«

»

Ilustrul ierarh Veniamin Costachi – ctitor în învăţământul românesc

Mitropolit Veniamin Costachi, caimacam al Moldovei

Anul acesta (2013) se împlinesc 210 ani de când distinsul ierarh cărturar Veniamin Costachi a părăsit scaunul de episcop al Romanului, pentru a deveni mitropolit al Moldovei. Fost episcop al Huşilor (1792 – 1796), apoi episcop de Roman timp de 7 ani (1796 – 1803), Veniamin Costachi a devenit mitropolit al Moldovei, cu două scurte întreruperi, până în anul 1842.

Ocupând jumătate de secol din viaţa eclesiastică şi culturală a Moldovei, într-o epocă de răspântie, Veniamin Costachi continuă să constituie un punct nodal al istoriei naţionale si un centru de referinţă pentru cercetările istoricilor noştri. Cărturar distins, conducător spiritual, ctitor si îndrumător al şcolilor naţionale, el a desfăşurat totodată si o amplă activitate pe tărâm social.

Mitropolitul Veniamin Costachi a rămas în istoria poporului român ca un reper în ceea ce priveşte implicarea factorului eclesiastic în domeniul laicului, prin activitatea de introducere a limbii române la nivel instituţional. Acesta a fost unul dintre obiectivele marelui cărturar Veniamin Costachi – utilizarea limbii române în instituţiile administrative şi culturale.

Episcop la 23 de ani

Originar dintr-o veche familie de boieri moldoveni, Vasile Costachi, s-a născut în anul 1768 în localitatea Roşieşti-Vaslui. Educaţia a primit-o în sânul familiei, urmând ulterior cursurile de la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi. A fost călugărit la vârsta de 15 ani la Huşi, primind ca nume de călugărie Veniamin.
Episcopul Iacob Stamati era un cunoscut cărturar cu idei de origine iluministă, sub influenţa cărora se afla şi ucenicul său, tânărul călugăr Veniamin. Aceste idei de sorginte iluministă se regăsesc în programul mitropolitului Iacob Stamati de reorganizare a şcolilor din Moldova.
Hirotonit ierodiacon şi ieromonah, rânduit apoi eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi, după scurt timp a fost numit egumen pe seama Mănăstirii „Sfântul Spiridon“ din Iaşi.

Abia trecut de vârsta de 23 de ani, a fost ales episcop la Huşi în 1792, pentru ca peste patru ani să fie ales episcop al Romanului, iar în martie 1803 mitropolit al Moldovei. Ca mitropolit a păstorit aproape 40 de ani, până în 1842, cu două întreruperi: între 1808-1812 şi între 1821 -1823.

Învăţătura – condiţie obligatorie a progresului societăţii româneşti

Istoriografia noastră până în prezent a insistat asupra activităţii în domeniul organizării şcolare numai din perioada când Veniamin Costachi a ocupat scaunul de mitropolit al Moldovei. Însă, în realitate, această activitate începe de când a ocupat scaunul episcopal de la Huşi şi apoi pe cel din Roman.
Potrivit hrisovului dat de Alexandru Mavrocordat, episcopii din Huşi şi Roman erau
obligaţi să organizeze, să susţină şi să controleze două şcoli slavo-moldoveneşti, îngrijndu-se de profesori şi de întreţinerea a douăzeci de ucenici săraci cu hrană şi cu cele ce vor socoti că le sunt necesare. Deci, timp de 11 ani, Veniamin Costachi s-a ocupat îndeaproape de organizarea şcolilor episcopale, având totodată prilejul de a se orienta în sistemul de învăţătură al vremii şi de a câştiga o bogată experienţă în problemele de acest fel ale Moldovei.
În principiile educaţiei şcolare, mitropolitul Veniamin Costachi a adus o concepţie nouă faţă de a domnilor fanarioţi. „Nădejdea pe care am hrănit-o şi o hrănesc în sufletul meu, scria Veniamin Costachi în 1824, e că înmulţindu-se cărţile şi ştiinţele – dacă nu eu – măcar urmaşii mei, se vor învrednici de un cler învăţat şi cuviincios şi de un norod luminat.“
Pentru omul de cultură Veniamin Costachi, însuşirea ştiinţei de carte era o condiţie obligatorie a progresului societăţii româneşti. „Omul nu se naşte învăţat ca paianjenul care îşi împleteşte pânza sa, (…), învâţând însă şi îndeletnicindu-se (…) alcătuind ţesături atât de subţiri încât la cei fără ştiinţă aceasta cu greu a crede este că sunt lucruri de mâini omeneşti;(…) cântăreţul nu se naşte cântând cu bună armonie ca privighetoarea, învăţătura însă şi îndeletnicirea i-au putut ajuta să-şi canonisească înălţarea şi pogorârea gâtlejului său mai meşteşugos decât toate binecuvântătoarele păsări.“

