«

»

Nichifor Crainic şi ţinutul Neamţului


„Ne-am instalat la Agapia, jud[eţul] Neamţ, până lune
viitoare. Aici e un rai pe care nu l-am bănuit. Face să stai vară întreagăStăm la Arhondaric3. Curăţenie desăvârşită, masă ideală.”

Biografia poetului, eseistului, gazetarului, traducătorului şi memorialistului Nichifor Crainic (n. 1889 – m. 1972) nu e cunoscută, în întregime, nici după aproape opt luştri de la plecare în eternitate. Biografii, de până acum, reticenţi şi, uneori, excesiv de prudenţi, marcaţi, desigur, de imaginea pe care i-au creat-o colegii din închisorile comuniste, nu au apelat la sursele primare de informaţii şi documentare. Biografia lui Nichifor Crainic, extrem de interesantă şi de captivantă, conţine surprize din cele mai plăcute cu putinţă. Omul era un generos, iar artistul un înţelept desăvârşit. Relaţiile sale cu cei mai mulţi dintre contemporani şi colegi de breaslă au fost cordiale, de autentică prietenie şi de un respect total al opiniilor fiecăruia.

O preţuire specială a manifestat pentru excepţionalul creator şi cărturar Lucian Blaga, pe care l-a cunoscut, în profunzime, în perioada studiilor de la Viena.

O călătorie în Moldova, în ţinutul Neamţului, a celor doi însemnaţi poeţi şi filosofi, aşa cum rezultă din cele două epistole, pe care Nichifor Crainic le trimite soţiei şi fiicei sale, ne relevă, peste timp, fascinaţia acelor locuri, acelor oameni şi, mai ales, a casei în care s-a născut europeanul Ion Creangă.

Confesiunile lui Nichifor Crainic, deloc circumstanţiale, conţin impresii despre Mănăstirea Agapia ~ „un rai pe care nu l-am bănuit―, despre casa lui Ion Creangă, pe care a vizitat-o împreună cu Lucian Blaga şi despre „frumuseţi nemaivăzute― din acest ţinut binecuvântat de Dumnezeu.

La exact un lustru, după această călătorie în ţinutul Neamţului, filosoful Lucian Blaga îi transcria prietenului său următorul autograf ~

1

Lui Nichifor un pandant al Punctelor cardinale născut din atâtea neuitate discuţii la Kandersteg, Berna, Viena, Agapia. L[u]l[u]. [Spaţiul mioritic]. Bucureşti, „Cartea Românească―, 1936, 275 pagini. Trilogia culturii].

Impresiile lui Nichifor Crainic despre oamenii şi frumuseţile din ţinutul Neamţului se regăsesc, în timp, în corespondenţa sa, în memoriile sale şi, fireşte, în excepţionalele sale însemnări zilnice.

*

M[ănăstrirea] Agapia, 21 iulie [1]931

2

Liţico dragă,

Ne-am instalat la Agapia, jud[eţul] Neamţ, până lunea viitoare. Aici e un rai pe care nu l-am bănuit. Face să stai o vară întreagă.

3

Stăm la Arhondaric. Curăţenie desăvârşită, masă idealăVorbesc cu Lulu ce încântată ai fi tu să vezi ce e aici şi ce ochi mari dbucurie ar face Ninişor văzând pe maici şi auzindu-le ce frumos cântă lslujbă în biserică. Şi eu le aud întâia oară.

45

Lulu a decis să vie la vară cu Cornelia şi Dorli.
Îţi trimit articolul pentru Universul6 . Sper să-l ai până vineri seara. Îl duci pe la ora 7 lui Naum Apostolescu. Mai târziu de 8 el nu mai e lredacţieIartă-mă că îţi scriu aşa pe fugă. Abia acum îl terminai şi nu vreau să scap pe factor care vine la ora 12.

