«

»

Adina Dumitrescu – Peccavi

Adina Dumitrescu - LHAm păcătuit crezând că
marea se poate întinde singură
pe un val, că dealul
poate fiinţa cu o singură
vale, că voi simţi primăvara
aromind printr-o singură floare.
Am păcătuit aşteptând cu
fermoarul ochilor închis deschiderea
peşterii, crezând că voi putea
vedea singură, dincolo de curba
în ac a drumului. Degeaba mi-am
ascultat prin piele gândurile,
degeaba mi-am acoperit
ochii cu aripa nopţii, crezând
că lumina nu mă va ocoli,
că-mi va aprinde torţă părul,
că fierarul mi-l va bate până
va scoate din el o cheie,
cu care să descui singură fanta
ultimelor pagini ale prezentului.
Din coşul pieptului până spre
spate între omoplaţi şi până-n
mijloc o deschidere ca o crosă
nu vrea să se-nchidă. Mă scurg
pământului lângă gardul tău,
fărâmiţându-mă mraniţă
întunecată. Nu, lumina nu-mi va
cădea pe palme, decât filtrată de
tine, ori tu te-ai pierdut printre
stele, înainte de mine. Nu-mi întinde
mâna să urc, ştii că printre
gablonţuri, sclipiciuri, în loc
să lucesc, mă oxidez şi nici nu mi-e dor,
la primăvară-ţi voi răsări lângă casă,
pălămidă, mă lasă, rogu-te!

Lasă un răspuns