«

»

Ion Ionescu Bucovu – poeme

Ion Ionescu Bucovu              cântec de harpă, plânset de liră

harfa cântă pe cetate peste păsările-n zbor,
nuduri dispar de la ferestre ca-ntr-o romanță desuetă
cu plopi impari foșnind a toamnă,
iluziile plâng în somn îndulcind melancolia ,
osânda sângelui din noi sună turbat a cântec orb;
păduri albastre în coapsa lunii cad peste ceruri ca o vrajă,
prin părul brun se-arunc-un râu într-o oglindă fermecată,
vertebre dulci de coaste albe se sting în ochii mei ca-n fum,
ne ninge basmul de-altă dată ce l-am trăit ca fermecați
prin psalmi divini cântați de-o liră ce spartă fu de un timp habotnic
ce puse stavilă-ntre noi;
și azi dansează-n ochiul meu osânda timpului pierdut,
un jurământ scăldat în lacrimi peste clopotniți de aramă,
dezmăț de sunete lugubre peste-ntunericul carmin,
curg la piane pluviale prin norii ce se văd în zare,
întorșii nori de-odinioară ce ne spălară de rugină
și ne băură tinerețea cu limbi hulpave ca de șerpi;
la tremurul luminii lunii noi ne făceam castel de vise,
un spațiu pur unde domneam peste iluziile-n floare
ca regii dintr-o țară sfântă care trăiesc din rugăciuni
peste nisipuri mișcătoare,
băurăm toți umbra din vise tot așteptând să se rotească
al sorții nimb spre alte lumi;
și iar căzură-n somn imperii în dosul timpului întors;
și iar veni timpul ca lance să ne robească mai departe
ca să strămute visu-n piatră, cenușa altui paradis;
și iar veniră alte toamne confundând zările cu valul
când nechemate vin din nord păduri cu flaute de ceață
alunecând pe sunet trist de requiem sentimental,
și iar spre cer cocori aruncă un zbor triunghiular rotit
spre lumile duse-n apusuri, spre alte zări mai călduroase,
unde lebeda regală se scaldă-n sângele lui Styx
cu palmieri bătrâni cu smirnă printre oazele arcade,
unde se-ntâlnesc ascezii pe- o fărâmă de destin.

când Orfeu dă glasul lirei, vântul tace, norii mor,
noi, curați ca rugăciunea, noi, bolnavii de amor,
urând viața și târziul și cernind oglinzile,
am căzut stele în ruină, ne plecăm târâș prin viață
spre o rază de lumină, cu tristețea pân-la –os,
alungând cu biciul biblic toți zarafii de prisos…

joi, 28 august 2014

Lasă un răspuns