«

»

Constantin Teodorescu – Un bârlădean de excepție


Eminentul chirurg dr. Constantin Teodorescu, colecţionar de artă, publicist, fondator de publicaţii şi editor, ctitor de aşezăminte de artă, filantrop de anvergură şi personalitate de o apreciabilă fervoare intelectuală, s-a născut la Murgeni, judeţul Vaslui, la 30 septembrie 1939, absolvent al prestigiosului Colegiu Naţional „Gheorghe Roşca-Codreanu“ din Bârlad, a urmat Facultatea de Medicină din Iaşi, formându-se în clinica de chirurgie a profesorului Gh. Chipail. A profesat chirurgia în spitalele din Bârlad şi din Tecuci, ca medic primar şi şef de secţie. Ca scriitor, a deţinut ani la rând editorialul ziarului Păreri tutovenedin Bârlad, a colaborat intens la periodicele Tecuciul culturalObservator şi Semnal din Tecuci. La Bârlad, a înfiinţat Fundaţia Culturală „Dr. Constantin Teodorescu“ şi publicaţiile Bârladul cultural şi Bârladul. Începând din 2005 şi până la dispariţie, a fost preşedinte al Comisiei de Cultură a Municipiului Bârlad.
Însă dr. Constantin Teodorescu a fost un mecena al artelor rar întâlnit în vremurile noastre. A donat valoroase lucrări de artă plastică oraşelor Brăila şi Galaţi, dar mai ales Bârladului său iubit, pe care l-a înzestrat cu statui de marmură ori bronz (M. Eminescu, Vasile Pârvan, Victor Ion Popa etc.). Cel mai important beneficiar al generozităţii sale a fost Muzeul „Vasile Pârvan“, pe care l-a îmbogăţit cu peste 150 de opere de artă, întrunind nume de rezonanţă ale artelor plastice româneşti: Corneliu Baba, Bob Bulgaru, Dan Hatmanu, Grigore Vasile, Elena Uţă Chelaru, Horia Bernea etc. Una din sălile muzeului a fost consacrată exclusiv lucrărilor de atelier şi pânzelor de tinereţe ale lui N. N. Tonitza, fiu al Bârladului. De altfel, regretatul coleg a ţinut ca numele marelui pictor să treacă drept denominaţie a galeriilor de artă pe care le-a creat în centrul oraşului. Numele doctorului Constantin Teodorescu va rămâne, în această privinţă, asociat cu al altui mare bârlădean care şi-a dăruit colecţia de artă oraşului natal, prof. dr. Ion Chiricuţă, eminentul chirurg şi oncolog. Tatăl acestuia, preotul publicist Toma Chiricuţă, a înfiinţat în anul 1915, împreună cu poetul G. Tutoveanu şi etnologul Tudor Pamfile, societatea artistică „Academia Bârlădeană“, avându-l ca preşedinte de onoare pe Al. Vlahuţă, societate care va împlini, peste patru ani, un secol de existenţă. Dr. Constantin Teodorescu a fost membru al acestei nobile societăţi. Opera sa de ctitorie artistică bârlădeană a triumfat prin înălţarea şi inaugurarea anul acesta, anul dispariţiei lui, a admirabilei Case Eminescu din Bârlad, instituţie unică în ţară, edificiu cu trei niveluri, pe care l-a înzestrat cu o bogăţie impresionantă de exponate istorice, artistice, fotografice, numismatice şi bibliografice legate de viaţa şi opera poetului nostru naţional. Chirurg talentat şi cu o vastă experienţă practică, personalitate intelectuală vibrantă, doctorul Constantin Teodorescu a continuat strălucita tradiţie de mecenat artistic a medicinii româneşti, pentru care a trudit ca un rob, s-a zbătut ca o flamură şi a ars ca o făclie.

Prof. univ. dr. C.D. Zeletin, preşedintele Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România 

