Priveşti înapoi…
Priveşti înapoi peste umăr
Şi parcă nu-ţi vine a crede –
Din ce încă azi se mai vede,
Lipsesc ani în şir, fără număr.
Pierdut pare totul în urmă –
Te-ntrebi: unde-s anii de bine?!
Prăpastia creşte în tine
Şi simţi cum trecutul se curmă.
Şi paşii o iau înainte
Şi doruri se sting în tăcere-
Ţi-e greu să exprimi o părere
Căci nu mai găseşti nici cuvinte.
Doar ochi-ţi acund o durere,
Chiar dacă păşeşti înainte…
Tăcerea
Tăcerea poate spune multe,
Doar că-i mai greu s-o înţelegi-
Ea are legile-i oculte
Ce nu-i uşor să le dezlegi.
Tăcere-ascunde sentimente
Şi uneori drame întregi-
În ea se pierd evenimente
Şi chiar destine de pribegi.
Tăcerea poate fi fatală
Când îţi răspunde la-ntrebări-
E egoistă, criminală,
Fără să-i pese de urmări.
Tăcerea voastră spune multe,
Chiar de-i mai greu s-o înţelegi…
Din Haos…
Din Haos s-a născut pământul
Şi-n Haos se va transforma-
E mult de-atunci? Mai e mult încă?
Mai bine nu te întreba.
De ce un Haos cu majuscul?
Nu ştiu răspunsul eu a-l da!
O fi suprema forţă-a lumii?!
De-o fi, eu lui m-aş închina.
Dar nu pot şti de-atâta haos
Ce stăpâneşte-acest pământ-
Scăpa-voi oare de-ntrebare
Când voi şti ce este-n mormânt?!
Din Haos s-a născut pământul,
Pe când era doar în cuvânt…
