«

»

Adina Dumitrescu – versuri

Adina Dumitrescu - LHcadril

iarna înainta prea repede pentru
mine prea departe mi se părea drumul
înapoi o lamă ascuţită siroco sau zefir încins
îmi tăia faţa alerga peste lespede
făcea rotocoale ultimele note din cimpoi
cădeau fără aer se aşternea deasupra ţipând
o trompetă sfâşietoare prelungă umbre îşi
îndreptau spatele de pe pietre păşind peste
morminte acoperite de magmă strângându-se
spre circ în agora pentru ultimul bal umbra cu fireturi
de mareşal bătea săgeata sarbacanei arma
doamnei cernite de trei ori orbi şi-alegeau
perechile ascuţindu-şi urechile după
şuierul respiraţiei partenerului nu
încetase trompeta m-am aruncat în grămada
de zdrenţe aveam doar masca şi o jupă
de colombină o şuviţă de păr sur prins
într-o clamă prin decolteu mi se vedea
trecerea speranţei în aramă-nverzită
pe margini aveam buze cenuşii un condur
pierdut o mână albastră întinsă ce mi-a
fost prinsă de o gheară ştiam reverenţa
din memoria şuviţei sure numărul
paşilor după contrapunctul condurului
la schimbarea perechilor mi-am lungit
arcul din gât şi-am ştiut că-mi schimbasem
perechea locul ghearei fiind luat de o mână
uscată descărnată albastră era o umbră cu
buzele cenuşii cu o şuviţă sură de păr la
reverul fracului tablă de şah o arlechino mi-am
spus în gând ce cauţi aici în timpul
acesta pierdut cine să râdă şi cine să
plângă dintre umbrele surde şi oarbe
tac paşii ne duc în aceeaşi cadenţă
la reverenţă plecăm frunţile pe jos
peste roca încinsă de undeva apăruse
un fir de izvor limpede prinzându-ne
picioarele în două bucle le-am urmărit
se înnodaseră ca o fundă de cleştar
apoi din două un singur pârâu fugind
purtând deasupra un spic de grâu va ajunge
la râu ne-ntrebam fără să ne răspundem fără
să schimbăm partenerul o reverenţă un fir de
aţă umil condus de un fir de izvor urca lin înspre cer
în cadril

Lasă un răspuns