Vă sărut cu neţărmurită dragoste,
Crainic

[Doamnei doctor Liţi Crainic, Strada Polonă, nr. 38, Bucureşti, III; Expeditor ~ Nichifor Crainic, Mănăstirea Agapia, judeţul Neamţ ~ Recomandată, nr. 8, Mănăstirea Agapia].

*

[Târgu-Neamţ, 21 iulie 1931]

Scumpă Ninişor,

Îţi trimit Casa lui Ion Creangă9 din comuna Humuleşti, unde s-a născut el. Am văzut-o duminică cu Lulu Blaga. E mică, dar tare frumuşicăÎn România noastră aşa se nasc mai toţi oamenii mari: în case foartmiciMi-e dor tare de tine şi-mi pare rău că nu eşti pe-aici să te bucuri dfrumuseţi nemaivăzute.

Tata

[Domnişoarei Nini Crainic, Strada Polonă, nr. 38, Bucureşti, III].

Literatura epistolară a lui Nichifor Crainic conţine o sumă importantă  de note, observaţii, ştiri, precizări şi date, absolut necesare în scriereunei biografii temeinice despre un creator aproape necunoscugeneraţiilor mai tinereO anumită rezistenţă, încă manifestă în cazul scriitorului şi gânditoruluNichifor Crainic, ar trebui, în urma lecturii integrale a operei sale, depăşită definitiv.

Nicolae Scurtu

cartea cu autograful lui Lucian Blaga, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.

1                    Nichifor Crainic ~ Puncte cardinale în haos. Bucureşti, Editura „Cugetarea“ P.C. Georgescu-Delafras, [1936], 318 pagini.

2                    Aglaia Crainic (1891–1946), soţia lui Nichifor Crainic, colegă la Universitatea din Viena cu soţia lui Lucian Blaga, Cornelia Blaga; era apelată, în familie, Liţi. A fost o doctoriţă excepţională, aşa cum reiese din evocarea poetei şi pictoriţei Margareta Sterian.

3                    Arhondaric – aripă sau casă a unei mănăstiri rezervată găzduirii oaspeţilor. Provine din neogreacă – arhondariki.

4                    Cornelia Blaga (n. 1897 – m. 1983) soţia lui Lucian Blaga. A lăsat în manuscris câteva jurnale şi însemnări foarte interesante despre Blaga şi familia sa.

1                     Dorli Blaga (n. 1930), de fapt Ana. Este unicul copil al soţilor Blaga.

2                    Nichifor Crainic ~ Casa lui Coşbuc în Universul, 49, nr. 205, luni, 3 august 1931, p. 1, col. 1-8, jos. În acest articol scris la Agapia, în compania lui Lucian Blaga, întâlnim câteva observaţii revelatoare ~ „Am văzut la Humuleşti casa lui Ion Creangă, întreţinută ca un pahar de bătrâna verişoară a povestitorului“. Iar spre final, Nichifor Crainic concluzionează fără echivoc ~ „Afară de Creangă şi Octavian Goga, nu ştiu dacă există scriitor român a cărui operă să fie atât de profund legată de locul copilăriei ca poezia lui George Coşbuc“.

1                     Locul şi data scrisorii s-au stabilit după sigiliul poştei.

2                    Fortuna Ioana Crainic (1921–1983), fiica poetului Nichifor Crainic. Era apelată Nini.

3                     O cartolină ce conţine pe recto imaginea Casei lui Ion Creangă. O precizare necesară Evocare Casei lui Coşbuc, menţionată aici şi scrisă cu talent de memorialist, nu figurează în cartea lui Gavril Scridon şi Ioan Domşa ~ Biobibliografie George Coşbuc. Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1965, 288 pagini. Cum, de altfel, nici una dintre contribuţiile lui Nichifor Crainic privitoare la opera şi biografia lui Coşbuc.

De ce oare? Nichifor Crainic fusese eliberat din infernul carceral în anul 1962. Existau oare, încă, interdicţii?

un documentar de Nicolae SCURTU revista Conta nr 6 2011

Lasă un răspuns