«

»

Mihai Merticaru – repere biografice

   MERTICARU, Mihai (20 iunie 1938, Rediu, judeţul Neamţ), poet, eseist şi gazetar. Fiul Mariei (n. Chelaru), casnică, şi al lui Vasile Merticaru, agricultor. După ce termină clasele primare (1945-1949) şi gimnaziale (1950 – 1953) în comuna Rediu, urmează cursurile Liceului „Bacovia” (azi, Colegiul Naţional „Ferdinand I”) din Bacău (1953-1956).
Este apoi bibliotecar (1956-1957) şi profesor suplinitor (1957-1960). În 1960 este admis la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care o absolvă în 1965, cu lucrarea de licenţă Critica snobismului în opera Hortensiei Papadat-Bengescu, sub coordonarea prof. univ. dr. doc. Constantin Ciopraga, care o apreciază cu nota zece.
După terminarea  facultăţii, este profesor titular de limba şi literatura română la Şcoala Nemţişor, comuna Vânători-Neamţ (1965-1967), la Şcoala Profesională din Buhuşi (1967-1968) şi colaborator la ziarul Steagul roşu din Bacău. În 1968 ia fiinţă ziarul Ceahlăul din Piatra-Neamţ şi este angajat ca redactor la secţia culturală, unde funcţionează până în 1974, când cotidianul devine hebdomadar. Revine în învăţământ la Şcoala Generală Nr. 5 din Piatra- Neamţ, titularizându-se prin concurs. Publică peste 250 de articole şi studii în toate revistele cu profil pedagogic, inclusiv în Revista de pedagogie şi în Tribuna învăţământului. Editează patru manuale auxiliare în sprijinul învăţământului de performanţă. În 1980 îşi susţine lucrarea metodico-ştiinţifică Dezvoltarea aptitudinilor creatoare ale elevilor şi obţine gradul didactic I în învăţământ, cu calificativul ,,foarte bine”, grad echivalent cu cel de conferenţiar universitar. Coordonează editarea revistei şcolare Muguri (1978-1988). Între anii 2000-2011 a fost  redactor la revista literară Antiteze din Piatra-Neamţ, iar din aprilie 2008 este inclus în colegiul de redacţie al revistei Spiritul Critic din Paşcani.                                                            

       A scris poezie de când se ştie, a frecventat mai multe cenacluri literare din Buhuşi, Bacău şi Iaşi. Revoluţia din 1989 a avut asupra lui efectul unei lovituri de trăsnet care a deblocat ieşirea la lumină a unui izvor zăgăzuit cu refulări şi îndărătnicii. De altfel, Lucian Raicu afirma, pe bună dreptate, că „la originea scrisului se află un şoc, mai exact spus: o ruptură… o mirare, o surprindere, o cutremurare…”

       Întrucât a refuzat să-şi înmoaie condeiul în mâlul trandafiriu de extracţie subliminală (,, a chiuit şi-a mai umblat hai-hui,/ dar n-a cântat în struna nimănui”), debutul absolut s-a produs în revista Literatură şi artă din Chişinău, în numărul din 17 septembrie 1992, cu poezia Fabulă şi apoi, în  săptămâna următoare, cu poemul Dragă Prutule.      

       A continuat să publice poezii şi cronici literare în revistele: Ateneu, Asachi, Antiteze, Cronica, Flacăra (coordonator: G.Arion), Convorbiri literare, Luceafărul, Poezia, Spiritul Critic, Amurg sentimental, Dor de Dor, Haiku – revistă de interferenţe culturale româno-japoneze, Bucureşti, Albatros, revista Societăţii de haiku din Constanţa, Ecoul (S.U.A.), revistă de  creaţie, opinie şi atitudine culturală, Hyperion–caiete botoşănene, Climate literare (Târgovişte), Argeş (Piteşti), Bucovina literară (Suceava), Baaadul literar    (Bârlad), Plumb (Bacău), Singur (Târgovişte), Conta (Piatra-Neamţ), Oglinda literară (Focşani), Dunărea de Jos (Galaţi) ş.a.                                                              

      Când este întrebat, spune că se consideră un romantic autentic, în mare măsură neoclasic, puţin modernist şi mai puţin postmodernist, care se simte confortabil numai în apele dulcelui stil clasic.

      Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii Române de Haiku.

