesti. Implicarea sa se datora functiei ocupate in comitetul de conducere al  SFR, considerat responsabil deoarece intr-unul din numerele “Revistei Societatii Filatelice Romane” aparea un anunt prin care “se cautau insistent marci postale rusesti”. Nu este greu de ghicit ca, in perioada in care Romania era aliatul Germaniei in razboiul sfant contra bolsevismului, aparitia in 1943, pe o jumatate de pagina, a listei care cuprindea numeroase pozitii rusesti din Catalogul Yvert fusese considerat ingrijorator de Siguranta Statului.

 

 

Prin toamna lui 1953, in decursul unei perioade in care puterea comunista suspendase pana si aparitia unei reviste nationale cu profil filatelic (mai 1952-ianuarie 1954), il gasim pe Ion S. Antoniu in fruntea unui comitet de initiativa al filatelistilor care milita pentru aprobarea unui proiect de organizare a miscarii filatelice din intreaga tara. Intalnirea filatelistilor cu o parte din conducerea ICS Filatelia a avut loc la 3 ianuarie 1954, in urma evenimentului fiind constituita “Comisiunea Obsteasca”. Mecanismul avea rolul declarat de a “se consulta cu conducerea ICS Filatelia si cu reprezentantii CC al UTM, precum si cu cei ai CCS, pentru gasirea formei cele mai potrivite de functionare a cercului filatelic”. Totodata, Comisiunea Obsteasca formata din filatelisti marcanti ai vremii isi propunea “sa faca legatura intre marea masa a filatelistilor bucuresteni si institutille chemate sa indrume mersul filateliei in RPR”. In data de 7 ianuarie, a avut loc o a doua intalnire intre cele doua parti, in care s-a hotarat ca denumirea cercului sa fie “Prietenii Filateliei”, preluand astfel o mai veche titulatura a Sindicatului filatelic din perioada 1945-1950, condus de Jacques Wertheimer-Ghika. Comitetul de conducere al cercului “Prietenii Filateliei” era compus din: prof. dr. doc. Ion S. Antoniu, compozitor Elly Roman, ing. Titus Oradean, dr. Nicolae Tripcovici, ing. Moritz Herscovici, maior Ion Zlate, expert Ionel Schiffer si Vladimir Bobeica.Maturitatea – Varfurile activitatii filatelice

Cu toate eforturile filatelistilor implicati in aceste demersuri, nici aceasta forma de organizare nu reusise sa obtina unda verde pentru crearea unei grupari nationale de filatelie. Astfel ca, spre sfarsitul lui 1957, conducerea ICS Filatelia a reluat consultarile cu cei mai cunoscuti colectionari bucuresteni cu scopul de a infiinta o asociatie centrala a filatelistilor din Romania. Delegatia care s-a prezentat pe 23 decembrie 1957 era formata dintr-un total de 8 persoane (5 profesori universitari, printre care si Ion. S. Antoniu, un general, un avocat si un inginer). La 30 decembrie, de Ziua Republicii, s-a constituit Cercul filatelic “Bucuresti”, dintre principalele scopuri afirmandu-se dorinta de “sprijinire a studiilor si documentarii in filatelie”, precum si “actiunea pentru infiintarea Asociatiei  Filatelistilor din RPR”.

La inceputul anului 1958, Ion S. Antoniu se regaseste printre membrii Cercului filatelic de la Casa Universitarilor din Bucuresti. Apoi, in uma aprobarii, dupa mai bine de 5 ani de tergiversari, a raportului care stabilea programul manifestarilor ocazionate de sarbatorirea centenarului marcii romanesti in cadru festiv, de catre Biroul Politic al CC al PMR, profesorul universitar originar din Roman se implica in Comitetul de Initiativa pentru Constituirea AFR, care trebuia format in vederea realizarii Expozitiei Filatelice Internationale “Centenarul Marcii Postale Romanesti”. Este ales, totodata, membru in juriul competitiei filatelice.

 

 

Incununarea pasiunii extraprofesionale a lui Ion S. Antoniu a venit, insa, 8 ani mai tarziu, cu prilejul desfasurarii Expozitiei Filatelice “Nationala 66”, cand a fost desemnat Presedinte al juriului compus din 16 filatelisti marcanti ai vremii. 

Recunoasterea filatelica – Presedinte de juriu

De-a lungul a trei decenii, prof. dr. doc. ing. Ion S. Antoniu a fost unul din cei mai activi si mai proeminenti membri ai miscarii filatelice romanesti. A scris zeci de articole de specialitate, printre acestea numarandu-se si un ciclu de materiale dedicate “Concursurilor pentru machetarea marcilor romanesti”, aparute la mijlocul anilor ’60, in care a avut un rol determinant pentru premierea artistilor plastici care realizasera una sau mai multe machete grafice ale emisiunilor de marci postale.

Ion S. Antoniu a fost pasionat de studiul si cercetarea marcilor clasice si postclasice franceze, dar colectia sa de suflet a ramas “Electricitatea si electricienii”, cea care i-a adus atatea satisfactii ca expozant si care a reusit sa imbine armonios filatelia cu profesia sa de-o viata – ingineria electrica. Chiar daca starea de sanatate nu i-a mai permis, inca din 1967, sa fie activ in nobila pasiune, a ramas membru al Cercului filatelic “MEDICI” pana la sfarsitul vietii, in 1987, lasand mostenire generatiilor viitoare dorinta de a cerceta, persevera si, in cele din urma, de a izbandi in descifrarea trecutului istoric al marcilor postale romanesti.

