«

»

Constantin Enianu – Homo architekton (Domul din Florenţa)


Se numeşte Massimo Ricci şi este arhitect: „E grozav ! Este un mister grozav pe care am reuşit să-l dezleg. Cred că a fost iubirea pentru Brunelleschi, pentru oraşul meu, Florenţa, şi pentru acest monument.” Monumentul: Domul Sfânta Maria del Fiore din Florenţa, Italia, unde se pot vedea mulţimi de turişti cum asaltează această catedrală pentru a o vizita. Milioane de vizitatori din toată lumea vor să stea sub domul renascentist pentru a se minuna de frumuseţea lui. Şi e normal ca acest oraş să-şi afişeze puterea şi bogăţia, dorindu-şi să aibă ceva la care ceilalţi să privească cu veneraţie şi să se întrebe cum a putut fi construit acest dom la 50 m înălţime, acum aproape 600 de ani. 

Domul din Florenţa a fost una din primele opere ale Renaşterii. El reprezintă o capodoperă inginerească mai mare decât orice dom anterior şi cu un design complet nou, fiind şi una din cele mai studiate clădiri din lume, mai ales că nimeni nu ştie exact cum a fost construită. „O clădire atât de mare este dificil de analizat. Nu o poţi diseca, fiindcă structura ei este îngropată în interior şi nimeni nu va demola domul ca să descopere cum a fost construit.(Caroline Elam, Istoric de Artă, Anglia). Constructorul domului, Filippo Brunelleschi, a fost un personaj foarte rezervat şi nimeni n-a descoperit invenţiile care au stat la baza construcţiei. Dar, arhitectul Massimo Ricci crede că a dezvăluit un mare secret al Renaşterii: „De mic copil l-am iubit (domul, n.n.), fiindcă este un simbol al Florenţei. Cunoscând misterul care le-a rezistat lui Leonardo, Michelangelo, Ximelis, mi-am permis să mă las sedus. Îl studiez deja de 27 de ani.” Ricci a lucrat decenii la o obsesie solitară. Acum, el crede că a găsit răspunsul şi poate să o dovedească.
Într-un parc din Florenţa, Ricci a construit propriul său dom, experimental, cu aceleaşi dimensiuni ca originalul lui Brunelleschi. El şi-a propus să descopere invenţiile arhitecţilor Renaşterii: „Brunelleschi este unul dintre cele mai mari genii ale umanităţii. Este un mare geniu al tuturor timpurilor. Nu poate fi descris ca arhitect, inginer sau chiar artist, deoarece a atins culmile artei şi tehnologiei în toate domeniile. E uşor să defineşti Renaşterea şi pe Brunelleschi, fiindcă adevărul este că Brunelleschi este renaşterea.”
În 1420, când au început lucrările, Brunelleschi era un necunoscut. După 16 ani, domul a fost terminat şi arhitectul a devenit faimos. „Cariera de arhitect a lui Brunelleschi a făcut aripi în bună măsură prin implicarea publică în acest proiect, succesul acestuia consolidând-o.”(Simon Popper, Lord Lector la Universitatea St Andrews, Anglia). „A fost un proiect care i-a ocupat mare parte din cariera de arhitect şi l-a făcut cel mai faimos şi mai celebru arhitect din Italia.”(C. Elam).
Massimo Ricci a trebuit să uite de secolul XX şi să devină un inginer al Renaşterii. Brunelleschi nu şi-a dezvăluit metodele, de aceea Ricci le-a reinventat, muncind la planşetă. În afară de clădirile sale, trecutul a lăsat prea puţine indicii. Ricci: „Indirect, am parcurs drumul pe care a păşit marele maestru, care, spre deosebire de alţi oameni iluştri, era o persoană rezervată. El nu ne-a lăsat nimic, nici măcar o semnătură.” Capela unei biserici din Florenţa conţine fresce renascentiste. Ele zugrăvesc povestea Sfântului Petru. Printre celebrităţile identificabile ale secolului XV se află singurul portret contemporan al lui Brunelleschi. Cine a fost el ? De ce era atât de rezervat ? Şi cum a ajuns să construiască domul ? Din portretul său, redat din profil, se poate desluşi privirea visătoare, bărbia trasă, nasul ascuţit şi faţa netedă de copilandru. „Famila sa era bogată şi făcea parte din elita familiilor florentine. Deşi era inteligent, nu a fost prea interesat de studiu şi a preferat să înveţe meşteşugul lucrului în aur. S-a apucat relativ târziu de arhitectură. Avea 40 de ani, când s-a implicat serios în construcţia domului.”(S. Popper).
