«

»

Daniel Corbu- la aniversare, Melidonium vă urează La mulți ani!

poet, Iași

 Născut la 7 aprilie 1956, laTârgu Neamţ, poet, publicist, editorCursuri primare şi gimnaziale în Tg. Neamţ şi Tazlău, apoi Liceul din Roznov şi Liceul de Chimie din Piatra Neamţ. Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti. Lucrarea de licenţă, sub îndrumarea prof. Nicolae Manolescu, avea ca temă: „Generaţia ’80 în literatura română“ (1982). După 1990, corector, consilier cultural. Între 1993-1996, a realizat serile de poezie de la Vânători. Din 1998, muzeograf la Bojdeuca lui Ion Creangă, din Ţicău, Iaşi. Debutează în revista Liceului Roznov, apoi în revistele Amfiteatru şi Cronicaadevăratul debut producându-se în România literară, în 1979. De atunci a publicat poezie, comentarii, eseuri şi traduceri în numeroase reviste. Din 1984, iniţiator şi organizator al Colocviilor Naţionale de Poezie de la Tg. Neamţ, concepute ca o întâlnire anuală a generaţiei literare ’80, cu ediţiile ’88 şi ’89 suspendate de oficialităţile comuniste, pentru a nu permite gruparea scriitorilor şi schimbul de opinii. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1990).

Vînzătorul de oameni

 

„Totul e să nu nimereşti de mai multe ori

în aceeaşi moarte.

Dar tu aduni firimiturile unei duminici pustii

te prefaci fericit.

Rătăcitor printre adevăruri de-o clipă

prea des te trezeşti încrustînd răsărituri.

Şi iată vine la tine Vînzătorul dintre arginţii

scîrbei albastre

şi-ţi dăruieşte o pasăre de paie.

„O pasăre de paie nu înseamnă un zbor

                                                    mai puţin?”

 

Ce importanţă mai are zice

Vînzătorul de oameni

tot vei rămîne o casă de frig la marginea

                                                    Drumului

ce importanţă…

Estimp tu mîngîi molozul unei trecute duminici răsfoieşti cărţile

prin care se plimbă

aceleaşi bodegi aceiaşi bărbaţi

              ce nu obosesc niciodată

vorbeşti fără rost despre rugul adormit între

hîrtii creponate

despre aureola magilor călători

sau despre infinitatea de-a fi fericit.

      Ce vreţi luciditatea e o disciplină

       pentru martori tîrzii!”

 

 Lettre en miettes

 

„Să nu vii acum să nu vii

 am mai inventat o linişte (absurdă)

 care crapă de rîs prin unghere

 amintirile deschid uşi şi ferestre

 soldatul spune:

„ în războaie credincioase mi-au fost  doar rănile”

   Să nu vii acum să nu vii

 rînd pe rînd au decăzut imperiile

 au decăzut vechile culturi

 aşa şi dragostea noastră Ioana.

 vai de cel care-ntreabă iubirea

 de-i rege ori sclav!“

 

 

 Despre surîsul Giocondei doar atît

 

„Aşa vedea el poemul pe care nimeni

 nu ştia să-l strige pe nume :

 un cal alb călărit de o tîrfă

 într-o noapte cu lună şi

 toţi în extaz.

 Frunze subţiri ţipete scurte ca părul nimfelor

 din Kios

 petrecerea cu zbiri şi băutori de oţet

 Atît şi mai departe pe o plajă pustie

 Incestosul aşteptînd să-i mai crească un deget

 ascultă zbierătul serafimilor din memorie.“ 

                                              (Cartea urmelor, Editura Junimea,2001)

 APRECIERI„De o rară sensibilitate şi o aleasă modestie, Daniel Corbu este om al profesiei sale şi poet pentru totdeauna, care simte pretutindeni poezia şi care şi-a dat seama că acesteia, descoperindu-i-se la un moment dat începutul nu-i va fi greu să se orienteze în matca doveditoare şi purtătoare de adevăr a unei opere întregi“

