«

»

Nicolae Băltescu – Frații mei de sânge

Frații mei de sânge
Neam din zei născut
Dorul mă usucă
Pe un mal de Prut
Inima îmi plânge,
De uitarea crudă…

Nicolae Bălţescu(Roşca)

Frații mei de sânge
Ne-ați lăsat durut
Dorul plânse mult
Doar iubirea, nu se poate stinge!
Ori uitarea, credeți, poate să-ncapă
Pe o despărțire, de un curs de apă?

Frații mei de sânge
Ce este cu noi?
De ce, într-o înstrăinare?
Umflăm neiubire, dăruim nevoi,
Chiar sporim aievea și o lepădare
Pentru Azi și Mâine nimeni nu mai plânge…

Frații mei de sânge,
Plânșii mei de stea
Cine ne împinge,
Și alungă dorul, în cale să nu stea?
De ce, oare nouă, ne este totuna?
De ce, Neamul, nu vrea, nu vrea împreună?

Frații mei de sânge
Neam din zei născut
Astăzi eu vă spun pe un mal de Prut:
Dorul meu de Noi, inima-mi frânge,
Într-o în neiubire, un Neam e decăzut
Și numai în Iubire, nimeni nu-l învinge!

08 .08.16.
Chișinău

Lasă un răspuns