Povestea domului a început cu o sută de ani înaintea naşterii lui Brunelleschi. În 1296, oraşul medieval Florenţa a început să construiască o catedrală. Ea urma să devină cea mai măreaţă construcţie gotică din Europa. Florenţa devenise o putere şi voia ca lumea să afle acest lucru. Din unul dintre numeroasele oraşe importante, a devenit unul dintre cele mai mari şi mai prospere din Italia. Breslele bogate de aici au cheltuit mulţi bani pe opere de artă şi clădiri. Curând Florenţa nu mai era medievală, ci intra în Renaştere. Acesta avea să fie oraşul lui Leonardo, Donatello, Michelangelo şi Boticelli. Pictura, sculptura, arhitectura şi literatura au fost reinventate. Florenţa se afla în centrul revoluţiei care cuprindea Europa. Renaşterea nu era însă numai o tendinţă în artă. Ea a schimbat totul, de la religie la politică, tehnologie şi inginerie. Întreprinderea explorativă asupra Renaşterii a lui Massimo Ricci e totuşi într-un singur sens. Cum rămâne cu domul ? Ce poate dezvălui catedrala despre vechile metode de construcţie ?
Timothy Verdon, fost istoric de artă, a ajuns preot în catedrala din Florenţa şi a studiat modul în care creştinismul s-a exprimat într-o capodoperă inginerească: „Uriaşele bolţi arcuite din naosul catedralei din Florenţa exprimă nu doar dragostea pentru formele gotice, ci mai ales capacitatea de a manipula tehnologia construcţiilor pentru a crea, în acest caz, spaţii boltite de 18 metri, mai mari decât în orice altă catedrală gotică. Când au ajuns la capătul naosului, visul lor a crescut. Au dorit un spaţiu care să concureze cu cele mai mari spaţii din istorie, un spaţiu boltit care să se asemene cu însuşi Paradiasul, un spaţiu sub care oamenii să simtă din primul moment micimea lor în relaţia cu Dumnezeu Creatorul şi măreţia însuşirii de a recrea în termeni umani un Paradis precum cel din Ceruri.” Şi iată că, „Ce iese în evidenţă este încrederea pe care o degajă întregul proiect. L-au început fără să ştie cum aveau să-l finalizeze. Ştiau ce vor să obţină, dar nu şi cum aveau să obţină acest lucru.”(S. Popper). Forma şi mărimea domului au fost hotărâte. El a fost chiar şi pictat. Dar nimeni nu părea să se gândească la cum va fi construit acest vis. După 100 de ani de construcţii, încrederea a devenit renunţare. Cea mai mare catedrală din Europa era imposibil de finalizat. Problema a fost, se pare, că şi-au propus o sarcină care în acele vremuri era greu de dus la bun sfârşit, de aceea pe locul unde este acum domul multă vreme a fost un loc gol.
Preotul Timothy Verdon cunoaşte fiecare colţişor al catedralei, de la scara îngustă care urcă între zidurile domului, până la pasajele secrete care duc în inima clădirii, în locuri pe care turiştii nu le văd. Deasupra naosului, plafonul de lemn acoperă bolţile bisericii gotice. Aici, praful zace de secole, de când zidarii au construit bolţile. Domul e de două ori mai înalt decât naosul, formând un spaţiu care pare imposibil de acoperit. Brunelleschi a ştiut că metodele trebuie să se schimbe. Dar cum ? Pr. Verdon: „Brunelleschi era obsedat de dom şi credea că doar el îl poate construi. La un moment dat a spus: «O văd deja acope
rită de un dom.» Întrebat cum îl va construi, el a tăcut. Povestea spune că le-a cerut tuturor să aducă cu ei un ou şi le-a zis: «Cei care pot aşeza oul în picioare vor înţelege.» Toţi au încercat, dar nu au reuşit; el a luat oul şi l-a spart. Vasari (Giorgio Vasari, n.n.) spune că a spart fundul oului de marginea mesei. Oul a stat vertical. Ceilalţi au zis: «Şi noi puteam face asta.» El le-a zis: « Cu ideea mea, iar voi îl veţi putea construi.»” Se spune că oamenii nu l-au crezut, ba chiar au şi râs de el. I-au cerut să le explice, dar nu l-au înţeles. Ei au cerut machete relevante. Dar Brunelleschi voia ca el să deţină controlul întregii situaţii. Astfel, când a prezentat machete, la acestea lipseau unele părţi, pentru a ţine secret modul în care avea să fie construit domul şi poate pentru a nu fi copiat. Dar asta nu i-a împiedicat pe oameni să încerce.

