«

»

Ziua Mondială a Cărţii şi Ziua Bibliotecarului

 

Dialog cu scriitorul Adrian Alui Gheorghe, director al Bibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu” Neamţ

– Data de 23 aprilie este considerată Ziua Mondială a Cărţii…! Ce semnifică această zi pentru cititorul român şi de aiurea?

– Din 1995 ziua de 23 aprilie a fost decretată de UNESCO drept „zi mondială a cărţii” din dorinţa explicită de a promova lectura, de a sărbători pe autor şi arta scrisului. E un omagiu adus uneia dintre cele mai nobile activităţi umane, aceea a scrisului şi uneia dintre cele mai cu folos petreceri ale timpului, vorba cronicarului, citirea cărţilor. Omenirea a ieşit decisiv din peşteri odată cu apariţia cărţii. Iniţiativa acestei sărbătoriri aparţine spaniolilor care au instituit o asemenea zi a cărţii încă din 1923, în memoria lui Miguel de Cervantes, autorul lui „Don Quijote” care a murit într-o zi de 23 aprilie. Dar data de 23 aprilie înseamnă şi data de naştere a lui William Shakespeare, în anul 1564 şi data morţii a aceluiaşi, în anul 1616.
– În România se sărbătoreşte la aceeaşi dată şi Ziua Bibliotecarului …

– Da, din 2005 a fost instituită această zi, care aduce în discuţie una dintre profesiile frumoase şi semnificative dintr-un nomenclator al activităţilor umane. În acelaşi timp, dintotdeauna am considerat că pe lumea asta bibliotecarul are mai mult decît o profesie, are o misiune. Bibliotecarul manevrează memoria umanităţii, o conservă şi o pune în valoare, în acelaşi timp. Mai cred că de Ziua Bibliotecarului ar trebui să instituim şi o zi a cititorului. Deşi cititorul este sărbătorit în fiecare zi cînd intră în bibliotecă. Mai merg pe ideea că nu există biblioteci mici şi biblioteci mari, există o bibliotecă universală, uriaşă, cu truditori în folosul cărţii atît într-un cătun, la o bibliotecă şcolară sau la celebra Biblioteca din Alexandria. Bibliotecarul care îşi face datoria este la fel de util în oricare perimetru destinat cărţii.
– Ce viitor mai are cartea azi? S-a perimat ideea clasică de carte pe suport de hîrtie? Cum se va transforma profesiunea de bibliotecar din aceea de mînuitor al cărţii clasice, în aceea de mînuitor al cărţii electronice?

Cu vreo zece, cinsprezece ani în urmă în America s-a cîntat prohodul cărţii pe suport clasic, în favoarea cărţii electronice. Se vorbea chiar de o incendiere a bibliotecii publice, după ce toate cărţile vor fi trecute în format electronic. Între timp discuţiile s-au mai temperat, procentul de utilizare a cărţii în format electronic s-a stabilizat undeva la cinci la sută. Concluzia este că pot coexista ambele formate. Audiobookul, e-bookul nu exclud cartea, ci completează tendinţa de lectură. Totul e să nu se rătăcească cititorul în acest hăţiş al discuţiilor sterile, el trebuie să descopere calea spre cultură prin lectură. Căci în afara lecturii şi a culturii omenirea nu poate pretinde să evolueze. (interviu de N. Sava -ziar  Ceahlaul)

Lasă un răspuns