Ctitor de şcoală românească

Dintre ctitoriile sale de suflet amintim: la 26 iulie 1803, domnitorul Constantin Moruzi, mută maicile de la mănăstirea Socola la mănăstirea Agapia. Hrisovul de la 1 septembrie 1803 stator-niceşte definitiv înfiinţarea „Şcoalei feciorilor de preoţi“. De asemenea, hrisovul stabileşte „ca la mănăstirea Agapia să se aşeze un dascăl bătrân procopsit la învăţătură, care să înveţe pe maici carte grecească şi elinească şi după ce vreunele din maici vor câştiga procopseala limbii greceşti şi elineşti, atunci vor rămâne acestea dascăli în mănăstire. Iar la mănăstirea Socola, ce este aci aproape de Eşi să se aşeze o şcoală cu dascăli moldoveneşti, care să fie pentru învăţătura feciorilor de preoţi şi de dia¬coni, care la vremea lor, numai dintr-aceia să se hirotonescă preoţi şi toate veniturile acestei mănăstiri să fie pentru plata dascălilor.“
Veniamin Costachi a înţeles un lucru care în mişcarea eclesiastică a Apusului se va explicita abia peste o jumătate de secol (epoca lui „De rerum novarum“), anume că Biserica are un rol bine determinat, şi că ea nu se poate sustrage de la datoriile sale faţă de multele trebuinţe ale credincioşilor.

Astfel, dintr-o rudimentară bolniţă, el susţine să se facă la Roman o instituţie spitalicească respectată: „Ospitalul săracilor din târgul Romanului“, dotat cu doctor şi cu farmacie proprie. Pentru copiii orfani şi săraci a ajutat înfiinţarea, în 1803, a unei case de ocrotire (orfanotrofion). în fruntea divanului Moldovei sau ca preşedinte al Adunării obşteşti, iar în câteva rânduri ca locţiitor de domn, Veniamin Costachi – ajuns mitropolit al ţării la vârsta de 35 de ani – priveghează bunul mers al treburilor ţării. A ajutat generos pe cei săraci, pe bolnavi, ca şi pe cei căzuţi sub lege.
Dar ţint
a principală a eforturilor sale pe tărâm obştesc a fost ridicarea poporului prin lumina învăţăturii. Ctitor al Seminarului de la Socola (1803), el a înfiinţat, ca preşedinte al Eforiei Şcoalelor din Moldova, mai multe şcoli între care una de ingineri hotarnici. Pe Gheorghe Asachi l-a trimis la Lemberg să studieze ingineria. Istoria revendică pentru Veniamin Costachi, meritul de a fi privit cu dragoste cultura naţională într-un moment dintre cele mai dificile. Kogălniceanu însuşi, care i-a păstrat o nealterată stimă, a ţinut să precizeze acest lucru. Pe când mitropolitul se afla la mănăstirea Slatina, el îi fixa în chip de omagiu, efigia culturală în coloanele „Propăşirii“, reproducând şi o listă care cuprindea cărţile tipărite de ierarh, cele în curs de editare, precum şi manuscrisele păstrate în biblioteca seminarului. Rostul îndelungatei sale activităţi îl mărturiseşte singur: „ca românii să aibă în cer un Dumnezeu şi pe pământ o patrie“.