La un secol după Brunelleschi, Micheangelo a studiat catedrala din Florenţa. Pentru planul catedralei Sf Petru din Roma. Christopher Wren a studiat domul florentin pentru a construi catedrala St Paul, din Londra. Arhitecţii şi inginerii încă se inspiră din Brunelleschi. Daniel Libeskind este unul din cei mai radicali arhitecţi, iar Cecil Balmond e unul dintre cei mai buni ingineri din lume. Ei plănuiesc o extindere a Muzeului „Victoria şi Albert”, din Londra. Acesta se numeşte „The Spiral”. Dacă o vor construi, va fi cea mai neobişnuită construcţie din lume. Balmond: „Consider că proiectul „The Spiral” este un pas înainte în a folosi materiale tradiţionale într-un mod absolut nou. Ceva foarte asemănător cu domul lui Brunelleschi.” „Trebuie să devii naiv, să nu ştii cum să faci un anumit lucru. Asta a făcut Brunelleschi. Nu a intrat pe un tărâm cunoscut. El a păşit, la fel ca mine şi ca toţi arhitecţii şi artiştii creativi, pe un tărâm al uitării, al dezvăţării. Când am venit să văd domul, l-am studiat, am văzut fotografii cu el, am văzut desene cu el şi m-a interesat cum a fost făcut, ca student la Arhitectură, dar nimic nu m-a pregătit pentru prezenţa efectivă a domului. Este şocul noului, este şocul a ceva ce nu a mai existat, şi nicio schiţă nu ne-a putut pregăti pentru existenţa lui. Cred că acesta e şocul pe care îl provoaca atunci, la fel ca şi astăzi.”(D. Libeskind).
Uriaşee boţi ale catedralei florentine au dus la limită metodele vremii. Fiecare boltă a fost construită folosind schele de lemn de centrare care suportau zidăria şi ghidau forma bolţilor. Însă domul avea nevoie de creativitate, de un salt de imaginaţie pe care zidarii din acea vreme nu-l puteau face. Dar Brunelleschi era convins că va reuşi. El avea o încredere uimitoare, declarând în faţa celor care au comandat construirea catedralei că de la începutul lucrărilor ştie că nu ştie exact cum o va construi… El a zis că biserica e dedicată Domnului şi Maicii Lui şi trebuie să reuşească.
Ca şi în originalul lui Brunelleschi, Massimo Ricci a ridicat o schelă pe care să stea zidarii, dar nu a folosit o pădure de schele pentru susţinerea zidurilor. Brunelleschi a fost un geniu. El cunoştea destulă geometrie ca să descrie domul şi a folosit un truc simplu, care să poată fi folosit de zidari. Poziţionarea exactă a fiecărei cărămizi era crucială. Ricci crede că Brunelleschi a desenat un tipar cu petale pe un octogon în locul în care domul avea să se ridice deasupra catedralei. Această formă a devenit cheia poziţionării fiecărei cărămizi. Este genială în simpliatatea sa. Ricci: „Mi-a luat 20 de ani ca să descopăr această floare de metal, care rezolvă problemele de construcţie. Acesta este secretul domului catedralei Santa Maria del Fiore.” Dar, există ceva care leagă teoria lui Massimo Ricci de domul lui Brunelleschi: un document, despre care s-a crezut că era o banală schiţă a domului. Documentul a fost adus în centrul unei dezbateri istorice. „Există puţine dovezi vizuale despre cupolă. Ştim că au fost produse foarte multe schiţe, dar avem doar una sigură care a supravieţuit, aceasta fiind o schiţă pe pergament de Giovanni di Gerardo da Prato. Ea pare a fi o critică la ceea ce a făcut Brunelleschi.”(C. Elam). Ricci: „Giovanni di Gerardo l-a acuzat că a construit un dom defectuos şi a fost omul care s-a apropiat de descoperirea metodelor lui. De fapt, el a desenat domul în întregime. Deşi acest manuscris este cunoscut de două secole, oamenii nu au înţeles sensul desenelor sau a textului. Din nou, eu am fost primul care a descifrat desenele şi textele, fiindcă, practic, am descoperit dinainte calea corectă.” Ricci crede că pergamentul îi demonstrează teoria. Problema e că documentul e o schiţă brută care poate proba orice idee. Aşa că istoricii rămân sceptici şi misterul domului persistă. Dar, ca şi originalul, domul lui Massimo Ricci va fi şi el un monument turistic, deşi pentru istorici rămâne o dovadă fragilă, întrucât acest arhitect, ca şi Brunelleschi e considerat de mulţi ca având idei excentrice. Oricum l-ar fi ridicat Brunelleschi, Domul din Florenţa se înalţă deasupra ingineriei. El reprezintă invenţia Renaşterii şi pasiunea Renaşterii, voinţa omului, încrezător că mâna sa e folosită de Dumnezeu întru transcenderea imanenţei.

 

 

Lasă un răspuns