                                                                                Constanţa BUZEA

 „Daniel Corbu ştie tot ce s-a petrecut în domeniul poetic în perioada ultimă, fiind, ca şi Mircea Cărtărescu şi Florin Varu, foarte receptori la inovaţiile textualiste, dar concomitent nu renunţă la acel filon de liricitate ce întemeiază yona poetică a Moldovei. Aşa cum am şi scris, autorul acestor volume este un poet adevărat, înscriindu-se prin demersul său în primele rînduri ale promoţiei optzeciste.“

                                                                                       Marin MINCU

 „Daniel Corbu salvează religia poemului prin parabolă. Unul din eforturile sale este menţinerea poemului printre limbajele sacrale. Poetica devine la el un principiu de subzistenţă şi o terapie de suspendare a morţii, un exorcism al fricii de neant“

                                                                                 Al. CISTELECAN

 „Poezia sa cultivă teatralitatea gesturilor, ironia visătoare, inconformismul îmblânzit, ezitarea între frisonul aforistic şi citatul textualist“                                                               

Cristian LIVESCU    

 

SCRIERI: Naştere vinovată, Albatros, 1983, (debut editorial); Intrarea în scenă, Albatros, 1984; Plimbarea prin flăcări, Cartea Românească, 1988; Preludiu pentru trompetă şi patru pereţi, 1992; Documentele haosului, 1993; Spre fericitul nicăieri, 1995, Editura Panteon; Cântece de amăgit întunericul, Helicon, 1996; Manualul bunului singuratic, Panteon, 1997. Duminica fără sfârşit (Axa, 1998), Cartea urmelor (Junimea, 2001), Documentele haosului – antologie de autor (Junimea, 2003), Evanghelia după Corbu şi alte poeme (Iaşi, Princeps Edit, 2006), Eonul Marelui Desant – antologie, ediţie critică (Princeps Edit, 7). Publică la Editura „Cronica” volumul de proză , Omul suspendat – douăzeci şi una de fantasmagorii în ritm de jazz (2001).

În 1997, a editat un număr din revista literară Panteon. A tradus din E.M. Cioran, Roland Barthes, Alphonse Daudet, Edmond Jabes, Michaux etc.

Lectia de abis

Prea târziu ai venit fericire
prea târziu ai cântat întomnata mea carne!
Aici unde se-amesteca minciuna cu plânsul amar
si în orice om un Petru se leapada
am putea asculta împreuna mezza-voce a lamentatiei
am putea decripta istorii sigilate
sau vedea cum se vinde schimonosita legenda a legendei
si se reconditioneaza bandajele istoriei.

Sunt cel ce aprinde ruguri de vorbe.
Pot privi mâna care scrie si mâna care cerseste lumina
si aripile de ceara topindu-se-ncet
si mâna aruncatoare de pietre de tinut moartea la doi pasi mai încolo.

Cui sa-i pese ca am în asternut o icoana?
Dupa draperii acelasi teatru cu pacate egale
aceeasi luna subtiata de plopi.
Iar de va aparea celalalt
se va-mpiedica de ferestre. 

2 comments

  1. iuliana

    Un artist nu moare niciodata. El va ramane intotdeauna incrustat adanc in verticala numelui devenit liber ca zborul pasarilor sau mai complex, ca geneza pasarii Phoenix. La multi ani! pentru un adevarat artist al cuvantului

  2. galetar gheorghe

    „Documentele haosului” sunt cartea de vizita a unui poet nascut,iar nu facut in laboratoarele experimentale ale falsilor postmodernisti.Sigur pe sine si increzator in steaua sa,Daniel Corbu este dovada ca poezia isi gaseste resursele necesare pentru a rezista in fata asaltului intempestiv al maculaturii de sezon,opunandu-i,acesteia,coloana vertebrala a increderii in forta vizionara a cuvantului.La multi ani,Daniel Corbu ! Geo Galetaru

Lasă un răspuns