«

»

Dorina Stoica – versuri

Noapte de vară la munte

Din cer printre nori, niște raze de soare
scaldă și îmbraca-n lumina satul din vale.

Iarba e verde, munții desenați pe zare
Au vârfurile golașe văruite cu ninsoare.

Țăranii obosiți se întorc încet către casă,
s-anunță o noapte de vară frumoasă.

Dorina Stoica

Timpul curge lin într-un straniu balet,
Înserarea acoperă amurgurile roz violet.

Coboară și urcă-n fântână cumpăna veche,
un greier țiuie insistent, parc-ar fi în ureche.

În schitul de lemn de la marginea zării
Niște călugări deapănă rugăciunile serii.

Luna pe cer vine să-și facă tura de noapte,
începe un recital susținut de câteva broaște.

După fierbințeala zilei, acum e răcoare
în aer plutesc esențe tari, dulci amețitoare,

În nări simți aromă de brad, miros de bucate,
E noapte de vară la munte. Ce noapte!

Mai spune-mi bunico

Mai spune-mi bunico a mia oară
Că îngeri albi se plimbă-n calești,
Hai, deapănă cu vocea domoală
Astă seara frumoasele tale povești.

Hai spune-mi că binele-nvinge,
Că până la urma răul se face pitic
Supărarea vine apoi se se stinge,
Din fapta buna nu piere vre-un pic.

Invața-mă mereu ca doar către stele
Privirea cu speranta să îmi ridic,
Minte-mă că voi străluci ca ele
Și nu mă va face să sufăr, nimic.

Mai spune-mi bunico că moartea
E-o poartă deschisa spre alte lumi
Hai, fă-mă să cred că doar iubirea
Face din oamenii rai oameni buni.

Vorbește-mi bunico despre pace,
Credinta, armonie belșug, iubire,
Să cred ca nimeni rau nu-mi va face
Și voi avea parte doar de fericire.

Minte-mă bunico, zâna mea bună
Fii iarăși cu mine macar pentru-o zi.
In casa pustie telefonul zilnic sună
Din somnul de veci nu te poate trezi.

De ce nu mi-ai spus bunico niciodată
Că îngerii pleacă la alți îngeri în cer,
Fără tine voi fi pe veci nealinată
Până ce voi dispărea și eu cu ei în eter.

Drumuri

Sunt drumuri de zi,
drumuri de seară,
drumuri ce urca,
altele coboară,
drumuri înguste,
rătăcitoare,
sunt drumuri ce duc
spre nicăieri.

Mai stiu alte drumuri,
dar nu sunt din lume,
ele poartă numele Căi,
acestea din urmă
sunt drumuri grele,
pe ele se merge,
doar către Sus.

Sunt Căi de zi,
dar și Căi de noapte
e bine s-ai Îngeri
tovarăși de drum.
Să nu spui vreodată,
“Calea e lunga,
vreau înapoi
să mă întorc.”

Se lasă-nserarea
peste lume
ceața e deasă,
nu văd prin ea.
“Hai vino cu mine
va fi iar Lumină
și stelele toate
vor străluci.”

Aștept Doamne Sfinte
să treacă noaptea,
s-ajung la capătul
Caii de Sus.
Urc iarăși și iarăși Golgota,
spinii mă-nteapă,
merg inainte,
scrâșnesc din dinți.

La capăt de drum ostenită
cad ca si Tine,
sub Crucea grea.
Astept cu răbdare,
să mă faci viu Doamne
și iarași să-Învie
vie Împărăția
Sântă a Ta.

Mă veșnicesc prin iubire

Îmi cântă inima în versuri, de parc-ar fi o strună de vioară,
Rusalie nebună, prinsă-n dansul ludelelor, din noțile de vară.

Eu te doresc, dar fără de dorire și te iubesc ca pe-o icoană.
Nu-ți cer nimic, am fericire, prin tine am primit coroană

Dar nu de spini, ci de peteale de de cactus înflorit în zori.
Nu mă visez în brațele tale dar îti așez sărutul printre flori.

Sunt vie și alerg spre zări cu zâmbetul cât ziua începută.
Îmbrățișez grădina cu flori și liberă-s, cum e puiul de ciută.

Iubirea mea acum e neștiută dar mâine o voi spune tuturor
Mulți poate n-or să îmi dea crezare:”iubesc dar nu mi-e dor!”

Pentru că eu sunt însăși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin
Zămislitoarea vieții, ulciorul în care Ziditoru-a pus tot ce-i divin.

Sunt plinul casei, mamă sunt, sărutul ploii, venită din senin.
Grâul copt, unduitor în holde, grădină cu mirosul alb de crin,

Sânul de la care-a supt copilul ce astăzi e femeie ori bărbat.
Pentru poet, metafora, dar nu amanta pe care o arunci în pat.

Dacă m-ajuți să ne-ntregim teluric ramul cum alcătuește pomul,
Mă veșnicesc prin tine cât voi exista și cât iubirea auri-va omul.

Acum

lasă lucrurile așa
bucuria pacea
în loc să stea
florile iarba
păsările cum cântă
apa ce curge domol
și soarele ce se oglindește
în ea

să nu uit mulțumirea
pun zâmbete deoparte
pentru zile înourate
o vorbă bună
putinței de a fi fost
acum
aici
astăzi
ca și cum aceasta ar fi
prima și ultima zi
din viața mea

Din volumul Visez in culorile curcubeului in curs de aparitie

1 comment

  1. Vasilica

    Splendide poiezii care iti merg la inima sa traiesti Dorina sa poti scrie si iar scrie.

Lasă un răspuns