«

»

Lia Ruse – versuri

GRAI DULCE ROMÂNESC
O,..prea curată limbă românească
Chipul tău este, mereu, înflorit mirat,
Miezul inimii îmi arde murmurat
Pentru tine rădăcină strămoşească…
…………………………………………………
Te-am gângurit întâi, mi-ai fost lumină
Şi atenţie, pe timpul nerostit,
Eu te-am şoptit, mereu, ca un iubit
Mai apoi, te-am învăţat, „limbă divină„!
Chiar dacă am plecat, şi-astăzi sunt departe,
Te-am legănat prin vise şi.. cuvântul
L-am mângâiat duios, ca vara, vântul
Şi l-am trecut, cu tot dorul, în carte.
Ca pe un timp, cu scuturări de tei,
Te-am înfăşat în dalii de candoare
Că m-am făcut metaforă sub soare
De dragul tau, de rugăciune şi de zei…
Frumuseţea ta e-nrămată-n scris vrăjit
-Înălţare şi-autenticitate-,
Metaforele vin pe ne-ntâmplate
Cu fineţe proiectate în gândul uimit.
Sunt o prezenţă…visez fără hotar
Combin înţelesuri plutind prin fiorii
Poemelor şi rimei şi viorii,
Cu dorul frământat, ca ars, trecut prin jar…
……………………………………………………………….
Sunt o prezenţă şi, scriu iar… şi iar … şi iar

Lasă un răspuns