SCRIERI:Vânătoare princiară, versuri, debut editorial, Editura Cronica din Iaşi, 1992; Catedrală de azur, versuri, Editura Cronica, 1994; Repere literare şi stilistice, eseuri, Editura Cronica, 1996; Scriere cuneiformă, versuri, Editura Cronica, 1997; Întâlnire pe pod, versuri, Editura Timpul, cu o prefaţă de Adrian Alui Gheorghe, 2003; Imperiul lupului, versuri,  Editura Crigarux, Piatra- Neamţ, 2006; Împărăţia clipei, haikuuri, ediţie bilingvă româno-engleză, Editura Convorbiri literare, Iaşi, 2007; Arca lui Petrarca, 65 de sonete, Editura Fundaţia Culturală Poezia, Iaşi, cu o prefaţă de Lucian Strochi, 2008; Împărăţia frigului, poeme, Ed. Timpul, Iaşi, 2009; Geometrie lirică-66 de sonete-Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010; Umbra păsării, poeme alese, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2011, cu o prefaţă de C. TomşaL; Arta euritmiei, 74 de sonete, Editura Vasiliana-98, Iaşi 2012.

       Volumele de mai sus se găsesc şi pe internet la adresa: http://books.corect.com/ro/user

 

 

 

 

LEGENDĂ

 

În fiecare zi urc la cetate,

Unde mă aşteaptă Ştefan Voievod,

Alături de o mulţime de norod,

Să mai discutăm despre dreptate,

Să ascultăm cârtiţele cum rod,

Cum urlă lupii pe înserate

La mieii cu ape tulburate

Şi la cei prunci ce l-au ucis pe Irod,

Să ne mirăm cum Nistrul  intrat-a-n Prut

Şi cetăţile spre est,la vale,

Cum basarabenii română n-au mai vrut

Şi-au ocupat Siberia cu urale.

Să ne bucurăm că pe ruşi mult i-a durut

Că au primit aşa lovituri mortale.

 

 SUBLIMARE

 

Zăpada fierbinte a unui sărut 

Se sublimează-n izvor de lumină,

Se amestecă uşor, se combină

Şi se evaporă cum a apărut.

Umbra fugară-ntr-o floare s-anină,

Să nu se creadă că totul a dispărut

Când a fost înghiţit Nistrul de Prut,

Dup-o lungă beţie cu morfină.

Chilon, marele înţelept din Sparta,

Îmi şopti că n-a fost decât o farsă,

Care-a vrut să concureze cu arta,

Că, amputată, de-atunci ţipă harta.

Mult îndurerat, cu inima arsă,

Pe pământ vitregit, un fluviu se varsă.

PLIMBARE

Coboram cu amintirea ei la braţ,

Eu într-un costum cam şifonat spre bej

Şi ea ameţitoare ca un vârtej.

Omenirea o admira cu mult nesaţ.

Eu jerpelit şi fudul ca un gătej,

Iar ea mai şerpuitoare ca un laţ

Şi electrizantă de-o mie de waţi.

De-atâta jarişte devenisem vrej.

Se făcea că eram undeva, prin rai,

Pe unde-ajung numai oamenii sărmani

Şi unde-ai vrea o veşnicie să stai.

Totul era înflorit ca în luna mai.

Ne plimbam de când lumea pe sub platani

Şi abia murisem de-o sută de ani.

 UN VISĂTOR

Toţi aleargă după aur şi averi,

Tu scormoneşti înfrigurat în cuvânt,

Semeni carate şi culegi doar vânt,

De la perfidul prezent, nimic nu ceri.

Când te văd aşa dezarmat mă-nspăimânt,

Zâmbind, tu te laşi viscolit de tăceri,

Prietenii ţi-i alegi dintre temniceri,

Pentru tine, scrisul e templul cel sfânt.

Îţi transformi toate nopţile în amiezi.

Cu disperare crâncenă, adâncă,

Te înhami singur la grele corvezi.

Te vor aprecia – continui să crezi

Cu o încăpăţânare de stâncă –

Cititorii ce nu s-au născut încă.

 

 

 

DESĂVÂRŞIRE

Pe crucea Ta de aur cu rubine

Te văd şi-acuma răstignit, Iisuse,

Cu amândouă mâinile străpunse

De cuiele ajunse şi în mine.

Dă, Doamne, harul Tău firii-mi supuse,

Lasă lumina Ta să-mi intre-n sine

Odată cu virtuţile divine !

Fereşte-mă de căile abstruse !

Mult ai suferit pentru izbăvire

Şi ne-ai spălat cu lacrimile Tale,

Şi Te-ai declarat al mântuirii mire !

Îndrumă-ne pe luminoasa-Ţi cale,

Desăvârşeşte înalta-Ţi zidire,

Suflă peste pământ Dumnezeire !

articol de BRAESCU Gheorghe

 

Lasă un răspuns