 

 

A fost membru al Societatii Filatelice Romane (1934-1940), secretar si membru in noua Societate Filatelica Romana (1940-1947), vicepresedinte al Biroului provizoriu al Comitetului de Initiativa pentru organizarea Asociatiei Filatelistilor din Romania (1957), membru fondator al AFR (1958), membru de juriu al Expozitiei Filatelice Internationale “Centenarul Marcii Postale Romanesti” (1958), presedintele juriului Expozitiei Filatelice “Nationala 66″, vicepresedinte in Consiliul Central al AFR (1959-1967), membru in juriul Expozitiilor Filatelice internationale “Budapesta 1961″ si “Philapec Paris 1964″, membru al Asociatiei Internationale a Expertilor Filatelici – A.I.E.P. (din 1965), membru al Asociatiei Internationale a Jurnalistilor Filatelici – A.I.J.P. (din 1968), medaliat la numeroase Expozitii Filatelice nationale si internationale (Palermo 1959, Varsovia 1960, Bratislava 1962, Praga 1963, Istanbul 1963), initiator de emisiuni de marci postale (“Gazeta Matematica” in 1945 si “C.I. Bodeanu” in 1961 si 1986), autor a zeci de articole filatelice in reviste de specialitate din tara si din intreaga lume.Ion S. Antoniu – Biografie filatelica:

Ion S. Antoniu – Biografie profesionala:

A devenit inginer electromecanic in 1928 si inginer electrician in 1929. Inginerul Ion S. Antoniu, diplomat al scolii Politehnica din Bucuresti (1928) si al scolii Superioare de Electricitate (1929), a lucrat in cadrul:

* Ministerului Armatei (1929-1930), ocupandu-se cu probleme de electrotehnica si inventii;

* Societatii de Gaz si Electricitate din Bucuresti (1930-1947)

* Institutului National de Cercetari Tehnologice Bucuresti (1947-1948)

* Intreprinderilor Metalurgice ale Statului (1948)

* Fabricii de Masini Electrice Bucuresti (1948-1950)

* Laboratorului Central de Electricitate al Ministerului Energiei Electrice (1950)

* Institutului de Energetica al Academiei Romane (1950-1970).

A predat La Politehnica din Bucuresti, intre 1945-1948, apoi, intre 1949 si 1975, Ion S. Antoniu a fost cadru didactic la Institutul Politehnic din Bucuresti, Facultatea de Electrotehnica, unde a fost conferentiar suplinitor (1950), profesor de electrotehnica (1953), conducator de doctorat (1963), decan al Facultatii de Energetica si Electrotehnica (1 septembrie 1956 – 20 decembrie 1957), sef de catedra la Catedra electrotehnica III (1963-1972). A mai predat cursurile de Bazele electrotehnicii la Institutul de Geologie si Mine din Bucuresti (1949-1957) si la Academia Tehnica Militara (1963-1965).

Prof.dr.ing. Ion S. Antoniu a publicat lucrari in domeniile: electricitate si electrotehnica; masurari electrice si incercari; producerea, distributia si utilizarea energiei electrice; matematici si matematici aplicate; istoria tehnicii si stiintei; biografii ale oamenilor de stiinta; educatie si invatamant; manuale didactice; inventii; traduceri; diverse (sah si filatelie).

Ion S. Antoniu a mai ocupat urmatoarele functii:

– membru corespondent al Academiei Romane (din 23 martie 1963)

–  presedintele Centrului de Cercetari si de Productie a Aparaturii stiintifice (1965-1969)

– membru in Consiliul National al Cercetarii stiintifice (1966)

– presedintele Comisiei de Magnetohidrodinamica (1969-1977)

– membru in Consiliul tehnico-economic al Academiei Romane (1975)

Dupa 20 de ani de munca, in anul 1968, la Targul International de la Nurnberg, inventatorul Ion S. Antoniu primeste medalia de aur pentru primul aparat care masoara puterile active, reactive si deformante – numit PQD-metrul. Inventia a fost patentata in U.S.A., Marea Britanie, Elvetia, Franta etc.

*

Acest material se constituie intr-o marturie a intregii activitati filatelice depuse de romascanul Ion S. Antoniu de-a lungul mai multor decenii, dar si a realizarilor profesionale ale inventatorului prof. dr. doc. ing. Ion S. Antoniu, membru corespondent al Academiei Romane. Deoarece am constatat ca numele Domniei Sale nu figureaza pe lista inaintasilor care fac cinste orasului Roman, desi anul viitor se implinesc 25 de ani de cand ne-a parasit, solicit Primarului Laurentiu Dan Leoreanu si Consiliului Local al Primariei Roman sa acorde macar acum Academicianului Ion S. Antoniu titlul de Cetatean de Onoare al Romanului, in semn de recunoastere pentru o viata inchinata cercetarii atat pe plan filatelic, cat si pe cel al ingineriei electrice si electromecanice. 

– Daniel Marcu, membru al Asociatiei Internationale a Jurnalistilor Filatelici, membru al Federatiei Filatelice Romane

BIBLIOGRAFIE:

– Silviu N. Dragomir – “Istoria filateliei romanesti” (2007)

– Cristian Andrei Scaiceanu – “Istoria miscarii filatelice din Romania” (2011)

– Colectia “Revistei Societatii Filatelice Romane” (1940-1943)

– Colectia Revistei “Filatelia” (1954-1966, 1987, 1998)

– Dorina N. Rusu – “Dictionarul Academicienilor Romani” (1999)

– Arhivele Nationale ale Romaniei / Direcţia Arhivele Nationale Istorice Centrale – “Serviciul Special de Informatii 1920-1949″

http://kolector.ro/

Lasă un răspuns