richardconstantinescu

*

Despre doctorul Constantin Teodorescu se poate vorbi doar plecând de la constatarea că nevoia de cultură i-a axat şi configurat întreaga existenţă, convins fiind că „omul de ştiinţă e un hemiplegic dacă nu e complicat şi de un om de cultură” (Gr. T. Popa).
Preşedinte al unei fundaţii culturale, colecţionar de artă, organizator a numeroase expoziţii – artă plastică, fotografie, carte rară, numismatică (a realizat numeroase medalii aniversare şi comemorative) – , donează colecţii de artă muzeelor din Bârlad („Corneliu Baba”) şi Vaslui („Artă contemporană”), dar cel mai important, Constantin Teodorescu, este posesorul „celei mai complete colecţii Mihai Eminescu din ţară” (Eugen Simion), care în curând va figura în „Centrul «Mihai Eminescu»” din Bârlad, pe care l-a iniţiat domnia sa. Acest lucru demonstrează faptul că oamenii de acţiune trebuie să fie şi oameni de ideal.
Fondator şi director a numeroase publicaţii, Constantin Teodorescu este acela care, transformând experienţa în noţiuni, consideră că ziarele trebuie să joace un rol important în liberul schimb de idei din societate, deoarece unele din cele mai influente concepte ale contemporaneităţii s-au format în paginile de opinie ale ziarelor. Există o convenţie, aproape universală, conform căreia fiecare număr al unei publicaţii să aibă un articol care să-i formuleze punctul de vedere asupra unei probleme, acesta fiind reprezentat de către editorial, care oferă, deci, personalitate gazetei.
Constantin Teodorescu, ne-a oferit în urmă cu ceva timp (încercând „să-şi complice biografia”) două volume reunind editorialele pe care le-a semnat în săptămânalele din Tecuci – Semnal („De la o săptămână la alta”, Ed. Sfera, Bârlad, 2002) şi Bârlad – Păreri tutovene („101 de ediţii ale lumii”, Ed. Junimea, Iaşi, 2003).
Volumul „De la o săptămână la alta”, deşi apărut în anul 2002, conţinând texte privind problematica acelei perioade, este de o reală actualitate, nefiind doar o serie de aserţiuni sau „vechi ştiri reîncălzite şi servite cu o garnitură de opinii”, ci aduce indicii originale, verdicte axiologice şi viziuni noi referitoare la chestiuni legate de politică („Încotro?”, „România la răscruce”, „Politica duplicităţii şi urmările ei”), integrare europeană („România şi Uniunea Europeană”), sănătate („Boala sănătăţii româneşti”, „Drogurile – un flagel social în România”), societate civilă, terorism („Bombe şi pâine”, „Terorismul – ciuma secolului XXI”), libertatea presei („Legea lui Mucles şi accesul liber la informaţie în România, „Războiul cu presa”), religie („Unitatea credinţei creştine”), carte („Cartea la Bookarest 2002”), fotbal („Mic dejun şi masă de prânz cu fotbal”), accentul căzând pe interpretare şi explicare. 
Scrisul său nu aspiră la „acreală normativă şi morgă sapienţială”, fiind fără clişee, automatisme, dovedind o scriitură onestă, prin care Constantin Teodorescu îşi exprimă dubiile şi certitudinile, angoasele şi speranţele, idiosincraziile şi preferinţele.
Editorialul „poate aborda orice temă, cu condiţia ca textul să fie scris astfel încât să prezinte pentru oricine interes şi să nu adoarmă cititorul pe el (Ileana Mălăncioiu), să nu fie doar o serie de aserţiuni aşezate ferm una după alta care să ofere judecăţi pe spaţii euclidiene – liniare. Editorialele din acest volum, pe lângă un punct de vedere original, au ritm propriu şi o anumită autoritate, conţin numeroase elemente de context şi analiză pentru a fi înţelese de cei care nu au citit articolul sau articolele de la care s-a pornit, în această supraabundenţă evenimenţială, având titlurile bine alese, permiţând cititorului să treacă dincolo de intro. 
Într-o perioadă de şubrezenie interioară, a suspensiei criteriilor, de adevărată conspiraţie a mediocrităţii, a lui „totul e permis” (Ivan Karamazov), există riscul mediocrizării clasei politice, al instituţionalizării unei false elite şi de creare a unor grave malformaţii psihosociale şi psihomorale. Astfel, Constantin Teodorescu, pledează pentru crearea unei competenţe civice care să reprezinte unul din fundamentele unui regim democratic stabil şi eficient şi de a se trece de a text la gest.
Tranziţia, ca „singurul anotimp social al perioadei post-decembriste”, caracterizată economic printr-un „stop and go” continuu, poate fi analizată şi prin spusele lui Tacit: „Corruptssima republica plurimae leges”. Consumăm nişte experienţe pe care alţii le-au trecut. Editorialistul nu face altceva decât o judecată de situare şi de constatare a unei anumite lentori ce s-a instalat temeinic în structura socio-antropologică actuală, insinuându-se în psihologia contemporană, devenind „anorexici intelectual şi afectiv”.
Se constată o adevărată „sportivizare sentimentală”, ignoranţă faţă de celălalt, de la care luăm doar ceea ce serveşte „orientării” noastre („principala cauză a suferinţei este ignoranţa”), simultaneitate a trăirii în două planuri, când creştinismul a devenit „mistică de stadion” (Andrei Pleşu) şi „soteriologie on-line”, constatându-se o „privatizare a celor 10 porunci”, astfel încât unele instituţii odinioară respectate, astăzi ajung să nu-şi mai merite majuscula. Ne vin în minte spusele Fericitului Augustin: „Doamne, dă-mi castitate şi abstinenţă, dar nu chiar acum”…
Am ajuns persoane închise emoţiei, devenind permeabile unor comportamente cu o simbolică suicidară: drogul, violenţa (omul – „animal urban”), criminalitatea, încât trăim în „familiaritate cu oroarea”.
Într-o Europă ca „paradigmă a mondializării”, într-un climat de omogenizare a vinovăţiilor, prezenţa nu neapărat continuă a bolii ci a vulnerabilităţii, printre patrioţi convulsivi, într-o politică a sistemului de complicităţi, într-o societate care nu a internalizat codurile şi valorile democratice, ce stimulează defetismul şi apatia politică, cartea „De la o săptămână la alta”, pe lângă multiplele incizii în realitate şi un simţ al urgenţei întrebărilor de fond, oferă direcţia de urmat: cultura – ce este modelare – de tip participativ, statele „devenind din unităţi politice, unităţi culturale” (Petre Andrei) iar societatea civilă trebuie să devină agent şi ţintă a transformărilor. 
„În Europa Centrală şi de Est nu este posibil decât un proiect politic bazat pe societate civilă” (Andrew Arato).

Richard Constantinescu 

(Recenzie publicată în Viaţa Medicală, 2005)

 

Lasă un răspuns