«

»

,,Ismailul răpit rămâne pentru mine parte din România Mare”

In memoriam, Boris David (n. 10 mai 1929, Ismail – d. 1 septembrie 2015, București)

romania-mare

Boris David s-a născut în Basarabia, în orașul port la Dunăre, Ismail, la 10 mai 1929.
În anul 1941, la 12 ani, aflat cu familia sub ocupație sovietică, scapă dintr-o coloană de deportați. Războiul de eliberare se termină greu pentru basarabeni care, în 1944, sunt nevoiți să ia drumul pribegiei. Un lung și istovitor periplu prin orașe din România: Călărași, Râmnicu Sărat, Beiuș, Oradea, se încheie în Cetatea Episcopală, unde, sub protecția, încă influentă a episcopului de Oradea, familia este ferită de urmăririle Comisiilor mixte de repatriere.Boris-David
Studiază la Liceul Emanuil Gojdu din Oradea. Urmează apoi la Universitatea Politehnică din Timișoara, Facultatea de Chimie Industrială, absolvind în anul 1954. A lucrat la Compania națională a Uraniului ca inginer chimist din 1954, unde s-a dedicat cercetărilor din domeniul metalelor rare și radioactive realizând câteva invenții și inovații (împreună cu un colectiv de cercetători) și numeroase lucrări de specialitate, comunicări științifice.
A lucrat ca inginer chimist în prospecțiuni geologice în: Algeria (1972), Tanzania (1975) și Mozambic (1977-1978). În paralel, continuă visul din adolescență, scriind poezie și proză, publicând sub pseudonimul Daris Basarab.
S-a stins din viață la 1 septembrie 2015 la București.

,,N-a fost să fie…” . ,, La 85 de ani, am adunat destule ,,momente critice” şi nu ştiu dacă încercând o mediere a lor, aş putea ajunge la o definiţie cuprinzătoare a stării sufleteşti care te cuprinde ”, afirma în ultimul său interviu.
Nu ne-am întâlnit niciodată, decât prin puterea cuvântului, legați de același dor, Basarabia și Bucovina. Un prieten rar. Îmi lipsește…A fost și va rămâne printre puținii prieteni dăruiți într-o viață de om. Dispar chipuri dragi, oameni pe care i-am prețuit…
Odihnește-te în pace, bunul meu prieten, BORIS… Mariana G.

N-a fost să fie să ne vedem decât după plecarea ta dragă Boris; cărţile tale, rod al prieteniei noastre… Odihnă liniştită prietene Boris… Emilia ŢD

[flickr_set id="72157662956022393"]

Hristos a Înviat!
Adevărat a Înviat!

 

E luna mai…

E luna mai ce-aduce iar tristeţea –
Tristeţea anilor ce vin –
În casă-s flori ce-aduc tandreţea,
Şi-năbuşă al meu suspin.

E luna mai cu flori şi cu capricii –
Un amalgam de bun şi rău –
Cu-n soare ce trezeşte vicii,
Şi-n suflet sapă-un mare hău.

Chiar şi-n politică are răsunet –
Noi am avut un 10 mai!
Pe cei nemernici, ca un tunet,
Maiu-i trezeşte pe-al meu plai.

Se umflă-n pene, se revoltă,
Stâlcind azi sensul lunii mai.
9 mai ’93

Doruri

Doruri multe m-au cuprins –
De ce-a fost copilărie –
Ştiu, nimic nu va să-nvie,
Din trecut, totul s-a stins.

Dor de când eram copil,
Dor de-ai mei, de-a lor iubire,
De-a bunicilor privire,
De iubitul Ismail.

Şi mai am un dor cumplit,
Ce-n prezent se regăseşte –
Dor ce viaţa-mi vestejeşte,
Dor de-al meu copil iubit.

Cât e dorul de cumplit,
Pe-a mea faţă se citeşte.
7 apr.’96

Trece…
Ce mai aniversare!

Trece timpul ca prin sită –
Ce rămâne-s amintiri,
Ale vieţii amăgiri,
Ale dorului ispită.

Stai, le-ntorci pe toate feţe,
Te agăţi de tot ce-a fost –
Nu-i pe lume adăpost,
Sau ceva să te dezveţe.

Şi mai pui un plus la viaţă
Retrăind an după an –
Nu-ţi dai seama că-i în van,
Să te legi de-un fir de aţă.

A trăi din amintiri,
E a dorului ispită…
10 mai ’96

Aş vrea…

Aş vrea să scriu,
Dar astăzi, parcă, nu se prinde –
O fi tristeţea ce cuprinde
Când văd trecând câte-un sicriu?!

Din ce se naşte-a mea tristeţe?
Din faptul că se moare timpuriu?!
Sau caracterul meu zurliu
Nu vrea să dea morţii bineţe!?

Şi-n glumă spun c-a fost destul,
Dar nu destul pe cât se pare –
Că mai zăresc doruri în zare,
Că nu mă satur, nu-s sătul.

Şi îmi planific să scriu multe
Şi îi spun morţii: mai târziu!…
10 mai 2009

BORIS DAVID alias DARIS BASARAB

https://ro.wikipedia.org/wiki/Boris_David

Boris David

Lasă un răspuns