Opera culturală a mitropolitului cuprinde un orizont ideologic destul de larg pentru epoca sa. îndrumă înfiinţarea de şcoli în oraşele mai importante, vizând instruirea deopotrivă a pământenilor, a străinilor şi a săracilor, trimite tineri să studieze în universităţi străine fără să ţină seama cu stricteţe de condiţia lor socială.
După trei ani de perfecţionare la Viena, tânărul student, Gheorghe Asachi, este trimis la Roma, după care se întoarce în ţară cu un impor-tant bagaj ştiinţific, unde cu ajutorul mitropolitului Veniamin deschide, în ianuarie 1814, cursul teoretic şi practic de inginerie în limba română la Academia domnească de la Iaşi, demonstrând că se pot realiza şi astfel de cursuri la fel de valoroase şi în limba română. Poate chiar mai mult decât un părinte natural, părintele Veniamin a avut grijă de absolvenţii cursurilor de la Iaşi; astfel după întemeierea Şcolii „Sfântul Sava“ de la Bucureşti, el trimite o parte dintre elevii săi la continuarea studiilor rugând pe mitropolitul muntean Grigorie Dascălu să poarte de grijă acestora asigurându-se de buna lor şedere la studii.

Întemeietorul spitalului din Roman

În afara învăţământului, o altă preocupare a ierarhului moldovean este cea a tiparului. încă din anul 1804 este reorganizată tipografia de la Iaşi, de unde vor vedea lumina tiparului nu-meroase cărţi utile clericilor şi credincioşilor vremii. Activitatea sa cărturărească s-a desfăşurat, după cum singur afirmă, „uneltind limba potrivit vremii şi neamului românesc şi zicerii de obşte uneltite şi cunoscute întru amândouă ţările.“ De asemenea în perioada cât a fost vlădică al eparhiei Romanului (1796-1800), a fost ctitorul unui spital în oraşul Roman (1798), ocupându-se chiar şi de angajarea unor cadre medicale competente.
Toate acestea au izvorât din inima sa generoasă, avându-l ca exemplu pe Sfântul Vasile cel Mare, ctitorul primului aşezământ medical de o asemenea anvergură. însă, aspectul financiar avea să fie problema principală în derularea acestui act filantropic, căci „veniturile sale episcopale neajungând pentru întreţinerea acestei binefaceri, el a fost silit a se împrumuta cu 80 pungi de lei, pe care s-a îndurat a-i plăti din viitoarele sale venituri“.
Cele amintite mai sus sunt doar câteva direcţii în care a activat cu succes ierarhul moldovean, fapt ce denotă complexitatea activităţilor sale, motiv pentru care a şi fost ales în panteonul personalităţilor memorabile ale Moldovei.
Pe drept cuvânt, istoricului, poetului şi publicistului francez Edgar Quinet, marele ierarh moldovean îi apărea ca un „spirit de renaştere printre români“.

Pr. prof. dr. Constantin LEONTE

Casa Veniamin CostachiAÎn incinta ansamblului arhitectural al Catedralei Arhiepiscopale din Roman se află clădirea cunoscută sub numele de „Casa Veniamin Costachi“. Casa Veniamin Costachi este una dintre cele mai vechi şi valoroase edificii laice păstrate în oraşul ROMAN, printre puţinele din MOLDOVA care, în urma restaurării şi-a recăpătat adevărata faţă a unei construcţii din sec. XVIII. Ridicată în sec. al XVIII-lea, clădirea îi este atribuită ierarhului cărturar care a păstorit la Roman între anii 1796 – 1802. Vestigiile arheologice indica ridicarea acestui edificiu pe locul unor construcţii mai vechi datate în secolul al XVI-lea. După restaurare în Casa Veniamin din incinta Catedralei arhiepiscopale din Roman sunt expuse o parte dintre exponatele care se află în depozitul muzeului eparhial.

BIBLIOGRAFIE
1. Pr. Gh. Vlad, Veniamim Costachi, episcop la Huşi şi Roman, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, XLIII (1967), Nr. 1-2
2. Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria BOR, EIBM- BOR, Bucureşti, 1987
3. Alexandru Zub, Un episod din viata mitropolitului Veniamin Costachi, MMS, XLV (1969), Nr. 3-4
4. Pr. M. Sfichi, Patriotismul Mitropolitului Veniamin Costachi, MMS, XLIII (1967), Nr. 1-2

revista Cronica Romanului

Lasă un răspuns