«

»

Eugen Emeric Chvala – versuri

Ma sting livid
in lipsa de prea plin.
Ma sting incet,
zambind …
din ce in ce mai putin.
Camasa mi-e grea
si pasii mult prea rari.
Privirea nu mai gaseste
nici cale, nici carari.
Ma recunosti ? … nu cred
Sunt cel semet odinioara
facut acum stapan pe-ocara.
Nu mai am dreptul
nici numele-mi sa-l port.
Nici vorba dulce
nici neaosul meu port.
Vorbim in dodii
cu gandul dincolo de gard
uitat e pana si al neamului
sfat bard.
Umil ma sting
fara vre-o trebuinta.
Nici loc nu e, pe-aici
de-a mea dreapta credinta.
Cu ochii goi
doar sluga la stapan
uit tot mai des
ca m-am nascut
ROMAN !

5 comments

Skip to comment form

  1. Boris David

    Bravo, Eugen! Cu prezentul tau exprimat atat de fatis, ma regasesc in trecutul meu de nu mai stiu cand…

    1. eugenemeric2012

      Dumnezeu sa – ti odihneasca sufletul frumos !

  2. eugenemeric2012

    Multumesc Melidonium!
    Multumesc Boris, prieten al sufletului meu !
    .. de cand ma stiu ma zbat sa fiu corect si cinstit, nu sufar perversitatea si minciuna, fariseismul si tradarea .. duplicitatea si prostia.. rabufnesc uneori si spun exact ce simt .. e pacatul meu si asa cum am spus il constientizez si mi-l asum .. mi-am impus de multe ori sa fiu nepasator, sa ma doara-n cot de ce zic, fac.. ceilalti dar uite ca bicisnicul meu suflet nu ma lasa… nu m-am crezut niciodata mai presus fata de altii insa .. of.. nu imi pot nega trairile, gandurile,crezurile… eu sunt asta, asa cum sunt.. de multe ori nu ma plac nici eu pe mine si faptul ca spun si nu tac mi-a adus multe neplaceri.. stiu…ma uit in urma la samburele ce a generat aceste ganduri si .. nu ma simt vinovat de a fi judecat pe cineva ci doar … mi-am spus o parere proprie..

  3. Melidonium

    Felicitari Eugen!

  4. m

    Te felicit ROMÂNULE!

Lasă un răspuns