«

»

Zargidava – cetatea dacică de la Brad

La 30 de km de Roman se afla una din cele mai vechi si mai valoaroase asezari din timpul lui Burebista. Situata pe malul sting al Siretului, cetatea Zargidava, mentionata in vestita harta a lui Ptolemeu acum 2.000 de ani, reprezinta unul din cele mai importante puncte de interes istoric, cultural si de ce nu, turistic, din Romania. Aici a fost descoperit singurul sanctuar geto-dac din Moldova, prima asezare care atesta inceputurile orasului la daci, un palat al sefului militar, in fine, peste 200.000 de piese, majoritatea expuse in Muzeul de Istorie din Roman, si multe altele.

Din nefericire, cu exceptia bustului marelui agronom bacauan Ion Ionescu de la Brad, aflat la poalele dealului unde se afla cetatea, nimic nu pomeneste de valoarea acestui monument istoric, ajuns, de citiva ani, loc de pripas pentru stinile ce adasteaza prin sat. Cit despre autoritatile judetene si reactia lor? Nimic.Totul a inceput in anul 1962, cind istoricul Vasile Ursache, actualul Director al Muzeului de Istorie din Roman, a descoperit cetatea dacica Zargidava. Timp de 40 de ani, profesorul a sapat pentru a scoate la lumina marturii si vestigii ale trecului. „Este prima asezare care atesta inceputrile orasului la daci, dotat cu piata centrala, un sanctuar, un palat al sefului militar si o constructie deosebita privind fortificatia. Am descoperit aici peste 200.000 de piese”, ne-a spus profesorul Ursache. Problemele arheologului au inceput dupa 1990, cind, in urma goanei dupa improprietarire, terenul pe care se afla cetatea dacica Zargidava a trecut in posesia lui Vasile Cociorba. „Cind s-a reimpartit pamintul, acropolea, fiind proprietate privata, a devenit, in fiecare vara, loc pentru stina, iar noi a trebuit sa negociem sapaturile pe acest teren”, a mai afirmat Vasile Ursache. Si anul trecut, linga sanctuar era amplasata o stina. Anul asta nu se stie ce va mai fi, a sustinut, necajit, distinsul arheolog romascan, care a concluzionat ca „acest titlu de proprietate ar trebui anulat pentru ca terenul sa devina domeniu public”.

[flickr_set id="72157665843417432"]

Este interesant cum a facut primarul din 1990 asemenea miscare si pentru ce, mai ales ca pamintul din zona, conform documentelor, a apartinut marelui agronom Ion Ionescu.

Din pacate, urmasii acestuia sunt plecati in tari straine si, conform afirmatiilor lui Ursache, „nu cred ca mai este cineva sa revendice pamintul”. Asa ca, atit monumentul geto-dac, cit si biserica monument-istoric, ctitorita in 1733 de Ionascu Isacescu, aflata la 50 de metri de cetate, au devenit bunurile unui gospodar care a primit „pamint intre sosea si Siret.” Pe Vasile Cociorva l-am gasit in zi de sarbatoare, la biserica „Taierea Capului Sfintului Ioan Botezatorul”, aflata pe proprietatea lui. Amabil, a acceptat sa stea de vorba cu noi. „Am fost suprins cind am vazut ce mi s-a dat si am constientizat ca a fost o greseala, dar asta e. Pentru mine e o bucurie ca se sapa aici si n-am de gind sa le fac probleme cercetatorilor”, ne-a declarat Vasile Cociorva. Mai mult, daca vor veni arheologii sa sape la cetate, are de gind sa-i gazduiasca la el acasa. In privinta retrocedarii pamintului Consiliului Local, pentru a redeveni domeniu public, Vasile Cociorva, n-are nimic impotriva. „Daca mi se da pamint in alta parte e foarte bine si sint gata sa renunt. Mie mi-e tot una. E bine si asa, si asa”, ne lamureste el. „Dar pina acum n-a venit nimeni sa-mi faca propuneri. Nici de la comuna, nici de la Bacau.”

Surprinsi de lipsa de interes a autoritatilor si cunoscind faptul ca o proprietate privata ramine o proprietate privata indiferent de generozitatea patronului, am cautat sa discutam cu actualul primar al comunei Negri, Alexandru Lovin . Acesta s-a aratat dispus sa discute proiectul de transfer, daca „omul e de buna credinta”. Totodata, primarul are de gind sa masoare el insusi terenul pe care l-a primit Vasile Cociorva pentru a vedea daca corespunde titlului de proprietate pe care acesta il detine. Cind va face acest lucru, inca nu e sigur, deoarece „pina acum n-am vrut sa deranjam cercetarile si ne-am propus sa mentinem ce este acolo”. Primul gospodar al satului stie ca cetatea si imprejurimile sint monumente istorice, dar „deocamdata nu ne-am propus o imprejmuire fiind vorba de fonduri si de un studiu pentru a vedea eficienta”. Toate aceste in conditiile in care, afirma Alexandru Lovin, „nu-i prea loc de tranzit prin comuna noastra, si nici n-avem sosea”. Asa ca potentialul obiectiv turistic de la Brad, din perspectiva oficiala, se mai amina. Iar arheologilor nu le ramine decit sa profite de bunatatea gospodarilor satului, care le ingaduie sa le calce pamintul, si sa astepte vremuri mai bune. Daca vor veni. Daca nu, ei trebuie sa caute centre istorice vechi mai aproape de orasele mari sau mai linga sosea, pentru a putea spera ca vor fi conservate asa cum e firesc. Pina atunci, iubitorii istoriei si ai vestigiilor trecutului n-au decit sa admire pasunile infloritoare de pe ruinele cetatii Zargidava si oile care vor veni sa pasca nestingherite printre cioburi si oasele inaintasilor.

C.GHERASIM  ziaruldeiasi.ro

foto de pe rdcnroman.blogspot.ro

***

Studiul istoricului Vasile Ursachi, Zargidava-centrul politic al regilor daci, p. 7-16, se poate constitui într-un adevărat articol de fond prin interesul acordat unei zone unitare din punctul de vedere al civilizaţiei geto-dace, anume centrul şi sudul spaţiului submontan al Moldovei. Preocupările autorului asupra vechii cetăţi de la Brad (com. Negri, jud. Bacău) sunt binecunoscute (vezi Vasile Ursachi, Zargidava. Cetatea dacică de la Brad, Bucureşti, 1995); alături de Poiana Tecuci şi Răcătău (Piroboridava şi Ramasidava menţionate de Ptolemaios, Geografia, III, 10, 8), Zargidava ar putea fi considerată drept centru al unei unităţi statale din perioada clasică a civilizaţiei geto-dacice. 

Istoria veche şi arheologia reprezintă domeniile la care se referă o serie de studii din sumarul revistei; dintre principalele probleme tratate mai pot fi menţionate continuitatea populaţiei daco-romane şi româneşti în spaţiul carpato­danubian, creştinismul timpuriu în spaţiul românesc, spiritualitatea geto-dacilor. 






Lasă un răspuns